914 matches
-
La 1 aprilie 1946 biserica evanghelică a fost dată de statul român spre folosință comunității ortodoxe din Ițcani. Lăcașul de cult a fost reparat între anii 1946-1947, fiind adaptat la necesitățile cultului ortodox. Astfel, a fost amplasată în biserică o catapeteasmă din lemn de tei, care a fost montată în 1949. Între anii 1948-1990 Biserica "Sf. Apostoli" a funcționat ca filie a Parohiei "Sf. Arhangheli" din cartierul Ițcani, iar din 1990, cu binecuvântarea arhiepiscopului Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, a
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
carte, reviste și manuscrise. Biserica este de proporții monumentale, fiind construită din cărămidă. Planul bisericii este dreptunghiular, iar turla are formă piramidală. Altarul este de formă semicirculară, în părțile laterale fiind dispuse câte o nișă pentru proscomidie și pentru diaconic. Catapeteasma este un element de o mare valoare artistică, fiind înaltă până la arca prin care se susține bolta naosului și altarului. Icoanele au fost pictate în ulei pe lemn de tei. S-a construit apoi un zid de incintă prevăzut cu
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
și a fost supraînălțat turnul clopotniță. În anul 1847, pe latura de sud a incintei, la etaj, a fost amenajat un paraclis cu hramul Nașterea Maicii Domnului și Duminica Tuturor Sfinților. Paraclisul a fost sfințit la 31 august 1847, iar catapeteasma sa a fost adusă de domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) de la Mănăstirea Bisericani. Între anii 1858-1862, în timpul stăreției maicii Tavefta Ursache, s-au efectuat lucrări de reparații și de extindere a bisericii: au fost desființate zidurile interioare dintre naos și pronaos
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
Agapia Veche. În mănăstire au fost organizate o școală de patru clase pentru surorile tinere, ateliere de covoare și broderii, precum și o școală de pictură bisericească unde a predat Nicolae Grigorescu. În anul 1873, stareța Tavefta a îmbrăcat icoanele din catapeteasmă în argint, precum și icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni. La 23 iulie 1903, un nou incendiu a produs pagube mănăstirii: au ars chiliile din incintă, clopotnița, acoperișul bisericii mari și 16 case din afara incintei. Biserica a fost reparată la începutul
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
află un turn clopotniță cu două etaje, având la primul etaj o prispă continuă cu arcade elegante și coloane de lemn dispuse în linie. Pe latura sudică a incintei se află Paraclisul „Nașterea Maicii Domnului”. În paraclis se află vechea catapeteasmă cu picturi din secolul al XVIII-lea a Paraclisului „Sf. Gheorghe” de la Mănăstirea Bisericani. Principalul element al complexului este Biserica „Sf. Voievozi”, care are plan triconc. Edificiul este construit pe temelie de piatră brută, cu ziduri din piatră și cărămidă
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
odăi de șezut”. Contractul a fost semnat la 2 aprilie 1858 și prevedea un termen de cel mult șase luni pentru terminarea lucrărilor. Tânărul își asuma o serie de îndatoriri speciale cum ar fi aceea de a zugrăvi icoanele de pe catapeteasmă „chiar cu mâna me” sau de a face icoanele împărătești pe o „tablă de aramă ce ni se va da de monastire” și își lua drept ajutoare pe meșterul italian Luis Girardelli, zugrav de ornamente, și pe fratele său Ghiță
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
de deasupra pereților, bolțile, cupolele, pandantivii și arcurile ce separă diversele părți ale bisericii reprezintă o formă de artă nemaiîntâlnită la noi până atunci. Departe de a avea statutul unor reluări la dimensiuni mai mari ale scenelor ori ale icoanelor catapetesmei, ele tind să devină tablouri de importanța celor pe care artistul le studiase prin intermediul gravurilor. Tendința realistă în zugrăvirea chipurilor de sfinți este din ce în ce mai evidentă și Grigorescu lucrează în continuare după modele vii, ce-i oferă, după cum el însuși spune
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
Constantin Brâncoveanu a pus să se restaureze pictura. Mânăstirea Arnota se denotă prin importanță istorică și valoare patrimonială deosebite. Biserica (împreună cu biserica Mânăstirii Plătărești din jud. Călărași) păstrează în forma originială picturile murale de secol XVII, comandate de Matei Basarab. Catapeteasma, reconstruită la începutul secolului al XVIII-lea de Constantin Brâncoveanu, este păstrată în prezent la Muzeul de Artă din București (din 1913), purtând cu ea o frumusețe specifică a sculpturilor în stil brâncovenesc. Ușa bisericii datează tot din vremea lui
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
incendiului. Din primele cercetări efectuate a reieșit că incendiul a pornit de la supraîncălzirea unui coș de evacuare, care nu a fost protejat termic. Biserica veche a fost reconsolidată, i s-a făcut un nou acoperiș în stil moldovenesc, o nouă catapeteasmă, precum și un nou baldachin pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. De asemenea, a fost consolidat și turnul clopotniță. La 11 octombrie 2009, cu prilejul împlinirii a 350 de ani de la atestarea documentară a bisericii vechi, lăcașul de cult
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
schitului de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit. În anul 1960, schitul a fost închis, iar icoana nu a mai văzut lumina zilei timp de 32 de ani. După redeschiderea mănăstirii în anul 1992, icoana a fost găsită în fosta catapeteasmă a bisericii. Ulterior, această icoană a fost ferecată în argint de către meșterul Ion Contfas din orașul Târgu Neamț. Coroanele Mântuitorului și Maicii Domnului sunt din aur, decorate cu pietre prețioase, rubine, safire și smaralde, acestea fiind donate de familia Constantin
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
îmbrăcată în foiță de aur și s-a amplasat un paravan protector din sticlă. De asemenea, și din Icoana Sfântului Ioan Botezătorul izvorâște mir. Această icoană a fost donată bisericii de către soții Gabriela și Sabin Drânceanu, odată cu instalarea unei noi catapetesme. Icoana a vărsat pentru prima dată mir de Bobotează, după slujba Sfintei Liturghii, în 6 ianuarie 1999, la ora 12. Apoi, acest lucru s-a repetat trei zile mai târziu, la 9 ianuarie.
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea grecilor, 1821"", starea Mănăstirii Slatina după trecerea eteriștilor: <poem>"Păcat de a sa pardoseală, că în Moldova alta nu-i, " Toată de marmură roșie, te sfiai picior să pui. "Catapeteasma și strana bucățică n-au rămas " Toate cele dinlăuntru s-au topit, focul le-a ars.</poem> Începând din anul 1823, Mănăstirea Slatina a fost restaurată prin osârdia mitropolitului Veniamin Costachi și a arhiereului Filaret Beldiman "Apamias", care a condus
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
cărămidă și au acoperit-o cu șindrilă. Acestă bisericuță era fără pod și fără pictură: icoanele fiind în alb. Costachi Miclescu fiind rudă cu mitropolitul Calinic Miclescu, a adus pe vestitul pictor al acelui timp,numit Strejescu, care a pictat catapeteasma. Tot acest boier a făcut și cinci clopote cumpărând și cărțile de ritual. Moșia a fost vândută lui Iordache Ciolac, ginerele lui Bezedea Morruzzi. I. Ciolac a vândut moșia familiei Ghika din Dumbrăveni care a vândut-o frațiilor Samoil și
Stamate, Suceava () [Corola-website/Science/301999_a_303328]
-
în 1907, prin grija Comisiunii Monumentelor Istorice. Atunci au fost înlocuite majoritatea pieselor ceramice care decorau fațada. În anul 1944, în timpul celui de-al doilea război mondial, a ars în urma unui incendiu provocat de apropierea frontului. Atunci au ars mobilierul, catapeteasma și vechile obiecte de cult, nemairămânând nicio urmă din vechea pictură din interior. Edificiul a fost restaurat în anii următori, fiind redeschis apoi în 1949, ca biserică parohială. În anul 1999 s-a construit în curtea bisericii, lângă peretele nordic
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
de formă semicirculară, în care se află câte o fereastră îngustă și înălțată în partea centrală. La partea superioară are o boltă în stil moldovenesc. Turla aflată deasupra naosului este cilindrică pe interior. Naosul este separat de altar printr-o catapeteasmă din lemn, foarte frumos sculptată. Ornamentațiile sculptate includ ciorchini de struguri, vrejuri, frunze și forme geometrice. Registrele sunt ornate cu opt colonete, decorate cu motive vegetale (struguri, vrejuri, frunze) și rozete. Altarul are formă semicirculară, având dimensiuni reduse. El este
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
banii obținuți din vânzarea unei jumătăți din satul Turbătești (din Ținutul Cârligătura) și cu ajutorul material al domnitorului Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748). În toamna anului 1762 a izbucnit un puternic incendiu în care a ars catapeteasma și toate obiectele din biserică. Domnitorul Grigore Callimachi (1761-1764 și 1767-1769) a înzestrat-o din nou cu odoare, dar nici acestea nu s-au păstrat, neexistând informații care să arate unde au fost duse sau când au fost distruse. În
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
remarca secretarul patriarhului Macarie al Antiohiei, arhidiaconul Paul de Alep. Istoricul Nicolae Grigoraș își exprimă opinia că ar fi fost pictat pe alocuri și pridvorul. Pictura originală a bisericii a fost distrusă însă într-un incendiu din anul 1762, odată cu catapeteasma și alte obiecte bisericești. Unele fragmente din pictura originală s-au păstrat acoperite de tencuieli ulterioare. Se mai observă pe peretele nordic al naosului un fragment din tabloul votiv, în care apar portretele ctitorilor: domnitorul Petru Șchiopul, soția sa Maria
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
deschise, cu un brâu la bază în interior, circular și cu profil rotund, cu o friză de ocnițe în exterior, deși construite în stilul artei bizantine se termină cu cupole turtite, tipic otomane. Pentru arta barocă, reprezentativ este iconostasul înalt, catapeteasma restaurată în secolul al XIX-lea cu elemente sculpturale în stil baroc, în floralii aurite, fiind bogat ornamentată între registre. Perioada Renașterii se regăsește atât pe icoanele catapeteasmei pictate în ulei, pe stranele pentru arhiereu și domnitor de pe pe latura
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
cu cupole turtite, tipic otomane. Pentru arta barocă, reprezentativ este iconostasul înalt, catapeteasma restaurată în secolul al XIX-lea cu elemente sculpturale în stil baroc, în floralii aurite, fiind bogat ornamentată între registre. Perioada Renașterii se regăsește atât pe icoanele catapeteasmei pictate în ulei, pe stranele pentru arhiereu și domnitor de pe pe latura de est a naosului, cât și pe amvonul de predică, așezat pe pilastrul de nord dintre naos si pronaos. Aceasta deține un patrimoniu bogat format obiecte de cult
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
XVII-lea, unic în arhitectura moldovenească. Chiar și reparațiile din secolul al XIX-lea, care au adus o serie de schimbări clădirii de tip oriental, precum ușa de intrare dinspre vest, cafasul sau mutarea cu un metru în interior a catapetesmei, au menținut specificul ei basilical, de edificiu bisericesc înalt, lung și foarte luminos, cu altar spațios și acoperiș ce sclipea în depărtare în razele soarelui. În anii 1997-1998 au inceput lucrările de intervenție de urgență care au fost oprite în
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
sceptrul în mână. Vechea tâmplă din sec. al XVII-lea, de o reală originalitate ornamentală și iconografică - adăpostită temporar în biserica de sat din Valea Danului - se află acum în Colecția de obiecte de artă bisericească din Mănăstirea Curtea de Argeș. Această catapeteasmă a fost, împreună cu câteva icoane, datată stilistic în timpul domnului Șerban Cantacuzino (1678-1688), care în 1682, precum spune una din pisaniile de pe peretele vestic al bisericii, a reparat sfântul locaș. De asemenea, în imediata vecinătate a mănăstirii, se află un izvor
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
adăpostiți cai de rasă, pregătiți pentru întrecerile manejului din cuprinsul domeniului. Preocupat de extinderea moșiei, fiul lui Ioan Sturdza, Dimitrie (1756-1846), a construit în perioada 1821-1823 o biserică de curte, în apropierea castelului. El a înzestrat-o cu o frumoasă catapeteasmă în stil baroc și cu numeroase obiecte de cult valoroase. De asemenea, Dimitrie Sturdza a construit aici și grajduri pentru cai. Fiul lui Dimitrie, Alecu Sturdza (1803-1848), a amenajat pe o suprafață de 42 hectare din jurul conacului un frumos parc
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
Deoarece s-a mărit numărul călugărilor, în acest timp, s-au mai construit încă niște chilii. În anul 1802 stareț a fost ales egumenul moldovean - Iezechil. El a reconstruit biserica de iarnă, care era încă din lemn, și a schimbat catapeteasma din biserica de vară. Este necesar de a sublinia faptul, că pînă în anul 1808 în posesia schitului se afla toată averea moștenită de la familia Hâncu. În perioada cînd obștea monahală era condusă de starețul Iezechil se remarcă primul incident
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
li s-a impus un număr maxim de 25 de călugări, care urmau să-și continue activitatea monahală după noul statut al mănăstirilor. La sfârșitul secolului al XVIII-lea (prin 1793), în biserica Mănăstirii Dragomirna s-a adus și montat catapeteasma lucrată în lemn și aurită (1613) a fostei mănăstiri Solca. Vechiul iconostas al Mănăstirii Dragomirna a fost dus în 1795 la Biserica Arbore, el aflându-se în prezent la Solca. În partea de nord-vest a curții a fost construit în
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
perete străpuns de trei arcade sprijinite pe doi pilaștri poligonali masivi. Naosul are formă dreptunghiulară, având absidele laterale semicirculare înscrise în grosimea zidurilor. Deasupra naosului se află o turlă înaltă sprijinită pe pandantivi. Între naos și altar se află o catapeteasmă nouă, din lemn de stejar. În părțile laterale ale altarului sunt înscrise în grosimea zidului cele două nișe tradiționale: proscomidiarul și diaconiconul. Altarul are o absidă de formă semicirculară și este acoperit de o boltă în sfert de sferă. Această
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]