563 matches
-
Din concurență celor două echipe a rezultat o descoperire de excepție. 40 km de peșteră în doar 10 ani, comparativ cu Peșteră Vântului în care exclusiviștii speologii de la CSA Cluj au explorat 40 km în 40 de ani. Un sistem carstic de peste 40 km cu un potențial de peste 100 km. Peșteră Mare din Valea Firei este o peșteră complexă care cuprinde aproape toate elementele carstice. Cavitatea este dispusă pe două nivele: nivelul superior, fosil, format dintr-o succesiune de mari săli
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
care exclusiviștii speologii de la CSA Cluj au explorat 40 km în 40 de ani. Un sistem carstic de peste 40 km cu un potențial de peste 100 km. Peșteră Mare din Valea Firei este o peșteră complexă care cuprinde aproape toate elementele carstice. Cavitatea este dispusă pe două nivele: nivelul superior, fosil, format dintr-o succesiune de mari săli bogat concreționate și unul inferior, activ, situat la 30-50m sub nivelul fosil, larg, bogat concreționat, cu un râu subteran cu debit mediu. Fosilul este
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
este un fenomen carstic cu un istoric special. Drumul spre aven pornește din comuna Gărda de Sus, situată pe valea Ariesului Mare la 32 km amonte de Câmpeni (pe DN75). Din centrul comunei se desprinde drumul carosabil de pe Gârda Seacă pe care se ajunge
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
este una din cele mai mari și mai dificile din România. Peștera se află în zona Valea Rea - Cornu Munților la 1350 m altitudine în apropierea golului alpin în partea nord-vestică a platoului carstic Padiș. În 1986 o echipa formată din Liviu Vălenaș și Adrian Vălenaș de la Z Oradea descoperă o gură de aven , situată la 1350 m altitudine în apropierea golului alpin. Avenul este explorat abia în 1987 până la o strâmtoare situată la
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
anului, probabil datorită diferenței de temperatură se formează un curent de aer destul de puternic printre bolovanii care colmatează galeria, dovada unei rețele subterane voluminoase. Peștera mai are un mic horn care se înfunda și el cu prăbușiri. Nu are formațiuni carstice spectaculoase, dar peștera are un important potențial de dezvoltare. Platoul Ciumerna adăpostește cu siguranță câțiva zeci de km de galerii care-și asteaptă exploratorii. Peștera a fost găsita, explorată și cartată de Viorel Ludușan în 1968. Câțiva ani mai târziu
Peștera Calului (Munții Trascău) () [Corola-website/Science/316059_a_317388]
-
de Piatră" și este locul în care s-a găsit cea mai veche urmă a omului de Neanderthal din România. Denumirea peșterii vine de la platoul sub care se află, platoul Vârtop, vârtoapele fiind adânciturile (doline ) care se formează în zonele carstice. Ghețarul de la Vârtop este situat pe teritoriul comunei Arieșeni, județul Alba, în Munții Bihorului. Se ajunge urmând șoseaua de pe Valea Gârda Seacă aproape 12 km din comuna Gârda de Sus, până în cătunul Casa de Piatră. La acest cătun se poate
Peștera Ghețarul de la Vârtop () [Corola-website/Science/316116_a_317445]
-
Mai multe legende au fost culese încă înainte de explorare. În una se povestește pățania unui câine ciobănesc care a alunecat în aven. Stăpânul renunța la el dar după câteva zile, câinele este găsit de câțiva copii în apă unui izvor carstic de pe Valea Gălzii la 6 km distanță, mai mult mort decât viu. O altă legendă povestește că în vremuri vechi, un aventurier de la oraș s-a lăsat coborât cu funii de un grup de tineri în fundul avenului. Înțelegerea era că
Avenul din Piatra Cetii () [Corola-website/Science/320263_a_321592]
-
peșterile de pe platou. După aprox. 2/3 din lungimea totală se ajunge la primul sifon , după care galeria principală continuă, cu mai multe sifoane și afluenți, joncționînd cu Peștera de la Izbucul Topliței de Roșia. Astfel se ajunge la un sistem carstic cu o denivelare de aprox. 200 m și o lungimea a galeriilor de peste 13 km, morfologia variind în funcție de caracteristicile calcarului străbătut.
Peștera Ciurul Ponor () [Corola-website/Science/321077_a_322406]
-
și Maria Alb, planul său fiind publicat, sub semnătura lui I. Viehmann, în lucrarea Peșteri din România. În anul 1975, T. Rusu stabilește originea apelor din peșteră și, împreună cu I. Viehmann și Maria Alb, întreprind o ridicare topografică a zonei carstice dintre Ponorul Văii Macră — Valea Luncilor și se cartează Peștera lui Cotuna, care face parte din același sistem carstic. În anul 1977, membrii Clubului Speologic „Z" din Oradea au forțat înaintarea .și, trecînd de a doua strîmtoare, au descoperit și
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
1975, T. Rusu stabilește originea apelor din peșteră și, împreună cu I. Viehmann și Maria Alb, întreprind o ridicare topografică a zonei carstice dintre Ponorul Văii Macră — Valea Luncilor și se cartează Peștera lui Cotuna, care face parte din același sistem carstic. În anul 1977, membrii Clubului Speologic „Z" din Oradea au forțat înaintarea .și, trecînd de a doua strîmtoare, au descoperit și cartat noi galerii subterane ridicînd lungimea peșterii la 1.170 m. În 1980, D. Borodan, de la C.S. „Z" Oradea
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
s-a explorat, dincolo de acea prispă, o galerie superioară de 62 m lungime ceea ce face ca, în prezent, peștera Moanei să aibă o lungime totală de 1.232 m. Peștera Moanei reprezintă cel de al doilea nivel, tempo-rar-activ, al sistemului carstic generat de apele din Valea Macră. Ea este formată dintr-o galerie ce răzbate la suprafață prin două intrări, suspendate cu 20 m și, respectiv, 23 m deasupra albiei Văii Luncilor. După unirea acestora se desfășoară un cavernament destul de spațios
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
desfășoară o galerie din ce în ce mai largă, de 141 m lungime, ce pătrunde într-o sală de mari dimensiuni (50 x 20 x 20 m), bogat concreționată, închisă cu dărîmături și depozite de colmatare. Peștera Moanei, care face parte dintr-un sistem carstic bine definit, a fost săpată de apele ce se pierd prin Ponorul Văii Macră și, probabil, de cele captate în subteran prin Ponorul de sub Stanul Ciuții.
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
scări și podețuri metalice. Cu acest prilej, Clubul Speologic Sfinx a blocat accesul la galeria superioară de dincolo de lacul periodic, tăind pe jumătate vechea scară de acces și turnând un zid de ciment la capătul acesteia, în scopul protejării faunei carstice (cu precădere cele două colonii de lilieci).
Peștera Poarta lui Ionele () [Corola-website/Science/315479_a_316808]
-
Se întind pe o lungime de pește 1,5 km, săpate în pereți de calcar. În anul 1970, pentru a proteja acest spațiu valoros, s-a constitui Rezervatia Naturală Complexă . Rezervațiile naturale mixte Orzea - Zănoaga și Zănoaga - Lucăcilă cuprind sistemul carstic Zănoaga: Cheile Zănoagei Mari, Cheile Zănoagei Mici, Cheile Orzei (monumente ale naturii), păduri de molid ("Pices abies"); o vegetație termofila compusă din elemente floristice rare sud-europene, sud-mediteraneene sau balcanice: secara de munte (Secale montanum), iris ("Iris dacica"), scorușul ("Sorbus cretica
Cheile Orzei () [Corola-website/Science/317288_a_318617]
-
centrul masivului Bucegi formând în trecerea să cheile Urșilor, cheile Peșterii, cheile Coteanu, cheile Tătarului, cheile Zănoagei, cheile Orzei și cheile Ialomiței. Valea Ialomiței prezintă diverse forme de relief: relief glaciar, circuri glaciare, morene frontale și laterale, vai glaciare, relief carstic bine definit: chei, peșteri - Peșteră Ialomiței cu o lungime de 450m, câmpuri de lapiezuri în zona nord-vestică a bazinului, relief tip „babe”, Sfinxul, Babele.
Valea Ialomiței () [Corola-website/Science/317397_a_318726]
-
litologica a conglomeratelor au condiționat apariția prin dezagregare și eroziune diferențiala, a unui relief rezidual de turnuri și coloane ce iau forme dintre cele mai bizare cele mai cunoscute fiind Babele și Sfinxul . În bazinul superior al Ialomiței domină relieful carstic, cu abrupturi, hornuri (Hornurile Țapului), doline, chei (Horoabele, Urșilor, Peșterii, Tătarului, Zănoagei, Orzei), peșteri (Ialomiței). Relieful structural este evidențiat prin suprafețele structurale, abrupturi, brine și polițe structurale. În bazinul superior al Ialomiței sunt localizate, de asemenea, numeroase urme ale glaciațiunii
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
gresii micacee. Către marginea răsăriteana a masivului, în porțiunea inferioară a abruptului prahovean, conglomeratele de Bucegi se rezeamă pe formații ale flișului cretacic inferior, cuprinzând stratele de Sinaia, precum și depozitele de marne și gresii aparținând etajelor Barremian și Apțian. Relieful carstic este legat de masă calcarelor de pe latura vestică a rezervației, în sectorul Strunga-Grohotiș-Guțanu, iar local de unele blocuri cu dimensiuni mai mari incluse în masă de conglomerate. Specific este exocarstul cu Japiezuri în forme și dimensiuni variabile, unele coline și
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
partea de sud a Munților Leaota, la o altitudine de 800 m, în partea nordică a satului Cetățeni, în versantul stâng al râului Dâmbovița și se întinde pe o suprafață de 10 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă cu relief carstic rezultat din procesele de eroziune, coroziune și alterare biochimică a rocilor, alcătuit din abrupturi stâncoase, coloane, vârfuri, calcare stâncoase, lapiezuri; de interes geologic și peisagistic.
Microrelieful carstic de la Cetățeni () [Corola-website/Science/326025_a_327354]
-
spre Siria. Segmentul israelian trece paralel cu Falia Mării Moarte aflată mai la est. În timpurile preistorice trăiau în zona Levantului animale că elefanți, rinoceri,girafe și bivoli indieni, care au dispărut aici cu totul Lanțul muntos are o topografie carstica, pe cuprinsul lui găsindu-se și o peșteră cu stalactite în Parcul National Nahal Sorek dintre Ierusalim și Beit Shemesh, precum și aria în jurul așezării Ofra, unde s-au găsit fosile de floră și fauna preistorica. În Munții Iudeei, în partea
Munții Iudeei () [Corola-website/Science/324944_a_326273]
-
sau obiecte vestimentare mari care au fost spălate în prealabil acasă. Desi inițial a fost declarată de interes geologic este de tip mixt datorită prezenței unor elemente peisagistice, floristice și faunistice. Pe plan local, apare o mare varietate de fenomene carstice (pereti verticali si surplombanți, turnuri și ace calcaroase, vârfuri stâncoase, lapiezuri, creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, peșteri, izvoare petrifiante cu depuneri de tuf calcaros și travertin), asociate cu mai multe tipuri de habitate (păduri relictare pe
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
fost declarată de interes geologic este de tip mixt datorită prezenței unor elemente peisagistice, floristice și faunistice. Pe plan local, apare o mare varietate de fenomene carstice (pereti verticali si surplombanți, turnuri și ace calcaroase, vârfuri stâncoase, lapiezuri, creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, peșteri, izvoare petrifiante cu depuneri de tuf calcaros și travertin), asociate cu mai multe tipuri de habitate (păduri relictare pe substrat calcaros, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică și fânețe montane) ce adăpostesc o mare
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
zonă stîncoasa aparținând acestuia . Ea include, astfel: Situl acumulează atât obiective de interes petrografic (acumulări de tuf calcaros, travertin, calcare de vârste diferite), paleontologic (fosile mezozoice) și tectonostructural (fracturi, contacte tectonice, pânze de șariaj), cât și peisagistice (relief calcaros și carstic), floristice (fânețe montane, izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros), faunistice (specii enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE).
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
mare parte din șisturi cristaline în Masivul Biharia și Masivul Vlădeasa; masive calcaroase în alternanță cu conglomerate și gresii în Munții Bihor; calcare și dolomite în platoul Padiș; gresii și șisturi cristaline în Bazinul Padiș - Cetățile Ponorului; calcare în Platoul Carstic Padiș și pe văile acestuia; calcare triasice, cretacice și jurasice în Munții Bihorului și Munții Pădurea Craiului; șisturi cristaline și depozite permiene în depresiunile Zarandului și Beiușului și în Munții Codru-Moma; precum și magmatite laramice în Munții Gilăului și Bihorului. Parcul
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
naturale de importanță geologică, floristică, faunistică, speologică sau peisagistică, dintre care: Avenul din Hoanca Urzicarului, Izbucul de la Cotețul Dobreștilor, Izbucul Mătișești, Izbucul Tăuzului, Peștera Coiba Mare, Peștera Ghețarul de la Vârtop și Peștera Scărișoara (pe teritoriul județului Alba); Avenul Borțigului, Complexul Carstic din Valea Ponorului, Fâneața Izvoarelor Crișul Pietros, Groapa de la Bârsa, Groapa Ruginoasa, Peștera Cetatea Rădesei, Pietrele Boghii, Pietrele Galbenei, Poiana Florilor, Platoul Carstic Padiș, Valea Sighiștelului, Valea Galbenei, Platoul Carstic Lumea Pierdută, Peștera Ghețarul de la Focul Viu, Peștera lui Micula
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
Peștera Coiba Mare, Peștera Ghețarul de la Vârtop și Peștera Scărișoara (pe teritoriul județului Alba); Avenul Borțigului, Complexul Carstic din Valea Ponorului, Fâneața Izvoarelor Crișul Pietros, Groapa de la Bârsa, Groapa Ruginoasa, Peștera Cetatea Rădesei, Pietrele Boghii, Pietrele Galbenei, Poiana Florilor, Platoul Carstic Padiș, Valea Sighiștelului, Valea Galbenei, Platoul Carstic Lumea Pierdută, Peștera Ghețarul de la Focul Viu, Peștera lui Micula, Peștera Ciur Izbuc, Peștera Smeilor de la Onceasa, Săritoarea Bohodeiului, Sistemul Carstic Peștera Cerbului - Avenul cu Vacă, Vârful Biserica Moțului, Vârful Cârligați (versantul sudic
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]