593 matches
-
luate din căluș“. A fi „mutul“ Însemna să fii cineva. (azi) Să fii gelos. Ce decadență! A spiritului și a corpului. Mă simt greoi În expresie, nu mai am logica tăioasă și nici ochiul distant de până acum; obraji căzuți, cearcăne vinete atârnând sub ochii Înroșiți, puncte injectate pe corneea altfel albă. A intrat o moliciune În gesturile pe care le aveam vioaie, abrupte. Un fel de rallentamento În tot ce fac, nu mai am un program de viață precis, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ticăloasă, se gândi Leigh în timp ce se examina în toaleta pentru femei de lângă birou. Era aproape ora șapte și tocmai încheiase ultima convorbire telefonică cu unul dintre cei mai nesuferiți agenți. Părul care îi atârna pleoștit, în șuvițe electrizate, contrasta cu cearcănele negre de sub ochi și umflătura roșie a unui coș din frunte pe care nu avea cum să-l mascheze cu bretonul sau cu puțin fond de ten. Uitase că mai demult Russell glumise cu ea și-i spusese că arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lumânările care se topiseră. — Nu vreau să discut. Vreau să plec, spuse Leigh pe un ton liniștit, fără intonație. — Știu, iar eu te rog să stai. Leigh îi aruncă o privire și văzu că barba lui nerasă era căruntă, iar cearcănele din jurul ochilor erau atât de adânci că păreau niște vânătăi. — Jesse, te rog. Oftă întoarsă cu spatele la el în timp ce-și punea dosarele în geantă. Își aminti că-și lăsase cartea Ceva albastru în camera de oaspeți, dar n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
grație constantă. Apoi, într-o seară, m-am dus la ea, mirosea a alcool și nici măcar nu se spălase pe dinți pentru a ascunde mirosul. Era dezordonată, în halat, și totuși părea să fie din nou ea însăși. Ochii, cu cearcăne negre, își pierduseră patina aceea opacă. Mi-a cerut să facem dragoste. Mi-a cerut-o brusc, din adâncul ochilor ei vineți. — Nu vrei să..., și a făcut un mic gest cu mâna. Un gest vulgar. Eram în smocking, veneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pentru a lua o gură de aer, în cameră e o căldură exagerată. Mă plimb prin frigul nocturn, fără să mă îndepărtez. Intru în self-service-ul clinicii, lângă bărbați ca mine, deveniți tați de câteva ore. Sărmani imbecili cu jachete impermeabile, cearcăne și o tavă în mână. Locul este întunecat ca pavimentul de granit negru, întunecat ca tavanele joase, ca plafonierele cu lumină gălbuie și satinată. Tați în sala de mese, asemeni copiilor la grădiniță. Iar mâncarea e, clar, o porcărie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
arate bine. Era familiarizat cu trăsăturile buhăite ale propriei fețe și cu miriștea sură a bărbii când nu se bărbierea În weekend-uri. Dar figura care se holba la el din oglindă era strâmbă, cu o barbă neagră ca smoala. Cearcăne Întunecate se profilau pe sub ochii mijiți și injectați. Părul lins și unsuros Îi atârna peste frunte. Arăta ca un om periculos. — Parc-aș fi doctorul Jekyll, spuse el. Sau, mai exact, Mr. Hyde. — Mda, așa este. Pe când tu arăți tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
MERIDIANUL" de Vaslui; CRONICĂ DE CARTE 2006-2007 TV-15 Explozia, prof.dr. Dumitru V. Marin în ziarul "Meridianu" de Vaslui; La editura Princeps Edit Iași îi apare în regie proprie în anul 2006, cărțile "DELIRUL DIN IUBIRE" (proză), "AER DE NEFIINȚĂ" (poezie), "CEARCĂNELE UNIVERSULUI" (proză); "VERTEBRELE TIMPULUI" (poezie), apăruta la Editura Pim, Iași, 2007; „FEREASTRA DE DRAGOSTE ALBA” (proză), Editura Pim, Iași, 2007; Are în curs de apariție cartea „ADÂNCURI STELARE” (proză), Editura Pim, Iași, 2009. BRAȚELE CERULUI Domnului ing. GRIG BRAȚELE CERULUI
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ai furat vorbele rugătoare în care exista un pat de spital unde nebunii sunt obligați să poarte frunzele galbene ce trec mândre în alt anotimp... Așa, Doamne, vezi, despre toate zdrențele arse ce-au deschis cerul cu duhuri grăbite în cearcăne... M-am târât pe treptele hidoase ale întunericului și le-am parcurs ținându-mi liniștea în care delirul dintre noi dispăruse. Sufletul meu cenușă adunată în ziduri. Așa am plecat să-ți hrănesc cu spatele câteva dureri diabolice. Poate ți-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
departe în genunchi pe o frunză la marginea amurgului... ZĂRILE TAINELOR SÂNGERÂNDE domnului prof. Victor Cristea Doamne ajută-mi în această grea încercare de a depăși ecoul de frunze albastre, ce mi s-a așezat în calea mea, ca un cearcăne desprins din mâlul oaselor sfâșiate de vămile unui veac cu negrele lui veșminte. El, a venit să-mi reamintească despre ciudățenia plânsului unde nici o firmitură de rază nu îngenunchiază în umbra stelei ce a înfrunzit în lacrima de CER suferindă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ca un miracol te supune unui pustiu gol și fără copilăria sărutului. În el sărăcia cârpită nu se aseamănă cu cea a cerului de unde mă strecor ca un vânt cu setea timpurilor din ființele iubite. Obiectele făceau parte din febra cearcănelor în care căutând înțelegere am împrăștiat împărăția scrumurilor prin visele ce nu pier niciodată. Vorbeam cu ele, iar din adâncurile lor mai supraviețuiau întrebările despre cine a fost el în nălucirea trecutului, el ce mi-a lăsat penumbra să sărute
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
În viața mea m-am angajat Întinzînd mîna după bani, am plătit gestul cu asupra de măsură, nu trebuia s-o fac, doar sînt scriitor, ăștia trebuie să sufere, să mănînce pesmeți, să poarte o singură pijama, violet, să aibă cearcăne, nu aveam voie să fiu interesat de bani, am fost și-acum mă aflu Într-o insondabilă groapă de potențial iar mîna aia Întinsă mi s-a transformat În gheară, parcă-s pinguin. Cum spune și Confucius: confuzia nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a văzut cât de mult se schimbase, era mai planturoasă, sânii cândva mici se umflaseră, amestecul de fetiță și femeie de pe vremuri se topise într-o femeie cu un aer pierdut, obrazul neted cu hașuri fine, ochii înfundați conturați de cearcăne pronunțate. Dârzenia trecuse în gesturi leneșe, încete și prelungite. Sau poate era o mască totul. Au continuat jocul-hărțuială până în clipa în care a întrebat-o dacă știe ce zi este. Uitase de ziua lui de naștere, când i-a reamintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai văd bine) și m-am observat mai puțin palidă Își nu era lumina mai slabă de vină) și nu chiar înfiorător de slăbită Își nu era rochia asta de casă foarte largă de vină), și parcă nu aveam atâtea cearcăne Își nu faptul că stăteam la distanță de imaginea reflectată mă făcea să nu le văd) și parcă îmi tremurau mai puțin mâinile Își asta nu pentru că îmi lepădasem toate brățările care zăngăneau înfiorător, eu le lepădasem pentru că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
forță în pulpele ce tremurau, iar pânteceul îi era ușor proeminent. Părul scurt, foarte rar și îngălbenit, i se lipise de transpirație de cap și de ceafă. Nasul părea că i se subțiase, ochii adânciți în orbite erau înconjurați de cearcăne foarte conturate, iar deasupra pomeților, chiar în dreptul cearcănelor, se formaseră două pungi atârnânde. Cămașa toată udă i se lipise de spatele subțire în două rotocoale mari, ca niște pete uleioase. Andrei Vlădescu și fiica ei s-au privit pe deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
era ușor proeminent. Părul scurt, foarte rar și îngălbenit, i se lipise de transpirație de cap și de ceafă. Nasul părea că i se subțiase, ochii adânciți în orbite erau înconjurați de cearcăne foarte conturate, iar deasupra pomeților, chiar în dreptul cearcănelor, se formaseră două pungi atârnânde. Cămașa toată udă i se lipise de spatele subțire în două rotocoale mari, ca niște pete uleioase. Andrei Vlădescu și fiica ei s-au privit pe deasupra capului cu păr îngălbenit, în timp ce bătrâna doamnă se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
coc dezordonat de plușul tot cenușiu al spetezei și ghemuindu-se mai bine sub pledul tras până peste umeri, în dreptul gâtului. Încă dârdâia, dar nu se atinsese de ceaiul fierbinte pus pe o măsuță alăturată. Era trasă la față, cu cearcăne și ochii negri scufundați în orbite, slăbită. L-a privit pe Andrei Vlădescu un timp, apoi s-a zvârcolit sub pledul în carouri, întorcându-se pe o parte și acoperindu-se până la bărbie. Agitată și tristă, l-a privit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acela nenorocit care a fost într-o vreme cămin de nefamiliști al nu știu cărei uzine. Glasul îi era și acum moale, părul la fel de strălucitor, privirile ușor pierdute, deși se străduia să râdă tot timpul. Hașuri fine se aglomerau în jurul ochilor cu cearcăne cu greu acoperite de fard. Nasul îi era drept, buzele groase. Dar privită de foarte aproape își pierdea dintr-odată atracția, ca o pictură veche și superbă doar sub foița de pergament care o acoperă, altfel un desen fără artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceaiul dumneavoastră chiar acum. —Mulțumesc mult. M-am uitat la fața mea în oglinda liftului, în timp ce urcam la etajul șase. Dumnezeule, mi-am zis, am nevoie de-o exfoliere Alpha-Beta. Chiar și în lumina difuză din lift se vedeau clar cearcănele provocate de epuizare. Arătam de parcă aveam peste treizeci și opt de ani. Părul mi se pleoștise. Mi l-am prins în coadă de cal și m-am examinat din nou. Sincer, nu vedeam nici o schimbare. Dumnezeule, arătam mai rău decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să fie, sunt terminat, mi-am dat seama că-s Îndrăgostit de tine, lua-m-ar naiba. - Sunt bine. Un pic obosit. Tu? Cum ți-a mers? Arăți excelent! Ți-a priit? Tura-vura, dă-i din gură, poate scapi. - Ai cearcăne. Ai făcut prostii? Și râde. Mă prinde de braț, mă și pișcă. Apoi face un salt, se pune cu fundul pe tejghea, pozează, picior peste picior, coapsă dezvelită. - Zi, mă, ce mai faci? Nu merge treaba? Văd că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
coșmar permanent, unde chipurile celor din jurul său sfârșeau prin a deveni respingătoare fantome. Cu o ultimă smucitură, trenul lung și supraaglomerat cu permisionari oprește în Gara de Nord, furnicar uman pestriț de hamali, vânzători de semințe, ceferiști, precupeți, cerșetori, călători înfrigurați cu cearcăne adânci săpate de nesomnul nopții. Ușile vagoanelor se deschid cu zgomot și o adevărată maree de militari anonimi se revarsă peste peronul deja ticsit. Țipete, strigăte de bucurie, vocile scâncite ale unor copii, " De ce plânge mămica, tăticule?", se topesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vigoare deosebită emana din toate mișcările lui. Pielea feței, altădată albă, își modificase culoarea într-un arămiu închis, așa cum se întâmplă blonzilor care petrec mult timp în aer liber, curbura molatică a bărbiei se asprise, iar ochii albaștri, pierduți între cearcăne, nu mai exprimă căutătura galeșă din trecut. Au ceva din fixitatea concentrată, plină de periculozitate, a unui animal de pradă. "S-a schimbat. Cel puțin ca exterior. Dar oare mă mai iubește?". Odată masa terminată, doamna Hagiaturian își aprinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
știu. Ordinul meu era să te anunț, apoi să rămân la subunitate pentru completarea efectivelor în vederea misiunii. Mergi și tu cu noi să înțeleg. N-aș pierde asta pentru nimic în lume. Marius aruncă o privire lungă chipului palid cu cearcăne mari, vineții, a prietenului său. Știe că este foarte bolnav. Are probleme mari cu rinichii, deunăzi urinase sânge, dar la rugămințile lui insistente nu spusese nimănui nimic. Cum te mai simți? De câteva zile mă scol cu dureri îngrozitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mult. Ceilalți soldați rămân tăcuți lângă el. Pentru fiecare dintre ei minutele sau orele următoare pot fi ultimele, fiecare secundă care trece îi apropie cu pași repezi de moarte. Și totuși, chiar dacă apăsați de iminența sfârșitului, figurile lor cadaverice, cu cearcăne groase, sunt aproape liniștite. În război viața este o moarte continuă și indiferent cât de calm, speriat, nepăsător sau agitat ești, dacă doamna cu coasa vrea să te întâlnească, asta oricum se va întâmpla. Nu poți face decât să aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu ea. O față ovală desfășurîndu-se în cadrul unei linii fragile și înguste, în vădit contrast cu forma lată, nepermis de întinsă, a gurii și nasului. Rama chipului pare prea strîmtă pentru mărimea organelor faciale. Ochii mari te privesc dinlăuntrul unor cearcăne săpate de timpuriu în piele, două tușe groase împrumu-tîn-du-i aerul unei ființe suferinde. Tenul măsliniu, cu toată întunecimea de fundal pe care o dă feței, nu reușește să micșoreze stridența cearcănelor, întărind și mai mult impresia că dunga de culoare
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
mărimea organelor faciale. Ochii mari te privesc dinlăuntrul unor cearcăne săpate de timpuriu în piele, două tușe groase împrumu-tîn-du-i aerul unei ființe suferinde. Tenul măsliniu, cu toată întunecimea de fundal pe care o dă feței, nu reușește să micșoreze stridența cearcănelor, întărind și mai mult impresia că dunga de culoare bolnăvicioasă din jurul ochilor e semnul unei maladii neștiute. Sprîncenele sunt stufoase și late, ca două arcuri de cerc mărginind dedesubt două găuri neguroase. Aripile nasului se lățesc neîngăduit, acoperind inestetic un
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]