949 matches
-
egalat. Pe măsură ce consuma bolta, aceasta devenea din ce în ce mai gri, mai posomorâtă și mai grea. Lumina arde magia nopților. În curând, tot ce rămâne din cerul magnific de iarnă, portocaliul maiestuos punctat de fulgii căzători de zăpadă, este un murdar și monoton cenușiu în care apare pe undeva un slab și banal disc alb de lumină firavă. Ăsta a fost răsăritul și el face această zi specială, pentru că nu a mai fost una ca ea și nici n-o să mai fie. Prima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
parte din spiritul tău." Se concentră și, cât mai rapid posibil, își aduse la un minim durerea. O stinse cu fericirea adusă de această oportunitate nesperată. "Gata! Fă ce vrei, dar nu lăsa în ea nici un Sfetnic!" " Voi vorbi cu Cenușiul în această privință. E responsabilitatea sa. Ești gata?" "Gata... cine ești?" "Eu sunt părintele Feodin, copil al lui Dumnezeu, și acum dă-te la o parte!" zise preotul cu vocea cea mai înțelegătoare. Corvium se retrase în interiorul minții sale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
muribunzi și încăpățânați. Își lăsă She'le'ri bine înfipte, unul în pieptul unui soldat, iar celălalt în gâtul unui Gardian, și își scoase sabia. Aceasta scânteia în trei culori, fiecare dominând la rândul ei câteva secunde lama: roșul sângelui, cenușiul primejdiei și negrul trădătorului. Se înfurie când își dădu seama că din cauza lui Govar avea acum problema asta și că mai mult ca sigur mai erau și alte grupări de Gardieni și soldați care cercetau măruntaiele pământului. Tăie puternic în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cocor Cu aripa deschisă se ridică Din stuf, sfâșietor de trist scâncind, Sau cai tătari, dând roată fără frică, Sălbăticiți, nechează pe un grind. Amurgu-mbracă Delta toată-n aur Cu turla unui sat lipovenesc, Dar umbrele ostroavelor de plaur Albastrul cenușiu îl împânzesc. Vaporul taie noaptea șoptitoare, Și valul ce se-ntunecă-ntruna, Când cele cinci coline cresc în zare, De aur vânăt cum e pruna. Cerințe: 1. Selectați expresiile artistice 2. Scrieți cinci adjective din text și alcătuiește cu ele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Moș Crăciun cu sania de jucărie, nu mai aveau nici un sens pentru că nu erau colorate. Fiecare sat de jucărie avea un Moș de jucărie. Dar cel din satul acesta era și el acum cenușiu, ca și jucăriile din sacul lui cenușiu, și globulețele, și brăduțul - nici măcar Crăciunul nu mai era o sărbătoare frumoasă. Căluții de lemn, care au dat o raită prin sat, au văzut că numai căsuța lui Pinocchio păpușa de lemn - mai era colorată. Și au dat sfoară în
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
nădejdea că va găsi o cărare pe care ar fi putut să o apuce fugarii. în două rânduri, Balamber pătrunse printre arbori, însă nu întârzie mult să cerceteze și se întoarse la albia torentului; soarele era cu totul acoperit de cenușiul norilor, astfel încât apa curgea fără reflexe, lăsând să se vadă limpede pietrele rotunde și pietrișul mărunt de pe fund. Trecuse destulă vreme, când Rutger, fără să spună nimic, urcă din nou malul jos din partea lui și o porni pe o cărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus distinse, mai întâi în șoaptă, apoi tot mai intens, ecoul unui bubuit depărtat. Soarele apunea și, pe când lumina zilei se stingea domol, feluritele nuanțe de verde ale vegetației din jur dispăreau tot mai mult sub vălul uniform al unui cenușiu trist, prăfos. în fine, încetul cu încetul, spațiul dintre cele două maluri începu să se lărgească tot mai mult și înaintea lui Sebastianus, pe fundalul munților povârniți, se deschise în sfârșit spectacolul unei cascade strâmte, care, de la o înălțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din dubă În curtea Închisorii, Tony Pavone avu o stare de leșin, de pierdere a echilibrului mintal. Trăia cu senzația unei santinele ce Îl duce pe ultimul său drum. Închisoarea era construită din barăci de lemn vopsite cu un gri cenușiu extrem de Întunecat, având această senzație, poate și urmare a orei Înaintate: trecuse de miezul nopții când noul chiriași era condus către camera de primire a noilor arestați. Aceste sinistre barăci, erau Împrejmuite cu un gard de sârmă ghimpată eșalonat pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
timp fără să-și facă un plan pentru cazul în care avea să rămână singură. Știi ce e înfricoșător ? a zis Irene. Ar fi putut să continue cu multe lucruri - cu felul în care lumina aurie se stingea brusc în cenușiul apusului, cu faptul că frumusețea durează așa de puțin, cu ideea că devotamentul și prietenii sunt lucruri rare. Faima și banii n-or să te facă fericită. Crede-mă când îți spun că omul se obișnuiește cu orice și curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din fața ei ar fi putut să-i garanteze c-avea să aibă parte de alinare și de liniște sufletească, așa cum garanta, prin forța și hotărârea ei, viața liniștită a băiețelului. Pearl și-a tras mâna. Avea niște ochi de-un cenușiu profund, aproape de culoarea plumbului - cel mai robust dintre metale. Eu o să fiu înăuntru, i-a spus femeia. Pearl s-a întors la cabană, și-a luat fiul de mână, dar nu i-a zis nimic bărbatului care stătea în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
țărână bucăți de dor, le învelesc cu stihuri scăldate-n aghiazmă dincolo de mine, curcubeul și-a schimbat culorile, apusul a devenit răsărit, mâine e Ajunul Crăciunului, nicio stea nu se aprinde pe sufletul iernii... cerneala a invadat cerul nespus de cenușiu, îngerii sorb rime, se lăfăie apoi pe zăpada pufoasă acoperindu-mi gândurile-petale de vis ofilite. Zăpezi, numai zăpezi, în cer, pe pământ și în viață un vers aleargă spre Pomul de Iarnă încărcat cu ninsori, începe Colindul, aproape de zori. Colindul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
acum mai am sacul ăla mare și gol; îl țin ca pe un steag capturat dintr-o țară îndepărtată. La Paris, când am ajuns în Gare du Nord, am înțepenit. Erau prea multe culori și prea multe lumini! Nu era cenușiul și întunericul de acasă, cu care ochii mei se obișnuiseră. Așa am început eu să aprehendez Occidentul: SENZORIAL. Văzând, pipăind, mirosind, gustând, atingând. Nihil est in intelectum... știi tu povestea. Mi s-a făcut brusc frică și a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
el în logică, dar e atât de străveziu și tras la față, că parcă e un spectru și nu-l mai recunoști, și nici el nu mai știe cum îl cheamă și pe ce lume se află. „Posibil pe posibil, cenușiu pe cenușiu”, cum zicea bătrânul Hegel, asta-i logica. Măi, ce-mi vine să fac o analogie cu remarca lui Kierkegaard despre sistemul lui Hegel, da’ pe invers! Numai că ar fi o labă tristă într-o țară în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
logică, dar e atât de străveziu și tras la față, că parcă e un spectru și nu-l mai recunoști, și nici el nu mai știe cum îl cheamă și pe ce lume se află. „Posibil pe posibil, cenușiu pe cenușiu”, cum zicea bătrânul Hegel, asta-i logica. Măi, ce-mi vine să fac o analogie cu remarca lui Kierkegaard despre sistemul lui Hegel, da’ pe invers! Numai că ar fi o labă tristă într-o țară în care chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sindrofii feminine, că te afli la porțile altei lumi, atât de înșelătoare păreau acele după-amieze, asemeni perdelelor mohorâte ale solemnei încăperi. Erau totuși amurguri când razele soarelui, căzut în apus, scoteau la iveală camera într-o lumină roșiatică, decolorată de cenușiul marilor perdele, vrându-se imperiale, și răsărea o dulce așezare a covoarelor de lână, nebăgate în seamă până atunci, a pernelor lucrate la gherghef ori cu fețe brodate naiv, închipuind nimfe și fauni, luminări de animale exotice ori seraiuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
păream o plutire pe suprafața unui ocean; ea mă sărută. „Dacă nu ne întâlneam atunci”, spusei. - „Trebuia să ne întâlnim!” preciza pentru a nu știu câta oară. Unghiul literei nu se mai văzu, amândoi formam acum o linie dreaptă în cenușiul camerei ce era abia luminată de becul de afară. Deodată, așa cum ne aflam furăm cuprinși în unghiul stelei ce trecu peste noi prin fereastră odată cu rotirea pământului, și-n clipa aceea devenirăm nesfârșit de frumoși. Acum, la data scrierii acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
luminii de iunie: eram, pentru o clipă, în 1941, imediat după aceea din nou în camera aceasta, acum la început de septembrie 1955, dar timpii nu contează. Ea mă îmbrățișă încă o dată, camera cu luminile ei stinse ne cuprindea în cenușiu, iar eu nu îndrăzneam să învârt comutatorul. „Cum ai putut să spui că nu știi dacă ai iubit vreodată cu adevărat? Dacă e așa, ce-a fost atunci, în 1941? Și tu și eu știam. Cum nu știi?” - „Mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a marii întinderi. Se încheiase anul 1954. 26. Rex stătea întins pe cimentul curții la soare: era în luna mai a anului 1955. Rostesc aceste cuvinte de nimic cu solemnitatea cu care aș anunța un nu știu ce eveniment major, dovadă a cenușiului curgerii vremii atunci, când simți necesitatea evadării fie și în ridicol chiar față de tine însuți. Orice. Rex era singurul care nu avea probleme existențiale și ființa în afara acestor așa-zise reguli sociale care îți cotrobăie în destin, un simplu agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rigoarea regulilor profesionale se succedau într-o monotonie în care viața însăși părea a fi fără rost. Căci ce rost, îmi spuneam, puteau să aibă zilele acelea searbăd trecătoare, în care toate semănau, fiecare una cu alta, sub domnia unui cenușiu fără întoarcere. Procesele, ceasornic al vieții sociale, se succedau cantonate în trei-patru zone, devenite plictisitoare, ale codului civil, mereu aceleași, căci vântul alungător, prin secătuirea Dreptului (nu era vorba de îndreptarea lumii, cum ni se spunea), era același cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dețin funcții, mai mult sau mai puțin de control, pentru propaganda tinerilor naivi de altădată, au înțeles că s-au înșelat, că au crezut, că nu mai au ce face, că energiile lor se topesc în van. Amurgul intra în cenușiu. - Am venit să-ți vorbesc, reluă el, pentru că te aflai în cumpănă, iar eu, la toate răscrucile tale de viață... Nu-l mai auzii. Pieri în semiântunericul odăii, dar nu înainte de a-i simți ocrotitoarea mână pe umărul drept: ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cum spui tu. Lupul și năravul. După câteva zile, m-am trezit și m-am simțit... altfel. Nu știam de ce. Stăteam sub plapumă și mă întrebam ce să fie. Lumina de afară se schimbase: un gălbui pal, de primăvară, după cenușiul sumbru al iernii. Să fi fost asta? Nu eram sigură. Apoi am observat că nu mă durea nimic; prima dimineață după mai bine de un an când nu mai mă treziseră durerile de oase. Dar nu era nici asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
funcționa întotdeauna. E grav, va trebui să îl scoatem. Sub ochii noștri, degetul mi s-a umflat și s-a îngroșat, ca într-un videoclip accelerat cu pâinea care crește. În același timp, și-a schimbat culoarea, din roșu în cenușiu, apoi în aproape negru. —Iisuse, a zis Aidan, asta chiar e grav, poate chiar va trebui să-l scoatem. Ar fi cazul să te ducem la urgență. Am sărit într-un taxi, cu mâna mea întinsă peste noi doi, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
după care am orbecăit până când l-am zărit pe amicul Fielding în celălalt capăt al sălii. Îmbrăcat cu un smoching alb, își topea șoaptele în boarea ce plutea în jurul unei fete miraculos de frumoase. Purta o rochie decoltată de un cenușiu roșcat - o rochie care făcea ape ca imaginea unui televizor. Părul castaniu cobora în bucle pline peste supapele sensibile ale gâtului și peste tonusul lui care vibra de viață. Fără să-i mai las timp lui Fielding să mă interpeleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scriitor îl cheamă Martin Amis. N-am auzit niciodată de el. Tu știi ceva scris de el? ... Mi-am ridicat privirea cu o tresărire: o vreme fără vreme deocamdată. Uneori, când aerul e așa de ceaușiu ca acum - de un cenușiu impecabil, o adevărată negare a însăși ideii de culoare - și milioanele de pitici își înalță capul, e greu să deosebești aerul de impuritățile din ochii noștri omenești, ca și cum căzătoarele arabescuri pufoase de praf purtate spre înalt ar face parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sale. Am recunoscut-o pe vecina de palier, care sughița scuturînd din cap În timp ce un bărbat cu aspect sărăcăcios o consola mîngîind-o pe spate. Soțul ei, am presupus. LÎngă ea era o femeie de vreo patruzeci de ani, Îmbrăcată În cenușiu și ținînd În mînă un buchet de flori. Plîngea În tăcere, ferindu-și privirea de la groapă și strîngînd din buze. N-o văzusem niciodată. Separat de grup, Îmbrăcat Într-un pardesiu Închis la culoare și ținîndu-și pălăria la spate, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]