765 matches
-
Fă cum ți-am spus! întări sec. — Și călugărul? Ce facem cu el? Insistă să urce cu noi. Inisius, nebăgat în seamă de războinicii care se puseseră deja în mișcare, încerca mai departe, fără prea mult succes, să încalece pe catârul său. încruntându-se și mai tare. Balamber îl cercetă scurt, apoi scoase un suspin de nerăbdare: — Gândacul ăsta! Ajută-l. Poate o să ne fie de folos în vreun fel. Khaba încuviință, după care își împunse calul, coborî de pe stâncă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nerăbdare: — Gândacul ăsta! Ajută-l. Poate o să ne fie de folos în vreun fel. Khaba încuviință, după care își împunse calul, coborî de pe stâncă și se apropie de Inisius, care continua să se învârtă în sensul acelor de ceasornic, împreună cu catârul său, în încercarea zadarnică de a-l opri și de a i se urca pe spinare. Hunul apucă animalul de căpăstru și îl ținu pe loc, ajutându-l pe călugăr să încalece. Chemă un războinic și-i porunci să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se îngrămădeau să scruteze cu teamă capătul drumului dinspre bariera de altfel nesupravegheată. Câțiva războinici descălecaseră și începuseră deja să îndepărteze trunchiurile puse unul peste altul de-a valma, cu o grabă vădită. Inisius, ajuns și el acolo, sări de pe catârul său și alergă să se cațere prin încrengătură, privind atent spre sihăstrie. întinzând arătătorul, Khaba îl anunță pe Balamber: — Uite acolo! Se deschide poarta. Trei bărbați ieșiseră din clădire. Distanța nu-i îngăduia lui Balamber să vadă bine, dar aprecie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cei care-l înconjurau erau simpli coloni ori sclavi tineri și robuști de la țară, pe care hunii îi puseseră să-i slujească și-i cărau după ei, în suită, peste tot: erau puși să mâne carele, să aibă grijă de catâri ori făceau muncile din tabără; alții, de care barbarii aflaseră că vin din familii înstărite, erau mai mult decât niște prizonieri: ei erau ostatici, cărora viitorul le-ar fi putut aduce poate eliberarea, în urma plății unor răscumpărări. Ba chiar unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Bassianus. De îndată ce a aflat că sosiți, s-a gândit să... în sfârșit... voia să vă împiedice să sosiți la adunare. — Ordinele lui Eudoxiu? Omul tresări, fixându-l pe Sebastianus și mai alarmat. Metronius îl pălmui puternic. — Ai auzit? strigă. Răspunde, catâr încăpățânat! Dând din cap, bagaudul consimți: — Da. Ordinele lui Eudoxiu. — Așadar, Eudoxiu știe că suntem aici cu Divicone? Fixându-l cu privirea Eucherius răspunse printre dinți: — Nu chiar. Dar își închipuia că Divicone urma să-l trădeze și a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din ordinul său, stivuise o mare parte a prăzii sale: aur, bijuterii, veselă și unelte, țesături de preț, care acum se găseau, cu siguranță, în mâinile mercenarilor romani; astfel că lui nu-i mai rămăseseră decât doi cai și un catâr îdintre care unul împovărat de armura pe care i-o dăruise Onegesiusă, conduși de servitori din Panonia, fără multă minte și nu prea de încredere; aproape toți ceilalți războinici care acoperiseră retragerea se plângeau de pierderi asemănătoare, așa că erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
repede, mărind poate mai mult decât trebuia distanța ce îl despărțea de gepizii lui Ardarich. Și iată trecând acum carul în care stătea Go-Bindan. Fata îi urma pe războinicii hiung-nu deja de trei zile. Călătorea în car ori pe spinarea catârului și nu rareori războinicii cei grosolani o luau pe spinarea cailor lor. Bunăvoința surprinzătoare pe care comandantul lor i-o arăta nu stârnea comentarii deosebite în rândurile lor, dar era un motiv mai mult decât suficient ca să o trateze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
patru războinici de stirpe germanică, ușor de recunoscut prin haine și prin pieptănăturile ciudate specifice turingienilor; lăsându-și caii să pască, se tolăniseră în iarbă, sporovăind într-un calm desăvârșit, în vreme ce-i urmăreau pe aliați trecând. Go-Bindan, cățărată pe un catâr supraîncărcat, pe care un servitor sarmat îl ducea de căpăstru, arătase cu ură în direcția lor, scuipând de mai multe ori cu dispreț și netezindu-și energic rochia, întocmai cum ar fi putut face un adevărat hiung-nu. Postându-se între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jignitor. Roșie la față, ea își întoarse privirea în față, ridicându-și mândră bărbia. „Turingienii sunt niște gunoaie!“ Nu spusese mai mult, dar în ochi îi apăruseră lacrimi de furie. Apoi, aplecându-se deodată în față, se agățase de gâtul catârului și, căutând să-i apuce căpăstrul, îi strigase servitorului care o conducea să se oprească; acela se opri de îndată, temându-se că animalul, enervat acum, ar fi devenit până la urmă furios. Go-Bindan, roșie ca para focului, îi vorbi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
I-au ucis pe părinții mei!“ „Ești sigură că ei au fost? Ea nu înceta: „Ei sunt! Bineînțeles că ei sunt!“ Apoi, însă, contrazicându-se, adăugase: „Toți sunt la fel! Toți sunt niște demoni!“ Cuprinsă de agitație, izbise cu furie catârul cu picioarele, ceea ce-l făcu de-a dreptul să se enerveze, astfel că animalul, scuturându-și spinarea și izbindu-se de cavalerii aflați în marș, o azvârlise până la urmă pe jos. Privind-o pe când se ridica, furioasă, de pe drumul prăfuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tată, ci chiar - iar asta îl îngrijora cel mai tare - simțea crescând în sufletul său un tot mai mare atașament față de ea. în timpul marșurilor, nu-l irita deloc când se auzea chemat deodată dintr-un car ori de pe spinarea unui catâr de vocea aceea ce copil, iar dacă i se întâmpla să o vadă în dificultate în vadul unui torent sau pe vreo cărare greu de străbătut, trimitea pe cineva să o ajute; după apusul soarelui, se îngrijora dacă ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu prea adânc, dar cu un curent foarte puternic. Locul de trecere era destul de strâmt, astfel că la intrarea pe pod se formă o mică înghesuială. Balamber își îndemna oamenii nerăbdător, dar operațiunea lua mult. La un moment dat, un catâr, același care zece zile mai înainte o azvârlise jos pe Go-Bindan, deveni nervos și începu să dea din picioare, speriind calul pe spinarea căruia, ținută strâns de un tânăr războinic, se găsea fata. Azvârliți din spinare de animal, ajunseră amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
hiung-nu o înconjurară. Când, după o vreme, reuși să dea afară apa, Go-Bindan tuși și deschise din nou ochii; îl fixă îndelung, iar pleoapele i se zbătură. Apoi, cu toată seriozitatea, îi spuse doar atât: — Trebuie să-l omori pe catârul acela, Shudian-gun! Un cor de râsete încheie episodul, dar Balamber rămase adânc impresionat. Imediat ce se reluă marșul, se închise în sine și începu din nou să-și pună, și mai tulburat, întrebările ce adesea îi veneau în minte după ce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
locuiesc în casele din cartierele mărginașe, care cresc în curte tot felul de animale și păsări, începând cu un număr excesiv de câini din rasele cele mai feroce și continuând cu găini, oi, capre, cai, vaci, porci și chiar măgari și catâri care, în afară de zgomotele pe care le fac prin lătrat, cotcodăcit, mugete, behăit, răget etc., excrementele și fecalele pe care le elimină, exală un miros insuportabil către vecinii din imediata apropriere sau din cartier. Deși par hilare, au existat cazuri când
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
căpcăun. Dacă îi vei reproșa faptul că muncești prea mult în casă, deoarece el nu se implică și în astfel de activități, probabil îți va răspunde: Ce faci așa de mult că nu se prea vede ? Sau, mai rău: Și catârii muncesc dar tot catâri rămân și nu se mai plâng atâta; Pentru femeile care au fost bătute “din greșeală”, să fac o glumă, cu toate că nu este cazul. Care sunt bătute chipurile la nervi. Nu taceți și nu iertați doar din
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
reproșa faptul că muncești prea mult în casă, deoarece el nu se implică și în astfel de activități, probabil îți va răspunde: Ce faci așa de mult că nu se prea vede ? Sau, mai rău: Și catârii muncesc dar tot catâri rămân și nu se mai plâng atâta; Pentru femeile care au fost bătute “din greșeală”, să fac o glumă, cu toate că nu este cazul. Care sunt bătute chipurile la nervi. Nu taceți și nu iertați doar din iubire și cu speranța
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
tău cu argint, cu fier, cu cositor și cu plumb. 13. Iavanul, Tubalul și Meșecul făceau negoț cu tine; dădeau robi și unelte de aramă în schimbul mărfurilor tale. 14. Cei din casa Togarmei aduceau la tîrgul tău cai, călăreți și catîri. 15. Cei din Dedan făceau negoț cu tine; negoțul multor ostroave trecea prin mîinile tale; îți aduceau ca bir coarne de fildeș și de abanos. 16. Siria făcea negoț cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine; ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
săream, creionând mișcarea. Într-o zi nu știu ce era cu Visu, nu se putea aduna de loc, iar Gonța parcă era nebun, o lua mereu de la capăt cu aceeași scenă, de ne apucase pe toți disperarea. Visu stătea încruntat ca un catâr, Gonța spunea impasibil „încă o dată, concentrează-te”, Visu repeta la fel, încă o dată, concentrează-te, murmura Gonța, nebun de tot, ce mai. Se lasă, după al nu știu câtelea „încă o dată, concentrează-te”, o tăcere prevestitoare de multe. În liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pe jos, ar fi transformat-o într-o cîrpă, într-un preș. Oohhh, uuhhh, puțin mai într-o parte, știa să negocieze, o ducea capul, ăsta a fost momentul psihologic, orgasmul, o ținea pe a ei cu o încăpățînare de catîr. Cît de bine știi să le îmbrobodești pe toate, să le coși cu ață albă, recunoscuse Delfina într-un tîrziu. Cum, necum, pînă la urmă tot ați reușit s-o îmbunați, e limpede că aveți un talent înnăscut pentru asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dus în spate pe toți atîta amar de ani. — Trebuie să recunoaștem că v-ați ținut bine, spune Petrică, între timp majoritatea și-au pierdut răbdarea sau speranța, dumneavoastră ați fost printre puținii care au mers înainte, cu încăpățînarea unui catîr, în sensul bun al expresiei. — în felul ăsta o să înțelegeți mai ușor cum s au cristalizat grupușoarele astea, în care trebuie să știți că nici eu n-am încredere totală. Presimt c-o să roiască fiecare în dezordine, ba ici, ba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să facem față diversiunii, asta avea să urmeze. Deci știai de diversiune, te-am prins Părințele, îi cresc lui Roja aripile. Nici vorbă. Și totuși, s-o lase moartă, tot asta-ți spunea Angelina, dar tu Părințele, încăpățînat ca un catîr, Biserica mi-a oferit o șansă, Securitatea alta. Trebuia s-o țină una și bună pînă la capăt. Sigur că era gata să plătească, să scape odată, să-și poată vedea de bisericuța lui, n-o salvase el de la dezastru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai taci odată, i-o taie Gulie, și dă ncoace nenorocita aia de stație, zise smulgîndu-i-o din mînă cu repeziciue. Nu care cumva să te miști de-aici pînă mă întorc că te-ai ars. M-au lăsat toate răbdările. Catîr ce ești. Mă aștepți neclintit dacă vrei să-ți fie bine, adăugă luîndu-și imediat tălpășița, pierind în noapte. Cîteva rafale de vînt se porniră din senin exact cînd ajunse la doi pași de portiera mașinii, umflîndu-i pentru cîteva clipe haina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lui Chiang Kai-shek, soțul meu ordonă tupelor să se deplaseze după apusul soarelui. Munca în exces și lipsa de hrană își iau obolul. Mă îmbolnăvesc și nu mai pot să merg. Când avansăm, Mao mă ia cu el pe singurul catâr care i-a mai rămas armatei. Relația noastră se dezvoltă într-o direcție ciudată. A trecut multă vreme de când ne-am arătat unul altuia afecțiune. Cu cât câștigă mai multe teritorii, cu atât sunt mai neliniștită. În ciuda a tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în sinea mea: Ce mai revoluționară de birou sunt și eu, dacă nu pot învinge un amărât de fier de călcat! Așa că am stat trează toată noaptea și l-am făcut să meargă. Da, așa sunt eu. Încăpățânată precum un catâr. Ei, gata cu glumele. Sunt emoționată, după cum vă puteți da seama cu toții. Despre ce discutam? A, da, despre devotament, cu prețul vieții. Da, nu e un subiect ușor. După un moment de tăcere, ea continuă. Soarta mea e să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
preferată? Da sau nu?» Ultima oară mi s-a părut că slăbise. Și era mai agitat ca de obicei. Îl auzeam umblând mereu încolo și-ncoace și bocănind cu bastonul lui de nevăzător. Bunicul tău ere un om îndărătnic. Un catâr, câteodată. Însă un gentleman.” „Un gentleman?” „Întocmai. Curtenitor și corect, trebuie să recunoaștem că așa a fost. Pe la începutul anilor treizeci era bogat, avea o fabrică de prelucrat lemnul. Când mama ta era copiliță, locuia într-o casă superbă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]