808 matches
-
fost făcut, însă, începutul pentru ca în activitatea nervoasă să se caute suportul material al activității psihice. 2. Senzualismul mașinist al lui La Mettrie În Franța secolului al XVIII-lea, s-a consumat un efort de reunificare a senzualismului de sorginte carteziană cu un mecanicism mașinist modern, pe gustul a tot mai mulți gânditori ai vremii. Psihofizica lui Descartes și-a epuizat foarte repede izvoarele, și a necesitat să fie completată cu o viziune mai articulată, cu care să fie explicate deopotrivă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
gândirea, însă, în loc să admită natura divină a acesteia, La Mettrie considera că ea este expresia capacității de organizare superioare a materiei soluție care și-a păstrat valabilitatea până în zilele noastre. Astfel, el evită cu abilitate prăpastia anterioară ridicată de senzualismul cartezian dintre materie și gândire. Prin formularea tezei conform căreia gândirea face parte din natură și reprezintă forma ei de organizare superioară, La Mettrie a făcut un pas pregătitor decisiv în domeniul cunoașterii vieții psihice, pentru fundamentarea psihologiei ca știință de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
distincte, care au avut o influență decisivă în constituirea ulterioară a psihologiei ca știință de sine stătătoare. Prin teoria monadelor, Leibniz a formulat ideea existenței unui psihic neconștient. În acord cu teoria sa este necesară o anulare decisivă a separației carteziene dintre conștiință și psihic. O face prin formularea noțiunii de psihic neconștient, fapt care a constituit o contribuție reținută pentru totdeauna în istoria cunoașterii științifice. Sursă a numeroase erori ale activității psihice, în inconștient se nasc germenii unei activități care
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
erori ale activității psihice, în inconștient se nasc germenii unei activități care trebuie separate cu obligativitate de activitățile conștiente. În ceea ce privește distincția dintre fenomenele psihice și cele de conștiință, Leibniz a polemizat la acea vreme cu Locke, susținătorul punctului de vedere cartezian după care sufletul se manifestă și este dependent de conștiință. Diferit de aceștia, Leibniz susține că sufletul se manifestă și gândește dincolo de tot ceea ce este dependent de manifestarea conștiinței. Prin urmare, conștiința nu era considerată la el o condiție necesară
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de ordonare ierarhică a elementelor, disponibilă unei neîntrerupte perfecționări. Pe această scară ierarhică el a deosebit nivele distincte de organizare. Unul este propriu animalelor, care în viziunea lui au însă suflet. Nu sunt doar simple automate, cum descrie soluția mecanicistă carteziană. Nivelului uman îi este proprie rațiunea, care permite combinarea în alt fel a lucrurilor, permite asocierea elementelor, fenomenelor care îi leagă pe oameni între ei. Aceste asociații, la rândul lor, ascultă de legi de organizare proprii ; prin memorie și imaginație
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ca experiență personală și a altora. Lucrurile care se asociază între ele corespund unui fenomen propriu acțiunilor mentale, acțiuni care la om, spre deosebire de animale, au șansa să fie direcționate rațional. Noțiunea percepțiilor neconștientă s-a plasat în contradicție cu concepția carteziană despre conștiință. În acord cu aceasta din urmă perspectivă, dincolo de ce se obține prin introspecție nu existau decât procese materiale, fiziologice. Or, când Leibniz a arătat că actul de conștiință are la bază nu doar procese fiziologice, ci unele acte
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
respectiv fiziologi. S-au putut astfel realiza noi contribuții în domeniul cunoașterii vieții psihice, de așezare a terenului necesar nașterii psihologiei ca știință de sine stătătoare. În gândirea științifică a acestui veac s-au accentuat considerabil contradicțiile dintre concepția reflexologică carteziană și progresele realizate în domeniul fiziolologiei nervoase. Pentru interpretarea fenomenelor sufletești, a devenit necesară crearea și formularea unor noi termeni, a unor noi concepte, capabile să deschidă noi perspective de abordare, cu referire directă la "activitatea musculară", care vorbeau tot
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
existența unei "forțe nervoase", de "energii nervoase" ș.a. În ceea ce privește reflectarea senzorială, explicațiile încercate făceau tot mai multe referiri la conținutul substanțial al actelor psihice, la existența conștiinței ca fenomen natural, la mecanismele fiziologice implicate în procesul de reflectare. Soluțiile înaintașilor cartezieni sau ale lui La Mettrie cereau tot mai multe dovezi experimentale, iar rezultatele investigațiilor fiziologice nu erau contrapuse teoriilor care aveau ca scop divinizarea fenomenelor sufletești. În aceste condiții s-a născut nevoia pentru o nouă perspectivă asupra activității reflexe
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
argumentele fiziologiei. Soluțiile propuse pentru explicarea reflectării senzoriale trebuiau puse în acord cu cele propuse pentru explicarea fenomenului gândirii. Ambele aparțineau naturii, condițiile cauzatoare erau de aceeași natură, se adresau unor mecanisme fiziologice, de control și autocontrol al comportamentului. Dualismul cartezian a fost reformulat, în cercetările lor fiziologii căutau explicarea fenomenelor conștiente și neconștiente, elementele care dinamizează și mențin comportamentul în funcțiune, etc. S-au adus contribuții care au avut ca scop cunoașterea universului vieții psihice, crearea fundamentelor sale fiziologice. 2
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
după cum ele se proiectează în zona "senzorialității generale" sau se adresează conștiinței caz în care devin fapte gândite. În lucrările sale, cu titlul, Manualul de fiziologie și Fiziologia sau știința studierii naturii umane, Prochazka reușește să-și depășească inițialul dualism cartezian. O face conferind principiului reflexivității aplicabilitate pentru funcționarea întregii mase a creierului, categorie care include și fenomenele sufletești gândite. Face acest lucru prin raportarea în permanență a activității cerebrale la acțiunea agenților stimulatori din lumea externă. În accepțiunea moștenită de la
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Dewey nu poate fi reperată nici o secvență independentă, cu autonomie funcțională. Diferența dintre "S" și "R" este doar de natură funcțională. Pentru a descrie viața psihică aflată în spatele schemei S-R, Dewey a propus explicații simple care să completeze teoria carteziană clasică. Este vorba despre ce se întâmplă într-o tabără de copii la focul de tabără. Acțiunea focului asupra receptorilor cauzează retragerea copiilor din fața focului. Dewey interpretează în mod diferit acest act. Sesizarea focului nu poate reprezenta pentru el un
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
acolo la orgă, am recunoscut sonatele lui Johann Sebastian Bach. Pe când le ascultam pe bancă, fără ca cineva să-mi ceară cineva un ban, am devenit alt om, semnificațiile decantate în acele sunete erau "altceva". Puteau să însemne oricând monadă, dualism cartezian, lucru în sine, transcendență etc. Sinele meu găsea în ele trăiri aparte, de care sufletul meu avea nevoie. A doua zi, acasă sau la serviciu, "eu"-l meu era altul, fruntea îmi era senină, eram acea persoană plină de energie
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
considere inconsistent), dar nu și teza conștiinței unitare, căreia îi va da o expresie desăvârșită (rămasă exemplară până la considerațiile actuale din psihologie sau din filosofia continentală). În capitolul dedicat paralogismelor rațiunii pure (din "Critica rațiunii pure"), el a invalidat demonstrația carteziană în baza unei analize de esență reductivă a propoziției "eu gândesc". El susținea că "simplicitatea reprezentării despre un subiect nu înseamnă totodată și o cunoaștere a simplicității subiectului însuși, căci se face abstracție cu totul de proprietățile lui atunci când este
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
care înțelegea conștiința morală ca "aplicare a cunoașterii la activitate"46 și care viza cunoașterea însăși ca provenind dintr-o dispoziție naturală a minții umane de a aprehenda principiile de bază ale comportamentului. Ea este de regăsit apoi în încercarea carteziană de intemeiere a tuturor virtuților dianoetice în cele noetice, încercare care desăvârșește tradiția medievală originând în puterea intelectului de a judeca bine tot succesul acțiunilor morale. Filosoful francez considera că "de vreme ce voința noastră tinde să urmeze sau să evite ceea ce
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de sfera religiei și a credinței religioase nu se făcea acum pentru prima dată. Există texte de început, poate primele încercări în scris din vremea adolescenței, unde frămîntările de gîndire iau forma naivă dar nu o dată profundă a unei nevoi carteziene de claritate și distincție în chestiuni fundamentale ale vieții (claritate pe care, mai tîrziu, o va detesta). Iar viața însemna, încă de atunci, viață interioară sau stil interior 106. Cioran era atunci student în primul an de facultate. Lecturile sale
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a vieții" e cel care asigură unitatea filozofiei 51. Kierkegaard constata cu neliniște: "Acesta este paradoxul suprem al gândirii: voința de a descoperi ceva pe care ea însăși nu-l poate gândi"52. Riedel consideră că Dilthey a depășit "dualismul cartezian" care separă planul existenței de cel al gândirii și crede că acest lucru se datorează unui a priori care poate fi socotit "presupoziția sa <<absolută>> și totodată condiția transcendentală a posibilității științei spiritului". Acest principiul filozofic fundamental al lui Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui Iisus. Descoperirile științifice ale Renașterii, atâtea câte putuseră fi făcute, înlăuntrul câte unei universități „aristotelice” - precum cea din Padova sau din Praga -, au fost suficiente pentru a arunca umbre grele asupra „adevărurilor” cuprinse în Sfânta Scriptură. În fine, raționamentul cartezian și raționamentul inductiv baconian au ridicat pe soclu un fel de zeiță „păgână” care era la îndemâna tuturor cercetătorilor: rațiunea. Ea a fost opusă, mai întâi cu timiditate, apoi cu înverșunare, credinței. Inchiziția a intrat în acțiune căutând vinovații în locurile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
estetică”). Primul concept a fost folosit pentru critica radicală a scientismului modernist practicat în teoria curriculumului. Connaisseurship-ul a fost contrapus „logicismului” pentru a demonstra că există și alte tipuri de cunoaștere, mai profunde decât cunoașterea bazată pe raționamente aristotelice și carteziene. Dezvăluirea posibilităților „cunoașterii estetice” i-a permis lui Eisner „reîntregirea curriculumului”. El a cerut vehement „punerea în drepturi” a artelor și a „cunoașterii estetice” în structura curriculumului. A făcut-o „în numele personalității umane” și a „umanizării curriculumului” prin reîntregirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu poate fi sesizat prin experimente de laborator asupra cobailor, pisicilor și porumbeilor, precum cele organizate de Thorndike, Guthrie și Skinner. Mult mai „penetrantă” este fenomenologia. Husserl a conceput-o ca o metodologie de cercetare obiectivă a... subiectivității, urmând modelul cartezian, dar detașându-se de acesta; locul „evidenței” carteziene a fost luat de „intenționalitatea” husserliană. Fenomenologii caută o „cunoaștere originară”, o „precomprehensiune”, care s-ar afla în adâncurile conștiinței și ar putea fi izvorul unic pentru gnosis, epistemé și mathesis. Primele
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
anii ’70, numeroși intelectuali au „resuscitat” și au folosit cultura retorică pentru a iniția dezbateri ideologice, politice, teologice. A fost un fel de „eră a certurilor și discuțiilor în contradictoriu”; în răstimpul acestei noi scholastica controversia se părea că dubitația carteziană și raționalismul inductiv baconian au fost abandonate. Tot ce părea motiv de dispută stârnea controversia retorică. Bridges amintea că Iluminismul a debutat ca o reacție împotriva concepțiilor retorice. Or, atât multiculturalismul anilor ’70, cât și postmodernismul din anii ’80 au
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o opune pe cea prigogineană: Noi considerăm că ordinea haotică sau complexă, nedeterminarea, orientarea internă și autogenerarea sunt neobișnuite pentru că ele violează „ordinea naturală” newtoniană 177. Pe de altă parte însă, Doll a sesizat cu exactitate impactul nefericit al gândirii carteziene și al metafizicii newtoniene asupra științelor sociale. Acestea din urmă au fost denaturate. S-au împrumutat din cartezianism și newtonism principii precum predictibilitatea cauzală, ordinea liniară și metodologia închisă - care nu sunt deloc adecvate pentru abordarea fenomenelor sociale și a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dintre aporiile lansate în lucrarea anterioară. Anticipând criticile, Doll a stăruit asupra „semnificației paradoxurilor” în paradigma curriculară postmodernă. După el, paradoxurile postmodernismului sunt provocate mai ales de atenția acordată de cercetători separării arbitrare a subiectului de obiect în metafizica modernă carteziană. În planul curriculumului, separarea carteziană a luat forma despărțirii și a distanțării dintre educator și educat. Doll jr. crede că este sarcina curriculumului să refacă simbioza subiect/obiect în procesul educațional și să reintegreze educatorul și educatul în experiența de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
anterioară. Anticipând criticile, Doll a stăruit asupra „semnificației paradoxurilor” în paradigma curriculară postmodernă. După el, paradoxurile postmodernismului sunt provocate mai ales de atenția acordată de cercetători separării arbitrare a subiectului de obiect în metafizica modernă carteziană. În planul curriculumului, separarea carteziană a luat forma despărțirii și a distanțării dintre educator și educat. Doll jr. crede că este sarcina curriculumului să refacă simbioza subiect/obiect în procesul educațional și să reintegreze educatorul și educatul în experiența de învățare și transformare a personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
phänomenologischen Philosophie, 1913). În 1928, discipolul său Martin Heidegger i-a editat Prelegeri despre fenomenologia conștiinței interne a timpului (Vorlesungen zur Phänomenologie des inneren Zeitbewusstseins). Pensionarul Husserl publică apoi, succesiv: Logică formală și transcendentală (Formale und transzendentale Logik, 1929); Meditații carteziene (Méditations cartésiennes. Introduction à la Phénoménologie, 1931); și Criza științelor europene și fenomenologia transcendentală (Die Krisis der europäischen Wissenschaften und die transzendentale Phänomenologie, 1936). După moartea lui Husserl, elevul său de la Freiburg, R.P. van Breda, temându-se de antisemitismul hitlerist
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
istoriei filosofiei am încercat să înțelegem o noțiune ce are propriul ei adevăr filosofic și a cărei evidență nu poate fi obținută decât folosindu-ne întreaga cultură și înțelegere. Acesta este motivul pentru care ne-am întrebat asupra validității operei carteziene, cercetînd totodată și felul în care s-a născut această noțiune de subiect. Este incontestabil pentru istoria filosofiei că Descartes este la originea mișcării filosofice care a considerat eul ca singurul subiect a cărui existență și realitate sunt indubitabile. Se
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]