811 matches
-
fără ca omul să nu știe despre ele. Gândirea este, în sensul cel mai larg al lui Descartes, echivalentă cu aptitudinea, spre a o putea contempla, spre a o putea imagina pe dinăuntru. În fond, "ideea" lockeniană este echivalentă cu "gândirea" carteziană, fiecare vede altfel, însă, cum acestea își găsesc locul în suflet. Descartes a vorbit totuși de existența unor adevăruri matematice și metafizice care nu pot fi niciodată reductibile la senzații; Locke, dimpotrivă, în această problemă opinează că nu există cunoștințe
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
reacția reflexă inițiată are loc pe un plan superior, de suprapunere și unificare a acțiunii reflexe în raport cu semnificația actului, realizată pe calea asociației. O explicație care a luat în considerare producerea activității pe un plan superior, de necuprins din perspectiva carteziană. 7. Voința și gândirea dintr-o perspectivă asociativ-reflexă Secolele al XVII-lea și al XVIII-lea au fost cele în care s-a acordat importanță explicării activității voluntare. Pentru Hartley, conduita voluntară a omului se produce pe planul interrelației dintre
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
fost făcut, însă, începutul pentru ca în activitatea nervoasă să se caute suportul material al activității psihice. 2. Senzualismul mașinist al lui La Mettrie În Franța secolului al XVIII-lea, s-a consumat un efort de reunificare a senzualismului de sorginte carteziană cu un mecanicism mașinist modern, pe gustul a tot mai mulți gânditori ai vremii. Psihofizica lui Descartes și-a epuizat foarte repede izvoarele, și a necesitat să fie completată cu o viziune mai articulată, cu care să fie explicate deopotrivă
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
gândirea, însă, în loc să admită natura divină a acesteia, La Mettrie considera că ea este expresia capacității de organizare superioare a materiei soluție care și-a păstrat valabilitatea până în zilele noastre. Astfel, el evită cu abilitate prăpastia anterioară ridicată de senzualismul cartezian dintre materie și gândire. Prin formularea tezei conform căreia gândirea face parte din natură și reprezintă forma ei de organizare superioară, La Mettrie a făcut un pas pregătitor decisiv în domeniul cunoașterii vieții psihice, pentru fundamentarea psihologiei ca știință de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
distincte, care au avut o influență decisivă în constituirea ulterioară a psihologiei ca știință de sine stătătoare. Prin teoria monadelor, Leibniz a formulat ideea existenței unui psihic neconștient. În acord cu teoria sa este necesară o anulare decisivă a separației carteziene dintre conștiință și psihic. O face prin formularea noțiunii de psihic neconștient, fapt care a constituit o contribuție reținută pentru totdeauna în istoria cunoașterii științifice. Sursă a numeroase erori ale activității psihice, în inconștient se nasc germenii unei activități care
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
erori ale activității psihice, în inconștient se nasc germenii unei activități care trebuie separate cu obligativitate de activitățile conștiente. În ceea ce privește distincția dintre fenomenele psihice și cele de conștiință, Leibniz a polemizat la acea vreme cu Locke, susținătorul punctului de vedere cartezian după care sufletul se manifestă și este dependent de conștiință. Diferit de aceștia, Leibniz susține că sufletul se manifestă și gândește dincolo de tot ceea ce este dependent de manifestarea conștiinței. Prin urmare, conștiința nu era considerată la el o condiție necesară
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de ordonare ierarhică a elementelor, disponibilă unei neîntrerupte perfecționări. Pe această scară ierarhică el a deosebit nivele distincte de organizare. Unul este propriu animalelor, care în viziunea lui au însă suflet. Nu sunt doar simple automate, cum descrie soluția mecanicistă carteziană. Nivelului uman îi este proprie rațiunea, care permite combinarea în alt fel a lucrurilor, permite asocierea elementelor, fenomenelor care îi leagă pe oameni între ei. Aceste asociații, la rândul lor, ascultă de legi de organizare proprii ; prin memorie și imaginație
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ca experiență personală și a altora. Lucrurile care se asociază între ele corespund unui fenomen propriu acțiunilor mentale, acțiuni care la om, spre deosebire de animale, au șansa să fie direcționate rațional. Noțiunea percepțiilor neconștientă s-a plasat în contradicție cu concepția carteziană despre conștiință. În acord cu aceasta din urmă perspectivă, dincolo de ce se obține prin introspecție nu existau decât procese materiale, fiziologice. Or, când Leibniz a arătat că actul de conștiință are la bază nu doar procese fiziologice, ci unele acte
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
respectiv fiziologi. S-au putut astfel realiza noi contribuții în domeniul cunoașterii vieții psihice, de așezare a terenului necesar nașterii psihologiei ca știință de sine stătătoare. În gândirea științifică a acestui veac s-au accentuat considerabil contradicțiile dintre concepția reflexologică carteziană și progresele realizate în domeniul fiziolologiei nervoase. Pentru interpretarea fenomenelor sufletești, a devenit necesară crearea și formularea unor noi termeni, a unor noi concepte, capabile să deschidă noi perspective de abordare, cu referire directă la "activitatea musculară", care vorbeau tot
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
existența unei "forțe nervoase", de "energii nervoase" ș.a. În ceea ce privește reflectarea senzorială, explicațiile încercate făceau tot mai multe referiri la conținutul substanțial al actelor psihice, la existența conștiinței ca fenomen natural, la mecanismele fiziologice implicate în procesul de reflectare. Soluțiile înaintașilor cartezieni sau ale lui La Mettrie cereau tot mai multe dovezi experimentale, iar rezultatele investigațiilor fiziologice nu erau contrapuse teoriilor care aveau ca scop divinizarea fenomenelor sufletești. În aceste condiții s-a născut nevoia pentru o nouă perspectivă asupra activității reflexe
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
argumentele fiziologiei. Soluțiile propuse pentru explicarea reflectării senzoriale trebuiau puse în acord cu cele propuse pentru explicarea fenomenului gândirii. Ambele aparțineau naturii, condițiile cauzatoare erau de aceeași natură, se adresau unor mecanisme fiziologice, de control și autocontrol al comportamentului. Dualismul cartezian a fost reformulat, în cercetările lor fiziologii căutau explicarea fenomenelor conștiente și neconștiente, elementele care dinamizează și mențin comportamentul în funcțiune, etc. S-au adus contribuții care au avut ca scop cunoașterea universului vieții psihice, crearea fundamentelor sale fiziologice. 2
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
după cum ele se proiectează în zona "senzorialității generale" sau se adresează conștiinței caz în care devin fapte gândite. În lucrările sale, cu titlul, Manualul de fiziologie și Fiziologia sau știința studierii naturii umane, Prochazka reușește să-și depășească inițialul dualism cartezian. O face conferind principiului reflexivității aplicabilitate pentru funcționarea întregii mase a creierului, categorie care include și fenomenele sufletești gândite. Face acest lucru prin raportarea în permanență a activității cerebrale la acțiunea agenților stimulatori din lumea externă. În accepțiunea moștenită de la
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Dewey nu poate fi reperată nici o secvență independentă, cu autonomie funcțională. Diferența dintre "S" și "R" este doar de natură funcțională. Pentru a descrie viața psihică aflată în spatele schemei S-R, Dewey a propus explicații simple care să completeze teoria carteziană clasică. Este vorba despre ce se întâmplă într-o tabără de copii la focul de tabără. Acțiunea focului asupra receptorilor cauzează retragerea copiilor din fața focului. Dewey interpretează în mod diferit acest act. Sesizarea focului nu poate reprezenta pentru el un
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
acolo la orgă, am recunoscut sonatele lui Johann Sebastian Bach. Pe când le ascultam pe bancă, fără ca cineva să-mi ceară cineva un ban, am devenit alt om, semnificațiile decantate în acele sunete erau "altceva". Puteau să însemne oricând monadă, dualism cartezian, lucru în sine, transcendență etc. Sinele meu găsea în ele trăiri aparte, de care sufletul meu avea nevoie. A doua zi, acasă sau la serviciu, "eu"-l meu era altul, fruntea îmi era senină, eram acea persoană plină de energie
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
presiunii fiscale pe care ele o antrenează (documentul de mai jos); înfrîngerile militare ale Războiului de Succesiune a Spaniei; intoleranța și brutalitatea politicii antiprotestante; contestarea de către unii, începînd de prin anii 1680, a marilor valori ale ordinii stabilite, în numele raționalismului cartezian. În afară de aceasta, ultimii ani ai domniei sînt îndoliați de o serie de decese premature în familia regală: în 1711, unicul fiu al regelui, Ludovic, zis "Marele Delfin"; în 1712, fiul cel mare al acestuia, ducele de Burgundia, soția acestuia și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ale căror salarii nu cresc în aceleași proporții ca profitul industrial sau renta funciară: aceștia nu primesc decît "firimiturile expansiunii" și sînt marea victimă a recesiunii din timpul lui Ludovic al XVI-lea. Mișcarea filosofică Marii filosofi. Continuînd lecțiile raționalismului cartezian și critica credințelor tradiționale și a monarhiei absolute începută în anumite cercuri încă din anii 1680-1715, marii scriitori, numiți "filosofi" vor să substituie "tenebrelor" fanatismului și intoleranței "luminile" rațiunii întru fericirea cea mai mare a umanității. Din 1721, Montesquieu (1689-1755
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a dezvoltat (probabil din interese de cunoaștere total deosebite de cele medievale) reluări sau obiecții la acest argument. Fără să cunoască propriu-zis textul anselmian, Descartes a reformulat argumentul în "Meditații metafizice", iar Leibniz a afirmat în câteva cazuri că argumentele carteziene provin de la Sfântul Anselm sau cel puțin dintr-un mediu scolastic. Immanuel Kant a criticat argumentul aparent definitiv și i-a conferit un nume, considerând că el reprezintă încercarea rațiunii de a trece de la conceptul a ceva la realitatea aceluiași
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
lui Descartes, iar părerea care s-a cristalizat este că există cel puțin trei astfel de argumente pe care le întâlnim și în alte opere precum "Discurs asupra metodei" sau "Principiile filosofiei". În legătură cu filiația argumentului, unii autori consideră că varianta carteziană nu reprezintă altceva decât o reluare a argumentului clasic anselmian, însă cei mai mulți cercetători sunt de părere că între cele două variante ale argumentului există deosebiri esențiale și mai mult decât atât, Descartes nu ar fi putut relua argumentul anselmian, pentru
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
care este cel mai cunoscut datorită criticii lui Kant) reprezintă o continuare a argumentului anselmian o poartă Leibniz. Acesta afirmă în mai multe locuri că Descartes ar fi împrumutat argumentul de la Anselm. De fapt, Baumgarten susține că niciuna din variantele carteziene ale argumentului ontologic nu este înrudită cu cel anselmian 98. Mai mult decât atât, Etienne Gilson a remarcat că Descartes își mărturisește ignoranța cu privire la numele și la scrierile Sfântului Anselm, chiar după redactarea Meditațiilor 99. Să revenim la argumentul lui
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ontologic. Structura argumentului anselmian, rezumată de Adrian Miroiu este următoarea: (1) Dumnezeu există (2) Dumnezeu = ființa decât care altceva mai mare nu poate fi conceput (3) Acea ființă decât care altceva mai mare nu poate fi conceput există În argumentul cartezian se produc următoarele modificări: teza (2) a lui Anselm devine (2D) Dumnezeu = ființa perfectă și, la rândul ei (3) devine: (3D) Ființa perfectă există. Diferența esențială dintre cele două argumente este dată, după Miroiu, de premisa (2D). Conform acestei premise
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Existent necesar). 2. Dar noi putem concepe existența lui Dumnezeu (existența nu este un concept contradictoriu). 3. De aceea, existența lui Dumnezeu trebuie să fie concepută ca mai mult decât posibilă (adică reală)114. O altă reacție la argumentul ontologic cartezian care a generat o dispută interesantă îi aparține lui Pierre Gassendi. Acesta consideră că Descartes face greșeala de a considera existența o proprietate. Descartes decide în argumentele sale că ar fi o contradicție să-l gândim pe Dumnezeu, care este
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Am dovedit-o însă și a posteriori, de vreme ce există făpturi contingente, iar acestea nu pot avea rațiunea lor ultimă, adică suficientă, decât în ființa necesară, care își are temeiul existenței sale în ea însăși"222. Leibniz aduce o obiecție argumentului cartezian legată de folosirea confuză a expresiei a avea o idee despre. Dacă înseamnă doar este prezentă în minte, atunci nu suntem îndreptățiți să spunem dacă este o idee posibilă sau nu. O ființă perfectă care există cu necesitate poate fi
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
unui alt concept, fie și conceptului de ființă perfectă. Dacă existența nu este un predicat, ea nu poate aparține conceptului de Dumnezeu. În celebrul pasajdin "Critica Rațiunii Pure", în care critică argumentul ontologic, Kant realizează îndeosebi o critică asupra argumentului cartezian și doar indirect asupra argumentului pe care Anselm îl prezintă în capitolul II din lucrarea "Proslogion". Critica sa nu afectează însă "argumentul puternic" pe care îl regăsim în capitolul III al aceleiași lucrări. În cazul "argumentului puternic", problema nu se
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
introducere în filosofia critică, Editura de Vest, Timișoara, 1999. Connelly, R.J., Whitehead vs. Hartshorne Basic Methaphysical Issues, University Press of America, Washington D.C., 1981. Croitoru, Rodica, De la metafizica luminii la metafizica moravurilor, Editura Științifică, București, 1996. Deac, Ion, Principiile metafizicii carteziene, Editura Polirom, Iași, 2004. Descartes, Rene, Principiile filosofiei, traducere de Ioan Deac, Editura IRI, București, 2000. Rene Descartes, Expunere despre metodă, traducere de Dan Negrescu, Editura Paideia, București, 1995. Descartes, Rene, Reguli de îndrumare a minții; Meditații despre filosofia primă
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
București, 1995, p. 227. 61 Sf. Anselm din Canterbury, op. cit., pp. 16-18. 62 Idem, p. 23. 63 Alexander Baumgarten, op. cit., p. 126. 64 Anselm, Proslogion, traducere de Gheorghe Vlăduțescu, Editura Științifică, București, 1997, p. 10. 65 Ion Deac, Principiile metafizicii carteziene, Editura Polirom, Iași, 2004, pp. 73-74. 66 Gottlob Frege, Scrieri logico-filosofice, traducere de Sorin Vieru, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977, pp. 289-305. 67 Alexander Baumgarten, op. cit., pp. 116-120. 68 Idem, p. 121. 69 Idem, p. 133. 70 Michael Palmer
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]