KorAP: Find »[drukola/base=carp & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...113 >

2,818 matches

Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002

lucrarea să 5000 ans d’architecture, apărută la editură pariziana Fernand Nathan, este premiată ca fiind cea mai bună carte pentru tineret a anului. Va mai publică, între altele, La Sculpture moderne en France depuis 1950 (1982) și, împreună cu Gabriela Carp, Ana Maria Covrig și Lionel Scantéyé, Leș Artistes roumains en Occident (1986). Redactează, în această perioadă, articole depre artiștii români pentru o serie de dicționare și enciclopedii de artă și colaborează constant la publicații ale exilului românesc, între care „Revista

JIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
Viață și opera, București, 1983; Leș Souvenirs de Venise de W. Siegfried (în colaborare cu Mircea Eliade și Eugen Ionescu), Neuilly, 1984; G. Apostu, Paris, 1985; Leș Artistes roumains en Occident - Romanian Artists în the West (în colaborare cu Gabriela Carp, Ana Maria Covrig și Lionel Scantéyé), ed. bilingva, Paris-Los Angeles, 1986; Témoignages sur Apostu (în colaborare cu G. Ionescu), Paris, 1987; Andreea Bove, Paris, 1987; Tsukui (în colaborare cu H. Tsukui), Paris, 1987; Brâncuși, îngr. și pref. Mircea Handoca, București

JIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
Cavalerii verticali”, RP, 1931, 41; Pompiliu Constantinescu, „Cavalerii verticali”, VRA, 1932, 221; Mircea Handoca, Ionel Jianu. Critic de artă și cronicar teatral, RITL, 1988, 3-4; Un om, o viață, un destin : Ionel Jianu și opera lui, îngr. Ion Manea, Gabriela Carp, Lionel Scantéyé, Silvia Cinca, Paris-Los Angeles, 1990; ed. București, 1991; Românii, passim; Mircea Popa, Ionel Jianu, eseist, RL, 2003, 38; Manolescu, Enciclopedia, 432-435. Il.M.

JIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823

particulare, când conținutul lor a fost inventariat în epocă. Așa vom ști ce citeau boierii sau clericii. Două generații ale familiei Manu parcurg astfel drumul de la poeții francezi ai secolului al XVIII-lea până la Victor Hugo, pe când în casa unui Carp se găseau mai mult cărți de istorie și geografie decât literatură 60. • Nicolae Costin, Ceasornicul domnilor, ed. Gabriel Ștrempel, București, 1976; N. Cartojan, Ceasornicul domnilor de N. Costin și originalul spaniol al lui Guevara, București, 1941; D. Găzdaru, Un exemplar

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
cu situația creată în Occident de o istorie feudală, statul otoman funcționa într-un mod destul de asemănător cu absolutismul monarhic din apusul Europei. Climatul de intoleranță și represiune pe care-l întâlnim în Franța lui Ludovic al 1832 spătarul Grigore Carp citea Raynal, Rousseau, Voltaire, traducerea lui Cantemir în limba franceză, memoriile baronului de Tott și, de Walter Scott, Vie de Napoleon Buonaparte. În aceleași arhive, fondul Secretariat de Stat, dosar 1637 din anul 1847, lista de cărți supuse cenzurii de către

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
un moment în care I.C. Brătianu, încercând să aibă o bază cât mai largă de susținere pentru demersurile sale externe, propunea conservatorilor prin intermediul junimiștilor intrarea în • Idem, 12 februarie, p. 133. • Idem, 10 februarie, p. 125. • C. Gane, P. P. Carp și locul său în istoria politică a țării, vol. I, București, Editura Ziarului Universul, 1936, p. 242. • V. Cristian, op. cit., p. 251. • Datorită tratamentului bun acordat musulmanilor din Dobrogea, sultanul îi va spune lui Dimitrie Brătianu, în februarie 1880, cu

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
nici după 14 martie. Conservatorii acuzau acum pe liberali că, din dorința creșterii simpatiilor în rândurile românilor prin proclamarea Regatului, Brătianu a sacrificat interesele țării în problema Dunării 44. Ținând cont de această atitudine, dar și datorită discuțiilor cu P.P. Carp, șeful guvernului demisionează pe 9 aprilie, cu speranța că noua echipă ministerială va beneficia de o susținere politică mai largă și va putea astfel să organizeze în liniște serbările de încoronare. Dat fiind contextul în care preluase conducerea țării și

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
deja amintit, pentru o realiere cu Puterile Centrale, după doar doi ani apropierea junimiștilor de liberali era consemnată și de Frederic Damé. Pentru el, reorientarea politicii externe a României de către liberali era văzută ca un element de legătură între P.P. Carp și Titu Maiorescu, pe de o parte, și I.C. Brătianu, pe de altă parte. O explicație era găsită în trecerea de care se bucura T. Maiorescu la curțile de la București, Berlin și Viena 63. Comportamentul oscilant al Rusiei față de România

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
era găsită în trecerea de care se bucura T. Maiorescu la curțile de la București, Berlin și Viena 63. Comportamentul oscilant al Rusiei față de România, în cursul anilor 18771878, dar și după aceea, era un motiv suficient pentru politicieni ca P.P. Carp și D.A. Sturdza să încerce o conștientizare a lui Brătianu asupra pericolului țarist și a necesității încheierii unei alianțe cu Austro-Ungaria. Se spera că, în felul acesta, Austro-Ungaria ar renunța la atitudinea de ostilitate manifestată până atunci, dar și la

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
delimitarea clară de senatorul Grădișteanu. Pe lângă regretele transmise de ministrul de externe D.A. Sturdza, guvernul publica un comunicat în „Monitorul Oficial“ ce era transmis imediat și baronului Mayr. Forțând nota, Viena transmitea prin intermediul aceluiași diplomat, dar și a lui P.P. Carp, că ea dorea pe lângă o dezaprobare oficială și un angajament pentru neacceptarea pe viitor a producerii unor acțiuni asemănătoare 81. Astfel de intervenții nu aveau cum să nu aibă ecouri în opinia publică românească. În încercarea de a fi convingătoare

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
grup de transilvăneni în onoarea lui Grădișteanu 84. Odată îndepărtate suspiciunile și motivele de nemulțumire reciproce, alăturarea României la Puterile Centrale începea să prindă forme tot mai clare. Un important rol în această direcție avea să-l joace și P.P. Carp. El era cel care reușea să-l convingă în primăvara anului 1883 pe Brătianu că, prin încheierea unui tratat cu guvernul habsburgic, rezistența acestuia în o serie de probleme, cum ar fi cea a Dunării, ar fi depășită. Carp era

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
P.P. Carp. El era cel care reușea să-l convingă în primăvara anului 1883 pe Brătianu că, prin încheierea unui tratat cu guvernul habsburgic, rezistența acestuia în o serie de probleme, cum ar fi cea a Dunării, ar fi depășită. Carp era ferm convins că dubla monarhie ar renunța până și la pretenția ce o avea în acel moment de a face parte din comisia mixtă a Dunării 85. Prudența, discreția rămâneau pe mai departe cuvintele de ordine. Acesta era motivul

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
problema Dunării 91. Era însă momentul ca după îmbunătățirea relațiilor dintre cei doi suverani să se amelioreze și relațiile dintre cele două guverne 92. Aflat la Viena și fiind un bun observator al jocurilor politice ce se făceau aici, P.P. Carp transmitea la București avertismentul formulat de unii oficiali austro-ungari, precum vice-ministrul Szogyeny, ce declarau că guvernul din care făcea parte nu va renunța la ideea exercitării unui control asupra Dunării. Diplomatul român asigura însă că prin acțiuni concrete România putea

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
tratatul rămânea același pentru că, indiferent de formula utilizată, tot despre un posibil atac din partea Rusiei era vorba 103. Noua formă a tratatului avea să fie acceptată rapid de către București, fapt care avea să-i fie adus la cunoștință lui P.P. Carp de către D.A. Sturdza la 14 octombrie 104. Semnarea tratatului de alianță între România și Austro-Ungaria rămânea o chestiune de zile. Reîntors de la Baden-Baden, ministrul de externe al României semna tratatul la 30 octombrie împreună cu omologul său. Greutatea dorită de România

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
fruntașii conservatori continuau să abordeze problema războiului de pe poziția neutralității înclinate spre Puterile Centrale, spre Germania în special. Susținut de Titu Maiorescu, N. D. Ghica, Simion Mehedinți ș.a., Al. Marghiloman se pronunța pentru menținerea în continuare a neutralității. Petre P. Carp dorea o colaborare cu Puterile Centrale. Retras, după Consiliul de Coroană de la Sinaia, la moșia sa de la Țibănești, editează ziarul „Moldova“, a cărui conducere i-o încredințase lui Virgil Arion. Răsunetul cuvântului său era neînsemnat, fiind împotriva majorității opiniei publice

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
167. • Idem, „Alsacia-Lorena“ româno-rusă, în „Viața Românească“, XXXVII, nr. 4-6, 1915, p. 114. • Eliza Campus, Din politica externă a României 1913-1947, București, 1980, p. 38. • Alexis Nour, „Alsacia-Lorena“..., p. 116. • Ibidem, p. 123. redus ca proporții, în frunte cu P.P. Carp, C. Stere, Virgil Arion, „predica cu autoritate războiul contra Rusiei“39. Mai exista și atitudinea „guvernului și a direcțiunii oficiale a Partidului Conservator [care] au păstrat până acum, cel puțin în formă, credința față de hotărârea Consiliului de Coroană și nu

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
chip sistematic argumentele care, după părerea sa, silesc România să ia poziție împotriva Rusiei în actualul război“. În martie 1916 era recenzată lucrarea lui Radu Rosetti, Atitudinea României în războiul actual, București, 1915, 88 p., precizându-se: „Alături de d-nii P. Carp și C. Stere, distinsul istoric d. Radu Rosetti este unul din partizanii cei mai convinși ai continuării politicii noastre tradiționale alături de Puterile Centrale“ („Viața Românească“, vol. XL, nr. 1-3, 1916, p. 306-307). • Radu Rosetti, Schimbarea la față a Italiei, în

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
226, 252, 271, 315, 328, 329, 330, 335, 336, 341, 344. Carol al IV-lea de Habsburg 308, 319, 321, 323. Carol al XII-lea 83-92. Carol cel Mare 190. Carol I de Hohenzollern 142, 168-176, 181-188, 224, 300, 301. Carp, Grigore 152, 153. Carp, P.P. 171, 173, 176, 180, 181, 182, 184, 381, 383, 389, 391. Carpov, Maria 493. Carr, William 348. Carra, Jean-Louis 145. Carrié, J.-M. 478, 479. Carter, Alice Clare 147. Cartojan, N. 111, 152. Casevitz, M.

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
328, 329, 330, 335, 336, 341, 344. Carol al IV-lea de Habsburg 308, 319, 321, 323. Carol al XII-lea 83-92. Carol cel Mare 190. Carol I de Hohenzollern 142, 168-176, 181-188, 224, 300, 301. Carp, Grigore 152, 153. Carp, P.P. 171, 173, 176, 180, 181, 182, 184, 381, 383, 389, 391. Carpov, Maria 493. Carr, William 348. Carra, Jean-Louis 145. Carrié, J.-M. 478, 479. Carter, Alice Clare 147. Cartojan, N. 111, 152. Casevitz, M. 472. Cason, F. Dal

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
Corola-publishinghouse/Science/287833_a_289162

Ionel Jianu, Ioan Holender, V. I. Stoichiță la Paul Barbăneagră și Felix Alexa. În al treilea rând, revista recuperează tradiția anticomunistă și valorile pozitive ale dreptei românești. neextremistă. Se comentează memorialistica și discursurile parlamentare ale lui Titu Maiorescu, P. P. Carp, Al. Marghiloman, C. Argetoianu, I. G. Duca ș.a., istoriile orale ale rezistenței din munți în anii ’50 ai secolului trecut, sunt promovate „noile energii valahe” în gândirea teologică și creștin-democrația anilor 2000 - Teodor Baconsky, Cristian Bădiliță, Mihail Neamțu, Mircea Platon

LITERE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/287833_a_289162]
Corola-publishinghouse/Science/287182_a_288511

1921 până în 20 aprilie 1922. Publicație care promovează politica guvernamentală, G.A. nu ignoră literatura, chiar dacă multe texte sunt reproduse. Ziarul conține un foileton semnat, între alții, de Gib I. Mihăescu. Sunt inserate versuri de Cincinat Pavelescu, Mihai Codreanu, O. Carp, Alice Călugăru, proza fiind ilustrată de I. A Bassarabescu, Lia Hârsu, Ioan Adam. Sunt republicate texte de M. Kogălniceanu, G. Coșbuc, Al. Vlahuță, M. Eminescu, A. I. Odobescu, I. Bârseanu, I. L. Caragiale, Panait Cerna, St. O. Iosif, Em. Gârleanu. „Cronica literară

GAZETA ARDEALULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/287182_a_288511]
Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493

specifică epocii. G. a lăsat și un roman istoric, Rădăcini (1947), fără prea mult ecou (Perpessicius îi consacră, totuși, o recenzie favorabilă), și o piesă de teatru, Phrynea, rămasă în manuscris. Mai merită menționată ampla și substanțiala lucrare istoriografică P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării (I-II, 1936), cu unele capitole, cum ar fi cel dedicat Junimii, de interes documentar. SCRIERI: Amintirile unui fost holeric, București, 1914; Prin viroage și coclauri, București, 1922; Pe aripa vremei, București

GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
1922; Pe aripa vremei, București, 1923; Întâmplarea cea mare, București, 1927; Trecute vieți de doamne și domnițe, I-III, București, [1932] - [1939]; ed. I-II, București, 1999; Farmece, București, 1933; Acum o sută de ani, I-II, București, 1935; P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues, București, 1937; Dincolo de zbuciumul veacului, București, 1939; Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane, București, [1943]; Rădăcini, București, [1947]. Repere

GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261

Este criticat naționalismul gânditorilor de dreapta, bunăoară ideile lui N. Iorga (8/1911). Singura soluție recomandată de revistă, pentru interesul țării, ar fi votul acordat socialiștilor, care „oricât ar alerga ei după egalitate, nu pot fi băgați în egalitatea Brătianu=Carp=Take=Iorga”. În aceeași manieră persiflantă, este atacat și junimismul, căruia i se publică „necrologul” (14/1911). Revista se pronunță ferm împotriva neutralității și susține intrarea României în război alături de Antantă, în speranța realizării pe această cale a Marii Uniri

FACLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261]
Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133

D. Evolceanu, M. Dragomirescu) îi trata de sus, ca pe niște „critici volintiri”. E de remarcat că prozatorii și poeții adunați în jurul revistei „Contemporanul” sunt menționați, uneori elogios, cu epitete încurajatoare, numai în articole de sinteză, dar, cu excepția lui O. Carp, rareori supraapreciați. Deși se grupau, ideologic, sub același steag, criticul n-a făcut în privința lor concesii sub raportul exigenței artistice. Pentru lărgirea orizontului și sporirea valorică a literaturii române, vedea necesare orientarea scriitorilor spre temele esențiale, vitale, de rezonanță socială

DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]