2,059 matches
-
mi-au ascuns dorurile? De ce verdele își schimbă culoarea, de ce frunzele toamnei nu mai sunt poleite cu foite de aur? Fulgii de nea au devenit gri iar ploaia a devenit șuvoi de lacrimi și neputințe. De ce ne-am schimbat? Doar celestul știe ce ne așteaptă... WHY Sometimes I ask the seasons where they hid my hopes? Why green changes its colour, why autumn leaves are no longer gilded with gold foil? The snowflakes became grey and the rain a stream of
POESIS de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496106046.html [Corola-blog/BlogPost/366365_a_367694]
-
nopții, Ce luminează anticul zid al cetății: Te-ntreb pe tine, Doamne, ce rămâne? Dar, nu răspunde Doamne, căci e greu, Iar tronul tău de aștri-i bătut de alizeu! Din cerul tău, mărit, pictat de-un serafim De îngerul celest al versului sublim, Totuși, te rog, de vrei: răspunde mâine: Dar din noi, Doamne, din noi, ce mai rămâne? Referință Bibliografică: Din noi .. ce mai rămâne? / Gheorghe Stroia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 19, Anul I, 19 ianuarie 2011
DIN NOI .. CE MAI RĂMÂNE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Din_noi_ce_mai_ramane.html [Corola-blog/BlogPost/344958_a_346287]
-
rezumat al poemului The Waste Land: "Fiindcă a uitat să ceară și tinerețe/ când Apollo i-a oferit atâția ani/ câte fire de nisip ținea în pumn, sibila aceasta/ personifică bătrânețea: și totuși/ sânii aceia ofiliți încă mai au/ lapte celest pentru cel ce aspiră/ la iertare: copac uscat, nu verde/ semn al mântuirii." E ciudat cum fredonezi muzica imaginilor intime ale lui T.S. Eliot și totuși ești extrem de diferită, ții cu totul de altă epocă. îl întreci pe Eliot pe
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
să uit niciodată că mi-a făcut-o exact când mă pregăteam de o altă abordare a Marii Treceri. * Riders on the storm...( 3) Călărind, alergând mereu și mereu în căutarea absolutului, confruntat cu năvalnicele intervenții ale simțurilor în aspirația celestă, căutând răspunsuri într-un ocean care n-ar trebui să fie al rațiunii, privindu-mă când ca pe un înger, când ca pe un damnat, căutând în ceilalți o confirmare înainte de a o căuta în mine însumi, ce refugiu deloc
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1460828967.html [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
pianistice (la Schumann); în Brahms, licitând melodicitatea și omogenitate în exercițiul strălucitor al artei contrapunctului și polifoniei. Dar, s-a integrat ansamblului. Are tehnicitate, înțelegere europeană a muzicii. Au fost și momente în care sunetul părea abrupt față de vibrația celestă a celor patru muzicieni, de nuanțele fine, finissime ale muzicalității lor. Împreună au realizat însă recitalul - eveniment, prin acel asalt al calității prin cantități tot mai rafinate - emblemă Voces și conceptului singular (de asemenea propriu cvartetului) pe care maniera lor
Excelen?a Voces by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83569_a_84894]
-
și inovatoare poate fi forma de exprimare prin vocea umană, fapt ce ar pune meditatorul într-o discretă încurcătură. „UND GOTT SPRACH:” declamă GABRIEL în ariile sale din „Creațiunea” lui J. Haydn. Cuvântul, al cărui înțeles emană din însăși devenirea celestă, divină, atotcreatoare și atotstăpânitoare, se îndreaptă spre zămislirea tuturor celor ce ne înconjoară, a tot ceea ce este vietate, dar mai ales ființa umană. Undeva, în negura istoriei umane (zic „negură” la fel de confuză ca și când aș pronunța azi „viitor”), cuvântul, sunetul, relațiile
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
să mă justific de ce cred numai în forța divină a lucrurilor, de ce argumentez ideea și din ea sursa teoriei conform căreia cuvântul și muzica lui ne sunt date prin har, prin grija și necesitatea demiurgică a ordinii de drept divin, celest, necunoscut și de nepătruns mie, semenilor, cutezătorilor. Departe de a fi un cercetător al domeniilor vaste ale artei, sunt un musician care nu-și explică decât accidental construcțiile geniilor artei sunetelor, le clasifică, le exemplifică, le transmite mai departe, fără
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
anume pentru a proteja somnul celor ce iubeau confortul dimineților târzii, opunea cu eroism rezistență, asaltului luminii, ce se filtra neputincioasă prin țesutul infailibil. Carlos veghea somnul iubitei de ceva vreme și îi asculta respirația ușoară, ca pe o muzică celestă. Observa cu atenție și răbdare fiecare amănunt al dormitorului în care Lea își petrecuse atâtea nopți de solitudine și insomnii, asaltată de îndoielile, spaimele și fantasmele unei minți tulburate. Îi tremura inima când și-o imagina așteptând moartea, în calea
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
anume pentru a proteja somnul celor ce iubeau confortul dimineților târzii, opunea cu eroism rezistență, asaltului luminii, ce se filtra neputincioasă prin țesutul infailibil. Carlos veghea somnul iubitei de ceva vreme și îi asculta respirația ușoară, ca pe o muzică celestă. Observa cu atenție și răbdare fiecare amănunt al dormitorului în care Lea își petrecuse atâtea nopți de solitudine și insomnii, asaltată de îndoielile, spaimele și fantasmele unei minți tulburate.Îi tremura inima când și-o imagina așteptând moartea, în calea
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
o cunoaștem cu toții în teorie, dar timpul ne sabotează cu viclenie voința și ne împuținează sistematic arsenalul de luptă, astfel că vigilența noastră scade odată cu interesul pentru ceea ce începem să considerăm că e al nostru, de fapt și de drept.Celeste se îndrăgostise iremediabil, într-un moment aproape inoportun, date fiind complicațiile din viața ei, tocmai când se considera imună și înarmată până-n dinți împotriva sentimentului acesta perfid, care îi adusese în viață multe deziluzii și durere. Era separată de soțul
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Acasă > Strofe > Atașament > SIHASTRU Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului De-ai fi știut să prețuiești A dragostei nestinsa clipă Azi zborul ți-ar fi fost celest Iubirea ți-ar fi fost aripa. De-ai fi știut cât de adânc O vorbă poate ca să sape Ai fi tăcut și-n legământ Iubirii i-ai fi fost aproape. De-ai fi știut pe câte căi Iubirea-n taină
SIHASTRU de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1452962529.html [Corola-blog/BlogPost/378556_a_379885]
-
de antărț o debara cu vechituri pentru hrana academiei se lăfăie cu sentimentele de doi bani cu plânsetele pufoase și dulci copiate la indigo de omul căzut în macacus macacus și ei dau foc peisajelor de septembrie tivite cu albastru celest și cu aur toarnă gaz și motorină peste dumitrițe și begonii în țevăria coșmarului care începe din apartamentul 12 de pe Bălcescu din Buhussy-City dintr-o țară unde nu poți nici să trăiești nici să mori ca lumea să se-nvârtă să
Ion Tudor Iovian by Ion Tudor Iovian [Corola-website/Imaginative/10468_a_11793]
-
căderea unui meteorit impresionant în apele acelui lac. Băștinașii acelor vremuri puseseră fenomenul pe seama unui zeu al Soarelui, care dăduse astfel un avertisment sever asupra bunăstării localnicilor. În aceste circumstanțe, a fost firească nașterea unei legende legate de acea divinitate celestă, care nu putea fi înduplecată decât cu un ceremonial având în centrul său metalul cel mai prețios. Cu toate acestea, toate popoarele amerindiene dispuneau de cantități apreciabile de aur...
A existat „Imperiul de aur”? - DEZVĂLUIRI despre aurul care nu a fost descoperit niciodată () [Corola-website/Journalistic/105170_a_106462]
-
ceriuri / Erau copile albe cu părul blond și des (...) Era pe lumea asta mândră-mpărăție (...) Domnea în ea un împărat prea mare...” etc.). Faustus Maniheeanul (cf. Mircea Eliade, op. cit.) sune despre sufletele fericiților morți că sunt continuu transportate, spre Paradisul celest, de Corăbiile Lunii și Soarelui. Iată că această imagine a Soarelui Negru-călăuză a corăbiilor negre (de fapt, el însuși, Soarele Negru, fiind corabie spre Paradis) și a Lunii-Fată (“în umbra falnicelor bolți” - bolțile fiind corăbii întoarse, semicercuri tânjind după re-împlinirea
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
care-i tulbură inițiatului circuitul de energii, ce îi trec prin coloana vertebrală. Suspinul induce melancolia, care la rândul ei trezește amintiri, care frământă sufletul până în ultima clipă a vieții. Este un dor tăcut ce urcă și coboară în matricea celestă a invizibilului, mângâind inimile telurice, care nădăjduiesc într-o liniște a apropierilor. Mă reazem de zidul unei biblioteci și, după un timp, aud gemetele celor dinăuntru: toți cei de dincolo de peretele gros al conservării cuvântului materializat, șoptesc neînțeles; ar fi
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Agonia_literatului_si_uzul_valorilor_umane.html [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
Eu sunt un cel de azi care îmi lipesc urechea cu curiozitatea de a desluși ceva. Simt fâșâitul unei cărți și, de acolo, din lumea aceea, încep să aud un nume: Eugen Coșeriu (1921-2002). Îngerii deusieni au coborât din înaltul celest al liniștii și, în după-amiaza premergătoare marii sărbători a Nașterii Fecioarei Maria, a anului 2002, sufletul marelui om de știință român urca la ceruri, despărțindu-se, pentru totdeauna, de cei dragi. El lăsa în urmă o grandioasă operă științifică, riguros
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Agonia_literatului_si_uzul_valorilor_umane.html [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
român nu s-a ridicat de la lingvistică la o filosofie a limbajului; și nimeni n-a ajuns la extraordinara notorietate universală ce înconjoară acum numele său. Cu toții, atunci când se apropie furtuna, observăm că norii se adună dominând părți ale clopotului celest, mătuindu-l și dispensând lumina cu valtrapurile fumurii ale urgiei. Îi vedem, îi urmărim, ne îngrozim la gândul tunetelor și fulgerelor, care se pot ivi dintr-un moment într-altul. Însă, nu vom ști niciodată locul unde se va produce trăsnetul
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Agonia_literatului_si_uzul_valorilor_umane.html [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
ar fi o cădere în idealism sau idilism. “Puterea mea se desăvârșește în slăbiciune”, zice Hristos (după Sf. Apostol Pavel, II Corinteni 12, 9). Diferențiatoare rămâne raportarea la limbaj. Forma de îmbrăcare a cuvântului poate determina o apropiere de mesagerii celești sau de îndepărtare, printr-o malefizare a formulării expresivității de redare, omul căzând astfel în determinism și dezrădăcinare. Inocența umană poate fi detașată prin maleficizarea cuvintelor, ca o rupere prin foamete metafizică și astfel se poate determina moartea sa interioară
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1452777265.html [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
pulsează germenii zămislirii și principiile guvernării, toate făpturile de la frunză, copac, iarbă, piatră, floare, apă, aer, lumină, cântec, viețuitoare, fenomene, îngeri și om, toate sunt asumate în Dragostea lui Dumnezeu față de Creație, exprimată atât de frumos prin splendoarea Prieteniei Sale celeste. Existența și desfătarea omului în lume, cel care urcă în această treaptă sublimă, pe acest Olimp al harului sfânt este grație numai Darului lui Dumnezeu, care ne oferă binecuvântarea Prieteniei Sale Sfântă și Lumina Cuvântului tămăduitor. Prietenia hristică este chemarea
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1405556394.html [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
Mireasma divină a Zorilor Sfintei Învieri, ca o poezie a Duhului, pură, frumoasă și dumnezeiască. Numai Prietenia sfântă zămislește în sufletele pline de lumină, cântarea sacră a Adevărului unde crește liber și puternic înalta conștiință moral-ortodoxă, ca o flacără verde, celestă, cuceritoare: Omul, aparținându-și astfel și definindu-se ca libertate și responsabilitate, ca rațiune și spirit, ca chemare și alegere, înțelegând frumusețea Întrupării și Taina supremă a Învierii, pregătindu-și viața sa plină de creație și de bucurie harică pe
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1405556394.html [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
în Timpul ăsta schimbător. Cu-ncredere lasă, în urmă, trecutul, dincolo de limitele timpului deschide fereastra realității dorite, nașterea altor începuturi. Din străfulgerarea luminii aduce un nou gând și-l îmbracă în suave, calde emoții, în culori de iubire, în armonia sunetelor celeste - Acum, Aici, în noul Timp -. ................................................ În fiecare clipă totul curge. Mâine va fi altfel... DACĂ TIMPUL S-AR OPRI - Îmi place anticariatul unde răsfoiești visele, îmi aduci Cerul mai aproape, grație și mișcare, pastel de acuarelă, accent de tempera și
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1496138445.html [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
cel dinainte, demult în lumea din tine, undeva pe urmele mele erai, acum faci pași în nemărginirea desfășurată ca un cerșaf ce despică cerul și, rând pe rând, te-așează în inima mea, mi-auzi vocea tremurândă, plină de tonuri celeste, încărcată de pasiune, ceva divin în tot ce vibrează pe corzile ei. În tine ai ascuns tot cerul, frumoaso! Întinde-mi o mână ori deschide-mi fereastra, întunericul dispare și lumina e-n toi! Rămâi în mine ca o stea
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1496138445.html [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
muribund între ceea ce știe și ceea ce se pierde în Univers. Bacovia, omul din adâncurile cenușii, a urcat prin umbră și a rămas așa toată viața câtă i-a fost dată în palidul amurg al timpului teluric luminat discret de unda celestă, îngreunat însă de boală și țintuit în sicirul de plumb al fiindului său. Și trupul îi era ca de plumb și reci îi erau zilele înecate: „Da, plouă... și sună umil / Ca tot ce-i iubire și ură - / Cu-o
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 by http://confluente.ro/Negrul_si_palidul_in_poezia_bacoviana_stefan_lucian_muresanu_1339255330.html [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
teluric: „Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie - / Și tot mai mult m-apasă / O grea mizantropie” (Ego), ce altceva decât singurătatea străfunzimilor, de unde vocile răgușite ale celor trecuți într-o altă stare de existență, așteaptă rânduirea spre celest. Apocalipsa apare ca o ars poetica încă din poezia sa de geniu „Plumb”, pentru că el pășea deja în lumea aceea neînțeleasă de fiindurile telurice, trăind paralel cu o lume care îl aștepta și pe care el o simțea ca aparținându
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 by http://confluente.ro/Negrul_si_palidul_in_poezia_bacoviana_stefan_lucian_muresanu_1339255330.html [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
și continuă ca un adevărat cunoscător, trăitor în lumea aceea și prevestitor al tuturor acestor dezastre care ne stăpânesc fiindul: „E ora când Petru plânge amar - / Ascultă... e ora lașității...” (Nocturnă). De ce oare Bacovia numește acea clipă fatidică, pentru că în timpul celest viața omului este egală cu o oră telurică „e ora lașității”? Și ne mai roagă să o și ascultăm cu multă atenție, putând fi chiar ultima ascultare pe care omul dual să o mai poată auzi și în conștiința sa
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 by http://confluente.ro/Negrul_si_palidul_in_poezia_bacoviana_stefan_lucian_muresanu_1339255330.html [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]