4,898 matches
-
bine până la gât, cum își mai ridica părul și-și imagina diverse coafuri fanteziste și se studia dintr-o parte și alta, întinzând grațioasă gâtul, înălțând sprâncenele, împingând în față pieptul abia înmugurit, ca imediat să se apropie la câțiva centimetri de suprafața oglinzii, să se studieze cu atenție și supărată să scoată limba la propria ei figură iar oglinda să rețină aburul gurii ei și să-i ascundă chipul în ceață. Pe urmă teancul de poze color, Ovidiu, Fana, Sidonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-un scurtmetraj... prost, încercăm să dormim, dar tensiunea se simte și degeaba îmi tot schimb poziția, că nu pot nicicum, îl văd că zâmbește cu ochii închiși, râd și eu, acum tu de ce râzi? da’ tu de ce râzi? 10 centimetri distanță și parcă tot corpul e la radiografie, mă culc pe brațul lui și ne liniștim doar 1 secundă în îmbrățișare, sărutându-ne și el gustând sărutul cu limba atunci când trage aer, vezi... acum nu mai suntem într-un scurtmetraj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
seringă. Apoi ea Își deschise ochii pe jumătate doar, ca să se asigure că prada astfel anesteziată Îi era la Îndemână, și Îl trase deasupra ei cum ar fi tras un cearceaf sau o plasă subțire de alge plutind la câțiva centimetri sub apa lacului, În care se zbăteau o mână de pești mărunți, neștiutori și distrați. Și ea se prefăcu, ca În basme, Într-o canoe lentă În care el vâslea cu apa până la glezne. S-au Întors În oraș târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încet și În casă. Își scoase ghetele și străbătu apartamentul de la un cap la celălalt, Înainte de a-și arunca parkaua pe relaxa vișinie de două persoane așezată pe un grătar din lemn de brad care depășea dimensiunile saltelei cu zece centimetri pe fiecare din laturile sale. Era acasă la el. Simțea acest lucru pentru prima oară. Iolanda, ca și dincolo, În trecere. Un lucru cu care va trebui să se obișnuiască. Deocamdată Însă se mulțumea să savureze sfârșitul peregrinărilor sale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-i destul de mare acum ca să ia mașinile pe sus. Mașinile. Numai în vale să nu fii acum. Așa-i, am zis, picurând apă pe jos. Am fost acolo și e destul de neplăcut. — Da? zise ea și se înălță cu un centimetru doar întinzându-și gâtul. E așa cum se spune? Mașinile? Părea trecută cu puțin de cincizeci de ani, avea un păr roșcat-aprins, ochi luminoși și obraji roșii, care puneau în valoare o gură ca o inimă mare, dar aducătoare de belele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca electrocutat în picioare, trântind scaunul pe podea, în spatele meu. Acel ceva se desprinse încet de mucus și fiere și alunecă-înotă prin aer, șerpuind în jurul rămășițelor vaporoase ale gândurilor și senzației mele de amețeală. Era mic - poate de douăzeci de centimetri, poate de lungimea unei griji care nu te trezește de tot din somn -, un pește conceptual primitiv. M-am tras încet îndărăt. Creatura avea o gură rotundă, ca o ventuză, mărginită de zeci de îndoieli și nepotriviri mici și tăioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trecu val-vârtej pe deasupra capului meu, lovindu-se de ceva, ceva invizibil, agitat și tunător, care o năuci și o făcu să se rostogolească într-un curent gigantic. Am inspirat prudent și am întors capul într-o parte. La doar cincisprezece centimetri, unul dintre dictafoane se ridica asemeni unui obelisc miniatural, cu banda lui minusculă derulându-se de pe-o rolă pe alta cu un zumzet grav, înregistrarea auzindu-se ca o pălăvrăgeală indistinctă. Bucla conceptuală non-divergentă. Luxofagul înotase în curgerea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
doar pentru a acționa impulsiv - mintea mea trase în două direcții. M-am uitat înainte ca să văd silueta vagă a fetei trăgând de jaluzelele de la geam, încercând să le rupă. M-am întors în spate. Reportofonul era la doar câțiva centimetri de bocancul meu. Am sărit în picioare, m-am întins după el, l-am înșfăcat și-am alergat înapoi cei câțiva pași până în cercul de lumină. Fără să mă opresc, am aruncat dictafonul în geanta de piele a lui Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în picioare și scuturându-se. — În ne-spațiu. — Mda, așa e. Mi-am dat jos rucsacul din spate și m-am lăsat în mâini și în genunchi ca să mă uit în gaură. Am reușit să văd doar cinci sau șapte centimetri dintr-o podea de ciment cenușiu, grunjos, înainte ca spațiul să se cufunde într-un întuneric desăvârșit. Aerul cald și filtrat al librăriei mă făcuse să transpir pe sub haina groasă, dar aerul care ieșea din gaură părea rece și tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și umplută cu topuri de hârtie A4 albă. O fantă fusese tăiată în partea din față a cutiei. 14. Ventilator de birou. Un ventilator mare și crem de birou, cu protecție din sârmă în jurul elicelor stătea în picioare la câțiva centimetri în afara profilului de scânduri. Fidorous se referi la acesta ca la „Propulsorul 2“. — N-am s-o spun, am zis când am încheiat turul lui Orpheus, dar am zis-o totuși: Asta nu-i o ambarcațiune, ci doar un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era ud pe o parte. Ca o explozie derulată invers, ultimele câteva ore se restrânseră rapid într-un singur punct distinct. Am luat paharul și m-am ridicat în picioare. Hârtiile și cuvintele dispăruseră. Acum era apă, doar jumătate de centimetru rămase pe fund, însă o apă reală, palpabilă, acolo unde fuseseră doar cuvinte. Se întâmplase. Cine știe cum, îmi reușise. Scout și Fidorous îndreptau scânduri la macheta bărcii Orpheus. — Doctore. Se întoarseră amândoi și am ridicat paharul, picurând un strop mic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
juste milieu e... Idioată mai e madammm Tatatu sau cum o fi chemînd-o, cînd se miră: "Reziști o săptămînă fără un bărbat?" Și, atotștiutoare: "Sexul monogam e o barbarie". Idiot mai e și sexologul chel, cu teoriile despre cei 4-5 centimetri de carne ("cel mai bun penis e ca mînerul rotund de la ușă"), disecînd reușita "actului", în trei pătrimi de ceas, cu recunoștința reciprocă bărbat-femeie la un loc. Ca să n-o mai fac pe victima (colaterală), ies din casă. Tano rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
schimba centrul de greutate. Centrul de greutate ține de văzul pe care-l pierd. Dar cu tine n-am nevoie de văz. N-am nevoie să te văd. Te știu. Îți știu coapsa, cotul, palma, călcîiul. Pielea ți-o știu centimetru cu centimetru. Zbîrcitură cu zbîrcitură, încheietură dureroasă cu încheietură dureroasă... Asta era? Nu-i o rușine să îmbătrînești, cum li se pare scriitorilor tineri. Habar n-au ce înseamnă dulcea mîhnire a bătrîneții. Hei, e un cîine de față, ce Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de greutate. Centrul de greutate ține de văzul pe care-l pierd. Dar cu tine n-am nevoie de văz. N-am nevoie să te văd. Te știu. Îți știu coapsa, cotul, palma, călcîiul. Pielea ți-o știu centimetru cu centimetru. Zbîrcitură cu zbîrcitură, încheietură dureroasă cu încheietură dureroasă... Asta era? Nu-i o rușine să îmbătrînești, cum li se pare scriitorilor tineri. Habar n-au ce înseamnă dulcea mîhnire a bătrîneții. Hei, e un cîine de față, ce Dumnezeu! Cît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sau nu? Camuflarea S e ia o scândură, înaltă de 4 m, groasă de 4 cm și lată de 0,35 m. Și se îmbracă, desigur, cu tablă galvanizată de 0,5. Bătută bine cu ținte, din doi în doi centimetri. Și se îngroapă în brâul de beton, placat cu pietre de râu. Și alături încă o scândură de fag, bineînțeles, ca și prima. Și tabla o va înveli bucuroasă și pe aceasta, cum cu bucurie vor fi bătute și cuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
făceau că scanează, în realitate pândeau resturile de la masa dulăilor, și doi sau trei draci excluși din Iad, din varii motive, precum și un extraterestru care își pierduse telecomanda pentru a se reîntoarce în virtual. Grâul nu s-a mișcat un centimetru nici înainte, nici înapoi. O ciudățenie tulbură viziunile paranormalilor angajați. Dedublările lor nu se mai întorceau, trupul spionilor minții căutându-și identitatea pe străzi, prin hrube, în abatoare și chiar printre actorii teatrului. La început, un copil s-a plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
volumul distanței? Dacă îl inundăm cu părinți, nu cumva nașterea mea e prescrisă? Dacă înmulțim trecerea cu pașii adunați de la început până la sfârșit, nu cumva numărul rezultat e mai mare decât lungimea vieții? Dacă adăugăm și energia depusă în fiecare centimetru de gând, în fiecare volum de speranță, în fiecare dreaptă infinită de vis, nu cumva, spațiul fiind curb, ne întoarcem la începuturi? Până când se repetă această întoarcere? Nu cumva curba are alt traseu de fiecare dată? Când putem ști că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să te hrănești vreme de mai multe luni. -O să aibă loc un război? întrebai. -Despre asta știi mai multe decât mine. Crama e acolo, iar acum iată fericirea. Deschise o ușă. Văzui un bazin adânc de vreo treizeci de centimetri, vast, umplut cu o apă ticsită cu sloiuri de gheață, din care se ițeau la suprafață puzderie de gâturi de sticle de șampanie. Ai fi crezut că e o inundație datând din era glaciară ce invadase mormântul acelui împărat chinez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fast de care cu siguranță că nefericiții nu beneficiaseră. Guns fotografiase apoi felurile de mâncare lângă bucătar, însoțite de o notă privind compoziția exactă a meniului comandat de condamnat, numele acestuia și data execuției. Dimensiunile- un metru pe optzeci de centimetri - îți permiteau să admiri luciul cartofilor prăjiți, care figurau pe cvasi-totalitatea clișeelor. Niciunul nu comandase vin, bere, nici alcool. Băuturile specifice erau la fel de copilărești ca mâncarea: lapte, ceai rece, Coca. Rari erau cei care îndrăzneau să încerce un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-se pe spate, izbind din toate puterile în mijlocul geamului, făcîndu-l cioburi. La o parte, la o parte! se aude și țipătul Curistului, care se îngrozește văzînd că Roja nu se mulțumește doar cu atît, că își continuă opera de distrugere centimetru cu centimetru, curățînd rama de lemn pînă la ultimul colț de sticlă, plesnind apoi fiecare fotografie de cîte ori e nevoie ca să fie făcută ferfeniță, aplicînd lovitură după lovitură și cutiei de placaj care pînă la urmă șubrezită de tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spate, izbind din toate puterile în mijlocul geamului, făcîndu-l cioburi. La o parte, la o parte! se aude și țipătul Curistului, care se îngrozește văzînd că Roja nu se mulțumește doar cu atît, că își continuă opera de distrugere centimetru cu centimetru, curățînd rama de lemn pînă la ultimul colț de sticlă, plesnind apoi fiecare fotografie de cîte ori e nevoie ca să fie făcută ferfeniță, aplicînd lovitură după lovitură și cutiei de placaj care pînă la urmă șubrezită de tot se desprinde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
om, dar numai pînă la un punct, după aceea îl ruinează, îl transformă, îl sufocă, îi schimbă personalitatea, începu să se gîndească, luînd la rînd cămăși, paltoane, sacouri și perechi de pantaloni. Scoase fiecare umeraș de la locul său, îl cercetă centimetru cu centimetru, îi netezi textura, și în cele din urmă îl puse cu grijă la loc ca să nu facă zgomot, urmărind în același timp cu coada ochiului somnul Bătrînului. Se înfioră dîndu-și seama cît de multe știa despre viața acestui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
numai pînă la un punct, după aceea îl ruinează, îl transformă, îl sufocă, îi schimbă personalitatea, începu să se gîndească, luînd la rînd cămăși, paltoane, sacouri și perechi de pantaloni. Scoase fiecare umeraș de la locul său, îl cercetă centimetru cu centimetru, îi netezi textura, și în cele din urmă îl puse cu grijă la loc ca să nu facă zgomot, urmărind în același timp cu coada ochiului somnul Bătrînului. Se înfioră dîndu-și seama cît de multe știa despre viața acestui om, care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
degetele sale încep să se joace cu firele de păr năclăite de sîngele care încă se mai prelinge din rană, să le răsucească, să le dea la o parte ca să vadă mai bine, s-a lovit rău, unu, doi, trei centimetri, de la asta i se trage amețeala, pune Gulie diagnosticul, va trebui s-o coasem, altfel nu o să se cicatrizeze, foarte bine voluntarule, zice Dendé, că eu m-am săturat să tot fac pe mama răniților, ia-l tu în primire
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
televizor, sau cel mult să frunzărească vreo carte? Se duse la baie și începu să se privească nemișcată în oglindă. Cu stilul ăsta de viață în curînd o să ajungi o cîrpă, începu să și spună, simțind cum amețește, cercetîndu-și fața centimetru cu centimetru. Funtea ridată, obrajii supți, pleoapele obosite, buzele deshidratate. Nătăfleațo, ce alte motive îți mai trebuie, ca să te hotărăști odată să pui capăt unei asemenea vieți? O să vezi că totul nu va depinde doar de tine, e doar nevoie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]