3,886 matches
-
face altceva decât să salveze aparențele unei libertăți muribunde. Totuși, încă mai ține la idealurile sale. Se întoarce spre Plautius: — Știi, sper, că Velleius e nepotul lui Magius Maximus, prefectul Egiptului. Iar tatăl său a avut gradul de comandant de cavalerie în legiunile mele. Silvanus încuviințează: — Da, mi-ai spus... Cată pe sub sprâncenele stufoase către tinerel: — Serviciul militar a fost condiția prealabilă a primei tale funcții civile în slujba împăratului, chestura. Înțeleg că ai preferat să fii alături de Nero și în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
236. În luna iulie 1877, Divizia a IV-a română a trecut Dunărea și a înlocuit trupele ruse ce ocupaseră cetatea Nicopole, făcându-le disponibile pentru luptele de la Plevna 237. La 30 iulie 1877 s-a format o divizie de cavalerie ruso-română, comandată de către generalul Laskarev, care cuprindea regimentele 3 și 8 călărași și o brigadă rusă. Aceasta urma să acționeze la Vidin și să apere drumul spre Sofia 238. Printr-o telegramă expediată la 19/31 iulie 1877, după cea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
să ocupe poziția strategică de la Arab-Tabia. Urmare a acestui fapt, comisarul rus din Tulcea a făcut cunoscut comandantului interimar al trupelor române din Dobrogea, colonelul Cantili, că "se vor pune în mișcare două regimente de infanterie și două regimente de cavalerie ale armatei ruse ca să ocupe neîntârziat punctele de litigiu dintre Bulgaria și România și, înainte de toate, pe acelea de lângă Silistra"387. Diplomația țaristă declara că nu va consimți niciodată la stabilirea frontierei atât de aproape de orașul Silistra 388. Asociindu-se
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
intrat în Silistra, fără a întâmpina vreo rezistență 3218. La 30 iunie 1913 elementele cele mai înaintate ale Corpului de Armată dobrogean ocupau deja aliniamentul Turtucaia-Bazargic-Balcic. La 2 iulie 1913, sub protecția diviziei de monitoare aflată la Bechet, Divizia 1 Cavalerie a traversat Dunărea fiind urmată de trupele Corpului 1 Armată. Majoritatea unităților Armatei de Operații, respectiv Corpurile 2, 3 și 4 au trecut în Bulgaria pe podul de vase de la Siliștioara (Corabia). În seara zilei de 7 iulie 1913, după
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
armatei române spre Sofia a fost oprită 3220. Regele Carol I a inspectat, la 3 iulie 1913, trupele române stabilite în sudul Dunării în localitatea Ghigheni. Pe durata campaniei din Bulgaria a acționat în calitate de ofițer al Diviziei a 2-a Cavalerie și căpitanul Ion Antonescu. De altfel, la încheierea celui de-al doilea război balcanic, Ion Antonescu a fost decorat de către regele Carol I cu ordinul "Virtutea militară" pentru meritele sale în campania din Bulgaria 3221. După o serie de negocieri
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
aveau ei. Bătrânii și femeile, uzi până la piele, se țineau pe lângă căruțe, strigând la vite ca să meargă mai departe. Marița era umflată până aproape de nivelul podului și apa era galbenă. Căruțele se-ngrămădiseră pe pod și cămilele treceau printre ele. Cavaleria greacă supraveghea evacuarea. Femei și copii stăteau În căruțe, Îngrămădiți printre saltele, oglinzi, mașini de cusut și boccele. O femeie tocmai năștea, În timp ce o fetiță o acoperise cu o pătură, plângând. Ți se făcea pielea de găină dacă te uitai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cu ochii pe taur, trăgând din țigară, criticul de rezervă de la El Heraldo scrise: „Veteranul Manolo a trasat o serie de verónicas acceptabile, terminând cu un recorte extrem de belmontistic care a smuls aplauzele obișnuiților arenei și așa lăsăm loc tercio-ului cavaleriei“. Zurito Își potrivi calul, măsurând distanța dintre taur și vârful suliței. Cât el estima, taurul se adună și atacă, țintind pieptul calului. Când și-a aplecat capul ca să Înfigă coarnele, Zurito Îi băgă vârful lancei În cocoașa musculoasă care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
desfundat spre locul În care-și lăsase bicicleta. Drumul avea să fie umbrit, după ce trecea canalul. Și-n plus, pe ambele părți erau copaci În care nu se trăsese deloc. Pe drumul ăla trecuseră odată, În timp ce mărșăluiau, pe lângă regimentul de cavalerie Terza Savoia, trecând călare prin zăpadă, cu lăncile-n mână. Caii scoteau aburi când respirau. Nu, asta se-ntâmpla În altă parte. Unde? — Mai bine m-aș duce mai repede la nenorocita aia de bicicletă, Își spuse Nick. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
puteam învăța acasă, mă pregăteam din timpul orelor de școală. Părinții erau destul de cicălitori. Când mâncam, se luau de diverse nimicuri, cum ar fi felul în care să foloseam bețișoarele. În special tata, care a fost în armată la Regimentul Cavalerie și și-a primit porția lui de pedepse. Nu m-am înțeles niciodată cu el. Cauza plecării mele la Tokio a fost faptul că tata nu asculta niciodată ce-i spuneam. Eram foarte afectat. Fratele mai mare a fost trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
scrie despre mine? Ce vorbesc, cum mă mișc, ce gândesc?... Ultimele zile din viața lui Carol... Frumos titlu! Mă întreb cine va citi o astfel de carte. Probabil că pensionarii. Și dacă o scrii foarte prost, poate și ofițerii de cavalerie în rezervă... Nu! Sună mai bine Jurnalul unui sinucigaș Ce zici? E mai comercial. Contează enorm ambalajul în care îți prezinți marfa. Numai că un astfel de jurnal se citește dacă e scris de sinucigaș însuși, și nu de gardianul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fie-i țărâna ușoară, că am auzit că suferea de ficat, de prea multă băutură și că era de nelecuit săracul, decât undeva la Viena, dar n avea bani destui, că-i mâncase fiică-sa agoniseala cu un ofițer de cavalerie, care a lăsat-o cu burta la gură...» E ridicol! Manus Bonus, ai să mi spui tu. Da, este adevărat. Despre morți numai de bine, dar nu și despre sinucigași. Sugerează-le măcar o cauză nobilă. Lasă o scrisoare în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ucisese pe Rege se numea Alfredo Costa și era casier într-o prăvălioară din Lisabona. A căzut lovit de săbiile ofițerilor din escortă. Celălalt, omul cu barbă, care mânuise carabina, se numea Manuel Buiça, fost sergent într-un regiment de cavalerie și institutor. Amândoi erau carbonari și fanatici discipoli ai lui Antonio José de Almeida. Dar nu rămâne îndoială că n-au lucrat singuri. În timp ce ei trăgeau, s-au mai auzit alte focuri de armă, și nimeni din jur n-a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
comanda diviziei a 4-a, concentra trupele la Vendas Novas. La Lisabona, Cabeçadas și ceilalți șefi ai insurecției izbutesc, în dimineața de 31 mai, să obțină de la Președintele Republicii răspunderea menținerii ordinii în Capitală. La 1 iunie, un escadron de cavalerie se prezintă în fața Parlamentului și un soldat e trimis să anunțe pe deputați că trebuie să părăsească sala. Același soldat, apoi, închide și ferecă ușile Camerei Deputaților și ale Senatului. Dar comandantul Cabeçadas e o victimă ușoară a oamenilor politici
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Fusese trimis cu ordinul de a promite chiar și imposibilul, fiindcă alianța cu burgunzii era vitală. Cu toate acestea, hotărî să nu meargă prea departe cu minciuna: — Nu mai puțin de treizeci de mii de soldați și încă pe jumătate cavalerie! proclamă cu glas tunător. Păreri contradictorii se ridicară printre burgunzi, iar prin mulțime se porniră discuții aprinse. Mulți aprobau mulțumiți și comentau cu satisfacție acel anunț, neștiind că cifra era mai mult decât dublul celei reale. însă auzi pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urmau să-i protejeze dacă atacatorii s-ar fi apropiat prea mult. îi ascunse pe toți în desișul ce îmbrăca panta domoală a văii, la o sută de pași mai în față de locul în care, pe două rânduri, se alinia cavaleria burgundă. Trecând prin fața lor, hunii și-ar fi expus partea neapărată de scut și astfel ar fi fost mai vulnerabili. Acesta era întregul plan de bătaie. Nu aveau acum decât să aștepte. Așteptarea nu fu lungă, căci foarte curând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
luptă. Burgunzii așteptau. înțelept, Chilperic, se ferise să atace primul, iar acum se pregătea să înfrunte asaltul dușmanului. își dăduse jos de pe cai cea mai mare parte din oameni și îi așezase pe mai multe rânduri în albia râului, în vreme ce cavaleria se răspândise pe maluri și pe drum. Amestecați printre infanteriști, dintre care mulți stăteau cu picioarele în apă, arcașii săi își încercară încă o dată și încă o dată coarda arcului. între timp, hunii își ocupau pozițiile, într-o formație nu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum, îngenuncheați între ferigi, ascunși printre copacii groși, așteptau cu fețele încordate și cu o privire încremenită, ce arăta cât erau de concentrați. — Fiți gata! La comanda capilor, infanteria hună porni să înainteze prin albia râului; tot atunci porni și cavaleria, însă la pas. Burgunzii își luară pozițiile de apărare și închiseră rândurile; porniră să înainteze, la rândul lor, repetând de mai multe ori strigătul lor de luptă. De îndată ce formațiile hune ajunseră în bătaia arcurilor, arcașii intrară în acțiune, iar nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajunseră în bătaia arcurilor, arcașii intrară în acțiune, iar nori de săgeți se ridicară, brăzdând cerul, din ambele laturi; se încrucișară, apoi căzură cu un ropot ca de grindină, decimând rândurile dușmane. Imediat după aceea, cu strigăte sălbatice, cele două cavalerii se năpustiră una împotriva celeilalte în galop și, aproape imediat, se aruncară înainte și războinicii pedeștri ai celor două armate, stropind totul împrejur în timp ce alergau prin apa râului. într-un huruit ca de tunet, cele două armate porniseră de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puțin cincisprezece cai și călăreți se răsturnară pe iarbă, împiedicându-i pe cei ce veneau din urmă, iar rezultatul fu un haos general în înaintarea rândurilor hune. între timp, războinicii ce se găseau ceva mai în față se ciocneau de cavalerii burgunzi, care profitară din plin de acel moment favorabil, pătrunzând adânc în aliniamentul dușmanilor și spărgându-l. Sebastianus și Mataurus continuau să strige, îndemnându-și oamenii, însă aceștia nu aveau nevoie de încurajare: alanii, în special, își trimiteau săgețile într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se abătu peste grupul de combatanți în mijlocul căruia se lupta comandantul dușman. Câțiva cai se răsturnară, câțiva cavaleri dispărură, scufundându-se în acel vălmășag, însă Sebastianus constată că ținta cea mai importantă nu fusese doborâtă; dimpotrivă, găsind drum deschis printre cavalerii burgunzi, războinicul cu eșarfă se îndrepta acum hotărât în direcția sa, împreună cu tovarășul lui ce mânuia buzduganul. Prefectul strigă ilirilor săi să se adune în jurul arcașilor, ca să-i apere, dar ei nu avură timp să o facă. Fulgerător, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de soldați căzuți, arme abandonate, în timp ce vârfurile copacilor și norii păreau să se învârtejească deasupra lui, iar lațul, pe care se chinuia să-l țină deschis cu mâinile, îi strângea tot mai puternic gâtul protejat doar de eșarfa purpurie a cavaleriei. Degetele sale, prinse în laț, îl apărau de mușcătura frânghiei, însă, în același timp îl și sufocau. Totul se învârtea în jurul său, urechile îi vâjâiau. Se izbi apoi cu capul de ceva foarte tare și coiful i se despică. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Balamber îi vorbi lui Khaba, poruncindu-i să se ducă să calmeze centuriile. Se întoarse apoi din nou spre călugăr: — Tu n-ai fost din totdeauna călugăr, așa e? — Nu. Am fost... multe. O vreme am fost și soldat de cavalerie. Am luptat împotriva vizigoților, cu mulți ani înainte; am luat parte și la apărarea cetății Narbona. — Și cum de... — După ce s-a încheiat totul, mi-am luat soția și am venit să locuim în părțile astea. Am cumpărat pământ și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pregătește acum va fi o bătălie a popoarelor, iar noi va trebui să o câștigăm. 2 Pentru misiunea aceea, Sebastianus avea să-i aibă ca escortă nici mai mult nici mai puțin decât pe Maliban, unicul supraviețuitor din turma de cavalerie ce îl însoțise în Sapaudia, și pe Vitalius, pe care avusese plăcerea să-l regăsească la Genava. A doua azi de dimineață își părăsi împreună cu ei locuința, îmbrăcat în haine civile și fără să aibă cu sine altă armă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cunoștea. Ofițerul acela, al cărui nume era Elvius Metronius, îi făcu imediat o impresie foarte bună: o înfățișare cinstită, umeri largi ochii cenușii cu privirea ascuțită și inteligentă, strângere de mână hotărâtă și viguroasă. Era un comandant de turma din cavaleria de elită, originar din Treveris și doar cu câțiva ani mai tânăr decât el; nu-i lipsea, cu siguranță, nici experiența militară, căci luptase, ca și el, împotriva vizigoților și a hunilor, ba mai mult, se putea mândri cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
față în față cu ei. Tribunul îi cântări într-o clipă: erau amândoi robuști, pe la treizeci de ani, înarmați cu săbii; unul avea pe spate o manta militară, celălalt ținea atârnat de șa un scut rotund, ca acelea folosite de cavaleria auxiliară. Era vorba, probabil, de dezertori. Divicone îi cunoștea pe amândoi și ridică mâna să-i salute — Salve, Baudelius! Și ție, Martianus, salve! — Salutare, Divicone! îi răspunse cel cu mantaua. Și-i salut și pe prietenii tăi. Sebastianus își opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]