1,368 matches
-
-se în sufletul său și umplându-l cu totul o forță misterioasă și puternică și știu că avea să învingă - fu sigur de asta. La un semn al lui Gundovek, sunetul unui corn dădu semnalul de început al înfruntării. în careul format de scuturile mari ale gărzilor lui Gundovek, îndărătul cărora se îngrămădeau sute de spectatori, cei doi bărbați înaintară cu precauție unul către celălalt, studiindu-se cu atenție. O tăcere încărcată de tensiune plutea asupra marii piețe, inundată de mulțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trebuiască să ne spună multe. Ținându-l pe după gât pe fostul călugăr, pe care îl depășea în statură cu mai mult de o palmă, se îndreptă cu el printre ruine și își făcu loc printre bagauzi, intrând astfel în marele careu de iarbă ce probabil fusese peristilul villa-ei. Sebastianus și ceilalți se ținură după ei împreună cu Eucheirius, pe care acum înșiși tovarășii lui îl împingeau înainte fără prea multe amabilități. Ambarrus se opri în mijlocul grădinii, unde se ridica, la înălțimea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ci urechi de bătrân cabalist sau de bătrân Buddha. Extrem de lungi și cu loburi cărnoase. Îmi amintesc că fratele meu, părintele Waker, când a trecut pe la noi acum câțiva ani, într-o sutană lungă, neagră, m-a întrebat, în timp ce dezlegam careul de cuvinte încrucișate din Times, dacă nu cred că urechile lui S. țin de dinastia Tang. Eu unul le-aș socoti și mai timpurii. Mă duc să mă bag în pat. Poate că întâi o să trag o dușcă, în bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fel de ași? Despre ce fel de mâneci, arătând ba că totu-i alb, ba că totu-i negru!? Și atunci În fața ochilor Îi apărea răposatul Ippolit, mulgându-și halatul ca pe-o capră. Din mâneci se scurgeau când un careu de dame, când un careu de ași... - Nimeni? Întrebă ea nedumerită. - Da, nimeni, repetă Extraterestrul, turnându-și un pic de votcă În pahar și dând-o repede pe gât. A trecut vremea când pentru credință se tăiau capete. Strămoșii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fel de mâneci, arătând ba că totu-i alb, ba că totu-i negru!? Și atunci În fața ochilor Îi apărea răposatul Ippolit, mulgându-și halatul ca pe-o capră. Din mâneci se scurgeau când un careu de dame, când un careu de ași... - Nimeni? Întrebă ea nedumerită. - Da, nimeni, repetă Extraterestrul, turnându-și un pic de votcă În pahar și dând-o repede pe gât. A trecut vremea când pentru credință se tăiau capete. Strămoșii mei au avut de pătimit. Casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
găsi În toane bune - permanent era nervos iar unii angajați militari din depărtare schimba direcția mersului ocolindu-l - și, amânam de pe o zi pe cealaltă când, Într-o mohorâtă zi de noiembrie a anului 1952, “Lovitură de moarte”, acesta comandă careul și Însuși el,cu o mutră disgrațioasă Îmi rupe galoanele de pe umăr, mă dezbracă de hainele noi militare și pune doi soldați să mă ajute să Îmbrac noul echipament militar,rupt și disgrațios. Își luă avânt oratoric incriminând fapta și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În mod sigur niciodată În libertate...! După aprecierea mea trecuse patru luni de zile, timp În care Încă nu știam ce se Întâmplă și nimeni nu mă Întreba ce-i cu mine acolo. Adeseori Îmi fulgera prin minte amenințarea din fața careului cu recruții “Plutonul de execuție” Însă nu Îmi era frică, fiind optimist. Dece să mă omoare...? În fond nu am fost adus cu patrula la unitate ci m-am Întors de bună voie după o mică escapadă datorită anilor prea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din când în când de ropote de palme sparte deasupra capului, câteva flotări și... gata. Aveți un sfert de oră să vă spălați, să vă faceți paturile la fel cum le-ați găsit și să coborâți în curtea școlii, la careu. Spălătorul era o încăpere de vreo zece metri lungime, avea chiuvetele montate pe mijloc, care mai de care mai infecte și mai înfundate, oglinzi mătuite de vreme în care căutai să te vezi doar prin anumite colțuri, apă pe jos
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și incendiat. Îmi pare rău, băieți, dar PM1 are SPM. Uite o femeie care și-a dat copilul de cinci ani într-o cârciumă unui străin pentru două beri negre. E despărțită de soțul ei legitim, care e șomer. Rezolv careul de cuvinte încrucișate. Mă joc cu jocurile electronice și pocherele mecanice. Mă simt ca un robot care luptă împotriva unui alt robot, pentru o sumă de bani. Suntem amândoi niște automate. Ții, înghiontești, răsucești, lovești, dublezi, câștigi, pierzi. Azi automatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spumă, toată numai zâmbet, umplând cu gemetele sale aerul jilav. După plecarea sa, În capul scării apăru pentru câteva clipe, Îmbrăcat În ținută de gală, inginerul Edward Satanovski, care, pocnind din două degete, transformă frunzele aruncate de Oliver Într-un careu de ași, după care, făcând o piruetă În fața femeii-ușă, dispăru În salonul vecin... Stând țeapăn ca un stâlp În mijlocul camerei, cu tălpile Înfipte În linoleum și aripile sprijinite de tavan, masterandul răsucea În minte toată această Întâmplare, fără să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau ca o coroniță „Împletită” din urechi de câine. Când veni ospătărița să strângă resturile de la masă, golind scrumierele de mucuri și lăsând În locul lor altele, curate, inginerul Edward, pocnind din două degete, transformă urechile de câine Într-un triplu careu de ași, iar perechile de urechi de pe pleoape le acoperi cu doi șeptari, unul de caro, altul de treflă. Chelnerița scoase un strigăt ascuțit, scăpă tava și cârpa jos, zbughind-o În fugă la bucătărie. Între timp, Satanovski intrase parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o anumită ordine pe masă. În mijlocul cercului trasă un triunghi cu laturi gale, În centrul căruia desenă, muindu-și degetul arătător În zațul de cafea, soarele. Trasă apoi cu grijă și configurația celorlalte planete ale zodiacului. Deasupra Vărsătorului puse un careu de ași și deasupra Scorpionului desfășură din mânecă o chintă roială. După care despărți zodiile. Degetul său arătător trasă un drum ce ieșea din Casa Soarelui, străbătea Karl Marx, Piața Unirii și se-nfunda la gară. Și un alt drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
va fi cosită otava. Așa vor fi fost și În urmă cu 32 de ani, unele documente vorbesc chiar despre camuflarea În porumbiște a armamentului sau a soldaților. Grințu Încearcă să-și imagineze situarea trupelor și mișcarea soldaților dintr-un careu Într-altul. Nu-l deranjează prea mult gândul că, poate, trapezele delimitate erau cultivate altfel atunci. Ceața care se mișcă alene pe suprafața dealului Îl ajută să-și imagineze: După câteva ore eram din nou atacați de 11 tancuri inamice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prizonier. Ultima poruncă a voievodului fusese aceea de a menține pozițiile. Dar pozițiile nu mai puteau fi menținute. Cineva trebuia să coodoneze tot acest haos. Și nu mai exista nimeni. Rând pe rând, răzeșii cădeau secerați de Înaintarea perfectă, În careuri de luptă, a ienicerilor. -Acum! strigă Oană, sărind În șa. Catapultele! Douăzeci de catapulte ascunse În pădure aruncară, simultan, valuri de foc. Erau bucăți de lemn Împănate cu vârfuri de săgeți Îmbibate În păcură, cărora li se dăduse foc. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apărători ajunseseră la catapulte, iar cealaltă se putuse regrupa În spatele Cuceritorilor. La semnalul căpitanului, ambele atacuri fură declanșate. Ghiulelele de foc loviră În plin. După doar zece secunde, Apărătorii declanșară o șarjă rapidă de cavalerie. Derutați, Cuceritorii Încercară regruparea În careu. Era exact ceea ce prevăzuse Oană. O retragere subită a Apărătorilor lăsă careul expus timp de alte zece secunde, suficient pentru o nouă lansare a catapultelor. Întregul deal unde se aflase voievodul Începu să ardă cu flăcări Înalte. - Arcașii pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
semnalul căpitanului, ambele atacuri fură declanșate. Ghiulelele de foc loviră În plin. După doar zece secunde, Apărătorii declanșară o șarjă rapidă de cavalerie. Derutați, Cuceritorii Încercară regruparea În careu. Era exact ceea ce prevăzuse Oană. O retragere subită a Apărătorilor lăsă careul expus timp de alte zece secunde, suficient pentru o nouă lansare a catapultelor. Întregul deal unde se aflase voievodul Începu să ardă cu flăcări Înalte. - Arcașii pe două rânduri, acum! porunci Oană. Primul rând al Apărătorilor puse un genunchi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
strângând până la tremur frâul calului, simțise neliniștea lui Ștefan, grăbit să intre În luptă, dar conștient că momentul era mult prea riscant, dar, În același timp, remarcase cu colțul ochiului atitudinea sigură, calmă, a celor cincizeci de Apărători care formau careul În jurul lor. Dacă ei nu tresăriseră când Oană rămăsese singur, Însemna că și aici se afla o strategie, dar una la limita nebuniei. Și nebunie fusese. Cosmin Oană luptase așa cum Alexandru nu-și imaginase că se poate lupta. Forma parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de pe câmpul de luptă! Într-adevăr, dincolo de pod se petrecea un lucru pe care nimeni nu Îndrăznise să și-l imagineze În zorii zilei. Beglerbegul Soliman, unul dintre cei mai mari generali ai Imperiului Otoman, părăsea Vasluiul, sub protecția unui careu de douăzeci de mii de ieniceri. În jurul lui, totul se prăbușea. Ștefan Își aminti momentele de cumpănă care se petrecuseră doar cu un ceas mai devreme. „Cad ai noștri, măria ta... ” spusese căpitanul acela al cărui nume nu și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
erau folosite arcurile, nu mai erau folosite lănciile, nu mai erau folosite scuturile. Nu era decât o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răspundea de transmiterea informațiilor cu viteză maximă, pentru ca Angelo să poată concepe strategia În funcție de fiecare modificare a situației din teren. In questo momento, il generale Mihaloglu pregătește o linie de ofensivă din achingii, dincolo de creasta muntelui. Ienicerii sunt grupați În careuri de câte cinci sute, pe o direcție de atac În diagonală de treizeci de grade față de amplasamentele noastre. - Amplasamantele noastre aparente... Îl corectă Angelo. - Si, commandante. -Atunci să așteptăm desfășurarea de forțe a turcilor. Prea mult timp nu au la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al Cuceritorilor lui Amir Baian. Deocamdată, căpitanul Oană era În siguranță. Alexandru Își Întoarse privirea spre creasta stăpânită de Mihaloglu. Și observă, cu uimire, că ea fusese eliberată printr-o retragere ordonată a Apărătorilor, și că ienicerii formaseră faimoasele lor careuri de luptă, trecând la atac. - Acum! spuse Angelo, ridicând brațul drept și coborându-l În față. În aceeași clipă, cei cinci sute de luptători care păruseră a se retrage Își struniră caii și făcură câte un semnicerc pe ambele laturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-l În față. În aceeași clipă, cei cinci sute de luptători care păruseră a se retrage Își struniră caii și făcură câte un semnicerc pe ambele laturi, dezlănțuind un atac rapid pe flancuri. Surprinși de iuțeala execuției ienicerii din primele careuri fură dați peste cap. Strategia „cascadei” era reluată, cu o amploare sporită. Munții se cutremurară sub bubuiturile artileriei. De dincolo de creastă țâșniră zeci de explozii. Ienicerii ținuți În rezervă de Mihaloglu se năpustiră dincoace de creastă, dar fură Întâmpinați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de netrecut a Apărătorilor. - Allah Ekber!!! se auzi deodată strigătul de luptă al ienicerilor și Întregul dispozitiv al lui Mihaloglu porni la atac. Era o desfășurare de forțe impresionantă. Cinci mii de ieniceri porniră În aceeași secundă atacul pedestru, În careuri deschise de sulițași și protejate de scuturi. Mihaloglu arunca totul În joc. Și chiar mai mult decât totul. Angelo văzu, ușor uimit, că aproximativ patru sute de ieniceri din aripa dreaptă ies din formație și Încalecă pe caii care mai putuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
reușise să schimbe poziția artileriei, mutând-o cu treizeci de pași În față. Următoarea salvă distruse mijlocul liniilor turcești, provocând un moment de debandadă. Iar În acel moment totul se răsturnă. O nouă șarjă a lui Yves lovi ienicerii din careul stâng, destrămându-le liniile, În timp ce Apărătorii din preajma lui Angelo atacară centrul. În jurul celei de-a doua căruțe, În care se afla Într-adevăr căpitanul Oană, rămăseseră trei cercuri concentrice de apărare, alcătuite din Apărătorii italieni călări, comandați de Angelo, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acceptase cu nici un preț să-i ducă altcineva ghiozdanul și nici florile) mergea cu fața îmbujorată în compania cetei de însoțitori. Curtea largă și curată a școlii era înțesată de mulțimea părinților, bunicilor și copiilor, fiecare căutându-și locul în careul trasat cu cretă pe asfalt. Cei din clasa I, bobocii, urmau să se așeze în formație după ce erau strigați de pe listele pe care fuseseră grupați. Învățătorii și diriginții își căutau și adunau copiii și îi primeau cu priviri calde și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]