2,183 matches
-
icoane, profesorul Dumitru Stăniloae a găsit rezonanța fermecătoare a cuvântului ocultat, prospețimea imaginii ne-mediate, harul însuși al verbului. VIRGIL IERUNCA SCRIERI: Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești, pref. V. Lochița, Cernăuți, 1929; Catolicismul de după război, Sibiu, 1933; Viața și învățăturile Sfântului Grigorie Palama, Sibiu, 1938; ed.2, București, 1993; Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939; ed.2, București, 1993; Poziția d-lui Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie, Sibiu, 1942; ed. 3, îngr. Mihai-Petru
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
expoziții la București și Cannes, care stârnesc oarecare interes pentru noul procedeu exploatat, denumit „foto-pictură”. Îi trimite zece tablouri proprii lui Tristan Tzara, dar acesta, într-un elan de negație publicitară, le arde în întregime. În 1932 se convertește la catolicism, ca un act de devotament față de viitoarea soție, de origine franceză. Fondează la Reims un Institut de Civilizație Românească, unde organizează atât simpozioane de promovare a culturii române, cât și festivaluri de poezie și de meditație religioasă, sub patronajul unor
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
secretar al lui Guntiges, un funcționar got al Imperiului de Răsărit. Cînd Iordanes a început însă acel rezumat, era cunoscut deja ca scriitor, iar activitatea sa se desfășoară înainte de 550; după aceea, s-a „convertit” (la viața monastică sau la catolicism, pentru că era arian: nu se știe precis). Iordanes începuse să scrie o Cronică prescurtată (Abbreviatio Chronicorum), mai precis o trecere rapidă prin întreaga istorie universală; și-a întrerupt munca pentru a se dedica rezumării Istoriei goților a lui Cassiodor, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Augustin din Canterbury să organizeze sediile episcopale din Britannia, locuită încă de anglii păgîni. Cu siguranță, evanghelizarea promovată de Grigorie poate fi criticată astăzi, deoarece papa a făcut poate prea multe concesii, a atenuat prea mult opoziția dintre idolatrie și catolicism, stimulînd implicit persistența anumitor obiceiuri păgîne, mai ales în domeniul dreptului familial. Acest fapt contrastează cu duritatea cu care i-a tratat pe păgînii aflați în interiorul granițelor imperiului; față de evrei, în schimb, el s-a arătat relativ tolerant. „Caracteristica geniului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cînt gregorian. Cercetările mai recente au stabilit totuși că nu toate aceste opere îi aparțin lui Grigorie. b) Operele exegetice Activitatea lui Grigorie în acest domeniu a fost deseori subapreciată de cercetători (Harnack a inventat pentru el obtuza definiție Vulgärkatholizismus, „catolicism vulgar, umil”), dar în prezent doctrina lui spirituală atrage în fiecare zi tot mai mult atenția cititorilor. Prima sa operă este reprezentată de cele treizeci și cinci de cărți ale scrierii Despre morală în Iov (Moralia in Iob), compuse cînd Grigorie se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o continuă decădere: aflat aproape în întregime sub controlul oamenilor Bisericii, el nu cultivă literele, așa cum se întîmplase în secolul precedent, și chiar scriitorii creștini nu au avut nici un contact cu alte regiuni din zona Mediteranei. Convertindu-se curînd la catolicism (regele lor, Clovis, a fost lăudat apoi pentru credința sa), francii au implicat și Biserica locală în gestionarea puterii, iar aceasta a decăzut și a cunoscut o vizibilă degradare a organizării și moravurilor sale. Cezar de Arles ne spune că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
această privință ne informează Ennodius, care i-a fost prieten. Avitus devine așadar cel mai prestigios episcop din regatul burgunzilor, care erau încă arieni; a fost permanent în conflict cu Gundobald, regele acestora, și a reușit să-l convertească la catolicism pe urmașul la tron, Sigismund, menținînd tot timpul strînse raporturi cu papa. A condus un sinod local organizat în Gallia care, în 517, a consfințit convertirea burgunzilor. A murit la puțin timp după aceea, în 518. a) Epistolarul Așa cum era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în epoca precedentă, Avitus s-a dedicat genului epistolar și a scris 86 de scrisori pe care le-a trimis unor personaje ilustre din Gallia, principalilor nobili franci și chiar regelui Clovis, care chiar în acea perioadă, se converteau la catolicism; de asemenea, le-a scris unor senatori romani și împăratului Anastasius. Modelul ales de Avitus pentru scrierile sale literare a fost Sidonius Apollinaris care se bucura de mare faimă în Gallia și era considerat, în dubla sa calitate de scriitor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Literații din regatul romano-vizigot sînt preocupați în secolul al VI-lea mai ales de religie și morală, spre deosebire de ceea ce s-a putut constata în Africa sau Italia. în cercurile hispano-creștine era resimțită ca o urgență de prim ordin convertirea la catolicism atît a vizigoților, cît și a populațiilor păgîne existente încă în acea regiune, ori, în fine, a iudeilor, foarte numeroși, care constituiau o comunitate bogată, activă și influentă. Convertirea vizigoților a avut și momente dramatice, cum s-a întîmplat cînd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în fine, a iudeilor, foarte numeroși, care constituiau o comunitate bogată, activă și influentă. Convertirea vizigoților a avut și momente dramatice, cum s-a întîmplat cînd regele Leovigild, arian, a trebuit să-l înfrunte pe fiul său, Ermenegild, convertit la catolicism, care se revoltase împotriva lui. Momentul era foarte periculos pentru regatul vizigot, avînd în vedere și vecinătatea cu bizantinii care cuceriseră o mică parte din Spania de sud-est; era ușor de presupus că revolta lui Ermenegild fusese organizată în înțelegere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Leandru, originar din Cartagina, fratele mai mare al faimosului Isidor, episcop de Sevilia; Leandru a fost călugăr și a desfășurat o intensă activitate de convertire a vizigoților. El a fost sufletul conciliului din Toledo care a consfințit trecerea lor la catolicism ca urmare a convertirii regelui Reccared, în 589. Leandru fusese în 582 și la Constantinopol, unde îl cunoscuse pe Grigorie, care apoi avea să devină papă; printre epistolele lui Grigorie cel Mare găsim și unele adresate lui Leandru, căruia i-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
autori de cronici: de exemplu, Ioan din Biclarus, episcop de Gerona din 592 pînă în 621. Ioan era un got de religie catolică, educat la Constantinopol; întors în Spania, a asistat la luptele care au dus la convertirea goților la catolicism. A scris o Cronică prin care continuă opera lui Victor din Tunnuna, ajungînd pînă în al patrulea an al domniei lui Reccared, adică se întinde din 567 pînă în 590; Cronica este foarte interesantă deoarece prezintă întîmplările din Spania din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și bizantini, între arieni și catolici: povestirea lui Ioan se focalizează asupra evenimentelor din regiunea sa, asupra războaielor purtate de regele Leovigild pentru a recuceri Spania de la bizantini și asupra conflictelor dintre Leovigild și fiul său, Ermenegild, care, convertit la catolicism, se răsculase împotriva regelui. Urmează povestirea convertirii lui Reccared la catolicism, fără ca aceasta să implice și condamnarea lui Leovigild care, totuși, tocmai din acest motiv se luptase cu fiul său rebel și îl întemnițase. Așadar, Cronica prezintă evenimentele din Spania
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
asupra evenimentelor din regiunea sa, asupra războaielor purtate de regele Leovigild pentru a recuceri Spania de la bizantini și asupra conflictelor dintre Leovigild și fiul său, Ermenegild, care, convertit la catolicism, se răsculase împotriva regelui. Urmează povestirea convertirii lui Reccared la catolicism, fără ca aceasta să implice și condamnarea lui Leovigild care, totuși, tocmai din acest motiv se luptase cu fiul său rebel și îl întemnițase. Așadar, Cronica prezintă evenimentele din Spania, dar povestitorul rămîne întotdeauna loial dinastiei conducătoare. Amintim și Istoria scurtă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în preajma rebelului Atanagild. Prin urmare, încă de tînăr, Isidor a trăit experiențele sîngeroase din timpul războiului dintre vizigoți și bizantini, între 568 și 586, și apoi din timpul conflictului dintre regele arian Leovigild și fiul său Ermenegild care, convertit la catolicism, se răsculase împotriva tatălui său; acesta însă l-a asediat și l-a învins la Sevilia în 583; doi ani mai tîrziu, Ermenegild, redus la condiția de simplu cetățean, este asasinat de regele Sisbert la Tarracona. De altfel, Leandru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Reccared. între timp, Isidor își începuse formația culturală sub îndrumarea lui Leandru, fratele său mai mare, și a fost impresionat, probabil, de episodul crucial din istoria Spaniei marcat de renunțarea lui Reccared la arianism și de proclamarea convertirii goților la catolicism, în 587-589, în cadrul conciliului de la Toledo. în 599, Isidor ocupă scaunul episcopal al Seviliei, ca succesor al fratelui său Leandru, și rămîne aici pînă la sfîrșitul vieții (636), bucurîndu-se de prietenia și de stima regilor vizigoți. Sigur de autoritatea sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și rămîne aici pînă la sfîrșitul vieții (636), bucurîndu-se de prietenia și de stima regilor vizigoți. Sigur de autoritatea sa, organizează al doilea conciliu provincial de la Sevilia în 619 și conduce marele conciliu de la Toledo din 633. Convertirea goților la catolicism a fost, nu încape nici o îndoială, un eveniment cu o semnificație majoră pentru istoria Spaniei, a catolicilor din acea țară și a lui Isidor însuși; era nevoie așadar de eforturi pentru reeducarea culturală (în sensul cel mai amplu al termenului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la un asemenea grad de integrare politică, socială și culturală. Așadar, din acest punct de vedere, Spania este laboratorul noii societăți creștine, așa cum o cunoaștem în Evul Mediu timpuriu și apoi în lumea modernă occidentală condusă de regii însuflețiți de catolicism..., o societate pămîntească din care fuseseră eliminați, pe cît era posibil, dușmanii cetății cerești către care această societate, prin vocație, trebuie să-i conducă pe membrii ei”. a) Activitatea literară Așa cum am spus, Isidor a fost mai ales un erudit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
515 și la care se adaugă istoriile unor popoare, cum sînt Istoria goților, Istoria vandalilor, Istoria suabilor (Historia Gothorum, Vandalorum, Sueborum). Istoria goților este fundamentală pentru reconstituirea istoriei Spaniei și a ultimelor evenimente care au dus la convertirea barbarilor la catolicism. Cartea a fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă, din 619, și alta mai lungă, din 625. însă opera sa profană cea mai importantă, care i-a adus și cea mai mare faimă, este o vastă enciclopedie, Originile (Origines
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prima tipăritură coresiană în limba română, Întrebare creștinească (1559), Palia de la Orăștie decurge și ea dintr-o inițiativă a reformaților ardeleni (sași și maghiari, deopotrivă), de a calviniza sau luteraniza majoritatea ortodoxă românească a Principatului, spre a crea o contrapondere catolicismului, care găsea mai lesne un limbaj comun cu ortodocșii. Faptul acesta (al inițiativei reformate) nu știrbește cu nimic importanța celor două demersuri cărturărești, care au fost repede expurgate de deformări reformate și integrate efortului general al cărturarilor și oamenilor bisericii
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
revenind la ideea inițială: Quis est mendax, nisi is qui negat quod Jesus non est Christus? În acest punct se încheie discursul general, teoretic, și începe „aplicația practică”. S‑a vorbit de anticriștii „ieșiți dintre noi”, de cei întorși la catolicism; în fine, de negarea divinității lui Isus. Descrierea generală făcută de Augustin îngăduie celor prezenți să înțeleagă aluziile episcopului. Cu toate acestea, el se hotărăște abia la jumătatea omiliei să atingă punctul nevralgic și să‑i atace, așa cum vom vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
româncelor coborâtoare mai ales din neamuri boierești (o „piață” matrimonială precumpănitor ortodoxă, cu câteva „enclave” - având evidente nuanțe hipergamice - catolice și cu un „ungher” exotic, dacă este adevărat că Petru Cercel [care, în 1578, făgăduise - la Roma - să treacă la catolicism, primind - ca un „vir catholicus și unit cu Sfântul Scaun” - ajutorul Vaticanului în demersurile sale], după ce a refuzat planul surorii lui Murad al III-lea de a-l însura cu o protejată a ei, s-a căsătorit cu o turcoaică
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și În nota introductivă a volumul nostru: fiecare este un „diavol de om” care „nu stă locului” sau care „nu știe ce Înseamnă odihnă”. Wolff se naște În 1792 În Germania și, deși evreu, la 17 ani se convertește la catolicism, studiază În Tübingenul lui Hölderlin, Schelling și Hegel, ajunge În Italia pentru continuarea studiilor de teologie, dar vrea să repună impetuos și public În discuție tocmai infailibilitatea papei (Pius al VII-lea), ceea ce Îl face indezirabil la Roma, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să se dezvolte firesc. Posibilitatea trezirii românilor ardeleni din „somnul cel de moarte” era, firește, condiționată primordial de accesul la învățătură. Acesta s-a obținut, oficial, în urma acceptării, în 1698, de către majoritatea clerului superior, de a trece de la ortodoxie la catolicism. Cel de-al treilea episcop al Bisericii Unite cu Roma catolică, Ioan Inocențiu Micu-Klein - considerat de Lucian Blaga „cel mai de seamă om politic pe care l-a dat neamul românesc din această țară transilvană” -, întocmește planul de întemeiere la
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
sistematic și profund cu valorile adăpostite în tezaurul de gândire și sensibilitate al Antichității și, mai larg, cu tezele promovate de u. european. Aceste complexe de idei, receptate mai ales prin instituțiile școlare fondate într-un fel sau altul de catolicism (nici filiera reformată nu poate fi ignorată), au pătruns în spațiul românesc (și în Răsăritul ortodox slav) după ce într-o primă etapă unele suferiseră „purificări” solicitate de deciziile Conciliului de la Trento (1545-1563). Dar „curățirile”, operate printr-o sită ale cărei
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]