783 matches
-
și TR 4191. Urgent! Operatorul spuse: — Am înțeles, domnule. Se auzi bâzâitul liniei telefonice. Danny continua să urmărească clădirea agenției Felix Gordean. Secundele treceau greu. Operatorul de la Circulație reveni la celălalt capăt: — Le-am găsit, dom’ detectiv. Danny își sprijini carnețelul de perete. — Dă-i drumul. — DB 6841 e pe numele lui Donald Willis Wachtel, cu domiciliul în Santa Monica, Franklin Street, numărul 1638. GX 1167 e al lui Timothy James Costigan din Van Nuys, Saticoy Street, numărul 11692. Pentru QS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care să justifice minciuna, ceva de genul că Skouras îl protejase pe fratele iubitului său, dar că Buzz nu vrusese ca sărmanul grecotei să fie ponegrit că și-o trăgea grecește. Iar Mickey o să-l creadă - probabil. Buzz își scoase carnețelul și compuse un raport pentru Mal și Ellis Loew - prezentări rezumate ale spuselor celor trei gorile ce făceau pe santinelele la pichet. Concordau: AUFT continua să tragă de timp, membrii Teamsters voiau să treacă la cafteală, singurele noutăți fiind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
făcut și un grup în care îmi convoc la întâlnire virtuală clasa din școala generală. Colegi de care nu mai dădeam nicicum au început să apară acolo, ba din State, ba din România, de la trei străzi distanță. Facebook a ajuns carnețelul meu de notițe. Postez de multe ori ceva ce știu că pot accesa zile sau săptămâni mai târziu. Este și ziarul meu virtual, cu știri scurte și la obiect: așa aflu când o să am căldură în casă, care sunt momentele
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
pătat de muște și se mai zăreau Încă pe el urmele diagonale ale hârtiei de lipit ce urma să-l apere contra exploziilor - o amintire a unuia dintre războaiele noastre câștigate În van. În vitrina minusculă erau tot felul de carnețele prăfuite, caiete ale căror coperte Începeau să se Îndoaie de bătrânețe, o fotografie decolorată a lui Moșe Daian Îmbrăcat În uniformă militară, În fața Zidului Plângerii, pătată și ea de muște, compasuri, rigle, penare ieftine din plastic, unele din ele având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu un cap mai scund ca mine și mai slab cu vreo 15 kilograme. Îmi imaginam picioarele lui sub birou, atârnând la câțiva centimetri de podea, sprintene și neajutorate totodată. Puteam să îl dobor cu ușurință. Se întinse după un carnețel galben și alese un creion din cele câteva înghesuite într-o vază etruscă. Biroul era la fel de aglomerat ca o casă de amanet. Se găseau acolo instrumentele meseriei lui: hârtia și creionul după care se întinsese, un telefon, vreo șase cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
van Pels. —Sunt de profesie constructor, am șoptit. Am o soție și două fiice de 3 ani, respectiv 18 luni. Locuiesc în Indian Hills. Acolo se află firma noastră, a mea și a partenerului meu. Gabor își ridică privirea din carnețel. —Asta-i tot, am scrâșnit eu. Unde v-ați născut? Percep un vag accent. Percepi un accent vag, doctore? Tu vorbești, cu felul tău cântat de a vorbi, ca un steag ungar fluturând în vânt. Nu am întâlnit încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Nu m-aș fi înscris oricum, dar faptul că de atunci nu mă mai privește în ochi când vine vorba despre golf nu e un lucru bun pentru afaceri. Dar ați făcut armata? Ați fi avut cam... se uită în carnețelul galben, 13 ani când a început războiul, 18 când s-a încheiat. — Am petrecut o mare parte a războiului în Amsterdam. Puteam să îl văd cum se întreba în timp ce scria: ce făceați în Amsterdam, domnule van Pels? Strângeați evreii, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
venit războiul? Nu voia să renunțe la subiect. Ce putea să facă în Amsterdam în timpul războiului un olandez care trăise în Germania? — Am fost la Auschwitz. Vocea mea scârțâi ca o cheie într-un lacăt ruginit. Își ridică privirea din carnețelul galben. — Ca gardian sau ca prizonier? Ticălosul naibii. —Ca prizonier. Ticălosul clipi. Trăsăturile se rearanjară în expresia aceea. Nu o mai văzusem de ceva vreme. Războiul se încheiase de șapte ani. Nu eram singurul dornic să o uite. Dar fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fi trebuit. Era o nebunie. Mă descurc bine cu cifrele, dar nu reușeam să adun cum trebuie bancnotele. Am coborât în bucătărie. Nu voiam să mă întorc în dormitor și să risc să o trezesc pe Madeleine. Am luat un carnețel din biroul mic din colț și un creion din cănuța pe care o făcuse Abigail la școală și am urcat iarăși scările. Imaginea dulapului de lenjerie deschis, prosoapele în dezordine, seiful căscat larg mă speriară. Știam că nu fusese jefuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aranjat la loc până și prosoapele și am închis ușa dulapului. Voiam să mă pot concentra la număratul bancnotelor și imaginea seifului ce părea jefuit mă neliniștea. M-am așezat pe podea, sub lumina de sus, cu plicul, creionul și carnețelul. Știam că era o prostie. Banii nu aveau unde să se ducă. Faptul că îmi ieșea de fiecare dată altă sumă însemna că vina era a mea. Dar trebuia să fac să îmi iasă bine numărătoarea. Dacă nu mă puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Capul îi alunecă de pe umărul meu. Hai, o să ne distrăm. Își ridică iar privirea. Am început să număr. —Trei mii, am spus când am terminat primul teanc. A trebuit să o zgâlțâi ușor ca să o fac să scrie numărul în carnețel. — Scrie trei și trei zerouri. Când am luat un alt teanc de bancnote, am auzit ușa deschizându-se în spatele meu. —Ce faci? Picioarele goale ale lui Madeleine erau pe covor, lângă mine. Se aplecă și luă un teanc de bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la această oră, în acest cartier, prânzul era de obicei foarte aglomerat. —Americanii sunt mereu grăbiți, spuse ea. —Nu sunteți americancă? —Locuiesc în Amsterdam. Sunt aici doar pentru câteva săptămâni. Pe durata procesului. Apăru chelnerul, cu un pix și un carnețel în mână, dar Charlotte vorbi spre mine când dădu comanda și eu i-am transmis chelnerului mai departe. Ați bătut atâta drum doar pentru proces? am întrebat eu după ce chelnerul plecă. Ați văzut piesa despre care se vorbește în proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
unde nu trebuie, îi pui cătușele. Mike a clătinat din cap, dar măcar, pentru moment, cătușele au dispărut. Cu toate astea, agenții l-au încercuit pe Naji, care abia dacă mai putea să vadă lumina zilei. Donahue și-a scos carnețelul și reportofonul. Când prima întrebare a fost rostită, Irene a ridicat o mână. Sună mai bine când totul e spus ca o poveste, zis ea. Apoi și-a dres glasul și le-a oferit unul din zâmbetele ei de Hollywood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că mă descompun... Ce substanțe pure oi fi având eu pe atunci în mine, stricate brusc, de mă descompuneam cu atâta gravitate? Rămâne un mister al adolescenței acest melanj uluitor de candoare și de „murdărie“. Apoi, rătăcite prin carnete și carnețele, prin agende cu rugăciuni zilnice, scrise migălos, cu pastă, mai găsesc însemnări cărora, uneori, le-am și pierdut semnificația reală. Obișnuiam, mai ales, să-mi însemn, într-un stil de reportaj neutru, internările, tribulațiile cam feroce prin spitale și rezerve
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
suferea să se oprească la jumătatea drumului, așa că a rămas În fața ghișeului, sfâșiată de alegerea Între retragerea În ceața incertitudinii și continuarea cercetărilor. — știu pe cineva care ar putea să vă ajute, a spus Cantik, pierdută cu ochii Într-un carnețel. Dr. Hendro. El era de gardă la tratamentul intensiv acum două nopți. Pot să-l chem, dacă doriți. Nu, zău, soră Cantik, i-a răspuns Margaret, nu-i nevoie. Nu vrem să vă mai răpim nici o secundă În plus. — Ah
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la tine acasă. — Alexandre! Alexandre! — Serios îți spun. Prevăd că nici nu cobor bine din tren și mă prinde dorul de tine. Stai să văd unde mi-am notat numărul de telefon și adresa ta, își verifică datele într-un carnețel. Te-ar deranja prezența mea la tine acasă? — De ce să mă deranjeze? Ce-ar spune părinții tăi să mă vadă? — Ai fi bine venit. Trenul suna apropierea de gară. Alexandru se ridică oftând, își aranjează bagajul. După ce salută pe cei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
căutat-o pe EA. Atât am căutat-o, până m-am obișnuit mai mult să caut decât să evaluez. Și a și început să-mi placă căutarea. Sânt ca ăla care, după ce i-o trăgea vreunei gagici, fugea repede la carnețelul lui și începea să noteze ceva. Tipa, ofuscată, îi spune: "Ce nesimțit ești, ce, eu sânt din alea să mă treci în carnet?" "Nu te trec, îi răspunde tipul, te șterg." Până acum numai am șters. Poate și ele m-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
tatăl meu încă iese pe ușă în fiecare dimineață și parcurge cele cîteva sute de metri pînă la remiză pentru ca să supravegheze și să întrețină jalnicul rest al parcului. Îmi imaginez cum el, cu pulover pe sub uniformă, cîrpă de curățat și carnețel în mînă, își face rondul, iar pașii lui răsună singuratic în adăpostul întunecos. N-aș face așa ceva niciodată. Osteneală în van, ritual fără rost. Cel puțin, așa mi s-a părut pînă în seara asta. Dar poate acum descopăr o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un... care-i termenul acceptat în ziua de azi? — Partener de viață. — A, da, spuse Adrian. Cum îl cheamă? — Creighton, răspunse Fanny. — Scris...? întreba Adrian. — C, r, e, i, g, h, ț, o, n, spuse Fanny, ridicându-și privirea din carnețel. Dar de ce mă-ntrebați? — Și cu se ocupă domnul Creighton? — Creighton e prenumele lui. — Nu zău? Vreți să spuneți că i-au dat numele de botez Creighton? — Nu știu sigur dacă a fost botezat vreodată, răspunse ea. — Aha. Vasăzică e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să i-l ofere. Dacă nu ai ce face și ți-a trezit curiozitatea, atunci îl urmezi pe dâra de naftalină care persistă în aer mult timp după trecerea lui. îl vei vedea oprindu-se în dreptul unei case, scoțând un carnețel și verificând atent adresa. își aranjează apoi ținuta, ia o postură cât mai distinsă și bate discret la ușă. Pe perioada așteptării își pregătește atent mimica feții, recapitulându-și în gând textul pe care urmează să-l rostească. Când ușa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să participe, era neașteptată, amplificând insolitul și farmecul trist al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE. Bătrânul îl deschise la întâmplare și citi: "Visul al 37-lea Deșert. Cât văd cu ochii dune de nisip. Soarele foarte coborât îmi usucă trupul și gâtlejul. Nisipul încins
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
duminică și de sărbătorile oficiale, când numărul solicitărilor creștea, cartilagiile doamnei Bernic deveneau atât de elastice, Încât o Întreagă sală de așteptare putea să Încapă Înăuntrul ei. De obicei, În astfel de ocazii, intrau Înăuntru doi-trei pacienți, ba, uneori, cu carnețelul În mână, și câte un practicant. Profesorul Perjovski nu se dădea nici el În lături de la astfel de experimente, participând la ședințele de meditații În grup, cu un entuziasm sporit. Îi plăceau, cum se spune, băile de mulțime, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zi pe Oliver În această stare ambiguă, cu trupul căzut pradă unei muțenii absolute... Cu chiu, cu vai, Îndoindu-i genunchii, Îl așezară pe un taburet și Începură să-l studieze cu atenție, notându-și cu minuțiozitate observațiile Într-un carnețel. Îl consultară cu un stetoscop, numărându-i pulsul, Îl puseră să deschidă gura și să-și arate limba, i se uitară cu un telescop În fundul ochiului, șoptind mereu ceva Între ei. Profesorul Îl lovi cu un ciocănel ușor peste rotule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-și altă identitate, se dusese și În cimitir. Umbla de la un mormânt la altul, de la o cruce la alta, silabisind numele celor decedați. Găsi acolo tot felul de nume, care de care mai fistichiu. Le notase cu răbdare pe un carnețel, cu gândul să facă acasă, În tihnă, alegerea potrivită. Dar, tot umblând de la un mormânt la altul, dădu peste numele de Edward. „Ia te uită”, Își spuse el, „acesta pare să se potrivească.” La doi pași de Edward, scris Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
adus o țeastă de om. Și Sora Justițiară deschise săculețul cât să se vadă cele trei găuri ale unei bile de bowling și zise: — E hobby-ul meu... Tovarășa Lătrău își plimbă privirea de la Contele Calomniei, care mâzgălește ceva în carnețel, la părul negru împletit în cozi strânse al Sorei Justițiare, prins cu agrafe din care nu scapă nici o șuviță. — Ăla, spune Tovarășa Lătrău, e păr accentuat. La următoarea oprire, Agentul Ciripel stă pe trotuar cu o cameră de filmat lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]