563 matches
-
secolul al III-lea e.n.), este printre cele mai vechi lăcașuri de cult creștin de pe insulă. Alte dovezi de practici și credințe creștine din timpul perioadei de persecuție romană apar în catacombe aflate sub diverse locuri din Malta, între care catacomba Sf. Paul și catacomba Sf. Agatha din Rabat, chiar în afara zidurilor Mdinei. Acesta din urmă, în special, avea fresce frumoase între 1200 și 1480, deși jefuitorii turci au distrus multe dintre ele în anii 1550. Există și o serie de
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
e.n.), este printre cele mai vechi lăcașuri de cult creștin de pe insulă. Alte dovezi de practici și credințe creștine din timpul perioadei de persecuție romană apar în catacombe aflate sub diverse locuri din Malta, între care catacomba Sf. Paul și catacomba Sf. Agatha din Rabat, chiar în afara zidurilor Mdinei. Acesta din urmă, în special, avea fresce frumoase între 1200 și 1480, deși jefuitorii turci au distrus multe dintre ele în anii 1550. Există și o serie de biserici rupestre, între care
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
de renovare. Perioada romană a introdus elemente decorative, pardoseli din mozaic, colonade de marmură și statui clasice, resturile cărora sunt foarte bine conservate și prezentate în Domul Roman, o vilă rustică aflată în afara zidurilor Mdinei. Frescele creștine timpurii care decorează catacombele de sub Malta dezvăluie o înclinație spre gusturile orientale, bizantine. Aceste gusturi au continuat să informeze eforturile artiștilor maltezi medievali, dar ei au fost din ce în ce mai influențați de mișcarea . Spre sfârșitul secolului al XV-lea, artiști maltezi, ca și omologii lor din
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
religioasă, evoluează și cea laică, interpretată de trubaduri, truveri francezi și acei "Minnesänger" germani. Apariția și răspândirea creștinismului (secolele I - V e.n.) este marcată de schimbări radicale în formele de expresie artistică. Apar case particulare (pentru desfășurarea ritualurilor noului cult), catacombe și primele biserici. Imaginile cele mai frecvente sunt: Isus, crucea și alte simboluri ale credinței creștine (mielul, păstorul, porumbelul, peștele etc.). Treptat, imaginile dobândesc o semnificație narativă și educativă și sunt reprezentate o diversitate de teme biblice. Arta paleocreștină este
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
texturi și desene, care dă naștere la o operă de artă în conformitate cu principiile estetice. O mare parte din pictura artei occidentale și orientale este dominată de motive religioase; exemple ale acestui tip de pictură sunt scenele biblice luate din pereții catacombelor și din plafonul interior al Capelei Sixtine, iar ale artei orientale sunt scenele din viața lui Buddha sau picturile mormintelor faraonilor egipteni care au reprezentat trecerea la imortalitate. André Félibien (n. mai 1619 - 11 iunie 1695), arhitect și teoretician al
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
Algeria, palatul regal din Abomey (Benin). Ritualurile cultului creștin abia apărut se desfășurau la început în case particulare, în care se amenajau încăperi specializate. La mijlocul secolului al IV-lea, apar primele "case-biserici". Alte locuri unde se desfășurau ritualurile au fost catacombele și avem ca exemplu pe cele amenajate la marginea orașelor Roma, Neapole, Sicilia. Primele biserici creștine au apărut în secolul al IV-lea, având ca model vechile bazilici romane. Bazilica creștină preia formele bazilicii profane pe care le adaptează funcțiunii
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
asemenea, persecuții împotriva creștinilor au mai ordonat și împărații Septimus Sever (193-211 e.n), Maxim Tracul (235-238 e.n.), Decius (249-251 e.n.), Valerian (235-260 e.n.), Dioclețian (284-305 e.n.) și Galeriu (303-311 e.n.). Datorită persecuțiilor, primii creștini se întâlneau pe ascuns în catacombe, dar acest lucru nu a împiedicat dezvoltarea Bisericii Creștine. Pliniu cel Tânăr s-a adresat împăratului pentru că nu știa ce să facă cu creștinii. Creștinii încălcau interdicția de a se întruni (întrunirile de orice fel erau interzise în toată provincia
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
prin efectul spațial creat. Foarte multe exponate au fost găsite în siturile fostelor orașe Pompei și Herculaneum, distruse în urma erupției vulcanului Vezuviu (79 d.Hr.). Picturile creștinismului timpuriu, datate în secolele al III-lea și al IV-lea, au decorat catacombele romane și pereții primelor biserici sub forma de mozaic. Apar primele stilizări în cadrul reprezentării temelor din Noul Testament. Astfel, Hristos este reprezentat ca un păstor, ceea ce amintește de reprezentarea zeului Hermes; învierea este simbolizată prin reprezentarea poveștii din Vechiul Testament a profetului
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
scop. Amintim aici "casele de la Dura Europos", pe malul Eufratului (începutul secolului al III-lea). Acestea aveau un plan dreptunghiular, curte interioară, o sală în care se afla vasul pentru botez (baptisteriu) și un spațiu ce servea în scop liturgic. Catacombele erau cimitire săpate în stâncă, la marginea orașelor. Cele mai multe s-au descoperit în zonele: Roma, Napoli, Sicilia. Acestea cuprind galerii strâmte și înalte, camere cu firide în care erau așezate trupurile celor decedați și camere transformate în sanctuare (cu altare
Arta paleocreștină () [Corola-website/Science/315179_a_316508]
-
al II-lea), creștinii văd în pictură doar o amintire a păgânismului, un mijloc de idolatrie, ceea ce duce la un refuz categoric al imaginii pictate. Ulterior, sub influența artei figurative greco-romane, creștinii recurg la pictură sau mozaic pentru decorarea caselor, catacombelor sau primelor biserici, considerându-le mijloace de educație în spirit creștin. Primele imagini folosite de creștini (în catacombe) sunt cele simbolice, de tip imagine -semn pentru redarea esențialului și o înțelegere rapidă. Printre simbolurile cele mai utilizate se numără: În
Arta paleocreștină () [Corola-website/Science/315179_a_316508]
-
la un refuz categoric al imaginii pictate. Ulterior, sub influența artei figurative greco-romane, creștinii recurg la pictură sau mozaic pentru decorarea caselor, catacombelor sau primelor biserici, considerându-le mijloace de educație în spirit creștin. Primele imagini folosite de creștini (în catacombe) sunt cele simbolice, de tip imagine -semn pentru redarea esențialului și o înțelegere rapidă. Printre simbolurile cele mai utilizate se numără: În secolul al III-lea, simbolismul nu mai este suficient, iar pictura trece la teme figurative, ca instrument de
Arta paleocreștină () [Corola-website/Science/315179_a_316508]
-
închisori, în urma unui concurs de proiecte la care au participat 50 de arhitecți și artiști, a fost construit în 1997 un "Spațiu de Reculegere și Rugăciune", după proiectul arhitectului Radu Mihăilescu, care îmbină stilul antic (sugestia tholos-ului grec și a catacombei creștine) cu o viziune modernă. Pe pereții rampei de coborâre în spațiul subpamântean au fost gravate în andezit fumuriu numele a aproape opt mii de morți din închisorile, lagărele și locurile de deportare din România. Operația de strângere a numelor
Memorialul Sighet () [Corola-website/Science/316991_a_318320]
-
este a doua carte din seria Cronicile Wardstone de Joseph Delaney. Tom, Vraciul și Alice se reunesc pentru a înfrunta pentru ultima dată un vechi dușman al Vraciului, Urgia, închis în catacombele de sub Priestown. Dar altă primejdie îi paște în oraș: Inchizitorul a venit în Priestown. În primul capitol Vraciul este bolnav și Tom trebuie să lege un Spintecător în Horshaw. Deși reușește, victima acestuia, fratele Vraciului, moare din cauza șocului. Ca toți
Blestemul Vraciului () [Corola-website/Science/323530_a_324859]
-
un Spintecător în Horshaw. Deși reușește, victima acestuia, fratele Vraciului, moare din cauza șocului. Ca toți preoții, urmează să fie înmormântat la Priestown așa că Tom și Vraciul pornesc într-acolo. Vraciul hotărăște să termine și cu Urgia, un demon închis în catacombele de sub oraș. Ajunși în oraș, cei doi se ascund separat. În urma unei altercații cu un văr al Vraciului, părintele Cairns, Tom află de blestemul pe care vrăjitoarele din Pendle l-au aruncat asupra Vraciului. Părintele se folosește de asta pentru
Blestemul Vraciului () [Corola-website/Science/323530_a_324859]
-
asta pentru a-l ispiti pe Tom la catedrală. După ce încearcă fără succes să-l facă să-și trădeze magistrul, îl aruncă în temniță. Tom scapă la timp pentru a vedea cum soldații îl arestează pe Vraci. Tom intră în catacombe pentru a se strecura în închisori. Îi eliberează pe toți prizonierii, inclusiv pe Alice, care fusese arestată după ce Inchizitorul îi omorâse mătușa din Staumin, dar nu dă de Vraci, care fusese dus să fie interogat înainte. Andrew, fratele lăcătuș al
Blestemul Vraciului () [Corola-website/Science/323530_a_324859]
-
Oamenilor Mici, "segantii", cei care îl legaseră prima dată pe Urgie. Fantoma liderului lor, Naze, îi apare Vraciului și îi povestește cum el însuși făcuse un pact cu Urgia și că dacă Urgia va mai fi să intre vreodată în catacombe, va fi legat acolo pentru totdeauna. Vraciul hotărăște să înfrunte singur Urgia și-l trimite pe Tom la Chipenden. Acesta, neștiind ce să mai facă, deschide pe drum ultima scrisoare pe care i-o dăduse mama sa și-și dă
Blestemul Vraciului () [Corola-website/Science/323530_a_324859]
-
Fabiola sau Biserica din catacombe (în ) este un roman scris de cardinalul englez Nicholas Wiseman. El a fost publicat pentru prima oară în 1854. Acțiunea romanului se petrece în Roma de la începutul secolului al IV-lea AD, în timpul persecuției creștinilor de către împăratul roman Dioclețian. Personajul
Fabiola (roman) () [Corola-website/Science/323260_a_324589]
-
pios și fiu al unui martir, care se pregătește el-însuși pentru martiriu. Dușmanul lui Pancratius este Corvinus, un coleg de școală agresiv care este iritat de viața curată a tânărului creștin. El face totul pentru a distruge comunitatea creștină din catacombe. Aceasta include organizarea acțiunii de linșare a fostului lor profesor Cassianus, care este creștin în secret. Cu toate acestea, Pancratius îi arată dușmanului său sensul iertării creștine când îi salvează viața la scurt timp după ce Corvinus l-a ucis pe
Fabiola (roman) () [Corola-website/Science/323260_a_324589]
-
Fabiola". Totuși, limbajul eroic în care sunt scrise poveștile martirilor are ca scop întărirea curajului și a determinării catolicilor din Anglia. Latura educațională a cărții este de asemenea importantă: mai multe capitole prezintă informații istorice despre cult și înmormântarea în catacombe. Un film franco-italian cu titlul "Fabiola" a fost lansat în 1949. (Acesta a ajuns în SUA abia în 1951 într-o versiune drastic scurtată.) Filmul are puține asemănări cu cartea.
Fabiola (roman) () [Corola-website/Science/323260_a_324589]
-
cu maestrul lui Tom. În "Blestemul Vraciului", acesta profita de naivitatea băiatului pe care-l atrage în catedrală când îl trădează pe John Gregory și trimite gărzile după acesta, dar toate acestea se dovedesc a fi "influențe" ale Urgiei din catacombele din Priestown. Fost ucenic al Vraciului. Fiu al lui Emily Burns cu Edwin Furner, un al șaptelea fiu. Necromant și mag, invocă spiritele morților pentru a primi bani. Îl invocă pe tatăl lui Tom ca să-l motiveze pe Tom să
Lista personajelor din Cronicile Wardstone () [Corola-website/Science/325523_a_326852]
-
în Grecia cu sora ei, Lamia sălbatică, Marcia Skeleton. Marcia Skelton este o vrăjitoare Lamia sălbatică, sora lui Meg Skelton. Wynde este sora Zenobiei, omorâta de un "kretch" pe urmele lui Grimalkin. Slyke este sora Zenobiei Demon antic legat în catacombele orașului Priestown. Se hrănește cu sângele dat de bună voie, face târguri cu victimele sale și le ia în stăpânire voința. Deși este inițial incapabil să ia forma solidă, acesta își poate regla masă, strivindu-și victimele printr-un proces
Lista personajelor din Cronicile Wardstone () [Corola-website/Science/325523_a_326852]
-
galoane, 492 de litri), a unui an de recoltă slabă de Amontillado. El susține că vrea opinia prietenului său expert cu privire la acest vin. Fortunato merge cu Montresor în pivnița de vinuri din palazzo-ul acestuia din urmă, unde ei rătăcesc prin catacombe. Montresor îl servește pe Fortunato cu vin (mai întâi Medoc, apoi De Grave). La un moment dat, Fortunato face un gest elaborat și grotesc cu o sticlă de vin. Atunci când Montresor pare să nu recunoască gestul, Fortunato îl întreabă: „Tu
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
Dumnezeu!” El așteaptă apoi un răspuns, dar aude doar clinchetul clopoțeilor. Înainte de a introduce ultima piatră, aruncă o torță prin deschizătură. El susține că se simte rău la inimă, dar pretinde că această reacție este un efect al umidității din catacombe. În ultimele sale fraze, Montresor arată că au trecut 50 de ani de la acea noapte, el nu a fost niciodată prins și trupul lui Fortunato încă atârnă de lanțurile din nișa unde fusese abandonat. Criminalul, aparent nepocăit, încheie povestea cu
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
numele Montresor și Fortunato sunt puse în opoziție unul față de celălalt, există o identificare psihologică reciprocă între victimă și călău. Această identificare reciprocă este sugerată în continuare atunci când se ia în considerare faptul că Montresor îl îngroapă pe Fortunato în catacombele familiei Montresor, mai degrabă decât să scape de el în altă parte din oraș în mijlocul haosului cauzat de carnaval. Convergența dintre cele două personaje este evidențiată în simbolismul stemei familiei Montresor - piciorul care strivește un șarpe ridicat pe coadă și
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
membrele unui cadavru pentru a semnala în exterior nu au fost mai puțin frecvente. Această temă este evidentă atunci când observăm costumul de bufon al lui Fortunato cu clopote la pălărie și situația lui de a fi îngropat de viu în catacombe.
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]