8,515 matches
-
mâinile așa zișilor indisciplinați, fără nicio mustrare de conștiință nici față de lemn, dar nici față de elevi. Oricum rușinea mea nu trecea gardul; rămânea între “ai noștri” cum îmi explica tot tata-mare. Singurul care nu rămânea sensibil la suferința mea era Cartuș. Cum simțea agitație în casă, nu se dezlipea de lângă ușa noastră și dacă eu plângeam înăuntru, el o făcea pe treptele de la intrare. După ce termina cu mine, mami ieșea la el cu câte ceva în mână și după ce îl mângâia, îi
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
o făcea pe treptele de la intrare. După ce termina cu mine, mami ieșea la el cu câte ceva în mână și după ce îl mângâia, îi explica că nu vrea să fiu leneșă la școală sau să o mint că nu am lecții. Cartuș părea convins de vorbele ei, sau poate de ce îi arunca să mănânce și pleca mulțumit la el în coteț. Câteodată îi băteam în ferestră și imediat ce își lipea botul pe geam, mă prefăceam că plâng. Cartuș mă privea cu urechile
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
că nu am lecții. Cartuș părea convins de vorbele ei, sau poate de ce îi arunca să mănânce și pleca mulțumit la el în coteț. Câteodată îi băteam în ferestră și imediat ce își lipea botul pe geam, mă prefăceam că plâng. Cartuș mă privea cu urechile ciulite și după câteva țipete și văicăreli, mă lătra supărat și pleca. Eram așa de mirată de puterea lui de a pricepe totul, fără să poată fi păcălit, că, de multe ori mă simțeam mică și
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
așa de mirată de puterea lui de a pricepe totul, fără să poată fi păcălit, că, de multe ori mă simțeam mică și proastă în fața lui. Nu puține au fost situațiile în care mă întrebam cam cum ar fi reacționat Cartuș dacă ar fi fost în locul meu? Cartuș era adevăratul proprietar al curții. Nimeni nu putea mișca nimic, dacă el nu era prezent. Îl iubeam toți și în fiecare seară, unul dintre subiectele noastre era ultima lui ispravă. În iarna aceea
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
a pricepe totul, fără să poată fi păcălit, că, de multe ori mă simțeam mică și proastă în fața lui. Nu puține au fost situațiile în care mă întrebam cam cum ar fi reacționat Cartuș dacă ar fi fost în locul meu? Cartuș era adevăratul proprietar al curții. Nimeni nu putea mișca nimic, dacă el nu era prezent. Îl iubeam toți și în fiecare seară, unul dintre subiectele noastre era ultima lui ispravă. În iarna aceea tata-mare a căzut pe gheață destul de tare
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
iubeam toți și în fiecare seară, unul dintre subiectele noastre era ultima lui ispravă. În iarna aceea tata-mare a căzut pe gheață destul de tare, că a fost obligat să steam ai bine de o săptămână în pat. În fiecare dimineață Cartuș lătra la fereastra lui și până când nu-și arăta capul de după perdea, nu se dezlipea de lângă zid. Ne întrebam toți cum de știa că era în pat?! De câteva ori pe zi tata-mare trebuia să facă un effort dureros, să
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
și până când nu-și arăta capul de după perdea, nu se dezlipea de lângă zid. Ne întrebam toți cum de știa că era în pat?! De câteva ori pe zi tata-mare trebuia să facă un effort dureros, să-l asigure pe bietul Cartuș că totul era în ordine. Adesea tanti Oala îl certa și îi arătă cotețul, dar Cartuș, fidel în iubirea lui, nu se mișca, ci numai își arăta colții amenințător. Ce poți să știi ce reacții are un animal?” murmura ea
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
cum de știa că era în pat?! De câteva ori pe zi tata-mare trebuia să facă un effort dureros, să-l asigure pe bietul Cartuș că totul era în ordine. Adesea tanti Oala îl certa și îi arătă cotețul, dar Cartuș, fidel în iubirea lui, nu se mișca, ci numai își arăta colții amenințător. Ce poți să știi ce reacții are un animal?” murmura ea șirușinată, intra în casă. Frica ei mă distra și fericită, îi povesteam pe șoptite lui tata-mare
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
murmura ea șirușinată, intra în casă. Frica ei mă distra și fericită, îi povesteam pe șoptite lui tata-mare că, în sfârșit, există cineva pe lumea asta, căruia tanti Oala îi știa de frică. Când tata-mare își pregătea butoiul de bere, Cartuș era alături de el și dacă se întâmpla ca acesta să guste din lichidul tulbure și gălbinicios, fără să-i dea și lui, mârâia supărat, după care, cu capul așezat pe labele din față, plângea ca un copil. “L-ai făcut
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
și gălbinicios, fără să-i dea și lui, mârâia supărat, după care, cu capul așezat pe labele din față, plângea ca un copil. “L-ai făcut bețiv!” îi reproșa tanti Oala. Tata-mare nu-i răspundea și pe furiș bea cu Cartuș butoiul de bere, ca doi adevărați prieteni. ”O cană ție, două mie!” îi spunea când cobora în pivniță. Numai că săracul Cartuș și-o sorbea pe a lui dintr-o suflare și pe urmă plângea și își lăsă saliva să
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
copil. “L-ai făcut bețiv!” îi reproșa tanti Oala. Tata-mare nu-i răspundea și pe furiș bea cu Cartuș butoiul de bere, ca doi adevărați prieteni. ”O cană ție, două mie!” îi spunea când cobora în pivniță. Numai că săracul Cartuș și-o sorbea pe a lui dintr-o suflare și pe urmă plângea și își lăsă saliva să-i curgă din gură așa de abundent că tata-mare nu se îndura să-l vadă suferind și își împărțea a doua cană
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
dintr-o suflare și pe urmă plângea și își lăsă saliva să-i curgă din gură așa de abundent că tata-mare nu se îndura să-l vadă suferind și își împărțea a doua cană prietenește cu el. Dacă se îmbăta Cartuș sau nu, nu știu, dar știu că tata-mare se amețea destul de bine, că îl mângâia și îl săruta pe Cartuș până când acesta, plictisit, sau pleca singur, sau pleca gonit de tanti Oala, care, enervată, îl amenința pe tata-mare că îi
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
tata-mare nu se îndura să-l vadă suferind și își împărțea a doua cană prietenește cu el. Dacă se îmbăta Cartuș sau nu, nu știu, dar știu că tata-mare se amețea destul de bine, că îl mângâia și îl săruta pe Cartuș până când acesta, plictisit, sau pleca singur, sau pleca gonit de tanti Oala, care, enervată, îl amenința pe tata-mare că îi va face un coteț lângă Cartuș, pentru că “tot îl iubea mai mult decât pe ea”. Obosit și supărat că nimeni
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
știu că tata-mare se amețea destul de bine, că îl mângâia și îl săruta pe Cartuș până când acesta, plictisit, sau pleca singur, sau pleca gonit de tanti Oala, care, enervată, îl amenința pe tata-mare că îi va face un coteț lângă Cartuș, pentru că “tot îl iubea mai mult decât pe ea”. Obosit și supărat că nimeni nu pricepea că însemna Cartuș pentru el, o strigă pe mami înainte să intre în casă și îi spunea: -Marioara, cine nu are un câine să
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
pleca singur, sau pleca gonit de tanti Oala, care, enervată, îl amenința pe tata-mare că îi va face un coteț lângă Cartuș, pentru că “tot îl iubea mai mult decât pe ea”. Obosit și supărat că nimeni nu pricepea că însemna Cartuș pentru el, o strigă pe mami înainte să intre în casă și îi spunea: -Marioara, cine nu are un câine să-și cumpere! Numai câinele te iubește și îți este devotat! Nici prietenii, nici nevasta, nici bărbatu, îi spunea tata-mare
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
privea și mai insistent, mângâindu-și mustanța și zâmbindu-mi cu complicitate. “Dacă mă spune după toate emoțiile pe care le-am trăit datorită lui, am să-l spun și eu cât a fost de beat de l-a lins Cartuș pe toată fața și eu i-am tăiat mustața!”, îmi spuneam în minte și, fără să clipesc, îl priveam. Abia când am rămas singuri mi-a spus: -Te credeam fată deșteaptă! -Le-am dat-o pentru că tu îi spui mereu lui
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
îl găseam vinovat numai pe tata, pentru că avusese idea să-mi cumpere o păpușă în momentul când nici nu mă gândeam la așa ceva. Singura soluție era să o uit pe scări noaptea și a doua zi, să arunc vina pe Cartuș că s-ar fi jucat cu ea. Lucru pe care l-am și făcut. Fără să mă vadă mami, înainte să ne culcăm, am deschis ușa și am pus-o lângă scări lipită de perete. Din nenorocire în noaptea aceea
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
vadă mami, înainte să ne culcăm, am deschis ușa și am pus-o lângă scări lipită de perete. Din nenorocire în noaptea aceea a plouat până la ziuă. Dimineața, tata a găsit păpușă lângă perete în locul unde i-o lăsasem lui Cartuș la vedere, cu singura deosebire că, în afară de rochița udă, restul era o mână de carton ud cu un pumn de mătase care, cu câteva ore înainte, erau frumoasele codițe. -Nu am să-ți mai cumpăr păpușă niciodată! mi-a spus
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
că alergase în curte, era ud de transpirație și își ștergea fața cu o batistă pe care întâi o folosise pentru nas. L-am privit cu coada ochiului și m-am strâmbat. Am simțit că mirosea la fel de urât ca și Cartuș, când avea blană muiată de ploaie. -Vreau să văd dacă aveți toți abecedarul învelit cu hârtie albastră și caietele! ne-a spus zâmbind învățătoarea noastră pe care încet o recunoșteam. Era mai mult în vârstă decât tânără, destul de plină, cu
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
mulțumită de decizia mea rapidă și i-a povestit lui tanti Oala, care mă aștepta emoționată cu un borcan de dulceață pe masă, neuitând să acuze călimara de toate nenorocirile din ziua aceea. În prima zi de școală, până și Cartuș mi-a arătat compasiunea lui și pentru prima dată nu mi-a pus labele în piept și nu m-a lătratat când mâncam, să-i arunc ceva din farfuria mea. Dacă la școală fusesem prilej de râs, acasă eram considerată
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
și îmi este dor de cantul tău de leagăn. Îți caut brațele în somn, și dragostea mea se imbrastie în vânt.... III. GLORIE COPILĂRIEI SFÂRȘIT, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 479 din 23 aprilie 2012. Capitolul XIX CARTUȘ O AMINTIRE DUREROASĂ În fiecare iarnă așteptăm Crăciunul cu sufletul la gură: în primul rând era vacanță mult visata după trei luni de școală și pe urmă, era pomul de iarnă. Până la opt ani am crezut în povestea lui mami
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
școală, dar răspunsurile lui nu erau deloc pe placul meu. Într-o zi, enervata, l-am întrebat direct, fără niciun ocoliș.... IX. GLORIE COPILĂRIEI V, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 479 din 23 aprilie 2012. Capitolul IX CARTUȘ ȘI TATA MARE, DOI PRIETENI DE LA ORAȘ Eram la București de mai bine de o lună. Vacanță mea la țară luase sfârșit. În toamna intrăm la scoala iar mami hotărâse că trebuia să se ocupe de mine: să mă învețe
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
mama lui. Eram așa de obișnuiți cu năzdrăveniile lui, că era suficient pentru fiecare dintre noi, având ce să povestim când ne întorceam acasă. Într-o după-amiază, Matei strigă de zor la noi în poartă. Am ieșit grăbită, însoțită de Cartuș, sperând că prezența acestuia îl va descuraja și nu va avea curajul să intre în curte. -Deschide poarta, am ceva pentru tine! mi-a spus pe șoptite. -Nu pot! O să te muște Cartuș. -Am ceva și pentru el! mi-a
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
în poartă. Am ieșit grăbită, însoțită de Cartuș, sperând că prezența acestuia îl va descuraja și nu va avea curajul să intre în curte. -Deschide poarta, am ceva pentru tine! mi-a spus pe șoptite. -Nu pot! O să te muște Cartuș. -Am ceva și pentru el! mi-a spus și a scos din buzunar un pachețel. M-am uitat la Cartuș, care, mirat de curajul lui Matei, îl privea cu urechile ciulite ca și cum ar fi înțeles că era ceva și pentru
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
să intre în curte. -Deschide poarta, am ceva pentru tine! mi-a spus pe șoptite. -Nu pot! O să te muște Cartuș. -Am ceva și pentru el! mi-a spus și a scos din buzunar un pachețel. M-am uitat la Cartuș, care, mirat de curajul lui Matei, îl privea cu urechile ciulite ca și cum ar fi înțeles că era ceva și pentru el, nu numai pentru mine în sacoșa veche și murdară, pe care o ținea grijuliu. -Daca te mușcă? Treaba ta
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]