901 matches
-
jos rufele de pe tufele de lantana, unde fuseseră lăsate la uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită strigând: — Ticăloaselor! Duceți-vă înapoi în junglă, unde vă e locul, însă ele săreau în cercuri, pe jumătate drapate cu haine, trăgând sariuri și cearceafuri și piese de lenjerie după ele, rupând materialul în fâșii, împrăștiindu-i accesoriile pe vârfurile copacilor ca pe vopsea. Cei mai mulți dintre adepți își lăsaseră deja praștiile și se retrăseseră în josul dealului, înfricoșați de violența crescândă a primatelor, îngrijorați că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care se străduia să o afișeze. Când plecară, toate îndoielile îi reveniră în minte și, în noaptea de dinaintea dimineții în care ar fi trebuit să se întâlnească cu Pinky, nu puse geană pe geană. Se suci și se învârti până când cearceafurile îi înfășurară strâns picioarele. Gândurile îi săreau și se rostogoleau, întrerupându-se unele pe celelalte și încurcându-se între ele. Pe de o parte, își dăduse cuvântul că se va întâlni cu Pinky în dimineața următoare și, în definitiv, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
din magazinele de lenjerie intimă că avea sânii unei femei mult mai tinere. În secunda în care aveau să-și piardă acest aspect, Alison avea de gând să intervină chirurgical și asupra lor. Întorcându-se în dormitor, femeia a ridicat cearceaful luxos din bumbac și s-a strecurat în pat, lângă Luca. Alison și-a lipit obrazul de spatele surprinzător de mătăsos al bărbatului și a inhalat profund amestecul cu aromă de mosc format din sudoarea de după actul sexual și ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dând din mâini și din picioare, în mijlocul patului. Ca de fiecare dată, bărbatul dormise acolo până a doua zi de dimineață. Cuvertura din blană artificială era căzută pe jos, iar pilota stătea prăbușită deasupra, ca un morman șifonat de material. Cearceaful se strânsese pe saltea, lăsând să se vadă o pată veche de sânge. Cui îi aparținuse sângele respectiv rămânea un mister. Strâmbând din nas, Susan s-a apucat să facă patul. Știa că ar fi trebuit să schimbe așternuturile, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o pată veche de sânge. Cui îi aparținuse sângele respectiv rămânea un mister. Strâmbând din nas, Susan s-a apucat să facă patul. Știa că ar fi trebuit să schimbe așternuturile, dar, sincer vorbind, nu avea nici un chef. În fond, cearceafurile arătau destul de curate. Doar nu dormise pe ele decât ginerele lor. În timp ce scutura pernele, Susan s-a uitat către noptiera unde era așezată o fotografie a lui Caitlin zâmbind. Poza aia fusese făcută cu un an înainte ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lu’ tata? Fiona s-a lăsat să cadă la loc pe pat, cu o expresie de suferință. —Jake, nu-i cinstit. Nu poți să-mi ceri așa ceva. Puștiul nu a răspuns. N-a făcut altceva decât să continue să fixeze cearceaful de pe pat, de parcă viața lui s-ar fi sfârșit. —De asta i-ai spus doctorului să mă sune pe mine? Fiona a lăsat capul în jos, în încercarea de a se uita în ochii băiatului. Jake a clătinat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fost fericită. Fiona i-a zâmbit cu căldură. —Era foarte fericită. Vă adoră și pe tine, și pe Milly și tocmai din cauza asta sunt convinsă c-o să-și revină. Doamne, sper să ai dreptate! Nick și-a așezat fruntea pe cearceaf, chiar lângă brațul, parcă mort, al lui Susan. Dacă nu-și revine, n-o să mi-o iert niciodată. Fiona s-a îndepărtat de el și s-a așezat pe un scaun, de partea cealaltă a patului. —Nick, n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
piept și s-a întors cu fața la el, clocotind din cauza furiei reprimate. Deci, dacă nu-ți fac copii, atunci îmi dai papucii. Am înțeles corect? Asta ai vrut să spui? James n-a scos nici un cuvânt și a continuat să fixeze cearceaful. — Și dacă nu pot să fac copii? Atunci ce se-ntâmplă? Mă împachetezi la loc și mă trimiți înapoi într-o cutie pe care-o să scrii „defectă“? Bărbatul a dat ochii peste cap. Nu lua lucrurile în derâdere. Problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bărbatul râzând printre lacrimi. Am crezut că te-am pierdut pentru totdeauna. Susan și-a pipăit partea bandajată a capului și s-a strâmbat. — Am cea mai groaznică durere de cap din istoria omenirii, a anunțat ea. Apoi a ridicat cearceaful și s-a uitat sub el. —Și ce naiba s-a întâmplat cu picioarele mele? Pe chipul lui Nick a reapărut expresia îngrijorată. —Nu-ți amintești nimic? Susan a strâmbat din nas și și-a îngustat ochii. Îmi aduc aminte ședința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Bărbatul a arătat cu capul în direcția ușii. — Asistentele mi-au spus c-a sunat în fiecare zi ca să afle cum te simți. Se simte îngrozitor de vinovat. —Ei, n-ar trebui să se simtă așa. Susan a așezat cu grijă cearceaful la loc, peste picioare. — Am să-i trimit un bilețel în care-o să-i spun că nu-l consider vinovat. Dac-aș fi fost în locul lui, și eu aș fi procedat la fel. Nick s-a așezat pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și ieri, la umbră nemișcat, asudând, meditând și rugându-se să-i vină un gând salvator, Doamne Iisuse Hristoase, luminează-mă și întărește-mă. Ieși pe mal și se întinse pe iarba uscată, cu cămașa sub el în chip de cearceaf de plajă. Soarele încă nu pârjolește la ora asta. Se aude un zumzet slab de motor de mașină dinspre șosea. Fumul și praful încă nu s-au învârtoșat de arșiță. E aproape liniște și-i singur, și dacă ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bine și fericire se prostise și se tâmpise. Zi după zi amâna... 13. Era ca și cum ar fi vrut să țină timpul în loc și să rămână veșnic așa, lungită și contemplându-și buricul și pielea întinsă peste umflătura burții, ca un cearceaf sub care simțea zbenguiala aia și o vedea: niște umflături apărând și dispărând precum valurile și clipocelile unei ape sub care înota copilul, iar pe lângă ăsta îl avea pe celălalt, pe Mugurel, știindu-l mereu la școală ori jucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bine știm, și acele familii lipsite de suflet care, lăsându-se duse de incurabila lor lipsă de umanitate, ajunseseră la extrema de a angaja serviciile maphiei pentru a se elibera de jalnicele rămășițe umane care agonizau la nesfârșit Între două cearceafuri Îmbibate de sudoare și pătate de excreții naturale, dar acestea merită dezaprobarea noastră, tot atât cât și cea care apare În pilda tradițională a străchinii de lemn povestită de o mie de ori, deși aceasta, din fericire, s-a salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
bucuria devine nemărginită, considerăm că, chiar când nu ar trebui să se scuze, să se ierte se poate Întotdeauna. În dimineața următoare, responsabilii cu administrația chemară familiile să vină să ridice trupurile, dădură instrucțiuni să fie aerisite camerele și schimbate cearceafurile, și după ce au adunat personalul ca să le comunice că, În cele din urmă, viața continua, se așezară să analizeze lista de cereri de internare și să aleagă, dintre pretendenți, pe aceia care li se păreau mai promițători. Din motive nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
reînnoiască provizia. Un alt ziar, rival acerb al celui despre care tocmai am pomenit, se grăbi să califice ideea drept prostie crasă, Întrucât numai unui idiot desăvârșit i-ar putea trece prin minte că moartea, un schelet Înfășurat Într-un cearceaf, așa cum știe toată lumea, ar pleca pe picioarele ei, zăngănindu-și calcaneele pe pietrele caldarâmului, ca să pună scrisorile la poștă. Nevrând să rămână În urma presei, televiziunea Îl sfătui pe ministrul de interne să pună agenți de pază lângă cutiile poștale, uitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acesta, fie că se vrea, fie că nu, aparține categoriei celor de neocolit. Nu poate exista o dovadă mai bună În acest sens decât imaginea morții Înseși pe care o avem În fața ochilor, așezată pe un scaun și Înfășurată În cearceaful său, și având pe orografia chipului său osos un aer de totală deconcertare. Se uită neîncrezătoare la plicul violet, Îl Întoarce pe toate fețele ca să vadă dacă găsește pe el vreuna din acele specificații pe care poștașii trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cum le place unora să afirme, capul de pe o monedă pe care, de cealaltă parte, dumnezeu este pajura, este, ca și el, invizibilă. Nu e chiar așa. Suntem martori demni de Încredere că moartea e un schelet Înfășurat Într-un cearceaf, locuiește Într-o Încăpere rece În compania unei coase vechi și ruginite care nu răspunde la Întrebări, Înconjurată de pereți văruiți de-a lungul cărora sunt rânduite, printre pânze de păianjeni, câteva duzini de fișiere cu sertare mari pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dacă s-ar Întâmpla așa ceva. În fine, despre dumnezeu și despre moarte nu s-au spus decât povești, și aceasta nu este decât una dintre ele. Se Întâmplă prin urmare că moartea se hotărî să se ducă În oraș. Dezbrăcă cearceaful, care era tot ce avea pe ea, Îl Împături cu grijă și-l atârnă pe spătarul scaunului pe care până acum am văzut-o așezată. Exceptând acest scaun și masa, exceptând de asemenea fișierele și coasa, nu mai există nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și coasa, nu mai există nimic În Încăpere, În afară de acea ușă Îngustă care nu știm unde dă. Fiind aparent singura ieșire, ar fi logic să credem că pe acolo va pleca moartea În oraș, totuși nu va fi așa. Fără cearceaf, moartea Își pierdu din nou Înălțimea, avea, cel mult, În măsuri umane, un metru șaizeci și șase sau șaizeci și șapte, și, fiind goală, fără nici un fir de Îmbrăcăminte pe ea, ne pare și mai mică, aproape un schelețel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
deși, firește, nu din propria experiență, moartea se gândi că bărbatul avea companie, că alături de el ar dormi o altă persoană, cineva căruia ea Încă nu-i trimisese scrisoarea de culoare violetă, dar care În această casă Împărtășea confortul acelorași cearceafuri și căldura aceluiași pled. Se apropie mai mult, aproape ștergându-se, dacă se poate spune așa ceva, de noptieră, și văzu că bărbatul era singur. De cealaltă parte a patului Însă, Încolăcit pe covor ca un ghem, dormea un câine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ochii. Nu mai are tot părul, și mult din cât i-a mai rămas e deja alb. E un bărbat oarecare, nici urât nici frumos. Așa cum Îl vedem acum, culcat pe spate, cu bluza de la pijamaua În dungi pe care cearceaful n-o acoperă complet, nimeni n-ar zice că e primul violoncelist al unei orchestre simfonice din oraș, că viața lui curge printre liniile magice ale portativului, cine știe dacă nu și În căutarea inimii profunde a muzicii, pauză, sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
deschisă, ar fi acesta ultimul lui gând și ultima imagine pe care ar avea-o fixată pe retină, nici o femeie grasă Îmbrăcată În negru anunțându-i moartea, așa cum se spune că a văzut marcel proust, nici o arătare Înfășurată Într-un cearceaf alb, așa cum afirmă muribunzii cu vedere pătrunzătoare. Un fluture, nimic mai mult decât suavul fâlfâit al aripilor de mătase ale unui fluture mare și de culoare Închisă cu o pată albă care pare un cap de mort. Violoncelistul se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
aici, mi-ai face o altă Încurcătură dată naibii dacă oamenii nu și-ar primi notificările la timpul potrivit, primindu-le fie mai târziu, fie mai devreme. Se spune că cine tace, consimte. Coasa tăcuse, prin urmare consimțise. Înfășurată În cearceaful ei, cu gluga trasă pe spate ca să-și lase vederea liberă, moartea se apucă de treabă. Scrise, scrise, orele trecură și ea tot scria, și erau scrisorile, și erau plicurile, și era Îndoitul, și era lipitul, vă veți Întreba cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
taică-meu a dat de ei și i-a scos pe culoar. După aia a tras jaluzelele. — Nu vă culcați, domnule? l-a Întrebat hamalul. — Nu. O să mai citesc puțin la toaletă. — Bine, domnule. Era bine, cum mă băgasem Între cearceafuri, sub pătura groasă, cu tot Întunericul Ăla din jur și de afară. Fereastra de jos era deschisă și intra aerul răcoros. Jaluzelele erau trase bine și vagonul se legăna puțin, Însă părea foarte stabil și mergea repede, iar din cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
simți semnale din partea lor... n-aș spune că distanțarea asta a epidermei de schelet mă deranjează în mod deosebit. De fapt o piele mai întinsă - sau, mă rog, mai extinsă - îți conferă o oareșcare prestanță. O personalitate puternică înseamnă un cearceaf de piele. Cum de nu mi-am dat seama de lucrurile astea până acum? E atât de evident! Ani de zile mi-am ținut pielea cât mai aproape de corp, cu zgârcenie, de parcă cine știe ce scofală ar fi fost asta. Acum, ajunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]