580 matches
-
fac orice fără de nici o împotrivire.) Măgărușii: pitici. Tot așa de mici, cu aceleași figuri de copii îmbătrîniți, cu aspectul lor comic și tragic în același timp. Luni. La Constanța. Băieții toți la un loc. Seara la culcare zarvă mare, spirite cazone, râsete suave, foc pe călcâie, cremă de ghete, pe nasuri, curiozități indiscrete pe sub plăpumi. Se joacă printre paturi. Roll își lasă să i se vadă formele grațioase prin cămășuța trandafirie. Niki zâmbește mereu, Nelu râde cu sughițuri, ecouri și rezonanțe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
măsură... Urmuz extraliterar Există și laturi mai pitorești ale receptării urmuziene. Într-o scrisoare adresată în decembrie 1986 lui D.R. Popescu de către Mircea Dinescu — filat de poliția politică a regimului comunist — portretul securistului urmăritor este realizat prin analogie cu cel „cazon” din schița urmuziană „Emil Gayk” (Mircea Zaciu, Jurnal III, Editura Albatros, București, 1996, p. 334): „Stimate tovarășe președinte al Uniunii Scriitorilor, la întîlnirea cu Umberto Eco am declarat că fac parte din secta laică a celor care cred că literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nemții erau avantajați, fiind acoperiți, de mașina cu mitraliera grea, deasupra, ca o capră scuipătoare de foc și moarte, pe când, rușii, cu mâinile goale. Goale, vine vorba, căci, armele ușoare, din mâinile luptătorilor, erau în inferioritate, față de capra de pe mașina cazonă, care,între timp, se mai și mișca, spre inamicii de la doi pași. Se apropia, trăgând, fără încetare, și ucigând, fără milă, din cei care-i intrau în țel. A tras, până când au mai rămas, dintr-o întreagă companie, cam tot
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
persoana ta are mai multă importanță! declară cu convingere Bianca, strângându-l de mână și coborând prima din tramvaiul cu care veniseră. Din stație, clădirea veche a spitalului se ivea, cu acoperișul ei de țiglă maronie și cu zidurile cenușii, cazone, din mijlocul unor tei și castani cu frunze îngălbenite, pe partea cealaltă a străzii. Eu nu mă pricep la poezie, se scuză Victor, simțind nevoia să spună și el ceva. Nichi e cel mai mare poet! repetă cu obstinație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
urcară la etaj și în cele din urmă se opriră în fața ușilor unui salon. Prima intră Bianca, apoi ceilalți. Victor rămase la urmă, cu inima zvâcnind de emoție. Era un salon mare, cu paturi așezate pe două rânduri, în stil cazon, cele mai multe neocupate. Lângă fereastra zăbrelită, în patul din stânga, se vedea o bătrână țeapănă și sfrijită, de pe la țară, stând în capul oaselor și primind, din mâna unei femei mai tinere, care putea să-i fie fiică, iaurt cu lingurița. Alt pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
goală la ora aceea, Ignat P. Brândușă Își dezbrăcă halatul vernil, Îl agăță Într-un cui și Îl invită pe Petru Șendrean Într-o Încăpere alăturată, nu mai mare decât tutungeria din piață. Aici, trei lăzi: două acoperite cu pături cazone, a treia, În mijloc, cu un șervet alb, apretat, pe care se Înghesuiau o farfurie cu mezeluri, alta cu șnițele vieneze, o sticlă cu țuică și una cu vin. Dom' profesor, vă rog să luați loc. Petru se așeză fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Eustațiu Măran, fost sufleor la teatru și fost client de-al său, apoi se Îndreptă spre ieșire, fericit că preț de două ceasuri se Învârtise printre artiști. Fără verdele brotac al cravatei de lână a lui Brândușă și fără tropăitul cazon al pantofilor săi cu blacheuri, mica reuniune, pioasă cu măsură, se crispă În așa hal, Încât Cain socoti că sosise momentul să se odihnească un pic Înainte de a porni spre casă. Locul cel mai potrivit era, neîndoios, sala de spectacole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a Întrebat mirată: De unde știi de chestiile astea? De la Flavius-Tiberius, a zis el fără să clipească. Bănuia că Regina se va bucura să aibă vești de la elevul acesta straniu care, o vreme, călcase pe urmele ei În liceul cu alură cazonă din centrul orașului. 31. Întâlnirile sale cu Violeta au redevenit brusc senine, pentru că, Într-o zi Violeta l-a Întrebat cât se poate de firesc: Spune-mi cum era Regina? El a ezitat o clipă apoi a Început să divagheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mecanic la telefon. — Domnul Meeks m-a rugat să vă invit în biroul dumnealui. Nu mai durează mult. Am intrat. Femeia plecă. Părea ușurată că și-a terminat ziua de lucru. Baraca era tapetată cu tablouri înfățișând avioanele Hughes, artă cazonă situată la același nivel cu desenele de pe cutiile de cereale. Biroul lui Meeks era decorat mai cu gust: fotografii ale unui bărbat corpolent, tuns militărește, împreună cu diverse vedete de la Hollywood - actrițe cărora nu le știam numele alături de George Raft și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
orbit de lumina puternică. Apoi vederea mi s-a adaptat și am identificat sursa mirosului. Formol. Pereții erau acoperiți de rafturi pe care se aflau borcane cu organe conservate. Pe podea era o saltea pe jumătate acoperită cu o pătură cazonă. Deasupra ei zăceau un scalp roșcat și două caiete. Am respirat adânc și m-am silit să privesc totul. În fluid pluteau creiere, ochi, inimi și intestine. O mână de femeie, cu verigheta rămasă încă pe inelar. Ovare. Bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lipsesc foarfecile și pelicanolul, iată zestrea meschină cu care serviciul nou înființat demarează, sub denumirea pompoasă de laborator de reconstituire. Un singur șef direct, colonel Volgoride, care se pricepe să picure în relațiile sale cu Ulpiu o atmosferă de corectitudine cazonă, supraveghere discretă și ocrotire ușor amuzată. Într-adevăr, băiatul dă în brânci, progresează, și nu trudește deloc rău, din moment ce prin aceeași ușă prin care intră zilnic rupturi, documente betejite, arse, lipite sau molfăite de mucegai, ies a doua zi acte-pacienți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
reliefului draperiei, desfăcîndu-și circumferința într-o formă lungă și subțire, într-un soi de fular. Iar când ajunse de se instală în fotoliul de la rădăcina perdelei, eșarfa de ceață se lățise. Și completa deja contururile unui bărbat corpolent, cu ținută cazonă, păr rar, tuns drastic, fața lătăreață, rasă până la sânge, ochelari severi de baga. Și prin al cărui trup transparent, șiroind de ectoplasmă, reușeai să zărești desenul florilor argintii, verzi și violete, de pe materialul textil aflat în spatele său, îmbrăcînd speteaza fotoliului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bizet și Daniel Halévy, colegii lui de la liceul Condorcet, trecuse de mult. Revue Verte, Revue Lilas, simple fantezii juvenile, propuneau În 1888 o nouă „școală de rafinament estetic”, repede uitată sau, mai bine spus, convertită. Trecuseră și cele câteva secvențe „cazone” pe care vom mai avea prilejul să le amintim. Dar unul dintre episoade, mai exact Întâlnirea cu Oscar Wilde, În 1891, circulă ca o legendă. Irlandezul izgonit din patria lui Shakespeare, În a cărei limbă scrie, e primit ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
le urmărim atent biografiile, vom observa ceva cu totul impresionant. Auritele vremi când Lauzun, d’Eon, de Custine sau d’Orsay făceau ravagii nu doar În saloane, ci și pe câmpurile de luptă au trecut de mult. Și totuși, spiritul cazon exercită asupra bărbaților fragili, efeminați, o fascinație secretă. Care să fie cauza ce Îi Îndeamnă pe mulți dintre ei să se Înroleze voluntar, să plece pe front și chiar să se lase uciși ca niște adevărați eroi? Așa cum e descris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
necesitatea de a fi gata să mori În fiece clipă”1, scrie Baudelaire. Pe când dandy-ul Își construiește această mască din simplul motiv că nu trebuie să fie niciodată luat prin surprindere. El trebuie doar să uimească. Revenind la experiența cazonă a fragilului Proust, să le reamintim cititorilor că e Încorporat În Regimentul 76 de infanterie la Orléans. Face scrimă, natație, gimnastică, dar niciodată călărie. Deși nu i se potrivește nici uniforma (prea mare), deși efortul fizic Îl ruinează, iar repetatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
crize de astm Îi deranjează pe colegii de dormitor, el rezistă. Chiar dacă se califică al 63-lea din 64 de soldați, chiar dacă nimic din „paradisul militar” pe care Îl va imagina În Guermantes nu se confirmă În realitate, acest an cazon Îl protejează ca un cuib pe tânărul Marcel. Fabuloasa lui memorie („dacă nu mitomană, atunci cel puțin imaginativă”1) va dilata lunile petrecute la Orléans și le va transforma În cele mai frumoase pagini de proză care i-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
căpitanul Borodino și cursurile acestuia de strategie. Acolo el freamătă la auzul trompetei, la vederea uniformelor, la alinierea pentru raport. E tulburat, ca tânăr În carne și oase, dar și ca personaj În propriu-i roman, de eleganța acestor „dandy cazoni”. În timpul războiului, Proust se simte Însă mai singur ca niciodată. În 1915 mor Gaston de Caillavet și Bertrand de Fénelon (posibilele modele ale lui Saint-Loup). Al doilea chiar pe front. Tot atunci dispare pe câmpul de luptă un alt bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Vaché, de o „indiferență totală”, preocupat doar „să nu servească la nimic sau, mai exact, să deservească plin de aplicație”. Îi unește, până la timpuria, tragica și misterioasa moarte a lui Vaché, o prietenie trainică. Deși pe front, deși supus rigorilor cazone, Vaché nu ezită să-și etaleze dandysmul, schimbând uniformă după uniformă, când husar, când medic, Întotdeauna Însă cu o eleganță ușor efeminată. Cu trupul său Înalt și zvelt, cu părul roșcat, e o prezență inconfundabilă. Un episod excentric, provocator, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să fiți primul? Bătrânul puse mâna pe clanță. Observă încet fără să se uite la nimeni: ― Curios! Sânt foarte mulți ani de când nimeni nu m-a întrebat dacă am ceva împotrivă. * Era un interior specific de burlac bătrân, cu fotografii cazone și miros persistent de tutun, cu mobile vechi, moderne acum 50-60 de ani, purtând urmele peregrinărilor din garnizoană în garnizoană. Perdeluțele de la vitrina dulapului înalt erau date la o parte. Se vedeau înăuntru două cești de porțelan, un borcănel albastru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sculptorul se ridică. ― Foarte bine. Țin să vă anunț că după o matură chibzuință am ajuns la concluzia că drumurile noastre trebuie să se despartă. ― Du-te dracului! ― Domnu' Popa, vă rog... ― Nu pune la inimă, tanti Melania, flăcăul e cazon rău! Cum vă spuneam, intenționez să plec, întrucît n-am de gând să împărtășesc soarta celor doi. În concluzie: propun să împărțim bucatele. Nu te holba, papa, ai înțeles foarte bine. E vorba de cele două pânze, firește. Un simplu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe atunci locotenentul Petru Cârlan împreună cu camaradul său de arme locotenentul Burlacu Victor fără nici o problemă, deoarece ușa era, ca și la camerele vecine, deschisă larg. La masa acoperită cu ziare pe care se aflau și câteva cutii de conservă cazonă, jucau table cei doi subofițeri, vecinii săi. Jocul era pe sfârșite. Tocmai aruncase ultimul zar. Locotenentul Burlacu Victor era în permisie. Trebuia să se reîntoarcă pe 1 iulie. La mulți ani, Petrică! Salut tuturor și la mai mare! După ce a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
zisa mănăstire dominicană. Pentru a ajunge castelan, trebuia mai întâi să fiu părintele Dominic, sfetnic, mai apoi comite, etc, adică încet-încet, să parcurg un întreg cursus honorum, nu? Îmi tăbărăsc în minte aspecte ale vieții aceleia severe, de mănăstire, aproape cazone, cu regulile ei de fier, apoi părăsirea de către Mihai, a lumii monahale. Într-adevăr, Mihai nu era făcut pentru așa ceva. Era un lucru cert. Aș fi vrut atunci, cât am stat în biroul contabilului-șef, să revăd de urgență pagina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu tot ce debita-că mesajul acesta al meu e însuși mesajul Principelui pe care dta îl cunoști foarte bine... (După o pauză destul de incomodă) Și să nu-mi ceri să te vezi cu domnia sa. V-ați văzut suficient în lumea cazonă când, după câte știu, împărțeați și ultima felie de pâine împreună. L-ai salvat când era să cadă la necaz. Iar d-ta să-mi ceri acuma așa ceva ar fi prea de tot. Oricum să nu-mi ceri să te
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
asta. Fix la miezul nopții, cei patru oameni se întâlniră în jurul cămilei moarte; pentru nici unul nu era o surpriză că prada își luase zborul, și sergentul major Malik-el-Haideri profită de ocazie ca să sloboadă cele mai murdare înjurături din vocabularul lui cazon, blestemându-l pe targuí și blestemându-l, în trecere, mai insistent, și pe „tâmpitul de locotenențel“ care se lăsase înșelat ca un novice. Ce facem acum? întrebă descumpănit unul dintre soldați. Nu știu ce-o face locotenentul, dar eu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu m-a înșelat. Laptele din ulcica de alături încă aburea. “Toate bune și frumoase - mi-am zis eu - dar unde-i ființa după care jinduiește sufletul meu?” N-am avut, însă, de ales și a trebuit să urmez ritualul “cazon” - dacă pot spune așa - din fiecare seară. A doua zi, în zori, toate s-au petrecut după tipicul bine știut. Am pornit, ca de fiecare dată, spre culcușul meu de pe malul iazului. Soarele doar de-o suliță pe cer îmi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]