990 matches
-
să-mi scutur nisipul strâns în sandale. Atâta tot. / Încheieturile tale îmi erau mai dragi decât cerul și decât pământul.” Procedeul acumulării de percepții, jocul subtil interioritate-exterioritate va rămâne constant. Se va schimba numai orientarea proiecției: în adolescență - neliniștea descoperirii carnalului; în perioada proletcultistă - neliniștea descoperirii morții impuse prin război și a tensiunilor sociale într-un univers văzut violent antagonic; la maturitate - neliniștea descoperirii ravagiilor impuse de trecerea timpului, dar și de o existență inautentică, falsificată, mascată. Din nevoia de stabilitate
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
momentul prezent ca pe o formă extremă a capacității noastre de a sesiza realitatea sub aspectul ei maxim”, ca pe o trăire (P. Janetă. Fiind și un act de trăire al conștiinței autoreflexive, prezența este obiectiv-concretă În lume prin trupul carnal, dar, În egală măsură, ea este și subiectivă În sine prin viața sufletească interioară. Cele două tipuri de prezență ale persoanei sunt diferite. Prezența fizică În lume are calitatea unei realități fizice, pe când prezența interioară, În sine, are semnificația unei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acum și aici, fiind prin aceasta legat În mod direct de un loc (spațiuă și un moment (timpă bine precizat. Trebuie ca acest eveniment să fie reprezentat În câmpul conștiinței mele ca o dublă trăire, obiectiv-externă, În lume, prin trupul carnal, și subiectiv-afectivă, În interioritatea mea sufletească. Orice prezență fiind o Întâlnire, În sensul de „a-fi-Împreună-cu”, presupune, așa cum am spus câteva etape, și anume; aă Așteptarea unei Întâlniri cu un loc, un obiect, o persoană. Este o etapă de pregătire care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morale. Ea este unul dintre cele mai importante și specializate segmente ale „schemei corporale” cu funcții simbolice extrem de nuanțate și variate. Mâna este un organ complex, cu atributele fiziologice, dar și psihologice, morale, sociale, culturale, religioase etc. Deși aparține trupului carnal, mâna reprezintă o prelungire cu anumite semnificații sau „roluri” funcționale ale acestuia. Ea nu este numai „un organ carnal-somatic de aprehensiune”, ci reprezintă și un organ de execuție al aparatului psihic al persoanei. Mâna este „organul efector”, de „acțiune”, al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cea care gesticulează etc. Trebuie să extindem calitățile și funcțiile psihomorale ale mâinii la trup În totalitatea sa. Trupul are o semnificație psihologică extrem de importantă. El este structura spațială, somatică, a sufletului. Dreapta și stânga sunt structuri orientate ale spațialității carnale. Se poate vorbi, În sensul acesta, de caracteristici spațiale ale trupului, și anume: aă spațialitatea unei persoane este legată esențialmente de trupul acesteia; bă incarnarea individului sau somatizarea acestuia reprezintă modul fundamental prin care persoana se exteriorizează pe sine Însăși
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe o valoare. Prin comuniune, persoana umană se valorifică, iar valorizarea mea este posibilă numai prin iubirea pentru celălalt, pentru că și celălalt, la rândul, său mă iubește. Aceste aspecte scot În evidență o dimensiune superioară a iubirii, care transcende plăcerea carnală, este o valoare sufletească și spirituală. Iubirea aproapelui este un sentiment profund, care mă leagă spiritual de acesta. Eu nu pot fi singur, am nevoie de celălalt, după cum și el are nevoie de mine. Aceasta Îmi dă siguranță și echilibru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
-i spună adâncul tâlc al spumii; Ce rost avu venirea? Și-acum ce rost plecarea? Acest dublu traumatism psihomoral al persoanei, cu care Începe și cu care se termină viața, compensat prin dubla natură a persoanei umane, reprezentată prin trupul carnal material și perisabil, și sufletul imaterial și neperisabil. Ideea de dublu, deși o realitate incontestabilă, a generat mitul nemuririi sufletului. Moartea nu mai reprezintă un pericol, o aneantizare a ființei. Ea este un act de separație a sufletului de trup
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
concentrează tema morții În grija pentru viață și sentimentul de angoasă. Viața devine, În felul acesta, „o boală mortală” (S. Kierkegaardă. Un ultim aspect referitor la atitudinea omului față de moarte este cel de ordin medical. Medicina transferă atenția asupra trupului carnal, făcând din acesta câmpul acțiunilor practice, având ca obiectiv combaterea morții (transplantul sau grefele de organeă, „prelungirea vieții” (tratamente geriatriceă, producerea vieții (clonareaă etc. Dincolo Însă de toate aceste atitudini, care reprezintă „comentarii asupra morții”, nu avem Încă nici explicații
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acte care nu pot fi nici influențate și nici Înțelese. Problema esențială este reprezentată de destin. Se Încheie aici, În lumea realității fizice externe, existența persoanei umane, sau ea continuă și dincolo de moartea individului? Este sufletul la fel de perisabil ca trupul carnal? În filosofia creștină a persoanei, D. Stăniloae afirmă că realitatea lumii externe nu poate fi singura realitate posibilă și că dincolo de ea, și În paralel, trebuie să mai existe o lume pe care nu o putem percepe, dar pe care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
1936) consacră dubla și rodnica metamorfoză a poemului în iubită, a iubitei în poem. Ea este „soră, prietenă, iubită”, „toamnelor logodnică”, „cântec”, „poemă lineară, perfectă și-armonioasă” (Îndoială). Erotismul ingenuu, adolescentin, uneori cu accente argheziene, capătă dimensiunile sacralității; apropierea „ne-carnală”, de multe ori imaginară, se convertește în pasionalitatea creației: „Cu pasul tău de stea și de vioară/ Te-aud trecând prin inimă și vis, / Te prind atent, te răstignesc pe manuscris, / Soră de seară și albă căprioară” ( Într-un pahar
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
Toate femeile sunt așa. Dacă le dai ocazia, toate și-ar pune-o cu un taur. ― Astea sunt basme, Jimmy, Îi spuse Lefty. Nu poți să le iei textual. ― De ce nu? continuă Zizmo. Femeile nu-s ca noi. Au natură carnală. Cel mai bun lucru pe care poți să-l faci cu ele e să le Închizi Într-un labirint. ― Ce tot spui acolo? Zizmo zâmbi. ― Graviditatea. Era ca un labirint. Desdemona se tot Întorcea când Încolo, când Încoace, pe stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la Macao cerere de punere sub acuzare împotriva ta. Te rog, ia aminte la acest lucru și fii prevăzător în ceea ce faci...” În lumina lumânării chipul stâlcit al misionarului părea și mai urât. Fusese în stare să-și stăvilească poftele carnale, însă tot nu-și putuse îndrepta firea iute. Uneori, apriga mânie a strămoșilor săi era o adevărată tortură pentru el. Chipul misionarului arăta mai tânăr decât cei patruzeci și doi de ani ai săi, dar acum se înroșea la mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
asta de mătură băsistă, consider că e cel mai grăitor exemplu de gândire blondă din politica noastră. Totuși pentru Băsescu, s-a găsit și o femeie, se pare că tot blondă, a cărei iubire pentru el se spune că transcende carnalul și cică ar fi declarat ,că pentru președintele României, i s-a stârnit o patimă curat politică, patimă care s-a aprins pentru a arde etern.
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dacă s-ar putea numi totuși astfel, trebuie să facă loc unor singularități incomprehensibile ca atare. În astfel de situații, ceea ce „se spune“ devine mai real și mai sensibil decât cele văzute nemijlocit. Realitatea sa poate fi resimțită întocmai, aproape carnal. Nu mai poți afirma că, față de cele de primă instanță, reprezintă o simplă compoziție simbolică. Observi, firește, că e vorba de o ficțiune sau de un mit, însă acest lucru nu o face mai puțin reală. Desigur, (Paul Ricœur). Numai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în vedere mai ales pe Marcion din Sinope (cca 80-155), însă trimite și la Apelles, la Valentin și la discipolul său Alexandru, socotiți de obicei gnostici. În viziunea acestora, a vorbi despre trupul lui Hristos ca trup omenesc, concret și carnal, înseamnă ceva scandalos. Cum îi judecă însă Tertulian? În locul credinței ce edifică, aceștia vin cu prea multe întrebări și îndoieli. Ajung în cele din urmă să „sfâșie trupul lui 150 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 150. Hristos cu întrebări, [crezând
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dacă s-ar putea numi totuși astfel, trebuie să facă loc unor singularități incomprehensibile ca atare. În astfel de situații, ceea ce „se spune“ devine mai real și mai sensibil decât cele văzute nemijlocit. Realitatea sa poate fi resimțită întocmai, aproape carnal. Nu mai poți afirma că, față de cele de primă instanță, reprezintă o simplă compoziție simbolică. Observi, firește, că e vorba de o ficțiune sau de un mit, însă acest lucru nu o face mai puțin reală. Desigur, (Paul Ricœur). Numai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în vedere mai ales pe Marcion din Sinope (cca 80-155), însă trimite și la Apelles, la Valentin și la discipolul său Alexandru, socotiți de obicei gnostici. În viziunea acestora, a vorbi despre trupul lui Hristos ca trup omenesc, concret și carnal, înseamnă ceva scandalos. Cum îi judecă însă Tertulian? În locul credinței ce edifică, aceștia vin cu prea multe întrebări și îndoieli. Ajung în cele din urmă să „sfâșie trupul lui 150 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 150. Hristos cu întrebări, [crezând
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a Vieții " Îndepărtarea divină" oglindește de fapt interesul crescând al omului față de propriile sale descoperiri religioase, culturale sau economice. Pe măsură ce se apleacă asupra hierofaniilor Vieții, descoperă sacrul și fecunditatea pământească și se simte atras de experiențe religioase mai "concrete" (mai carnale, chiar orgiastice), omul "primitiv" se îndepărtează de Zeul ceresc și transcendent. Descoperirea agriculturii duce la o schimbare radicală nu numai a economiei omului primitiv, ci înainte de toate a economiei sacrului. Intră în joc alte forțe religioase: sexualitatea, fecunditatea, mitologia femeii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
senin. Unirea sexuală (maithuna) este înainte de toate o integrare a celor două principii, Natura-Energie cosmică și Spiritul. Iată ce arată un text tantric: "Adevărata unire sexuală este aceea dintre zeița supremă Shakti și Spirit (atman); celelalte nu sânt decât raporturi carnale cu femeile"(Kûlarnava Tantra, V, 111-112). Nu mai este vorba de un act fiziologic, ci de un rit mistic: partenerii nu mai sânt ființe omenești, ci "detașați" și liberi precum zeii. Textele tantrice subliniază mereu că este vorba de o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Tantra, V, 111-112). Nu mai este vorba de un act fiziologic, ci de un rit mistic: partenerii nu mai sânt ființe omenești, ci "detașați" și liberi precum zeii. Textele tantrice subliniază mereu că este vorba de o transfigurare a experienței carnale. "Prin aceleași acte care-i trimit pe unii oameni în Infern, unde sânt condamnați să ardă vreme de milioane de ani, yoginul își dobândește mântuirea veșnică." 5 Brihadara1yaka Upanishad (V, XIV, 8) arăta deja: "Cel care știe acest lucru, oricare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
său secund asigurând supremația binelui. Toate acestea ne fac să credem că facerea Evei nu a fost decât o acțiune premeditată a creatorului, împingerea lui spre păcat, manipularea unui Adam inconștient. Și asta deoarece femeia, personaj secund în raport cu bărbatul, reflex carnal al creaturii prime, avea, în consecință, vocația structurală a păcatului. Ignorant fiind în Paradis, Adam lua "de bună" orice afirmație a Domnului. Era convins că merele din pomul cunoașterii sunt necomestibile, fiind vorba de niște mere conceptuale, de conceptul de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
chip, ci mai multe. În Paradis, Eva era sterilă și Adam ignorant. Ce cunosc cei doi după mușcătura fatală? Se cunoaște fiecare pe celălalt, se văd și se rușinează, se acoperă, se ascund. Cunoașterea fundamentală, primordială este, în Biblie, cunoașterea carnală, echivalentul uzual al actului sexual. Iar consecința imediată a cunoașterii este facerea. "Pedeapsa" constă în repetiție, în ceea ce devine mecanic în actul lor, în șansa dată numărului de a-i domina. A avea este un verb prin excelență fizic (despre
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
căldură ca de cuptor, și indiferent de ce culmi intelectuale, morale și spirituale am fi atins, atracția noastră pentru senzațional, sau în parte senzațional (ceea ce, desigur, include și bârfa, fie elevată, fie măruntă), este, probabil, cea din urmă dintre poftele noastre carnale care să se lase satisfăcută sau strunită. (Dar, Dumnezeule, ce-i cu bombasticismele astea? De ce nu merg direct la poet pentru a-mi ilustra spusele? Unul dintre cele o sută optzeci și patru de poeme ale lui Seymour - un poem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
e un fel de vehicul ce face posibilă contactul dintre lumea imaterială și conceptele din ce În ce mai materiale ce se rotesc În jurul său În momentul Întrupării, al prăbușirii În hăul materiei. Despre eliberare, despre momentul Întoarcerii, când, prin rostirea unor incantații, hainele carnale cad de la sine și sufletul se ridică la Înălțimi. - Voi vedeți viața la modul strict biologic. Credeți că poate gîndi doar o bucată de carne, nu-i așa? - Cred că aveți dreptate, răspunse Mașa după o clipă de gîndire. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și să ne putem bucura unii de alții pe deplin. În plus, simpla existență a celui de-al treilea sex le satisface În mod automat pe celelalte două, așa că rar apelăm la alte persoane pentru a ne Împlini dorințele. Pofta carnală ne-o putem satisface singuri până la epuizare. Așa că Înțelegi, Mașa, de ce am spus că intențiile mele sunt curate. Te rog să mă crezi că așa sunt. La ce mi-ar folosi trupul tău, dacă n-ar avea spirit? Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]