628 matches
-
mică realizare ca dominația asupra provinciilor de la apus și asupra insulei Kyushu nu era de ajuns pentru a umple o întreagă viață de om. „E dimineață,“ murmură Nobunaga în sinea lui și se ridică, ieșind din dormitor. Ușa masivă de cedru, care se deschidea spre coridor, fusese lucrată rafinat, astfel că, atunci când era trasă, pragul scotea un sunet aproape ca o chemare. Când pajii auziră acest zgomot, în odaia lor îndepărtată, tresăriră atenți. Lumina pâlpâitoare a lampionului de hârtie se reflecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și rapid, arzând strălucitor ca un câmp în flăcări. Dar în micile cămăruțe și alcovuri era întuneric, iar formele rămâneau nedeslușite. Pline de fum, coridoarele nici măcar nu se puteau distinge. Ranmaru, care stătea rezemat greoi de ușa din lemn de cedru a camerei pe care o păzea, se îndreptă încet. Cu o lance plină de sânge în mână, privi la stânga, apoi la dreapta. Auzind pași, își pregăti lancea. Concentrându-se cu toată ființa asupra zgomotului, ascultă vreun semn din cameră. Silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se așeză după ușile glisante de hârtie, amestecând ceaiul. Chiar atunci, se auziră pași apropiindu-se, în grabă, de clădiri. Se dăduse ordin strict ca în zonă să nu intre nimeni, așa că, în momentul când pașii ajunseră lângă ușa de cedru, fură interceptați cu un reproș rapid de pajii care stăteau de pază. Pajii păreau extrem de agitați, în vreme ce omul pe care-l opriseră părea impertinent și înfierbântat. — Yuko, ce se întâmplă? întrebă Hideyoshi. — Nu sunt sigur. Cred că e un paj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Bull, Alan avu sentimentul că, în sfârșit, face un lucru cu adevărat sexy, ceva concret. Nu se mai simțise așa de când avea unsprezece ani și se zbenguise cu un coleg de școală, pe nume Solomons, goi și obraznici amândoi, în jurul cedrilor pitici din grădina îngrijită a familiei Solomons. Se prăbușiseră împreună într-o încrengătură de membre albe ca mugurii, iar Solomons îi atinsese cocoșelul lui Alan, făcându-l să ejaculeze pentru prima dată. Jetul era lipsit de spermatozoizi și curat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
s-a plictisit de mine și în cele din urmă, pentru ca să nu mă mai vadă în calea ei, mi-a dat această formă, așa cum făcuse cu alți ibiți de ai ei, înaintea mea, prefăcându-i pe unii în măslini, palmieri, cedri, pe alții în fântâni adânci sau chiar în fiare sălbatece. Și tu, nobile cavaler, pe care întâmplarea te-a adus pe această insulă fermecată, ferește-te să nu te prindă în mrejele ei, căci vei fi prefăcut, ca și noi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vedere uman, nu aveau nimic în comun cu grosolana barbaritas a invitaților sau prizonierilor germani, ce reprezentau o problemă la granițele de miazănoapte ale imperiului. Aici imperiul se învecina cu orașe foarte vechi, cu ziduri megalitice, întinderi de palmieri și cedri milenari, munți golași având în vârf fortărețe, drumuri care străbăteau deșerturi nesfârșite. Numele lor închideau în ele o istorie de culturi complicate, ucigași nemiloși, comploturi, subjugări și trădări, rivalități dinastice, campanii furibunde ale legiunilor, masacre, luări de ostatici, scurte răgazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Zaleucos - care, datorită cine știe căror experiențe, cunoștea bine țările acelea - se străduia să găsească răspunsuri la șuvoiul de întrebări ale lui Gajus. Toate aceste personaje erau înghițite de sălile interioare, ore în șir. În spatele ușilor din lemn vechi de cedru, cu încuietori din fier forjat, se întâmpla ceva ce ei n-ar fi visat niciodată să obțină sau nu și-ar fi închipuit că ar fi fost cu putință. „E o întâlnire cu Roma cum n-a mai fost vreuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-ți vorbesc mai întâi despre mormântul unde doarme întemeietorul celei dintâi dinastii, marele Aha, cel care a trecut dincolo de porțile Magiei. În jurul lui sunt îngropate paisprezece bărci sacre, lungi de mai bine de treizeci de picioare, din scânduri de cedru bine îmbinate, legate cu frânghii, cu furcheți pentru treizeci de vâslași. — Le-ai văzut? întrebă Gajus. — Nu le-a văzut nimeni, niciodată. Preotul zâmbi; nici măcar el nu-și închipuia cât de mult avea să influențeze viitorul răspunsul lui. — Sunt îngropate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care, potrivit preoților și poeților, îi dăruise victoria. Două săli imense ce se continuau cu abside, având coloane asemenea bazilicilor și ferestre din alabastru subțire, deschis la culoare, adăposteau, în două rânduri de nișe în pereți, rafturile din lemn de cedru din Libanus care nu putea fi atacat de cari, unde se aflau volumina și codice. Deasupra firidelor se aliniau, în rame rotunde de stuc, portretele marilor scriitori din toate disciplinele, asemenea unui șir de suverani. Nu i-au interzis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
repede adjutantul său, un tânăr care știa când să-i dea, pentru calculele și desenele lui complicate, un calamus mai bine ori mai puțin ascuțit, instrumentele pentru trasarea curbelor sau a unghiurilor, papyrus de diferite grosimi. Scoase din caseta de cedru parfumat un calamus care, în funcție de înclinație, trasa linii groase sau foarte subțiri și i-l întinse. Euthymius privea apa; puse codexul pe balustrada ce domina lacul. — Pentru prima oară în istoria omenirii, în acest an, cel dintâi al domniei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să inițiem un protest, zice. Să trimitem niște scrisori la ziar. Și zic: Păi eu sunt de la ziar. Parfumul ei se compune din mirosul scaunelor de mașină din piele, al trandafirilor de mult veștejiți și al șifonierelor cu furnir de cedru. Și Helen Hoover Boyle zice: — Stai un pic, Mona. Și, venind înapoi spre mine, zice: — Ce spuneați, domnule Streator? Flutură din gene o dată, de două ori, clipind rapid. Așteptând. Are ochii albaștri. Sunt reporter la ziar. — Casa Exeter e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tot scriu sunt încă viu. În zborul meu mă simt condor Semeț peste un pisc de vreme privesc în jos, zăresc trecutul, o pajiște, un verde de smarald. Croiesc cu aripi drumul falnic, destinul îl curbează-n spirală, răscruci cu cedri sunători, ce plâng cu-al lacrimii suspin, privind la frunza lor cuprinsă-n vânt. Un arc de lună se arată, e prins într-un alai de stele jos, creanga magică de cedru. În zborul meu, ca un condor netulburat întind
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
falnic, destinul îl curbează-n spirală, răscruci cu cedri sunători, ce plâng cu-al lacrimii suspin, privind la frunza lor cuprinsă-n vânt. Un arc de lună se arată, e prins într-un alai de stele jos, creanga magică de cedru. În zborul meu, ca un condor netulburat întind un braț și smulg o rămurea de cedru... atunci un cedru mut se tânguie șoptind la lut. La poala-i lacrimi verzi, smarald, coroana-i îndreptată-n sus privește la condor șoptind
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
privind la frunza lor cuprinsă-n vânt. Un arc de lună se arată, e prins într-un alai de stele jos, creanga magică de cedru. În zborul meu, ca un condor netulburat întind un braț și smulg o rămurea de cedru... atunci un cedru mut se tânguie șoptind la lut. La poala-i lacrimi verzi, smarald, coroana-i îndreptată-n sus privește la condor șoptind... Tu înger neștiut! Sensibilă vioară Suavă aduni și dăruiești imagini sensibilă vioară te risipești te aduni
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lor cuprinsă-n vânt. Un arc de lună se arată, e prins într-un alai de stele jos, creanga magică de cedru. În zborul meu, ca un condor netulburat întind un braț și smulg o rămurea de cedru... atunci un cedru mut se tânguie șoptind la lut. La poala-i lacrimi verzi, smarald, coroana-i îndreptată-n sus privește la condor șoptind... Tu înger neștiut! Sensibilă vioară Suavă aduni și dăruiești imagini sensibilă vioară te risipești te aduni în strălucire femeia
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
enkidu urnește soarele din nisip aproape că m-am obișnuit cu mirosul lui tare de țap bătrân tăvălit în vomă de curve ultima trepanație a eșuat sufletul lui a devenit inoperabil a rămas zâmbetul ca o crăpătura în scoarța unui cedru la noapte va trebui să-i explic iar culoarea albastră ziua nu înțelege nimic pentru că în orașul ăsta sofisticat oamenii și-au pus măști ca să semene cu noi pseudo-stigmata îmi trebuie un trepied să rămână doar războiul surd cu timpul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a găsit nici un labirint, s-a dedus că palatul însuși era labirintul descris de Homer în operele sale. După un periplu de circa două ore printre ruinele minoniene, frânți de oboseală, ne-am așezat pe-un bolovan la umbra unui cedru, urmărind păunii răspândiți printre arbori și după interesantele discuții pe teme istorice, cu blondina de Buzău, istoria fiind una din pasiunile mele, aceasta m-a lăsat „interzis”. Era de-a dreptul revoltată că nu mă pot concentra și nu pot
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
el, mut de admirație În fața unui corp În care suprafața și adâncimea coincideau În mod cu totul spectaculos: era ceea ce se vedea. Prin sfârcurile cafenii ale sânilor Îi ieșeau la lumină două fire subțiri de fum alb cu miros de cedru sau santal. Vulcanul Violeta era gata să erupă pașnic. Cam câtă lavă s-ar ascunde În adâncul ei? În orice caz mai puțină decât În Vezuviu, Își spuse el, ceea ce era bine Întrucât orașul lor n-ar fi avut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acești pomi aveau niște frunze ascuțite ca niște ace care apoi mi-au lăsat mâinile mirosind a verde toată ziua. Cel mai mult îmi plăcea ce vedeam pe drum. Erau caravane care se îndreptau spre Egipt încărcate cu lemn de cedru, apoi o mulțime de sclavi legați în șiruri care erau duși spre Damasc și negustori din Salem care se îndreptau spre Carchemish, aproape de vechea noastră casă. Atâția oameni ciudați treceau pe lângă noi: bărbați cu barba rasă care arătau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am întors acasă foarte târziu, obosită după ce asistasem la nașterea a doi gemeni sănătoși, am crezut că m-am pierdut. Singură, în mijlocul străzii, la miezul nopții, mi-am recunoscut casa după miros - un amestec de coriandru, trifoi și mirosul de cedru al lui Benia. La câteva luni după ce m-am mutat la casa mea, Menna a pregătit o petrecere pentru mine și Benia. Lucrătorii bărbatului meu au cântat cântece din atelierul lor. Meryt a cântat despre pâine. Și apoi toți bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stat la Memfis, dar mi-am ținut nerăbdarea în frâu de dragul lui Benia. Se întorcea din târg în fiecare seară, copleșit de frumusețile pe care le văzuse. Se minuna de catifelarea lemnului de măslin, de negrul pur al abanosului, de cedrul aromat. Aducea bucăți de pin și le dădea fiilor lui Iosif să le cioplească. Mi-a adus și mie un dar, un urcior cu forma zeiței Taweret cea zâmbitoare care mă făcea să râd de câte ori mă uitam la el. Corabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iarbă spre obraji, cârmaciul zise oftînd: - Sunt greu ca un elefant! Dar și pământenilor nu le venea ușor, după un an de greutate totuși scăzută. Ieșiră pe podișul pustiu, mărginit de păduri. Nu se vedea nimeni. Numai vântul sufla prin cedri. CAPITOLUL XXVIII De mai bine o săptămână de când ieșiseră din luntrea lor, străinii și perechea pământeană umblau cercetând podișul și împrejurimile din munți. Numai în ziua a doua au zărit niște păstori, care la vederea lor au început să strige
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
urmări din ochi, iar când se întoarse să-i mai spună ceva lui Auta, nu-l mai văzu lângă ea. Își roti repede privirea înjur și îl zări tocmai când el, cu capul plecat de mâhnire, intra în pădurea de cedri de la marginea podișului. Fata alergă după el. După vreun ceas, când cârmaciul veni să-i caute acolo unde stătuseră toți trei de vorbă, o văzu numai pe Nefert care se întorcea plângând din pădure. - De ce plîngi? Unde-i Auta? o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cuprinse cu brațele, și atunci fostul rob își simți deodată moale trupul de carne de piatră și își lăsă capul pe umărul străin. Nu mai știa dacă Hor era zeu sau într-adevăr om! Era sfârșitul zilei. Soarele cădea după cedri când plecară. Mai-Baka își întrebă cu sfială prietenul încotro au pornit; acesta se uită încă o dată îndărăt, spre turnul argintiu, apoi zise: - Hor a văzut cu ocheanele lui că la poalele muntelui se adună mulțimi de soldați și fac tabără
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înfrînt. Totuși mai întrebă: - Și tu, Auta, poți ști care dintre acei oameni e ucigaș? - Știu... Începu Auta, dar în aceeași clipă se auzi de-afară o larmă surdă, neobișnuită, pe podiș. Ieșirii cu toții repede. Larma venea dinspre pădurea de cedri. În scurt timp, dintre copaci porniră să iasă cete învălmășite de oameni. Când această mulțime ajunse în fața marii luntre argintii, strigând de frică și de durere, se putu vedea că era o mulțime de robi. Văzând luntrea și pe cei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]