1,092 matches
-
iubesc flămând, cu disperare, Când îți aprinzi luceferi sub sprâncene, De m-aș așterne-n glod, să-ți fiu cărare, Și, să-mi pășești pe suflet, m-aș așterne. Ghicesc, sub haine-ți, corpul de vioară, Cu pielea caldă și catifelată, Și te doresc nebun, ca prima oară, Și-aștept, nebun, să mi te dărui toată. Referință Bibliografică: SMARALDE ÎNTUNECATE / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1735, Anul V, 01 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolaie Dincă
SMARALDE ÎNTUNECATE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381848_a_383177]
-
Autor: Ada Segal Publicat în: Ediția nr. 1704 din 31 august 2015 Toate Articolele Autorului LEBĂDA Albă ca o orhidee, Învăluită-n șal de fulgi, Pe-oglinda lacului plutește, În urma ei....câteva dungi. Sidefie ca o perlă, Grațioasă ca zefirul, Catifelată, ispitoare, Buzele, ca trandafirul. Mireasa Soarelui în flăcări, Îl așteaptă să coboare, Și-și petrece noaptea nunții, Sub salcia plângătoare, Lacrima de fericire, O ascunde între pene, Gâtul fin se încovoaie, Visul pătrunde pe sub gene, O pasăre cântă romanța, Undeva
NATURĂ ŞI IUBIRE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379514_a_380843]
-
precisă Te lasă ca hipnotizat Gemând ușor,cu voce stinsă. Miros de sălcii plângătoare Din pielea-i fină de femeie, Te fac să te intrebi ,cum oare Domnul a vrut doar ei să-i deie? Săruturi fine,de migdale Repetitiv catifelate Pecetluiesc realitatea Unei tandreți...predestinate! Dan Mitrache,Bălcești,14.01.2014 Referință Bibliografică: SENZORIAL / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1475, Anul V, 14 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Mitrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SENZORIAL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379534_a_380863]
-
căldura ta de sân sexagenar, “Trecuți” ce mai sperau c-o să mai vină, Vreme cu scăpărări ca de amnar. Mâini aspre ca elitrele de greier, Ce freac-o aripă de alta ca arcușul, Prinse de mine, văzduhul îl cutreier, Le simt catifelate precum puful. Citește mai mult INSOMNIETe-am sărutat în vis pe colțul gurii,Revin la simțuri cam demult trecute.Simțeam în dans zglobiu cum saltă nurii,O, Bune Doamne, ce clipe plăcute!De mult n-am mai avut o noapte albă
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
căldura ta de sân sexagenar,“Trecuți” ce mai sperau c-o să mai vină,Vreme cu scăpărări ca de amnar.Mâini aspre ca elitrele de greier,Ce freac-o aripă de alta ca arcușul,Prinse de mine, văzduhul îl cutreier,Le simt catifelate precum puful.... X. CONCERT DE TOAMNĂ, de Aurel Lucian Chira , publicat în Ediția nr. 2167 din 06 decembrie 2016. Nu sunt decât biet muritor. Sosește toamna peste mine! Acum și rimele mă dor... Nu știu de-mi va fi rău
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/ Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.” (Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu mâna dorului de Mamă în Dumbrava copilăriei-lumea ei fascinantă, mirifică, catifelată, de basm, în care pentru câteva clipe sau momente mai darnice redevenim copiii înveșmântați în puritatea caldă de înger. La țară este locul unde Dumnezeu a coborât întâia oară pe pământ și unde încă mai coboară. În mod normal, la
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
MARIE-cea care dă viață de după viață! „După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea, făcu... FEMEIA.”( Poveste indiană) Din cele mai vechi timpuri până în
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Care i-a legănat cuvântul: ,,Mamă!". Câmpiile i-au înverzit sub pleoape, Iar nopțile îi aminteau de casă, Un fir de mac i-a spus să vină-aproape Și l-a vrăjit cu floarea lui frumoasă. Era o zână, cu pas catifelat, Prin adieri îl amăgea cu un surâs, Dar într-o zi, plângând, s-a scuturat, Iar sufletul în primul vers a plâns. Îndrăgostit a scris o poezie, Ecourile-au mângâiat pădurea, Din rouă s-a născut o melodie Să-i
POETUL de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381166_a_382495]
-
Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/ Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.” (Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu mâna dorului de Mamă în Dumbrava copilăriei-lumea ei fascinantă, mirifică, catifelată, de basm, în care pentru câteva clipe sau momente mai darnice redevenim copiii înveșmântați în puritatea caldă de înger. La țară este locul unde Dumnezeu a coborât întâia oară pe pământ și unde încă mai coboară. În mod normal, la
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.”(Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu mâna dorului de Mamă în Dumbrava copilăriei-lumea ei fascinantă, mirifică, catifelată, de basm, în care pentru câteva clipe sau momente mai darnice redevenim copiii înveșmântați în puritatea caldă de înger. La țară este locul unde Dumnezeu a coborât întâia oară pe pământ și unde încă mai coboară. În mod normal, la
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
MARIE-cea care dă viață de după viață! „După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea, făcu... FEMEIA.”( Poveste indiană) Din cele mai vechi timpuri până în
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
MARIE-cea care dă viață de după viață!„După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea, făcu... FEMEIA.”(Poveste indiană)Din cele mai vechi timpuri până în
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
ți-oi da! Parcă n-ai ave` alte încălțări, taman teneșii ăia rupți i-ai găsât? se auzi o voce spartă de femeie, răcnind din toți rărunchii, de pe pragul ușii. Băiețelul care tocmai avusese curajul să se aventureze pe covorul catifelat al iernii nu păru să se sinchisească de amenințările mamei. Se apucă tacticos să-și confecționeze, cu mâinile goale, câțiva bulgări. Îi piti cu grijă după un butuc aflat în apropiere și așteptă, zâmbind ștrengărește, cu ochii țintă la ușă
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
Și urma-ți prin văzduh s-o știe anii mei. Ocrotește-mi, copile, ziua de ieri, Așa copil să-mi fii, iar eu o zbuciumata, Ce n- a uitat, în zeci și trecute primăveri, Cum te îmbrăca-n lumină cea catifelata. Ocrotește-mi, copile, ziua, când eu Sunt , si mai mult decât sunt, ființez- Copilul, ce scrie minuni de bine, nu de rău, Cum nimeni în lume nu știe, ce poți să visezi... UNUI COPIL PĂRĂSIT Când te părăsește a ta
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
stăteam in bătătură. Dar cel mai mult eram în legea mea Când eram singură în toată curtea Atunci, c- un retorism fără de vină Țineam discursuri florii de sulfină Petuniilor, crăițelor, mușcatelor îmbujorate, Ori crinilor și trandafirilor cu-a lor flori catifelate Mă regăseam sub nuc și sub gutui tomnatic În care - și avea cuib curcanul singuratic Urmat îndeaproape de găinușe si cocoși De gâște și gânsaci gălăgioși, făloși Pe care- i secondam prin curte, ziua, Cercând să îi imit în timp ce umpleam
MI-E SUFLETUL CAPTIV de DANIA BADEA în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380840_a_382169]
-
va alătura universului, transformându-se în lumină. Niciodată nu m-am simțit mai neputincios, ascultând cum împletește cuvinte tremurânde cu buzele uscate de sete. Îi simt palmele cum îmi ating fața, cum mă învăluie. Mă simt în siguranță. Pielea ei catifelată pare că nu a fost atinsă de greutățile vieții, dar e din ce mai rece. În jur, o liniște paradoxală este străpunsă din când în când de șoapte, de plânsete, de suspine. Timpul pare că s-a oprit. Trece atât
SFÂRŞIT?! de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380938_a_382267]
-
lui Dionisos; fără a friza, însă, desfrânarea - poetul insistă, în continuare, în iubirea sa carnală. Deși i-ar fi fost la îndemână, el se ferește de spectaculosul ridicolului erotic: Ghicesc sub haine-ți nurii de fecioară, Cu pielea caldă și catifelată Și te doresc nebun, ca prima oară, Și ard de dor să mi te dărui toată. (Smaralde întunecate) Decorul poetic - cel ideatic și cel formal, al expresiei artistice - este uneori de o fragilitate aidoma distanței dintre agonie și extaz. Iată
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
aș atinge, ca orbii, pielea caldă și fină, Să-ți descopăr cu palma trupul de violină. Sânii încinși de doruri, pe rând ți i-aș cuprinde, Să-i răcoresc, să-i mângâi cu buzele flămânde; Pe pielea de pe pântec - perdea catifelată, Ți-aș pune șoapte, fluturi, și-am s-o dezmierd pe toată. Apoi, nebun de pofte, am să-ți urmez chemarea: Vulcanu-aprins din mine va stinge-n tine marea... (Cântec de noapte) Totuși nu voi pune punct acestui prim și
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
căldura ta de sân sexagenar, “Trecuți” ce mai sperau c-o să mai vină, Vreme cu scăpărări ca de amnar. Mâini aspre ca elitrele de greier, Ce freac-o aripă de alta ca arcușul, Prinse de mine, văzduhul îl cutreier, Le simt catifelate precum puful. Mă iartă, Doamne, nu sunt în păcat Și nici nu știu dacă aș vrea să fie. Dar chinul dulce din somnul tulburat, M-a inspirat să scriu această poezie. Acum că sunt trezit și-afară-i ceață, Oprește nebunia nocturnă
INSOMNIE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380988_a_382317]
-
1958 din 11 mai 2016. Au izbucnit în ramuri tinere salcâmii Au izbucnit în ramuri tinere salcâmii, Ne- au subjugat în armonii nocturne Cu ropote de muguri ușori și parfumați Coboar- alunecând în gându- mi Păstăile gingașe, dar ferme, ciorchini catifelați. În suflet îmi ajunge licoarea- nmiresmată Idilice imagini din alte vremi s- arată, Pulsând în ropotul ulciorului de lut Ca vinul în podgorii, un cântec de demult. Pe care salcâmul mi- l strecura adânc, în gând. E zvon de vară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
lut Ca vinul în podgorii, un cântec de demult. Pe care salcâmul mi- l strecura adânc, în gând. E zvon de vară dulce, de- arome tulburata De câmpuri pline de spice, de roșii maci, De trandafiri rotindu- si cunună lor catifelata Cu coronițe atârnânde în copaci Ca spicul bogat să se ivească, tu să taci, Mut de uimire, când în iarbă ... Citește mai mult Au izbucnit în ramuri tinere salcamiiAu izbucnit în ramuri tinere salcâmii,Ne- au subjugat în armonii nocturneCu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Mut de uimire, când în iarbă ... Citește mai mult Au izbucnit în ramuri tinere salcamiiAu izbucnit în ramuri tinere salcâmii,Ne- au subjugat în armonii nocturneCu ropote de muguri ușori și parfumațiCoboar- alunecând în gându- miPăstăile gingașe, dar ferme, ciorchini catifelați.În suflet îmi ajunge licoarea- nmiresmatăIdilice imagini din alte vremi s- arată,Pulsând în ropotul ulciorului de lutCa vinul în podgorii, un cântec de demult.Pe care salcâmul mi- l strecura adânc, în gând.E zvon de vară dulce, de-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
obosite ale sufletului poposesc, odihnindu-se, extrăgându-și esența propriei liniști, din tăcerea absolută... Valul de speranțe ce inundă marginile abrupte ale propriilor simțiri adeseori alină cu mângâierea stropilor săi, suavi, ca de ploaie de vară, și revigoranți îndelung, netezimea catifelată ce îmbracă inima, al cărei contur se întrezărește ușor în zări, în imaginile ce reflectă în apusuri de soare ritmurile sub care se zbat neîncetat, să se facă simțite, pulsurile lumii... În pași alerți, înaintând intuitiv prin anticamera întunecoasă a
ÎN TĂCERE, PRIN ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374329_a_375658]
-
ne reînvață citind , să zâmbim zilei de mâine și universului care ne mângâie sufletul cu inocențe tainice. Este foarte bogat spiritual scriitorul. Personajele sunt generoase, bine și puternic conturate, vizuale, fie în tușe sobre, dure, în forță, fie calde, calme, catifelate, mângâietoare. Familiile Viorel și Ramona Axinte, Săndica și Mircea Trăistaru, Cristian și Andrada - copii acestora. Studenție, iubire, puritate, suferință. Ingineri, profesori, țărani, oameni culți, oameni simpli, turism, frumusețe, tristețe, gelozii. Dorințe, pasiuni, împliniri, neîmpliniri, dau timpului timp. Nou roman „Destine
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374437_a_375766]
-
exercițiu de comunicare a impresiilor de cititor - desigur nu ar trebui să precizez pentru “cititor” atributul “comun”, căci numaidecât se va deduce asta. Am să încep prin a aprecia frumusețea și temeinicia operei celor care au îmbrăcat filele cărții în catifelata haină de sărbătoare - anume, coperta. Un bleu degrade, în consens cu titlul (imensitatea spațiului de plutire pentru “luntrea visului”), luntrea și chipul angelic al visătoarei, “centrul de interes” al scenei. Manșetele copertei conțin, discret, un text de referință asupra poetei
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]