1,227 matches
-
Jack Își sună nevasta, printr-un apel interurban. Suna din cabina telefonică. — E pentru prima oară când o sună, de când e aici, spuse Hogan. — I-a scris În fiecare zi. — Păi, sigur, spuse Hogan, o scrisoare te costă doar doi cenți. Ne luarăm rămas-bun de la Hogan și Bruce, maseurul negru, ne duse cu căruța la gară. La revedere, domnule Brennan, spuse Bruce când ajunserăm la tren. Sper din toată inima să-i stingeți felinarele. La revedere, spuse Jack și-i dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mare și frumoasă, cu două paturi și o ușă care dădea-n baie. — Arată bine, spuse Jack. Valetul care ne arătase drumul trase draperiile și ne aduse bagajele. Jack nu făcu nici un gest, așa că-i dădui eu băiatului douăzeci de cenți. După ce ne-am spălat, am zis să mergem să mâncăm ceva. Am luat prânzul la restaurantul lui Jimmy Hanley. Erau o mulțime de băieți pe-acolo. Când eram pe la jumatea mesei apăru și John și se așeză la masa noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din nou vasul. Tom ținea Încă-n mână foarfeca de lemn. — Bag-o Înapoi, spuse barmanul. — Știi tu unde aș băga-o, spuse Tom. Barmanul Își duse mâna sub tejghea, fără să ne piardă din ochi. Îi Întinsei cinzeci de cenți și atunci se Îndreptă. — Ce-ai băut tu? — Bere, spusei, și el acoperi ambele vase Înainte să mai scoată o sticlă. — Ce-mpuțite-s căcatele astea de picioare ale voastre, spuse Tom și scuipă pe podea bucata pe care apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de șaisprezece. Da, pari de paișpe ani. Când mă duc la spectacol, mă ghemuiesc așa, ca să par mai mic, Îmi spuse cu o voce foarte Înaltă, țipătoare. Dacă le dau un sfert, Îl păstrează, da’ dacă le dau doar cinșpe cenți, mă lasă să intru așa, fără probleme. — Păi, atunci Îți dau doar cinșpe cenți, spuse Fontan. — Nu. Dă-mi un sfert. Îl schimb eu pe drum. — Il faut revenir tout de suite après le spectacol, spuse madam Fontan. — Mă-ntorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așa, ca să par mai mic, Îmi spuse cu o voce foarte Înaltă, țipătoare. Dacă le dau un sfert, Îl păstrează, da’ dacă le dau doar cinșpe cenți, mă lasă să intru așa, fără probleme. — Păi, atunci Îți dau doar cinșpe cenți, spuse Fontan. — Nu. Dă-mi un sfert. Îl schimb eu pe drum. — Il faut revenir tout de suite après le spectacol, spuse madam Fontan. — Mă-ntorc imediat ce se termină, spuse André, ieșind pe ușă. Noaptea era rece. Lăsă ușa deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Pe Fontan l-au băgat la Închisoare. Il n’a jamais fait de mal à personne. — E un om bun. E o crimă ce-au făcut. — Nu cerem prea mult. Vinul Îl dăm cu un dolar litrul. Berea e zece cenți sticla. Și nu vindem niciodată bere până nu se face cum trebuie. Mulți vând berea imediat după ce-o fac și-atunci te-apucă durerea de cap dacă bei. Ce treabă mai e și asta? L-au băgat pe Fontan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întinse lui Wendy. Polițiștii se Îndepărtară. Au plecat, spuse Wyatt. Acum poți să dai pălăria Înapoi. Dar o vreau. Am nevoie de ea, zău. Mă arde soarele de mă omoară. Cât am plătit pe ea? Prea mult? — Cam 25 de cenți, zise Wyatt. O nimica toată. Wendy Își puse pălăria de ratan pe cap, apoi Își legă panglicile roșii sub gât. Și ieșiră În plin soare, ea simțindu-se acum refăcută și Înviorată. Pentru Wendy pălăria era o lovitură de maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
legă panglicile roșii sub gât. Și ieșiră În plin soare, ea simțindu-se acum refăcută și Înviorată. Pentru Wendy pălăria era o lovitură de maestru. Îi salvase pe amândoi de la a fi arestați de poliție. Iar cu doar 25 de cenți, Își achiziționase un accesoriu șic care-i dădea un aer elegant și dezinvolt ca al lui Audrey Hepburn sau Grace Kelly În filmele acelea din anii ’50. În același timp, localnicii râdeau pe Înfundate. Ce ciudat, să vezi o străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Într-o punguță roz, apoi o răsuci și-i făcu un nod la gură, astfel Încât, din cauza aerului dinăuntru, semăna cu o vezică rotundă și roz. I-o Întinse. Ce naiba. Oare cât costa? Îi oferi câteva bancnote, echivalentul a treizeci de cenți, ceea ce era o sumă imensă pentru o pungă cu câțiva napi, dar ea păru jignită și-i Împinse mâna cu banii deoparte. Într-un final, Înțelese și el: a, un dar. Un dar! Femeia aprobă din cap cu hotărâre. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o lună, timp În care audiența pentru Junglemaniacs! a atins fundul prăpastiei. Nici măcar decesele tragice ale câtorva membri ai tribului din cauza malariei netratate nu au putut resuscita interesul pentru emisiune. Aceasta a fost suspendată, fără să fi adus măcar un cent sau kyat birmanez, dar cheltuind În schimb sume uriașe pentru publicitate și diverse. Curând după asta, starurile din Junglemaniacs! au dispărut la fel de subit ca și oaspeții lor americani În acea dimineață de Crăciun. Între timp, numele prietenilor mei au apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cuibărită în verdeață (încetează acum cu chestiile astea!) între un restaurant chinezesc și un magazin de delicatese cușer. Dacă uitasem cumva să ne mâncăm sandvișurile de prânz sau, mai curând, dacă le pierdusem pe undeva, ne cumpăram uneori de cincisprezece cenți salam tăiat felii și vreo doi castraveciori murați și mâncam în scaunele de frizerie, până când începeau să cadă firele de păr. Frizerii se numeau Mario și Victor. Poate că au răposat, în anii care au trecut, de o supradoză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cât de des pot. — A, da, spuse Sammler. — E nebunie. Am servieta sub braț. Foarte rezistentă. Piele de mâna Întâi. Am dat pe ea treișopt cincizeci la Wilt Luggage pe Fifth Avenue. Înțelegi? — Pricep. Iau ceva de zece, douăzeci și cinci de cenți. Gumă. Un pachețel de șervețele de șters ochelarii. Dau o bancnotă mare - de zece, poate chiar douăzeci. Mă duc la bancă și scot mereu bani. — Înțeleg. — Unchiule Sammler, n-ai idee ce e pentru mine În brațul acela rotund. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cumperi aeroplanul, nu să-l Închiriezi? — N-are nici o noimă să Închiriezi. Dacă cumperi primești scutirea de taxe - uzura morală. Secretul În afaceri este să faci guvernul să-ți acopere riscul. În categoria fiscală a tatei am economisi șaptezeci de cenți la dolar. Fiscul e crimă. Nu mai completează formularul de taxe la comun, și nu se mai trece drept cap de familie de la moartea mamei. Nu vrea să-mi dea Încă o sumă Întreagă. E pusă Într-un cont cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
această amintire. E mult mai vie decât tortul de ciocolată și mult mai consistentă. Dar, unchiule Sammler, a doua zi la școală când l-am văzut pe puști m-am hotărât să-i dau banii mei de buzunar, adică zece cenți. — I-a luat? — Evident că i-a luat. — Îmi plac poveștile astea. Ce-a spus? — N-a scos un cuvânt. Doar a Încuviințat din cap și-a luat moneda. Și-a vârât-o În buzunar și s-a Întors la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
găsi taxiuri În Pagini Aurii, dar Sammler nu știa la ce companie să sune și nici cât l-ar costa. Nu avea decât patru dolari. Ca să nu Îi facă de râs pe Gruneri, trebuia să lase cel puțin cincizeci de cenți bacșiș. În plus, mai era și taxa de intrare În oraș. Posac, tăcut și aprins la față, Încercă să-și calculeze bănuții. Se și imagina, undeva, trezindu-se că Îi mai lipsesc opt cenți, Încercând să convingă un polițist că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să lase cel puțin cincizeci de cenți bacșiș. În plus, mai era și taxa de intrare În oraș. Posac, tăcut și aprins la față, Încercă să-și calculeze bănuții. Se și imagina, undeva, trezindu-se că Îi mai lipsesc opt cenți, Încercând să convingă un polițist că nu e un cerșetor. Mai bine aștepta. Poate că Emil dădea peste Shula pe drum și o aducea acasă Împreună cu femeia cu ziua. Shula avea de obicei bani. Dar Emil reveni Însoțit doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nimic din ei. N-o să fac asta. Firește că urma să păstreze din ei, era sigur. Colecționară de gunoi, vânător de comori cum era, nu va putea să Îi predea pe toți. — Trebuie să Îi dai lui Widick până la ultimul cent. — Da, tată. Mă doare să fac asta, dar o s-o fac. Îi predau lui Widick. Cred că faci o greșeală. — Nu e o greșeală. Și să nu dispari cum ai făcut cu manuscrisul lui Govinda. Prea târziu ca să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
după o cădere nervoasă, își adusese soția și cei cinci copii ca să-și încropească o gospodărie. Fiii mai mici ai lui Jack, Hugh și Marvin, mergeau deseori până la Salmon, aducând cu ei orhidee calypso pe care le vindeau cu opt cenți bucata. Până la sfârșitul zilei, câștigau destui bani cât să cumpere un cadou pentru Ziua Mamei. La cincisprezece și treisprezece ani, cei doi băieți trăiau practic singuri în canion. Zach jura că-i auzise de câteva ori, luptându-se cu săbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu mine, stahanovist, temeinic, ca la o adevărată clacă, în timp ce Erna, vecina ei, unguroaica din Carei, ne aducea ceaiuri cu gheață. Aici, frunzele se pun doar în saci de hârtie și se folosesc ca material degradabil. Cumperi de 25 de cenți o bucată de hârtie verde pe care scrii ce e înăuntru . Nu poți lipi cu scotch, că e plastic. Doamne, ce ușor te poți adapta la viața asta și ce repede înveți regulile, în primul rând fiindcă sunt simple și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cuprinde fericirea, în timp ce mă năpusteam pe ușa toaletei. Am traversat strada, grăbindu-mă din cauza mașinilor și a claxoanelor și am nimerit în magazinul de pornografie. Cum să-ți spun eu? E o toaletă pentru bărbați. Cabinele astea de 25 de cenți sunt niște closete, pe bune: intri în propria ta celulă, bagi banii în aparat, te așezi și faci exact ceea ce simți că îți vine să faci. Cuvintele erau scrise cu carioci de culoare neagră pe carton galben, la care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întotdeauna bani câți a vrut, corect? spuse el. Și știe ce să facă cu ei. Bani, m-a învățat că banul e ceva de care te folosești, doar știi că eu n-am avut niciodată bani, nici mărunțiș, nici un singur cent. Nu am vrut niciodată să uit ce înseamnă să fii sărac. Dar asta înseamnă frică. Înseamnă rușine. De ce să nu uiți de ele? Eu unul am terminat cu așa ceva și să mă simt bine cu banii mei. Așa deci, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șirul de palmieri mă făceau să simt că suntem Într-un loc cu un oarecare aer exotic. Hei, veniți aici, strigă Leo, care se tolănise pe o canapea În colțul din stânga, așa cum Îi ceruse Elisa. Un DJ ascuns pusese 50 Cent la maximum și am observat că Skye se instalase deja În poala unui tip și se legăna În ritmul muzicii. Pe masa lor era instalat un fel de minibar, cu sticle Împrăștiate de Veuve Clicquot, Ketel One și Tanquerey. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pentru mine un porc de jucărie la jocul din foaier - cel așezat lângă vitrina rotitoare cu plăcinte. Am strâns jucăria În brațe, iar el mi-a spus că niciodată nu cheltuise mai deștept doi dolari În monede de 25 de cenți. Drumul de șaisprezece kilometri până la casa lui a fost liniștit și mi-am dat seama că deși trăisem atâția ani În Poughkeepsie, nu fusesem niciodată În partea aceea a orașului. Amândoi eram contemplativi, fără sporovăiala, glumele sau confidențele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
plină tocmeală cu un bărbat mărunt, care avea mai mult ca sigur nouăzeci de ani bătuți pe muchie, pentru un șal albastru deschis, când am simțit o bătaie pe umăr. —Îți dai seama că te cerți pentru aproximativ patruzeci de cenți, nu-i așa? Întrebă Sammy, rânjind de parcă tocmai ar fi descoperit un secret foarte important. —Știam! am spus eu, revoltată. Dar nu de asta mă tocmeam. Atunci de ce? În mod evident, nu prea ești la curent cu cultura de pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Două telefoane, două recomandări impecabile și trei adrese: Sunset 9817 pentru biroul lui, Chateau Marmont, pe Strip, la numărul 7941, pentru apartament și o casă pe plajă în Malibu, pe Pacific Coast, la numărul 16822. Cu o monedă de zece cenți și una de cinci rămase în buzunar, Danny se lăsă în voia intuiției. Sună la secția Firestone, ceru să vorbească cu sergentul Frank Skakel și îl întrebă cum se numea „agenția pentru poponari” prin care șantajistul Duane Lindenaur se întâlnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]