2,002 matches
-
cu regele Franței asupra posesiunii unor Întregi cartiere din oraș. Florența avea să cadă și ea În haosul care se revărsa asupra Întregii creștinătăți. — Dar voi sunteți loviți de boli imunde... Cum e cu putință să vi se Îngăduie să cerșiți nestingheriți, sub privirile cetățenilor onești? Întrebă poetul. — Nici unul dintre noi nu e cu adevărat Însemnat de bolile pe care le vădește. Străjerii o știu prea bine și se mulțumesc să adune În fiecare zi câte un pumn de bănuți ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ridică, scoțând pieptul În față. — De aceea am venit să te anunț, că vinovatul pentru uciderea spițerului a fost arestat acum o oră. — Ce? exclamă Dante. Și cine... — Oamenii mei au surprins un pehlivan cunoscut, unul pe nume Giannetto, care cerșește de obicei la Santa Maria Novella, În timp ce Încerca să vândă În piața de pe Lungarno câteva recipiente din sticlă care au fost recunoscute ca provenind din prăvălia meșterului Teofilo. Acum e la Stinche, la tortură. Se declară nevinovat, dar nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
doinitul, un bir nou pus pe capul acelora care, ca să-și mai astâmpere amarul, făceau și cântau doine de jale, de haiducie, de înstrăinare. Mulți luau calea codrilor, dar cum nici pe-acolo nu trecea nimeni, luau calea orașelor, unde cerșeau prin fața hanurilor, a bisericilor, a curților boierești. Urzicile, ștevia, loboda ajunseseră la prețuri exorbitante. în târgul Vasluiului o mulțime flămândă a devorat un car cu măcriș cu tot. în fața unui sat părăsit fu văzută pe la cântători o namilă de lup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cum s-o ajut să mă duc acolo În garsoniera aceea unde am mai văzut un mort pe nea Dumitru lui măcar n-a trebuit să-i privesc zvîrcolirile zbaterea aceea de vită Înjunghiată disperarea hidoasă cu care muribundul Își cerșește ultimele secunde de viață nu pot nu mă duc mai bine mă ascund mă bag În pat și-mi trag plapuma peste cap nu vreau să aud dacă mai sună nu vreau să mai știu mi-e frică cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
jur. Încerca să-și pună ordine În gînduri. Vasăzică, Albu dispăruse și familia lui urma să plece din țară. Oare s-o fi Întors acasă? Și nevasta lui l-o fi iertat? Sau poate vagabondează pe undeva cu mintea dusă, cerșește, doarme prin tufișuri sau prin intrările metroului ca atîția alții pe lîngă ale căror drame trecem fără să le vedem. Poate nici nu mai există. Nu e prima oară că dispare, spunea nebunul ăla. Dar el era de mult dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mi-am cumpărat parizăr și penteleu și o pîine neagră de toți banii și-am Înfulecat ca un spart În sala de așteptare de clasa a doua atunci am știut că n-am să pier dacă nu simți rușinea cînd cerșești Înseamnă că ai stofă de Învingător și spate ce spate salahor a Întîia la BCS opt ore cu cărțile-n spinare la mutatul depozitelor aveam mușchi nu glumă și mîntuitoarele alea durdulii li se scurgeau ochii după mine și Panait
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
holbeze la el cu privirea aia candidă și să îi spună cât de minunat și profund este. —Claire, pot să iau o țigară? am întrebat-o. —Sigur. Mi-a pasat pachetul. —Sam, nu știam că fumezi. De fapt, nu fumez. Cerșesc câte una ocazional. De fapt, în timp ce dădea din mâini i-am observat câteva semne pe mână și voiam să le văd mai îndeaproape. Când am luat pachetul am văzut patru adâncituri roșii în partea cărnoasă din palmă, făcute fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerînd Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vînjoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
calea cortegiului, Îi Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfîrșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la Julián Carax, sau la acea fantoșă fără chip care mirosea a hîrtie arsă și se declara personaj scăpat din paginile unei cărți. Prin noiembrie Împlinisem o lună de sobrietate, fără să mă apropii nici măcar o dată de Plaza Real ca să cerșesc un crîmpei din Clara la fereastră. Meritul, trebuie să mărturisesc, nu mi-a aparținut În Întregime. La librărie lucrurile Începuseră să prindă viață, iar tata și cu mine aveam mai mult de lucru decît puteam face față. — În situația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dracului, domnule, mai trebuie să te gândești și la copiii dumitale! Doar nu ți-au făcut nici un rău. Și nici n-au cerut ei să fie aduși pe lume. Dacă-i lași așa în voia sorții, atunci o să ajungă să cerșească. Au avut destui ani de viață bună. Mai mult decât au majoritatea copiilor. Și pe lângă asta, cineva o să le poarte de grijă. Dacă lucrurile ajung într-o criză, familia MacAndrew o să le plătească școala. — Bine, dar nu ții la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o să-ți facă niciodată nici cel mai mic reproș. — N-are decât să se ducă învârtindu-se! — Și nu-ți pasă dacă oamenii te consideră un porc fără pereche? Nu-ți pasă dacă ea și copiii dumitale o să trebuiască să cerșească pentru a putea trăi? — Câtuși de puțin. Am tăcut o clipă pentru a da o forță suplimentară replicii următoare. Am vorbit cu toată hotărârea de care eram în stare: — Ești un mitocan fără seamăn! — Mă rog. Acum, că ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nou, îndreptându-se spre prizonier, atingându-l cu vârful cizmei de trei ori, mici lovituri în spate și în burtă, așa cum faci pentru a vedea dacă un câine a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să prindă cizma, pentru a cerși îndurare, fără îndoială, însă Matziev îl împinse strivindu-i fața cu cizma. Micul breton gemu, apoi scoase alte urlete, când colonelul îi vărsă pe piept conținutul unei găleți cu apă pe care o avea în mână. Vocea, trebuia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
genunchi, căutând să-i sărute picioarele desculțe, cu unghii sidefii. Ea se va retrage demn și îi va spune să se ridice. El nu se va ridica. Ea îl va ruga să se ridice totuși. El va plânge și va cerși salvare. Și ea îi va spune: Cu ajutorul Maicii Tereza și al credinței și al umilinței, vom face tot ce se poate! Așa își închipuise Contesa. Pentru asta era pregătită. Și acum... acum voia doar să doarmă, să plângă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
E o ridicătură mică, ascuțită și totuși oarecum cărnoasă și vulnerabilă, nu tare ca piatra (cu siguranță că nu se întărește ca lumea niciodată, poate doar cu forța, dacă o freci trei ore). Omul ăsta s‑a lipit de Anna, cerșind un pic de dragoste și toleranță, ceea ce nevastă‑sa îi refuză mereu sub cele mai stupide pretexte. Așa un funduleț de fată, sigur neînceput, e un deliciu! Cred că visez, face Anna către camarazii ei. Iar greutatea funcționarului apasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și‑a distrus de tot ciorapul drept, oare să‑i cer la timp o pereche pentru Anna, se gândește Rainer, dacă tot le strică cu atâta dezinvoltură, până când nu e prea târziu, sau mai bine nu, orice numai să nu cerșesc. Acum o să intru iar în casă, la urma urmei mama a ieșit din circuit pentru tot restul serii. Dacă vor să audă o poezie de‑a mea (și Sophie scrie poezii, dar cam fără chef), am să le citesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vrea să poarte pantalonii pe care i‑a avut la prima comuniune, se îmbracă doar în blugi. Pentru că banii de buzunar trebuie economisiți (dacă‑i pe‑așa, părinții ar putea să nici nu‑i mai dea bani), ești nevoit să cerșești bani de blugi de la bunica sau de la sus‑numita mătușă și să prestezi în schimb servicii de curier, care‑ți subminează demnitatea personală și te împing pur și simplu către tâlhărie, fiindcă n‑ai încotro. Nici acum Rainer n‑are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un pas Înapoi. Eram din ce În ce mai dezgustat de mine Însumi, la gândul că nu eram În stare să fac absolut nimic pentru femeia din fața mea, sfâșiată de disperare. Simțeam o nevoie acută de a Îngenunchea În fața ei și de a-i cerși iertarea, de a primi ordine de la ea și de a le Îndeplini cu fidelitate, Îmi doream să Îmi primesc pedeapsa și să-i jur loialitate. Toate aceste dorințe deveneau din ce În ce mai puternice și Începeau să descompună În mii de bucăți tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sado-masochismul pe care-l cunoștea doar din cărți și, cum repeta fără Încetare că dorea să devină sclava noastră, am biciuit-o puternic, sfâșiindu-i pielea de pe fund și de pe spate. Fata a Început să plângă cu sughițuri și să cerșească Îndurare. Fără a o lua În seamă, i-am introdus un purgativ și o priveam cum se murdărise de materii fecale, În timp ce mă lăsam penetrată În fața ei. Fata aceea mai vine și acum din când În când la mine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Își Închipuie Keiko. Într-o vreme am fost o vedetă În țara aia nenorocită, mereu aveam lângă mine câteva actrițe sau manechine, cu care cheltuiam pe seară câte două milioane de yeni. Ce mai chefuri trăgeam! Iar acum am ajuns să cerșesc În mijlocul vagabonzilor din New York. Tocmai ăsta e șpilul poveștii mele: am gustat și din paradis, dar și din iad. Am cunoscut măreția și mizeria. Crezi că am chef să-ți povestesc ție toate astea? Crezi că am chef să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cel mic, În care cineva Îi Înfipsese un ac, de care agățase un fir de gută. Chiar și când lua chipul mamei mele implora iertarea cuiva. Toate femeile acelea se târau În patru labe, ca niște câini, cu genunchii Înroșiți, cerșind iertarea unui personaj a cărui identitate Îmi rămânea necunoscută. De un lucru eram Însă sigur: nu eram eu acela. Încercam să-mi imaginez acel chip, așa cum pe vremuri sclavii trăgeau cu ochiul pe furiș la plecarea familiei regale. Pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
formă epidemică, între 1915 și 1926, copiii din Europa Occidentală. Aceasta produce o modificare vizibilă a personalității. După faza acută a bolii, copiii pot să devină mult mai neastâmpărați, iritabili, agresivi chiar, și par să-și piardă întregul simț moral. Cerșesc, fură, mint și sunt adesea cruzi. Vorbesc fără încetare și devin de nestăpânit la școală și acasă. Adesea se observă o curiozitate sexuală anormală și probleme sexuale. Adolescenții care au suferit de encefalită ilustrează uneori anumite trăsături ale acestui sindrom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am ratat-o. După asta, aș fi putut la fel de bine să fiu babysitter. Becker nu fusese la cercetași când era tânăr, atâta lucru era sigur. După patru partide, am aruncat o bancnotă de douăzeci pe masa de joc și am cerșit îndurare. Becker mi-o aruncă înapoi: — E în regulă, zise el. M-ați lăsat să vă bat. Ăsta e un alt lucru pe care trebuie să-l înveți. Pariul e pariu. Să nu joci niciodată pe bani decât dacă intenționezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trimisese într-o zi... Nu vom avea cruzimea să întrebăm cum se descurca Socrate ca să poată pune sfeclă și gulii în farfuria Xantipei, celebra lui cotoroanță, și în ale celor trei fii ai lor, Lamprocles, Sophroniscos și Menexenos. Dar a cerși, a lua bani fără a da nimic altceva decât compasiune este oare mai bine decât să primești bani în schimbul unei munci? Nu prea credem... Aristip nu detestă, dar nici nu iubește banii. Contrar prefesioniștilor detestării, care nu izbutesc niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu este alienat nici de faptul de a-i avea, nici de acela de a nu-i avea. Aristip privește la fel bogăția și sărăcia, două stări constrângătoare, care îngrădesc libertatea și fac imposibilă o reală autonomie. A trebui să cerșești echivalează cu a avea mereu grija bunurilor tale: viața e prea scurtă ca să pierdem timpul cu niște activități de care ne putem lipsi. Câteva anecdote ni-l arată pe Aristip pe puntea unui vas în momentul în care se anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]