4,021 matches
-
24 iunie 1653 în apropiere satului Valea Seacă s-a ajuns la o ciocnire, în care erau antrenate detașamentul lui Gheorghe Ștefan, 400 de seimeni trimiși lui Ștefan, de domnitorul Matei Basarab din Țara Românească, precum și un număr necunoscut de cavalerie mercenară moldovenească, contra unui număr aproximativ egal în armata lui Ștefaniță, încheiată cu nfrângerea celui din urmă. Cavaleria a atacat miliția orheiană, atunci când aceasta a încercat să treacă râpă. Trupele lui Ștefaniță au luat-o la fugă spre Bacău, în
Bătălia de la Valea Seacă () [Corola-website/Science/327080_a_328409]
-
detașamentul lui Gheorghe Ștefan, 400 de seimeni trimiși lui Ștefan, de domnitorul Matei Basarab din Țara Românească, precum și un număr necunoscut de cavalerie mercenară moldovenească, contra unui număr aproximativ egal în armata lui Ștefaniță, încheiată cu nfrângerea celui din urmă. Cavaleria a atacat miliția orheiană, atunci când aceasta a încercat să treacă râpă. Trupele lui Ștefaniță au luat-o la fugă spre Bacău, în frunte cu conducerea sa. Prizonierilor rămași în viață le-a fost tăiat nasul și urechile, deoarece țăranii mobilizați
Bătălia de la Valea Seacă () [Corola-website/Science/327080_a_328409]
-
s-au retras din oraș după ce au aruncat în aer podurile peste Mureș, gara și centrala telefonică. În octombrie și începutul lui noiembrie 1944, aviația germană "Luftwaffe" a bombardat gara făcând mari distrugeri. După înfrângerea Germaniei hitleriste, Divizia I de cavalerie a revenit la bază în Arad fiind primită triumfal de populație la 13 iulie 1945. În cetate au fost încartiruite și trupe rusești. După cel de al Doilea Război Mondial, Aradul se dezvoltă ca un centru industrial. Se conturează marile
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
Roșie și trupele cehoslovace nu au intervenit, retrăgându-se pe calea ferată. Ajunsă în gara Azei pe 3 februarie 1920, avangarda bolșevică formată din 2 regimente de infanterie (6 batalioane cu un efectiv de 3000 de baionete), 3 escadroane de cavalerie precum și din artilerie, s-a găsit la câțiva kilometri spre vest de câteva trenuri cehoslovace aflate în gara Șeragul, unde se aflau și batalionul românesc „Mărășești” cu trenul său blindat, escadronul de lăncieri ai "Legiunii" și un detașament de distrugere
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
1377 cu privire la o "nouă cetate de piatră", permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche. Această cetate, probabil din lemn, a fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul al XIII-lea, teritoriul cetății Bran a fost supus jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia. În anul 1395, Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit castelul
Castelul Bran () [Corola-website/Science/302060_a_303389]
-
Francezii l-au intitulat însă „Le Diable Rouge“ (Demonul roșu). Manfred Albrecht Freiherr von Richthofen, s-a născut la data de 2 mai 1892 în Breslau, (azi Polonia), el fiind al doilea fiu, din cei patru copii ai ofițerului de cavalerie Albrecht Freiherr von Richthofen (1859-1920) și a Kunigundei născută „von Schickfus și Neudorff” (1868-1962). El a fost unul din urmașii mareșalului prusac renumit Leopold von Anhalt-Dessau. Surorile și frații lui Manfred au fost Lothar (1894-1922), Bolko (1903-1971) și Elisabeth, numită
Manfred von Richthofen () [Corola-website/Science/314962_a_316291]
-
într-un act de hotărnicie emis de regele maghiar Emeric (Imre). Mănăstirea din Satul Bisericii (Egyházfalva), construită în anul 1204 (pe locul unde azi e Banca Comercială Română, Piața 1 Decembrie 1918 nr.29), a aparținut inițial unui ordin de cavalerie al cruciaților teutoni ioaniți, ordin amintit în documentele vremii sub numele de “"Cruciferi Santi Regis"” (1177), “"Magister Domus Cruciferorum de Thorda"” (1276) și “"Mile preceptor Domus Cruciferorum de Torda"” (1295). Începând din anul 1331 cruciații de la această mănăstire sunt înlocuiți
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
mondial (1939 - 1945), folosirea de o „armură” a devenit un standard în domeniu. Folosit în sensul de adjectiv, substantivul armură utilizează în limba română echivalentele sale adjectivale, așa cum ar fi cuvintele: blindat, greu, sau mai rar, armat. Astfel au existat cavaleria grea comparată cu cavaleria ușoară, divizii blindate față de divizii ușoare etc. De-a lungul întregii istorii a omenirii, există o legătură clară între evoluția armamentului și dezvoltarea mijloacelor de protecție împotriva armamentului, adică a armurii. Pe măsură ce armele au devenit mai
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
de o „armură” a devenit un standard în domeniu. Folosit în sensul de adjectiv, substantivul armură utilizează în limba română echivalentele sale adjectivale, așa cum ar fi cuvintele: blindat, greu, sau mai rar, armat. Astfel au existat cavaleria grea comparată cu cavaleria ușoară, divizii blindate față de divizii ușoare etc. De-a lungul întregii istorii a omenirii, există o legătură clară între evoluția armamentului și dezvoltarea mijloacelor de protecție împotriva armamentului, adică a armurii. Pe măsură ce armele au devenit mai puternice și mai sofisticate
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
acoperind porțiuni din ce în ce mai mari ale corpului luptătorilor, pentru ca în extrem să-l acopere complet, în detrimentul pierderii mobilității, precum în cazul armurilor de turnir. Astfel în timp ce cavalerii evului mediu târziu sfârșesc în a fi "îmbrăcați" aproape total în fier și oțel, cavaleria grea a multor țări europene, până în preajma primului război mondial (1914 - 1918), încă păstrează multe elemente ale armurii ajunsă la apogeu, protejând de data asta doar zonele cele mai vulnerabile ale corpului, capul, pieptul, picioarele. Civilizațiile asiatice estice cele mai
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
o lume atât de minunată, cum de Îngădui că opera Ta să fie murdărită astfel?” Calvarul lui Liciniu Faină Începe În luna iunie a anului 1945, chiar În prima zi a Întoarcerii sale În țara În fruntea unui escadron de cavalerie, venind de pe frontul de Vest unde luptase eroic. Întâmplarea a făcut să fie martorul unei scene În care un soldat din Compania să era bătut cu sălbăticie de un ofițer sovietic care omorâse calul cavaleristului român, pe care Îl considera
Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_351]
-
de la împăratul Franz Joseph Ordinul Lâna de Aur. La izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, divizia arhiducelui a fost angajată pe frontul de la sudul imperiului, apoi pe fontul galițian. La 1 noiembrie 1914 arhiducele a fost ridicat la rangul de general de cavalerie. La scurt timp a fost trimis în Carpați unde a luptat până la intrarea în război a Italiei. A fost transferat la granița Carintia și a participat în bătălia de la Isonzo. August a rămas pe acest front până la a noua bătălie
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
de luptă a avut dimensiunea unei brigăzi și era compus din șase batalioane de infanterie, două de artilerie și o companie de geniști, aflate sub comanda lui Antonín Pulanich. Al doilea grup a fost compus din două batalioane combinate de cavalerie și motocicliști de recunoaștere, plus nouă baterii motorizate de artilerie, sub comanda lui Gustav Malár. Cele două grupuri au fost organizate în jurul cartierelor generale ale Diviziilor I și III-a de infanterie slovacă. Cele două grupuri slovace au participat la
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
Napoleoniene în 1792, multe din aceste funcții au fost delegate generalilor de brigadă sau coloneilor capabili, asistați de maiori și ofițeri mai tineri subalterni. Generalii cu rang de Feldmarschalleutnant au devenit mâna dreaptă a generalilor comandanți, preluând divizii de artilerie, cavalerie sau infanterie. Ei au rămas de regulă șefi ai Statului Major, care, în anul 1811, a fost subîmpărțit după planul contelui Josef Radetzky în trei departamente, dirijate tot de un Feldmarschalleutnant sau un „Generalmajor” ("GM"): Șef al directoratului de corespondență
Feldmarschall-Leutnant () [Corola-website/Science/334061_a_335390]
-
măsura de a-i orbi pe conducătorii revoltei, singurul care a primit iertarea (în ultimul moment) fiind chiar fiul său. Din acel moment, Iordan a devenit mai loial că niciodată. În 22 mai 1085, flotă lui Roger I a debarcat cavaleria lui Iordan la 15 mile nord de Siracuza. În 25 mai, navele contelui și cele ale emirului de Siracuza s-au confruntat în dreptul portului și, dat fiind că emirul fusese ucis în timpul luptei, forțele lui Roger au debarcat și ele
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
următoarele date: În anul 1834, Ioan Drăghicioiu începe zidirea bisericii, dar murind pe neașteptate la 1836, va continua lucrările sora sa Ecaterina-Sofia, care-i și moștenește moșia. Aceasta se căsătorește cu maiorul rus Ioan Cacaliceanu, comandant al unui Regiment de cavalerie, construcția bisericii terminându-se la 24 septembrie 1838. Maiorul Ioan Cacaliceanu își aduce soldații în punctul de la marginea de Răsărit a satului, căruia bătrânii încă îi mai zic “lagăr”. De la toba Regimentului, care se bătea zilnic auzindu-se până spre
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
Siliștea-Gumești (județul Teleorman), într-o familie de țărani, harnici și buni români. Tatăl său, Badea Dragnea, era preot în comuna natală, iar mama sa era învățătoare. La vârsta de 12 ani a intrat copil de trupă într-un regiment de cavalerie din București. A luptat în cel de-al doilea război mondial, mai întâi ca voluntar pe Frontul de Est cu o Divizie de Cavalerie în cadrul Grupului 52 Cercetare. În anul 1942 a fost înaintat la gradul de sergent TR, fiind
Marin Dragnea () [Corola-website/Science/311326_a_312655]
-
era învățătoare. La vârsta de 12 ani a intrat copil de trupă într-un regiment de cavalerie din București. A luptat în cel de-al doilea război mondial, mai întâi ca voluntar pe Frontul de Est cu o Divizie de Cavalerie în cadrul Grupului 52 Cercetare. În anul 1942 a fost înaintat la gradul de sergent TR, fiind luat prizonier. S-a întors în țară cu Divizia Tudor Vladimirescu, constituită în 1943 pe teritoriul fostei URSS, cu gradul de sublocotenent (1944). El
Marin Dragnea () [Corola-website/Science/311326_a_312655]
-
nevinovăția" sa, reușește ceea ce toți ceilalți eșuaseră, tot așa cum Arthur, viitor rege legendar al Bretaniei, încă adolescent, reușise să smulgă spada Excalibur din stânca în care fusese înfiptă. Numele Sfântului Mihail, substantivare a unui strigăt, devine strigăt de luptă al cavaleriei. Roland, unul dintre cavalerii lui Carol cel Mare, îl invocă fără încetare în luptele contra sarazinilor. Dar Sfântul Arhanghel mai are încă un rol: cântărește sufletele în ziua Judecății de Apoi. Legendele apar curând după instalarea Benedictinilor în mănăstire. Ele
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
om are datoria de a-și apăra patria”", în conformitate cu Jan Długosz, dacă cineva era găsit fără a purta o armă, el era condamnat la moarte. Ștefan a reformat armata promovând bărbații din ținuturile țărănimii libere (răzeși), la infanterie (voinici) și cavaleria ușoară (hânsari) - pentru a micșora dependența sa față de boieri - și a introdus arme de foc. În vremuri de criză, Oastea Mică - care era formată din cca. 10.000 - 12.000 de bărbați - era gata să înfrunte inamicul, în timp ce Oastea Mare
Armata Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/323673_a_325002]
-
deoarece o recrutare în masă ducea la scăderea economiei și a demografiei. În Bătălia de la Vaslui, Ștefan a trebuit să formeze Oastea Mare și să recruteze și trupe de mercenari. În Evul Mediu și Renașterea timpurie, moldovenii se bazau pe cavaleria ușoară (călărași), care erau folosiți în tactici de genul lovește-și-fugi și alte tactici similare cu cele ale tătarilor, acest lucru le-a dat o mare mobilitate și flexibilitate, când era nevoie ei descălecau de pe cai și se angajau în lupta
Armata Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/323673_a_325002]
-
contact vizual cu inamicul, arcașii călare s-au retras într-o pădure din apropiere unde s-au camuflat cu frunze și crengi, potrivit cronicarului polonez Jan Długosz, atunci când inamicul a intrat în pădure, au fost "copleșiți cu săgeți" și învinși. Cavaleria grea era formată din boieri și gărzile lor, "viteji" și "curteni" - cavaleria Curții (parte din Oastea Mică). În vremuri de război, boierii erau obligați de sistemul feudal de credință să furnizeze domnului trupe, în funcție de gradul domeniului boieresc.
Armata Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/323673_a_325002]
-
din apropiere unde s-au camuflat cu frunze și crengi, potrivit cronicarului polonez Jan Długosz, atunci când inamicul a intrat în pădure, au fost "copleșiți cu săgeți" și învinși. Cavaleria grea era formată din boieri și gărzile lor, "viteji" și "curteni" - cavaleria Curții (parte din Oastea Mică). În vremuri de război, boierii erau obligați de sistemul feudal de credință să furnizeze domnului trupe, în funcție de gradul domeniului boieresc.
Armata Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/323673_a_325002]
-
al-Ghawri. Asigurați acum împotriva șahului Ismail I, în 1516 a strâns o armată mare cu scopul de a cuceri Egiptul. Războiul a început în 1515, care a dus la încorporarea ulterioară a Egiptului și dependențelor sale din Imperiul Otoman, cum cavaleria mamelucilor nu a făcut față artileriei otomane și ieniceri. La 24 august 1515, în bătălia de la Marj Dabiq, sultan Al-Ghawri a fost ucis. Siria a trecut în posesia turcilor, care au fost salutați în multe locuri ca eliberatori. Sultanatul mamelucilor
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
Republicii Române condusă de consulul Titus Sempronius Longus, în anul 218 î.Hr Hannibal avea o infanterie grea de 20000 de oameni așezați într-o linie subțire, cu gali în mijloc și libieni și spanioli pe flancuri, cu 10000 de cavalerie împărțite egal între cele două aripi, si, bineînțeles, Mago și ai lui 2000 de barbati ascunși în spatele românilor. Armata română era standard, cu 16000 legionares în centru, 10000 aliați infanterie pe fiecare flanc și, în final, 2000 cavalerie pe fiecare
Bătălia de la Trebia () [Corola-website/Science/302063_a_303392]