736 matches
-
și cu fapta. Din povestea biblică a Mariei Magdalena, poetul a reținut parcă numai parcursul de până la convertire și alibiurile sale: nu și regretele, căința. Din nou, asistăm la o asociere surprinzătoare și plastică a codurilor și limbajelor artistice: stilul cavaleresc, cu autoimpunerea amorului platonic (,Dragostea noastră-ncepe-abia acum?/ Desfă lin sufletul în vântul moale/ Ca pe un crin. Eu am sosit agale,/ Blând pelerin pe-ntortocheatul drum,// Să-i rup tulpina și să-l port în mână/ Prin forfota cetății și
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
că se putea imagina o mai potrivită sărbătorire la noi a celui de al patrulea Centenar Cervantes - Don Quijote, decât apropierea de acest simbol al spiritului hispanic care este ghitara. Comemorând patru secole de la intrarea în lume a acestei fabuloase epopei cavalerești care este Don Quijote de la Mancha, se argumenteează în egală măsură personalitatea unei culturi; de ființa acesteia spiritul însuși al ghitarei - element al comunicării sensibile muzical poetice - este imposibil de separat. Impresia unei exemplare adresări muzicale artistice o lasă audierea acestui
Ghitara și cultura spaniolă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11526_a_12851]
-
o formă care izvorăște din mijlocul trupului. Ba mai mult, chiar romanele înseși au fost create din osînza adunată prin devorarea altor romane. Să luăm, de exemplu, celebrul Don Quijote, de Miguel Cervantes. Don Quijote a înghițit un întreg veac de romane cavalerești. Un alt roman timpuriu faimos, Gargantua și Pantagruel al lui Rabelais, este atît de concentrat asupra mîncării, digestiei și îngurgitării încît încă mai poate provoca atacuri violente de lăcomie. Și alte romane de succes au folosit din plin hămesirea și
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
core, dar și cu viziuni onirice sau halucinații. Totodată, cam ca în Bunavestire a lui Nicolae Breban, narațiunile acestea, cu protagoniști ce par unul și același, scot la vedere schelete culturale, mitice ori de basm (Epopeea lui Ghilgameș, Odiseea, romanul cavaleresc, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Noul Testament etc.). Măreția hipotextelor basculează, și aici, în ridicol și șarjă: de pildă, ceea ce se anunță ca un turnir de arme nu va fi decât un joc de table; lui Kanel, prietenul cu
Drame bufe by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4113_a_5438]
-
dizolva din vina lui Ludovic al VII-lea și a reginei Eleonora. În acea vreme, în Antiohia guverna principele Raymond de Poitiers, o rudă a Eleonorei de Aquitania, senior încă tânăr, care adoptase la curtea sa obiceiurile și rafinamentul galanteriei cavalerești. El a făcut cruciaților o primire în cetate dintre cele mai strălucitoare, întrecându-se în manifestări de respect și stimă față de un monarh care venea de așa de departe să-și viziteze rudele, fii sau urmașii foștilor vasali. Serbările date
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
după care se cuvine a se călăuzi producția literară, chestiunea care se pune, din nou, e, în fond, o "reîntoarcere la Titu Maiorescu". Și, implicit, o reîntoarcere la cel mai important continuator al său, E. Lovinescu, căruia îi cereau acolada cavalerească tinerii literați sibieni: Această problemă, atît de vast cuprinzătoare și cu repercusiuni de o profunzime psihologică nebănuită, ține de aproape de acea gălăgioasă dezbatere a actualității lui Maiorescu, discuție de ultimă oră în jurul "întoarcerii la Maiorescu" și care și-a aflat
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
este de obicei mult mai puternică decît a națiunii mici care ar viola o lege... O țară mică trădează, desigur, mai repede și fără scrupule, forța ei stînd tocmai în lipsa oricărui respect al învoielii prestabilite, dacă nu numai din p.d.v. cavaleresc. Noi, românii, nu vom avea niciodată forța de a i-o plăti cu vîrf și îndesat inamicului, în război. Ca piloții germani, în Ardeal, după 23 august. (Dar ei ne bombardaseră atunci și capitala, cu cîteva Stukas-uri...) Nu putem fi
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
liric ce ni se dezvăluie aici nu fără ezitări frumusețea și onoarea atîrnă la fel de greu și sînt de nedespărțit. În plus, cele mai multe versuri ni-l arată concentrat să înțeleagă un anumit tip de eroism - ascuns, tăcut - necesar supraviețuirii demne. Ipostază cavalereasca îi vine că turnata. Acesta este farmecul, dar totodată și slăbiciunea poeziei lui Dorin Popa. Prea multa grație, netulburata de vreo asperitate convingătoare și vie tocmai printr-o stridenta necesară, ajunge terna și pe alocuri sună desuet. Prezintă uneori pericolul
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
opreliști și obligații, dar fiecare în felul lui. Preotul în numele crucii și al rînduielii divine, cavalerul în numele sabiei și al onoarei cazone, iar trubadurul în numele seducției și al înfiorării lirice. În consecință avem trei tipuri de iubire: dragostea creștină, dragostea cavalerească și dragostea curtenească. Pe o scara a severității morale, prima e neomenească prin interdicțiile impuse, a două e primejdioasă prin încercările cerute, iar a treia e îmbietoare prin înlesnirile îngăduite. Din întretăierea celor trei sfere rezultă tensiunea de fond care
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
lui, alături de voința părinților, fiind principala pîrghie prin care tinerii sunt cununați. Cine nu acceptă decizia părinților are la îndemînă două soluții: căsătoria clandestină sau răpirea fetei. Și astfel ajungem la cea de-a doua formă a iubirii medievale: dragostea cavalerească, marcată de apariția a două scheme de comportament: codul onoarei și codul luptei. Pentru un cavaler, femeia face parte dintr-un univers valoric în care turnirele și trofeele obținute reprezintă răsplata virtuților de luptător. De aici și pînă a considera
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
prost în ultima situație, cu atît mai mult cu cît dublura nu reușește să semene cu comisarul la tinerețe, iar vocea adevăratului Moldovan pusă în gura sosiei, nu face decît să sporească ridicolul. Finalul la fel de neverosimil lasă impresia unei întreceri cavalerești - ca în Capcana mercenarilor (1980) - între eternul comisar și kgb-istul lispit de scrupule de care nu-l leagă niciun pariu al onoarei, un final în coadă de pește care altădată îi ieșea. Din păcate, continuarea pe care ne-o propune
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
tuturor cărților care-i vor urma", cum relevă, avizat, tălmăcitorul, în excelenta sa prefață, intitulată inspirat ŤGalateea ca prolog și epilog cervantinť. Ca gen literar, este un roman pastoral, reprezentând însă punctul de convergență a trei specii narative distincte - romanul cavaleresc, cel pastoral și cel picaresc -, ilustrate în întreaga producție narativă a scriitorului și care ating apogeul în nemuritorul Don Quijote. Îmbinarea prozei cu poezia - cele 5.176 de versuri pe care le cuprinde alcătuiesc cea mai bogată și diversă arhivă a
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
departe. Trece la determinarea componentelor, funcției și consecințelor ce definesc conceptul-cheie. Prima trăsătură a lucidității quijotesti o constituie sinceritatea, autenticitatea, seriozitatea ei. "Don Quijote se joacă de-adevăratelea", afirma cu drept cuvânt Nicolae Manolescu. Este, apoi o luciditate ordonată prin reguli (cavalerești), pe care Don Quijote le asumă, dar le și schimbă, le inventează în chip "irepetabil și plin de fantezie". De aci, caracterul ascendent, nobil, al joacăi. Rar un jucător mai dezinteresat decât Quijote". "Jocul lui este nelimitat". "La fel procedează și
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
și Cervantes, jucându-se de-a scriitorul și în definitiv toți cei pentru care literatura e Marea Joacă". Funcția ludicitătii este deci transfigurarea eroizantă, constantă, ireductibila. Bine a s-ar putea obiectă a dar "reducerea" de la sfârșit, renunțarea la ficțiunea cavalereasca, "vindecarea" și moartea cavalerului? Cu remarcabilă intuiție, criticul observa: "Și nu este bine spus că la urmă se trezește din nebunia lui Don Quijote și se întoarce în Mancha lui ca să moară că Alonso Quijano: e preferabil să spunem că se
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
Cavalerul cu Mantie Verde urca aceeași scară, dar ultimul rămâne pe o treaptă mai jos. Între ei nu există relații de la pozitiv la negativ, ci de la pozitiv la superlativ. În analizele concrete pe care le efectuează întemeindu-se pe componentele cavalerești, Redondo rămâne ingenios și incitant, dar conceptul-cheie cu care operează, în comparație cu acela de ludicitate creatoare propus de Nicolae Manolescu, trage înapoi spre înțelegerea capodoperei cervantine ca simplu libro de entretenimiento, ca o carte de distracție. În fond, este o carte
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
pana lui atât de puternic conturate, încât îți rămân în minte pe vecie. Niciuna din mult mai documentatele scrieri ale lui Brantôme sau irezistibilele Historiettes ale lui Tallemant de Réaux n-au reușit să clintească în mintea mea imaginea perfecțiunii cavalerești întrupată de Bussy d'Amboise. Nici faptul că în realitate era un bătăuș arogant, un muieratic nerușinat, un profitor nesimțit și-un șantajist cinic n-a reușit să lase vreo zgârietură pe efigia de bronz a acestui cavaler fără frică
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
cu imigranții români, a fost înșelată de o organizație frauduloasă care opera în numele Cavalerilor de Malta și care ar fi colaborat cu filiala din România a Ordinului. Printre victimele care plăteau zeci de mii de euro pentru a primi titluri cavalerești se numără agenți ai forțelor de ordine din Italia, militari, dar și actrița Ramona Bădescu, consilieră primarului Romei pentru relația cu imigranții români. Presă a relatat că, în 2011, Ramona Bădescu a primit titlul de "Gran Damă di Grazia Magistrale
Ramona Bădescu, înşelată în numele falșilor Cavaleri de Malta by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72203_a_73528]
-
și satiră", voi spune la fel de "economic", de concis: "comic în ipostază satirică". în loc să formulez "asocierea comicului cu...", voi putea scrie: folosirea mai multor ipostaze ale comicului: umoristic, satiric, sarcastic, grotesc etc. De altfel, referindu-se la tratarea comică a spiritului cavaleresc, Hegel scria: "Tot astfel întreaga operă șDon Quijoteț este, pe de o parte, o persiflare a cavalerismului romantic, de la un capăt la celălalt o ironie veritabilă, în timp ce la Ariosto spiritul de aventură rămâne oarecum o glumă frivolă..." (subl. mea, A
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
lor. Deși adînc decepționată de real, se luptă cu reprezentanța abstractă a acestuia. Și pentru a fi la paritate, înscenează ea însăși o mitologie caricată, emisie a ingenuității rănite, precum delirul "unui înger nebun/ care mă urmează șontîc-șontîc". Un duel cavaleresc, cu arme egale. Demitologizarea se petrece printr-un simulacru de mitologie: "Frumoasa mea panteră logică/ Sînt încă o ființă mitologică/ Am aripe albastre, ochi verticali și triști/ Și alergii diverse la turiști// În labirintul păcii ce se-așterne/ Iști fețe
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
personalitate artistică plină de dinamism, capabilă de cele mai surprinzătoare metamorfoze: poetă, romancieră, eseistă, autoare de literatură pentru copii, dar și de studii erudite, cum sunt A doua inițiere masonică a marchizului Nicolas de Condorcet sau Dicționarul inițiatic al Ordinelor cavalerești, realizatoare de filme, dar și traducătoare a dramelor lui Heinrich von Kleist. Poeta a debutat în 1959, cu volumul Bună dimineața, lume și a desfășurat o activitate poetică care se întinde pe mai bine de cinci decenii, prezentată selectiv în
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
însă să îi scape o fundamentală diferență între cei doi. Sau poate că nu-l interesează. În timp ce Don Quijote e senin și fericit în lumea de el plăsmuită și devenită - pentru el și numai pentru el - chiar mai adevărată ca fantasmele cavalerești, pe Emma Bovary, mereu sensibilă la diferențe, faptul că nu are cum trăi în permanentul imposibil o deprimă pînă la autoaneantizare. De-abia atunci cînd este dincolo de prag, iar orice întoarcere - cu totul imposibilă, de-abia atunci când se trezește în
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
totdeauna de băieții mai moi, mai distinși, mai delicați, cum este poetul M, despre care am mai scris o dată și care o cunoștea mai de mult pe ceferista cu ochi verzi, despre care avea să-mi spună numai vorbe frumoase, cavalerești, precum și faptul că avansase cu ea destul, - deși spusese acest lucru în termenii cei mai cuviincioși, referindu-se la relația lor veche de la călător la casieriță... Călătoria alături de poet în această parte atît de civilizată a țării este pentru mine
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
prima opțiune fiind școala din Vinga, o altă localitate cu etnici bulgari. Însă o colegă de-a sa, care avea și un mic handicap, era deja titulară în Breștea, o localitate bulgărească mică, ce nu avea nici gară. Din spirit cavaleresc și mânat de elanul tinereții a acceptat un schimb cu aceasta și gestul nu l-a regretat nici mai târziu. Tot în același an s-a înscris și la Facultatea de Științe ale Naturii din București, pentru care examenul se
Agenda2004-16-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282303_a_283632]
-
prea bine de ce bărbatul de aproape cincizeci de ani din La Mancha, care a trăit singur toată viața și n-are drept companie decît o menajeră, o nepoata, pe preotul și pe bărbierul satului, a dat în patimă lecturii romanelor cavalerești și și-a schimbat identitatea și viața din pricina lor. Cervantes nu ne exiplică nimic. Comentatorii se mărginesc să constate nebunia personajului, o nebunie însă extrem de ciudată, despre care Unamuno crede că este "de dragul nostru și spre folosul nostru", ca "un
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
stă însemnat pe chiar pagina de titlu, "nu este biografie", "nu este reconstituire", "nu este utopie". Ce este, atunci? O recuperare "lejeră" și simpatetică, în genul poveștilor despre Franța prinților de Navarra, un roman despre sobra antichitate contaminat de legendele cavalerești ale Evului Mediu? O carte (de fapt, două cărți) despre copii și despre prietenie? Mai curînd, este o "istorie" despre paternitatea incertă, privită deopotrivă ca intrigă a unei lumi în care luptele pentru succesiune făceau, cu asprime, legea, dar și
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]