9,952 matches
-
ușa și intru. Anatol și Tavi, tânăra promisiune pe care-o luase în ultima vreme sub ocrotirea sa, lucrează în mijlocul coșmeliei la noul lor manifest. Au niște markere în mână, mai multe carioci chinezești sunt împrăștiate pe podea, lângă un carton cu resturi de pizza și mucuri de țigară, două cutii de pate turtite, și-și desenează unul altuia pe piepturile spânatice și pe brațele slăbănoage diverse inimioare străbătute de săgeți, guri căscate, penisuri neolitice, semne de circulație, lozinci de soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
jos. Unii s-au împiedicat , alții s-au dezlegat să ia cât mai multe. Bozo stătea în fața lor, parcă dribla mingea, cu un pătrat de ciocolată pe vârful pantofului, c-un steguleț cu secera și ciocanul... cu o coroană din carton aurit pe cap, cu niște coarne ca de viking... Vreo două gagici au leșinat de emoție. - Îhî... Iau aparatul din geanta lui Tavi, îi verific blițul și, rotindu-mă ca un criminalist în jurul balabustei și al celor doi creatori, încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mare, direct în gât, să ajungă mai repede la creier. Se aude zgomotul rotativei din fosta cameră de priveghi. Două role cu hârtie de ziar, una mai mare, cu hârtie offset. Pe mesele de piatră unde altădată stăteau defuncții, cutii, cartoane, hârtie mătase și hârtie pergament. Recunosc mirosul de cerneală. - Ce-ai făcut, idiotule? Cap sec... Oprește, ai pus aiurea... Mitică trage nervos paginile de pe bandă. - Tu nu vezi, ’tu-ți gura... cui te-o făcut, că-s în oglindă? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
număr ouăle, merele și perele dintr-un CAP din țara noastră bogată și frumoasă, cu mândre flori, știu câte coșuri sunt într-un camion și câtă pânză produc într-o zi țesătoarele dintr-o unitate fruntașă, am cărat cu brațul cartoane și borcane, am întins palma să iau cele zece până s-au umflat degetele, am așteptat pe fotoliul acela verde, îmbrăcat în vinilin, „să-ți fie rușine...”, am scris o poezie patriotică, „Sunt fiu de vultur”, a apărut în Cutezătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
putut, au făcut femeile de toate. - Bogdaproste... Săru’ mâna, tanti Tinca... Blocul e undeva aproape de vechiul stadion muncitoresc. Cineva a îngrădit locul unde-au fost vestiarele și s-a mutat acolo. Câteva sârme pline de pelinci. Acolo dorm, îngrămădiți pe cartoane și cutii, de-a valma, cu câinii. Trecem peste Bahlui pe un soi de punte de metal. Apartamentul, la etajul șase, e ca și-al meu, cu trei cămăruțe și-un balcon cât un coteț. Beau țuică, mănânc tartine, beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-i bătaie! - Dă-mi și mie să-ncerc, scuipă unul în palme. - Dă și mie... zboară lemnul de brad. - Acuma eu, tu ai dat de două ori la rând... Nenea, el a dat de două ori la rând... - Trage și cartonul acela de pe magazie, ai grijă la cuie, că-s ruginite. A luat canistra cu benzină. - Vreți să vă încălziți? Ia să facem un foc de tabără, măi băieți, ia tu de-aici, toarnă așa, pe lemne, toarnă tot, tată, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a iubit pe Vlad și asta nu-i zgârietură, să pui vaselină, să treacă. A început să râdă în hohote când se citea din Evanghelie la capul lui. Mâncăm la o măsuță care se cam clatină. Iau o bucată de carton și-o așez sub un picior. Încă nu mi-am pierdut reflexele practice. Îmi dau acum seama că de mult nu mai știu cât e de bine să-ți placă să mănânci cu cineva, orice, nici nu mai contează ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vinde, ar merita să-l dau vreunui colecționar, chiar aș fi preferat să ți-l dăruiesc, dar n-am bani... E o compoziție la care țin... eram ca-n transă când l-am pictat... Scoate hârtia și-mi arată un carton pe care parcă și-a curățat cineva pensoanele. Câteva dungi, pete și rotocoale. Pata aceea lunguiață ar fi îngerul păzitor, îmi explică. Sigur, nu voiam eu maci în glastră, cu fluturi deasupra, dar nici asta. - N-am, Ilie, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ipochimen, să-ți dai seama că urmează să ucidă și să nu poți face nimic ca să eviți așa ceva, asta mi-a distrus nervii - strînse suportul de argint pentru șervețele În mîna lui uriașă, Îndoindu-l de parcă ar fi fost din carton. Cerule! Niciodată nu m-am simțit atît de frustrat... O sută de bărbați, patruzeci de tunuri, unul dintre cele mai bune vase de război din flota noastră și nu am fost În stare să isprăvim cu lighioana asta... Majordom! mîrÎi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
glota parțial deschisă în timp ce vorbești. Așa i-a cântat Marilyn Monroe Happy Birthday președintelui Kennedy. În felul ăsta, respirația îți ocolește corzile vocale și obții o sonoritate mai feminină și neajutorată. Infirmiera mă duce mai departe în saboții mei de carton, cu bandajele mele bine strânse și frica mea profundă, iar Brandy Alexander ridică privirea chiar în ultima clipă și-mi face cu ochiul. Dumnezeu ar trebui să știe să facă așa de bine cu ochiul. Ca cineva care-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
s-a oprit să arunce o ocheadă din cadrul ușii, iar dacă-i surprindeai lătrau: Felicitări, cu colțurile gurii lățite mult și tremurând într-un surâs țeapăn, apos. Cu ochii bulbucați. Așa-i descriu eu. Și-am ridicat același anunț de carton din nou și din nou, care le spunea: mulțumesc. Și-apoi am fugit. Asta după ce noua mea rochie de vară din crep de bumbac a venit de la Espre. Sora Katherine a stat cu mine toată dimineața, cu un ondulator în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Eu sunt Pio Rhea. — Eu sunt Dia Rhea, zise alta, aproape de combina stereo. Cea cu țigara, Pio Rhea, zice: — Astea-s numele noastre de scenă. Arată spre a treia Rhea, de pe sofa, care mănâncă mâncare chinezească dintr-o cutiuță de carton. — Cea de colo, zise și arătă cu degetul, pe această domnișoară Mănâncă Până Crăpi, ei îi poți spune Gono Rhea. Cu gura plină de nimic din ce-ai vrea să vezi, Gono Rhea zice: — Încântată, sunt sigură. Punând țigara peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
hainele. Când am încercat să-i mai arunc în gură niște Darvon, le-a vomitat, așa că am întins-o iar pe pardoseala băii și, când mi-am împăturit peste braț jacheta ei, în buzunarul interior am simțit vârât ceva de carton. Cartea lui Miss Rona. Strecurat în carte e-un suvenir din viitorul meu. Trântită înapoi pe marea cochilie de melc din ceramică, am citit: Îl iubesc pe Seth Thomas atât de mult că trebuie să-l distrug. Compensez cu asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
perioada crahului financiar și a inflației galopante, când câștigul zilnic al unui docher se ridica la șaptesprezece miliarde de mărci, iar oficiile unei prostituate versate se plăteau de trei ori pe‑atât. (Marinarii hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într‑una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămâni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu‑i divin nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fost Napoleon al III‑lea, i‑ar fi expus politica sa oribilă“. Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli va junge În Franța cu o șaretă, sub o claie de fân (un țăran contrabandist fusese Încredințat că În cutia de carton dosea tutun de contrabandă), ca pe filiera celor care disprețuiau tirania să se propage În Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decât nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe trotuar într-o perfectă poziție lotus, mâinile ei pictate cu vinișoare întunecate de henna i se odihnesc pe fiecare genunchi. La gât, un colier cu clopoței de templu scoate clinchete ușoare. Mama Natură aduce la bord o cutie de carton cu haine, în care sunt învelite sticluțe de uleiuri cleioase. Lumânări. Cutia miroase a ace de pin. Mirosul rășinii de pin din focul de tabără. Mirosul de busuioc și coriandru din sosul de salată. Mirosul de santal din piața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Momentul ne găsește agățându-ne unii de alții, clipind orbi, dar încrezători, în vreme ce vocea doamnei Clark ne conduce prin ușa de oțel. Momentul acela video: adevărul despre adevăr. — Simțul mirosului e foarte important, spune Mama Natură. Purtându-și cutia de carton, cu clopoțeii ei de aramă sunând, bâjbâind în întuneric, spune: O să râdeți, dar în aromaterapie te avertizează să nu aprinzi niciodată o lumânare de santal în apropierea esenței de mirt... Sub acoperire Un poem despre Mama Natură — Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se scurge pe pereți nu au nimic în comun cu felul în care-și imaginase colonia scriitorilor: oameni scriind tihnit de mână, fără prescurtări, privind în lungul unor pajiști verzi, unduitoare; scriitori luându-și prânzul la pachet în cutii de carton, fiecare în căsuța lui. Livezi de caiși într-o furtună de petale albe. Somn de după-amiază sub castani. Croquet. Chiar înainte să înceapă să-și schițeze scenariul, capodopera vieții ei, Miss America a spus că nu era în stare. Sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
până dădeai peste pliculețul cu oxid de fier - introdus acolo pentru a absorbi orice urmă de oxigen. Scoteai pliculețul și vărsai înăuntru câteva căni cu apă fierbinte. Aveam un cuptor cu microunde. Aveam furculițe și lunguri de plastic. Farfurii de carton. Și apă curentă. Abia apucai să citești zece pagini dintr-un roman cu vampiri, și cina era gata. În loc de vreascuri și apă fierbinte, în perna argintie găseai chiftea de casă sau tocană de vită Stroganoff. Ne așezam pe covorul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de dinainte, spune ea. Aplecându-se în scaun, înclinându-se în față până când sânii îi ating genunchii, caută într-o geantă sport de pe podea. Spune: Asta e singura dovadă reală că nu sunt doar o blondă slăbănoagă. Scoate ceva de carton din geantă, ținând-o de margine cu două degete. E o fotografie, și blonda îi spune spilcuitului: Dacă oamenii n-ar vedea asta, ar putea crede că așa m-am născut. N-ar ști niciodată ce-am realizat în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tot. — Lasă-mă să-ți fac o favoare, îi spune spilcuitul blondei. Ținând încă în mână poza ei de dinainte, o întreabă: Pot să-ți dau un sfat bun? Sigur, răspunde ea, orice. Și, ascultându-l, ia o cană de carton cu cafea rece, pătată pe margine cu urme de ruj roz. Blonda asta cu părul ei prea incandescent e acum o AID personală a spilcuitului. Mai ales, îi spune el, să nu cumva să-l lași pe vreun romeo dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Inky aduce o poșetă de piele lăcuită și brăzdată de crăpături. Înăuntru duhnește ceva. E mirosul refluxului pe malul mării într-o zi cu arșiță. Duhoarea, spune ea, „e noul simbol al antistatutului social”. În poșetă e o cutie de carton de la restaurantul Chez Héloise. În cutie e o bucată portocalie de somon australian mare cât pumnul. — Veche de patru zile, zice Inky. Dați-o de la unul la altul. Putoarea e mai bună decât un bodyguard pentru a ține oamenii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de pe autostradă, Inky spune: — Gândește-te la rezumatul ideii generale a unui film. Închipuie-ți că ai de propus un film la o televiziune într-un singur rând. Inky scrie cu un marker negru și gros pe o bucată de carton maro: Mamă singură. Zece copii. Cancer la sân. — Faci asta - vezi? spune ea, și oamenii pur și simplu îți dau bani. Muffy scrie: Veteran de război olog. Flămând. Vreau să ajung acasă. Și Inky zice: — Perfect. Zice: Tocmai ai prezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vocațională pentru adulți. Vor frige hamburgeri. Vor învăța să șofeze și să-și spele hainele, apoi își vor croi calea spre pătura inferioară a clasei de mijloc. Noaptea, când Packer și Evelyn se îmbrățișează sub câte-un pod sau pe cartonul așternut peste vreo gură de canal caldă din care ies aburi, când el își strecoară mâinile pe sub hainele ei, provocându-i orgasme, în vreme ce străinii trec pe lângă ei, li se pare că n-au fost niciodată mai îndrăgostiți. Dar Inky are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
poate să nu-i vadă. Fata țipă: Vă rog. Țipă: Numărul mașinii... și e trasă înapoi înăuntru. Portiera se trântește și roțile demarează țiuind, lăsând în urmă doar sângele fetei și urme negre de pneuri. În rigolă, alături de paharele de carton de la fast-food, căzută pe jos în timpul încăierării, o ureche smulsă, palidă, în care scânteiază încă doi cercei de aur.. Abia în timpul micului-dejun în apartamentul lor de la Sheraton - o omletă cu ciuperci uleioase, brioșe englezești, cafea călduță și costiță rece - văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]