2,847 matches
-
iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pe lungi spinări de toamne sângerii, rupând din ramuri bocete de trăsnet, am împletit amurgu-n ochi-ți vii, să-mi sting căderea-n dulci tristeți de foșnet. M-am îmbrăcat cu străluciri de stea, în catifeaua timpului edenic, punând arcușul vieții-n giulgi de nea și, versul cel de taină, într-un sfeșnic. Am împletit din ploaie lungi cărări, grăbind spre tine pașii-mi de mătase, țineai în brațe lungi iertări din flori căci, dorul greu
PICURI DE IUBIRE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382354_a_383683]
-
înainte. După plecarea întregului grup, devenit mult mai numeros, în sediul consiliului județean au dat năvală țiganii care, împreună cu destui dintre românii noștri și după informații ulterioare, au făcut prăpăd, au devastat și distrus totul, inclusiv tapiseriile din stofă și catifeaua de pe pereți, sau tablourile cu valoare de patrimoniu care se găseau pe acolo. Mulți dintre ei erau în stare de ebrietate și se apucaseră să spargă geamuri, urlând și râzând în același timp. In fața sfatului erau postate două persoane
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ÎNCÂNTARE Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ador toată gingășia din mângâierea ta; acea candoare din privirea-ți neagră de catifea, vocea ta inconfundabilă ce numele îmi spune blând, zâmbetul larg al gurii ce sărutări îmi dăruie oricând! Felul în care ochii tăi mă privesc surâzând dimineață, fericirea imensă, când vorbim îți invadează a ta față, gesturile tale ce mă protejează
ÎNCÂNTARE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382457_a_383786]
-
vopseluri de diferite culori, pensule, cuțite și alte ustensile necesare pictatului în niște cutii speciale. Totul era într-o ordine de invidiat. În cea de a doua încăpere în care se ajungea printr-o arcadă unde atârna o draperie din catifea groasă colorată violet, era un adevărat sanctuar. Într-un capăt al încăperii exista un pat dublu, cu tăblii metalice, pictate cu desene reprezentând cupidoni cu arcurile întinse, țintind spre pieptul nor nimfe sau amorezi, o masă cu două scaune curbate
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
îl supărau vizându-i într-un fel incompetența. Într-una din zile, când revenise de pe teren, zări în holul de așteptare o persoană care-i atrase atenția. Nu neapărat faptul că era o fată ca de liceu, ci pelerina din catifea neagră purtată. Ba mai mult, petele acelea de pe veștmânt parcă-l atenționau cumva, chemându-l să afle mai multe. Până la plecare șezu stană pe scaun, veritabil n-aude, n-a vede, focusat să descopere de ce nu-i era străină făptura
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
mărțișoare. Primul este surpriza din cutiuța de pluș de la o simpatizantă și celălalt de la mine, inclusiv freziile. - Ce surpriză? Cine mi-a mai trimis mărțișor? - Vezi tu. Deschide cutia și ai să vezi. Când a primit în mână cutiuța de catifea albastră, nerăbdătoare, crezând că iar i-am luat ceva din aur, ca de obicei, dă să deschidă cutia și văzând pisicul în cutie s-a speriat așa de tare, încât a aruncat cutia cu pisic cu tot, crezând că-i
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382577_a_383906]
-
iubirii noastre încununau. Învatatu-m-ai dansul printre trandafiri, În loc de petale, am spini în amintiri. În grădină curcubeul zâmbeste-n colțul gurii, Cu gândul mă duce la fluturii iubirii. Un fluture venit-a rozei un sărut să dea, Mângâindu-i suavul obraz de catifea. Mai vrei tu, iubite, valsul să-l dansam, Uitând de-ntreaga lume, timpul înapoi să dăm? Referință Bibliografică: Valsul fluturilor / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
VALSUL FLUTURILOR de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383942_a_385271]
-
Mi-e frică doar de uraganul Ce ploaia minții-o să-l stârnească: Cuvinte reci, nepotolite, Seninul pot să îl lovească. Deschide-ți inima fierbinte, Să mă ascund pe veci în ea, Să mă atingă, delicată, Cu lacrima-i de catifea! Aștept să vină dimineața, Să scap de gândul delirant Că poate te-am pierdut cu totul În beznă, dragul meu Atlant. Ai fost real sau doar fantasmă? Mi-e greu acum să deslușesc, Când mintea mi-e înfierbântată De-aceste
DESCHIDE-ȚI INIMA!... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384011_a_385340]
-
un descânt, Dă-mi privirea s-o respir în clipe, Peste buze mi-ești sărut înfrânt. În adânc îmi umbli bântuind Decolteu de noapte printre stele, Dă-mi cărarea-n suflet s-o întind Infinită-n cânturile mele. Mâini de catifea adormitoare Mângâie vederea cu-a ta zare ! Referință Bibliografică: SONET LIX / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2360, Anul VII, 17 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Auraș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SONET LIX de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384097_a_385426]
-
tradiționalismului interbelic din creațiile lui Ion Pillat. Începând cu secțiunea pusă sub semnul interogației, ...Viața?, pașii poetei conduc cititorul către marginile liricii. Subiectivitatea surprinde cromatici lirice iar stilistica iese în câștig: „Doar timpul/ își pierde secundele/ în genele răsfirate de catifea,/ într-o zare/ de lumină tăinuită,/ ca o naiadă/ ce-și poartă/ tumultul vieții/ spre un țărm îndepărtat” (Introspecție nocturnă), „Vorbim tăceri, ne ascultăm orgolii...” (Recurs la fericire), „mă contopesc cu vremea în abisul ei” (Rătăcire) ori „ne răspândim cuvintele-fluturi
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
izvoarele, unde ești mamă? nimeni nu mă mai strigă, nimeni nu mă mai cheamă. cânte pasărea nopții,șuiere șerpii, până-n viul pământului, peste firul verde al ierbii se-așterne bătaia vântului... joi, 30 octombrie 2014 apus noiembrie -n gravuri de catifea, încă mai sunt țipete prin grădină și frunzișul care lunecă galben încă mai sună a ocarină spartă, prin ziua scurtă se revarsă ușor picuri de amintiri, fluvii moarte, turme de dealuri din copilărie, podgorii și pescăruși desenați pe cer, chipuri
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
până la visul desveșmântat de omenesc! Florin Bogardo și Stela Enache, două trupuri într-o viață, sunt un singur cânt desfășurat dincolo de porțile vieții! El a vrut văzduhul, și l-a biruit! Ea visul, și e-nstăpânită iremediabil de vis! Pe portativul catifelei muzicii ușoare românești, compozițiile lui Florin Bogardo sunt dantelă împodobitoare, alb-albastră, a iubirii livezii înflorite cu râul veșnic și curgător! Ce melodii tulburătoare! Toate merg spre culisele suspinelor și surâsurilor ce-și rup trupul în amintiri! Câtor pași uitați, câtor
FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384123_a_385452]
-
numele și urma durerii sunt de floare: „lăcrimioara”; numele și urma contemplației sunt de floare: „iris”; numele și urma feeriei sunt de floare: „regina nopții”... Lalele, narcise, violete, zambile, margarete... toate florile explodate din fascinația culorii și plăcerea parfumului sunt catifele miraculoase pentru glastrele inimilor. Primăvara le recheamă și le adună, în mijlocul ei, la „Florii”, apoi le spulberă jur-împrejur. Cuverturi întinse de margarete vor împături câmpiile iar noi românii le vom zice „florile Principesei”. Florile Principesei noastre! Albe, crestate, pline de
MARGARETA A ROMÂNIEI, PRINCIPESA INIMII ŞI A REZIDIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383383_a_384712]
-
Popa Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Furie amară Este sfârșit de primăvară. Cu voaluri scurse din petale, Într-un amurg, mă las ușoară Printre tărâmuri abisale. Cerul își scutură-nserarea, Mângâierile-s de catifea, Iar zarea-si revarsă culoarea 'n-ochii mei, ca bobul de cafea. Căderea în abis mă doare, O mană caldă mă cuprinde, Mă las condusă-n alinare Când luna de pe cer se-ascunde. Pe bolta răsună chemarea, De sub arcadele cerești
FURIE AMARĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383595_a_384924]
-
Poeme > Duiosie > EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Ca o zăpadă însângerată ești tu dragoste! mătase și volbură cerșind pe sub lut neanturi de piatră, zvâcnet de catifea sub creneluri celeste, fluturi cu aripi întinse spre diminețile tale, mirosind a poveste. Ca o mireasă însângerată ești tu dragoste! aripi de trandafiri zbătându-se sub tălpi de pelin, fecioară îngenunchind sub falduri de destin, umbră de foc și iarbă
EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382859_a_384188]
-
cu iarbă moale ca mătasea. Apoi începură să vină din toate părțile tot felul de jivine și păsări cu penet multicolor care se grăbeau să ocupe locurile pe bănci. Chiar și banca pe care ședeam eu s-a îmbrăcat în catifea de iarbă fragedă, pe care dădu buzna un urs mătăhălos, ce începu să mă înghesuie ca să-și facă loc. Îmi dădu brânci și un iepuraș, care tot bălăbănea din lăbuțe și mișca neîncetat din urechi, foindu-se întruna. Nu încetă
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
vremurile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi”. În ultimul deceniu al mileniului trecut, asemeni unor castele de nisip, statele europene aflate sub semnul „secera și ciocanul”, au început să se lepede de aceste însemne. Unele pașnic, gen „ de catifea”, altele au dărâmat „zidul rușinii” și doar la noi s-a vărsat „sânge nevinovat”. Sârbii au intrat în foc, Iugoslavia s-a dezmembrat, Belgradul a fost bombardat 78 de zile, s-au distrus poduri și clădiri, sârbii au doborât faimosul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92445_a_93737]
-
etapă a tinguirii lui Hristos, care se află acum în mormânt. La sfarsitul slujbei se înconjoară biserică cu Sfanțul Aer, pe sub care trec apoi toți credincioșii. Numit și Epitaf, Sfanțul Aer este o pânză de în sau de mătase, de catifea sau de mușama pe care se află imprimata, brodata ori zugrăvita icoana înmormântării Domnului. Epitaful simbolizează trupul mort al lui Hristos. Sâmbătă Mare este ultima zi de pregătire a Paștilor, cănd gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiționale
Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor [Corola-blog/BlogPost/92811_a_94103]
-
alături, pe un tronuleț, stătea Doamna sa, Ruxăndrița. Voievodul era cam tras la față, iar sub urechea dreaptă cine-ar fi-ndrăznit să observe, ar fi putut gândi că zărește niște urme de dinți. Lângă ușă, pe un stativ învelit în catifea vișinie, stătea papagalul Alfred și anunța invitații. — Bi-vel-vornicul Drăguțescu și giupâneasa lui, Paulina! - chirăi el exact la cinci fără un sfert. Ușa se deschise și pe ea intră un om falnic, cu pași mari, apăsați, cu plete castanii, frumos retezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Încotro.) Pe Heltauergasse, În Sibiu, mergeam cu Gerda la un colecționar cam ciudat. Bătrînul adunase vreme de mai bine de cincizeci de ani nasturi de la diverși oameni pentru care nutrea o simpatie deosebită. CÎnd Își deschidea cutiile, din pernuțele de catifea albastră te priveau sute de ochi de sticlă, de alamă, de lemn, ochi limpezi, ochi tulburi. „Ei sînt aici cu toții, vin de departe, sînt mai vechi decît noi și ne vor supraviețui“, apoi cu o vată muiată În acid boric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ani trăiască!“ țo delegație de șapte tineri purtînd cocarde la rever se apropie, mă Încercuiesc căpitanul e chiar În fața mea mă Îmbăloșează cu ritul lui Îi văd ochișorii vicleni sub genele albe Îmi oferă cheia atelierului pe o pernă de catifea roșie aplauze furtunoase mă calcă pe picioare are copite mici despicate sub ciorapii verzi veniți să toastăm În cinstea sărbătoritului crengi de măslin coboară peste mine bice bice spinarea mea valurile bălții albe spinarea mea valurile mării moarte părul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
opt ani cînd mergeam cu familia la hipodrom la curse, Îmi plăcea grozav să stau pe bancheta Îngustă din spatele birjarului, făcută parcă special pentru copii, să mă legăn ușor și birjarul era Îmbrăcat Într-un fel de caftan negru de catifea și Încins cu brîu roșu pe mijloc — Ehe, doamnă Norico, să-ți povestesc io Sună. — Cred că a venit soțul meu. — Aoleu, nici nu băgai de seamă că să făcu ora prînzului. Plec să-mbuc iute ceva și fug la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute cu Helga Christel În Erlenpark, acolo unde se căsca un cîmp mare urcînd domol clina dealului ce ducea spre Dumbravă și tremurul pe care Îl simțeam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
camera mea, am avut un vis. „Noaptea vegetația vizitează vechile croitorii“. Toate visele mele au câte un titlu. Manechinele decapitate au început să înmugurească, acele de gămălie s-au îmbârligat în tufișuri, iar pajiștea s-a întins cu sălbăticie peste catifele. Mașina mea de cusut duduia ca un tren în tunel, cu toate că nici nu mă atinsesem de ea. Tivea un cearșaf alb. Ca un bun croitor, trebuie să înțeleg ce înseamnă un astfel de vis. Stăteam la umbra celui mai bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
secunde; nu-mi inspira prea mare încredere calmul, expresia relaxată de pe fața lui drăgălașă. Toți ceilalți erau agitați, inclusiv eu; el de ce nu era? Ajay, mezinul casei, părea mai spiritual ca niciodată, cu părul pieptănat, un pulover dichisit, pantaloni de catifea. Judy, Liz și Mo, care erau principalele capete ale comitetului cooperatist ce se ocupa de treburile casei - și astfel folosite să aibă de-a face cu poliția - reușiseră să se trântească într-o poziție oarecum ofensivă în scaunele de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]