1,043 matches
-
României, în greutate de 780 g, apatinand perioadei noelitice, cu idoli antropomorfi, simboluri ale fertilității. Tot aici se află o importanță așezare dacica (Porolissum), situată pe măgura Moigradului, așezare pomenita de Ptolemeu în lucrarea să Geographia. Demne de remarcat sunt castrele române de la Bucium, Romita (Cersiae), Tihau, Sutonu (Opatiana) și de la Românași (Largiana). Din motive de apărare a trecătorii Poartă Meseșului și a întregului ținut împotriva invaziilor tătare și turcești au apărut fortificații medievale cu rol complex, urmele unor asemenea cetăți
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
al Oltului la circa 2 km amonte a ctitoriei lui Mircea cel Bătrân, Mănăstirea Cozia, pe teritoriul orașului stațiune Călimănești. Denumirea îi este dată de la un turn aflat pe stânca numită ""Piscul lui Teofil"", turn construit de legiunile romane din Castrul Arutela în secolul al II-lea. Inițial, i s-a zis ""Schitul de după turn"", apoi ""Schitul Turnu"" și în cele din urmă denumirea actuală de """". Complexul mănăstirii Turnu a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Vâlcea din anul
Mănăstirea Turnu () [Corola-website/Science/302115_a_303444]
-
Getica“, istoricul și arheologul Vasile Pârvan vizitează și el ruinele afirmând pentru prima oară că ar fi vorba despre ruine medievale iară nu dacice sau romane. Cetatea apare în două dicționare geografice, unul din 1894, unde este prezentată ca fiind castru roman, iar al doilea din 1947, unde se afirmă că ar fi fost ctitorie a lui Matei Basarab. După 1945 au mai apărut câteva studii importante care abordează cetatea ca fiind un punct fortificat medieval aparținând sistemului defensiv al Țării
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
poetul maghiar Sándor Petőfi în luna iulie 1849, în drum spre câmpul de luptă de la Albești (lângă Sighișoara), unde și-a găsit moartea pe data de 31 iulie 1849. În curtea casei se păstrează mai multe piese române aduse din castrul Potaissa, precum și vechea poartă de lemn prin care a trecut Petöfi Sándor la scurtă sa vizită aici. Casă Sándor Petőfi din Turda este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România
Casa memorială Sándor Petőfi de la Turda () [Corola-website/Science/307019_a_308348]
-
și s-au constituit muzeele gălățene de profil: Muzeul de Științele Naturii și Muzeul de Artă. Treptat, colecțiile Muzeului de Istorie s-au îmbogățit prin achiziții și cercetări arheologice efectuate în zona de sud a Moldovei și în special, în castrul roman de la Tirighina-Bărboși, ajungând în prezent la un patrimoniu de peste 50.000 bunuri culturale, unele de importanță excepțională. Colecțiile deținute de instituție sunt diverse: arheologic (obiecte paleolitice descoperite la Pleșa, Puricani, Șipote, obiecte neolitice din cultura Criș, altarul votiv de la
Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” () [Corola-website/Science/331344_a_332673]
-
61%), 28 mozaici (0,96%) și 12 de alte confesiuni. Atestata documentar din 1272, comuna are o vechime mult mai mare, descoperirile arheologice certificând aici așezări umane din neolitic. În perioada română localitatea se află pe drumul de legătură al castrelor române de la "Napoca" (Cluj-Napoca de astăzi), respectiv "Ăla Siliana" (actualul Gilău) Feneșul a fost inițial un sat săsesc așezat în apropiere de Cluj, aflat în proprietatea episcopiei romano-catolice de Albă Iulia. Pînă în anul 1989 comună Florești era cunoscută mai
Comuna Florești, Cluj () [Corola-website/Science/299863_a_301192]
-
Pietroasele este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Buzău, Muntenia, România. Se află într-o zonă viticolă cunoscută. În localitate și în apropierea ei s-au efectuat mai multe descoperiri arheologice, fiind găsit un castru roman cu terme datând din secolul al IV-lea e.n. și un tezaur gotic datând din aceeași perioadă. Satul există în forma actuală din secolul al XX-lea, fiind format prin unirea a două sate, denumite Pietroasa de Sus și
Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/301031_a_302360]
-
județ Săcuieni. În 1837, pe un deal din aproperea acestei localități a fost descoperit un tezaur gotic format din 22 piese, datând din secolul al IV-lea (Tezaurul de la Pietroasele). De asemenea, în anii 1980 au fost descoperite ruinele unui castru roman și al unor terme.
Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/301031_a_302360]
-
Oltului, la poalele Carpaților. Expoziția permanentă se deschide cu mărturii arheologice din epoca paleolitică, neolitică și din cea a bronzului expuse într-o realizare grafică modernă. Din perioada cuceririi romane în expoziție atrag atenția siturile arheologice reconstituite de la Stolniceni, Ocnița, castrul roman Arutela - Căciulata și tezaurul de monede imperiale din argint care a fost descoperit la Pădurețu (Băbeni). Perioada de afirmare a statului feudal românesc este redată prin surprinderea evoluției obștilor de moșneni și a satelor aservite, prin procesul de constituire
Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoteanu” Vâlcea () [Corola-website/Science/331380_a_332709]
-
cu anul în care abatele Fredericus cunoaște "„Claustra Sororum «in Hungaria assignata est paternitas» Dyocesis Cumanie Corona”". 1241: Invazie tătară, prilej cu care este cucerită cetatea Șprenghi, ale cărei începuturi nu se cunosc (cel mai probabil pe locul unui vechi castru roman). După retragerea tătarilor se construiește la poartă un turn hexagonal pentru apărare. Cetatea a fost distrusă două secole mai târziu, de către invadatorii turci. 1252 - Barassu: În acest an, regele "Bela al IV-lea" donează "„tera Zek”", comitelui Vincențiu, fiul
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
ziua orașului), titlul de cetățean de onoare, uneori post-mortem, acelor vălenarzi care s-au distins în mod deosebit în diverse domenii, ori persoanelor care și-au adus contribuția la dezvoltarea orașului și promovarea sa. Muzee: În apropiere poate fi vizitat castrul roman de la Drajna de Sus. Licee: Alte școli: Grădinițe: În Vălenii de Munte funcționează pentru preșcolari patru gradinițe cu program normal. Există și o gradiniță particulară, cu program prelungit. Orașul beneficiază de un spital cu aparatură modernă. De asemenea, există
Vălenii de Munte () [Corola-website/Science/297041_a_298370]
-
situării aici a unui mare număr de magazine de bijutierii și de articole vestimentare și de încălțăminte ale marilor creatori din domeniu este considerată o stradă a cumpărătorilor de lux din Viena. Istoria străzii Kohlmarkt datează încă din timpurile existenței castrului roman Vindobona, a cărui poartă de sud-vest, viitoarea Peilertor, ar fi fost situată pe locul unde se întinde astăzi Kohlmarkt. În 1255 și 1304 ea a fost menționată ca "Witmarkt", apoi în 1314 și 1352 sub numele de "Kohlenmarkt". Numele
Kohlmarkt (Viena) () [Corola-website/Science/328656_a_329985]
-
limita meridională propusă de savanții Petar Skok și Konstantin Jireček. Vezi Originea românilor pentru amănunte despre aceast subiect. Colonizarea cu populații romanice și romanizarea populațiilor locale au început odată ce teritoriile balcanice au devenit provincii romane. Inițial, populația romanică era concentrată castre și în orașe, numite colonii, dar, după un timp, alocarea parcelelor de pământ arabil veteranilor (la originea cuvântului românesc „bătrân”) i-a răspândit pe aceștia în „villae” (gospodării familiale) rurale, ca ulterior, în Antichitatea târzie, împărțirea imperiului și valurile de
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
pentru a fluidiza traficul cu Como și Milano: Podul Azzone Visconti (1336-1338), Podul Kennedy(1956), Podul Alessandro Manzoni(1985) și un pod feroviar. Descoperirile arheologice din zonă atestă prezența Celților pe aceste meleaguri înainte ca romanii să construiască aici un castru. După căderea Imperiului Roman de Apus, lombarzii au pus stăpânire pe oraș în secolul al VI-lea. Acestora le-au urmat Francii, care în final au transformat orașul în marcă (unitate administrativă de frontieră în timpul Dinastiei Carolingiene și a Sfântului
Lecco () [Corola-website/Science/297326_a_298655]
-
au scos la lumină un "castellum" român, construit, probabil, pe locul unde se găsea la început o cetățuie dacica, întărită cu un val de pământ. Complexul arheologic de la Tirighina-Barboși se întinde pe aproximativ 10 hectare și cuprinde vestigii ale unui castru român, un "castellum" de pământ, două necropole române, dintre care una tumulara, trei depozite de amfore, așezarea civilă din șesul Șiretului și vestigiile locuirii române din zona de vest a cartierului gălățean Dunărea. Cronicarul Miron Costin menționează fortificația în Cartea
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
române din zona de vest a cartierului gălățean Dunărea. Cronicarul Miron Costin menționează fortificația în Cartea pentru descălecatul dintăiu a Țarii Moldovii, capitolul V, cu numele de "Gherghina / Gherghena" . Se poate observa similaritatea sufixului "-ghina" în denumirile "Tirighina" și "Gherghina". Castrul este menționat de Dimitrie Cantemir astfel: „Nu departe de aici, la gură dinspre răsărit a Șiretului, se văd ruinele unei cetăți foarte vechi, numită astăzi de locuitori Gherghina. Că aceasta cetate a fost zidita pe vremea lui Traian se poate
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
folosite chiar la cetatea Brăilei. Cand, între anii 1643-1647, în timpul domniei lui Vasile Lupu, s-a construit "Biserică Precista", cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cel mai vechi monument istoric din orașul Galați, s-a folosit piatră masivă și cărămidă din castrul român de la Tirighina - Bărboși. În prezent, pe promontoriul de la Tirighina - Bărboși se mai vede la suprafața solului doar colțul sud-estic al castrului român precum și resturi ale fundațiilor pe lațurile de nord și vest. Promontoriul de la Tirighina și versanții de la vest
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
Maicii Domnului, cel mai vechi monument istoric din orașul Galați, s-a folosit piatră masivă și cărămidă din castrul român de la Tirighina - Bărboși. În prezent, pe promontoriul de la Tirighina - Bărboși se mai vede la suprafața solului doar colțul sud-estic al castrului român precum și resturi ale fundațiilor pe lațurile de nord și vest. Promontoriul de la Tirighina și versanții de la vest de acesta, care se află la 300 m N de gară Bărboși, au fost înscrise pe Lista Monumentelor Istorice și poartă codul
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
Bărboși, au fost înscrise pe Lista Monumentelor Istorice și poartă codul GL-I-s-A-02971. În Legea nr. 5 din 6 martie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate, la puntul g)16. este înscris "Castrul și așezarea civilă de la Municipiul Galați - Tirighina Bărboși". Legea prevede, între altele, ca nerespectarea măsurilor specifice de conservare și de protejare a zonelor protejate atrage, potrivit legii, răspunderea civilă, contravenționala sau penală, după caz. Peste Complexul arheologic de la Tirighina-Barboși se
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
sau penală, după caz. Peste Complexul arheologic de la Tirighina-Barboși se suprapune și o rezervație paleontologica, denumită "Punctul Fosilifer Barboși-Tirighina", cu o suprafață de 1 ha. În depozitele fosilifere de la Bărboși au fost identificate noi specii de fosile. În apropiere de castrul de la Tirighina-Barboși a fost descoperit un mormânt român tumular de incinerație. A fost descoperit și un mormânt care conținea, între altele, o fibula de aur cu greutatea de 21 g, având capetele în formă de bulb de ceapă, ușor proeminențe
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
sexe și grupe de vârstă, structura profesională, structura pe medii socio-economice și geografice, densitatea populației, nivelul de trai, structura națională etc. Izvoarele istorice susțin că teritoriul comunei este populat din timpuri străvechi. Din timpul perioadei romane se poate aminti existența castrului roman de la Tihău, precum și a altor fortificații ridicate pe înălțimile din jur (Dealul Hrăii etc.). Cercetările vechi au arătat, iar cele mai noi au confirmat, ridicarea acestora de către unități auxiliare, precum Cohors I Cannanefatium. Retragerea aureliană nu a însemnat nici
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
Dealul Hrăii etc.). Cercetările vechi au arătat, iar cele mai noi au confirmat, ridicarea acestora de către unități auxiliare, precum Cohors I Cannanefatium. Retragerea aureliană nu a însemnat nici părăsirea acestor locuri decât de administrație, armată, pe când civilii care trăiau pe lângă castru au rămas, iar peste Someș erau dacii liberi. Atestarea documentară a satelor comunei în secolele XIV - XVI nu poate conduce la concluzia că neapărat atunci s-au înființat satele, ci mult mai devreme. La recensământul populației din 18 martie 2002
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
comunei Surduc se cifra la 4.096 locuitori, situându-se pe locul 6 între comunele județului Sălaj. Grupând populația pe localitățile componente ale comunei situația se prezintă astfel: Alimentar Alte domenii Turismul Fondul turistic de natură antropică, reprezentat de ruinele castrului roman de la Tihău, biserica de lemn "Sfinții Arhangheli" din Turbuța (sec. XVII), castelul Jozsika din Surduc (sec. XVII-XIX) completează zestrea turistică a comunei. Industria Există ramuri ale industriei reprezentate de intreprinderi mici-mijlocii care au un nivel de productivitate care poate
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
pitorească zonă submontană. Așezarea are un lung istoric, pe teritoriul localității găsindu-se numeroase obiecte încă din perioada neoliticului. Se presupune că ar fi fost locuită și în perioada stăpânirii romane a Daciei, ținând cont că în apropiere se afla castrul roman de la Brâncovenești, făcând parte din provincia romană Dacia Porolissensis; de altfel, profesorul și arheologul Valeriu Lazăr menționează următoarele: "„De pe teritoriul satului provin trei monede romane imperiale: un follis de la Constans și două follis-uri de la Constantinus.”". Piesele erau în posesia
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
de romani în urma primului război cu dacii (101-102), a devenit un important centru meșteșugăresc și de trafic comercial. Romanii au construit aici podul de peste Dunăre, cunoscut ca Podul lui Traian, ale cărui ruine se mai văd și azi, și un castru militar, care a dăinuit și după părsirea Daciei de armata și administrația romană. În timpul împăratului Publius Aelius Traianus Hadrianus (117-138), Drobeta a căpătat rang de municipiu, iar în timpul lui Septimiu Sever (193-211) rangul de colonie. În secolul al V-lea
Drobeta () [Corola-website/Science/305725_a_307054]