66,018 matches
-
Ioana Diaconescu Foișor Îmi însușesc acoperămîntul roz verde De sub care pot privi stelele Pădurea de sub cer Așezată pieziș pe foișor Insula cețoasă desprinsă verzuie Lent printre crengi plutind Salcîmi pufoși privirea mea galeșă Plecată în iarba cotropitoare Ce-mi udă pantofii de mătase cu flori Amintiri Peste umbra mea colorată roșu aprins Melc ce mă-nghite
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
într-o cochilie spongioasă Mă ridică în aer Aura gîzelor din jurul capului meu Încărcat de aripi străvezii minuscule În oglindă pielea ta palidă și gura aprinsă Un fagure În urcare alerg pe un deal înfrunzit Pe sfîrșitul de vară În cer în ocean În ocean cu mine în brațe Plutești În cer în ocean Visez Focul dealurile Vara Se stinge în patos Furtună fierbinte Seceră în iarba uscată Cu toate aromele verii Mă răpește în constelație Centaurul Astfel cît să nu
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
capului meu Încărcat de aripi străvezii minuscule În oglindă pielea ta palidă și gura aprinsă Un fagure În urcare alerg pe un deal înfrunzit Pe sfîrșitul de vară În cer în ocean În ocean cu mine în brațe Plutești În cer în ocean Visez Focul dealurile Vara Se stinge în patos Furtună fierbinte Seceră în iarba uscată Cu toate aromele verii Mă răpește în constelație Centaurul Astfel cît să nu înțeleg rostul terestru Al vieții mele Din deal Împăienjenește ochii Lumina
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
propriul gâtlej din propria inimă fiind și ca o anulare a amestecului de sensuri și de senzații în melanjul lor provocator de neliniște vorbire directă care ar putea anunța o noapte mai puțin întunecată (dar și gluma neinspirată că - pe cerul negru al gurii - stelele se văd mai luminos...). Temperarea lăcomiei - anihilarea excesului de senzitivitate și gust renunțarea la vinuri înspumate și dulcețuri provocatoare care probabil însoțesc omul încă din pruncie. Vorbire directă. Spinii se împuținează - gâtlejul e tot mai liber
Indirect despre vorbirea directă by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5092_a_6417]
-
semăna cu un mare strateg semăna cu un ilustru savant l-am privit cu admirație îndelung foarte atenți să nu-l tulburăm deodată în spatele nostru am simțit un foșnet pași ușori ca niște aripi de rândunici o mișcare bruscă a cerului și a pământului și când ne-am întors puțin foarte puțin privirea înapoi ceva s-a cutremurat din temelie nu eram singuri îl priveau împreună cu noi pe Necunoscut toți cei pe care îi întâlnisem - într-un fel sau altul - pe
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
care cad cucernic 2 Frunzele, din nuc căzând. Cum, în aer, ar scrie. 3 De fapt am doi nuci. Ce mă țin sub ăst tir. Ei, doi; și eu, singur. 4 Ce morman de frunze, sub nuc! Și nucile pe cer - ofrande. 5 Nucul rămas în pielea goală, atletic. L-a bătut, cine? 6 Ultima frunză, din vârful nucului; ce-mi cade pe umăr. 7 Iau în mână frunza de nuc și-i privesc nervurile urcând 8 mi-am luat liber
Rozar cu nuc by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5114_a_6439]
-
6 Ultima frunză, din vârful nucului; ce-mi cade pe umăr. 7 Iau în mână frunza de nuc și-i privesc nervurile urcând 8 mi-am luat liber o zi întreagă pentru nucul ce-mi dă liber 9 Și - pe cer - nuci și stele! Încă-n acest echilibru precar... 10 (a doua zi) Dar corbii, în rotocol, de capul lor. Cioclii nucilor. 11 Frunză de nuc, amară; adusă-n casă; pe care-o presez. 12 Nuci pe jos. Am să-mi
Rozar cu nuc by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5114_a_6439]
-
Acuma, știm Lumina soarelui nu ne mai e de-ajuns. O fabricăm chiar noi și-o-ntindem peste tot, Spunîndu-ne cu-nfrigurare și trufie: „Uns?! Wir sind nicht Schweine, aber Menschen, gleich wie Gott!“ Oh, mii de ani, vrăjiți, sub cerul plin de stele, Un cort cu pînza prinsă în ținte de lumină, Am stat. Și ne spuneam: „Vedeți ! Vedeți ! Doar El e În stare de-o asemenea construcție, divină... Noi sîntem fiii Lui, cu suflete nemuritoare.“ Acuma, însă, știm: e
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
îmi atingă mintea Veșmântul tău de aer să îmi atingă mintea și să-mi picuri în suflet acel balsam secret, Măicuță și Crăiasă a plânșilor și marea apărătoare-a noastră, al lumii-ntregi buchet adus spre închinare Fiului ce, în ceruri, pe tronul de lumină s-a așezat și stă peste catapeteasma de ape din văzduhuri unde cete de îngeri fulgerători adastă... Tu ești Regina lor, Măicuță îngerească! În alba ta ținută, ești floarea cea cerească și orice suflet candid va
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
din văzduhuri unde cete de îngeri fulgerători adastă... Tu ești Regina lor, Măicuță îngerească! În alba ta ținută, ești floarea cea cerească și orice suflet candid va vrea să te iubească... În noaptea cea amară tu ești lumina noastră! În cer și pe pământ. Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Măicuța Domnului, ajută-mă în toate, dă-mi acea libertate de dincolo de libertate, alungă satana din preajma mea, vindecă-mi sufletul și mintea cea nemernică și întreg trupul. Măicuța Domnului, nu mă lăsa
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
cobitoare! Nu acum. Mai târziu, mai târziu. Acum voi să mai adast în propria-mi umbră. Să-mi mân mai departe prin trup bivolii sîngelui viu. Tu ești pasărea vidului, tu ești pasărea limitei, mi-este greu... Păcat, la liziera cerului ne-așteaptă de mult Dumnezeu păcat, iar se va întrista fratele nostru Ioan... Explozii oranj. Zori vineții peste Spitalul Clinic Republican. În dreptul ferestrei de la etajul al doisprezecelea, zglobii rândunele, ciurliu, ciurliu! țes pânza unei noi zile cu firul respirației mele
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
ce vine în atingere cu mine cuvintele ploaia de-afară scaunul bucățile de ziar frazele din Nietzsche până când ființa mea începe să se topească în circumferințele sale de fum, ce tot cresc și cresc, ies din casă, se extind la cer se amestecă ușor cu văzduhul și norii Noul Iconar Lui Vasile Levițchi, in aeternum De câteva zile, apare printre discipoli umbra Profesorului Caii Hurmuzăcheștilor nechează-n lucarne Ay, în absența solului, plantele-acestea ar putea slobozi rădăcini în paharul cu apă
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
Angela Marinescu peste cer s-a întins o pîclă. aerul este nemișcat ca un lac. un tînăr stă, abuzat și gol, la fereastră. au venit țiganii cu aparatele de măturat parcurile de joacă pentru copii să fie curat ca lacrima spațiul de sub nasul progeniturilor
Peisaj by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/5225_a_6550]
-
somn, în chip firesc fericite. Omului spune-i copac umblător, iar pe copac numește-l om de-a pururi în picioare. ” Muzeografi hirsuți rotesc o lingură de lemn în prânzul arhaic din ceaun (aici cărturăria e un har). Închinăm spre cer fiecare, apoi în pălincie intrăm, curioși să știm cum se face tăria, uitând că suntem dintotdeauna beți, suprema pricepere-i să ai alcooluri proprii, lăuntrice, să-ți chemi beția una, două, la dorință. Care pălincă s-ar putea asemui de
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
un cântec alunecă tandru prin așternutul îmbrățișărilor noastre de demult. Morile de vânt toacă aerul și taie păsările pe care le-ai visat zburând spre țările calde. Tu la ce te gândești? La păsări sau la zbor în vânturile potrivnice? Cerul e atât de jos încât poate deveni o amintire.
Împotriva morilor de vânt by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5266_a_6591]
-
răsuflarea - Atâtea ghirlande de dușmani la gâtul atâtor cimitire? Dumnezeu îmi îmblânzește inima Dumnezeu scoate dracii din inima mea Așa cum scoți ghimpii din labele unei sălbăticiuni 2) Dumnezeu își încordează arcul. Săgeata Lui îmi înșfacă haina Și mă plimbă pe cer Dedesuptul meu îngerii saltă acoperișurile clădirilor Ca pe capacele unor bomboniere Văd casele în care am mințit și am fost mințit Încăperile în care am înșelat și am fost înșelat Coridoarele pe care aproape am ucis și aproape am fost
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
femeilor adunate acolo nu adormeau, așa cum vedeam prin bodegi capete de cosași osteniți adunate în poalele nevestelor guralive, izvoare coborîte printre pietre în heleșteele de la marginea drumului - liniștea se cuibărea apoi în alt sat, sub popii de fîn ce sprijineau cerul dintre Petrova și cele două Rone, după ce prin Vișeu stăteam lipiți cu ochii de ferestre ca ambalajele aduse de vînt și fixate pe garduri sau ca afișele electorale din care curgeau minciunile făcute terci în gura bețivilor deschisă ca în
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
Muri cîntînd „nu-i lumină nicării, c-or murit tăți oamenii”, și deodată în jurul lui zece femei cu zece pahare în mână îl poartă pe scut, și, zdup, se face lumină peste tot și viața o ia de la capăt, din cer atîrnă un candelabru imens, iar din mîna lui Dumnezeu cade tihna peste cei un milion de oameni adunați între cele două mîini, toți se-ntreabă al cui o fi trupul acela atît de palid și frumos, o fi vreun înger
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
două mîini, toți se-ntreabă al cui o fi trupul acela atît de palid și frumos, o fi vreun înger, nu că e prea bătrîn, o fi vreun heruvim, nu că Dumnezeu nu-i lasă slobozi pe pămînt, decît prin cer, iar acolo încă nu am ajuns, să vedem cum e, și trupul nu spune nimic, dar dintr-odată i se face sete și gura lui învie, coboară de pe cruce și bea, cei un milion de oameni se fac iarăși zgomotoși
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
timpul sîmbătă și duminică, ce bine ar fi să avem tot timpul în jurul nostru zece femei cu zece pahare în mîini, spune Muri al cărui somn îi lipește gura de buza paharului, iar ochii îi cad în gol într-un cer mic ca un țoi din care nu poți sări în lume vesel, așa cum i-ar fi plăcut trupului să iasă de sub cearceafuri ca ochiul divin de sub vălurile cerului - la întoarcere de la Sighet totul se copie, aceleași dealuri tihnite, aceiași munți
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
gura de buza paharului, iar ochii îi cad în gol într-un cer mic ca un țoi din care nu poți sări în lume vesel, așa cum i-ar fi plăcut trupului să iasă de sub cearceafuri ca ochiul divin de sub vălurile cerului - la întoarcere de la Sighet totul se copie, aceleași dealuri tihnite, aceiași munți, aceleași nări ca niște pîlnii prin valurile de pruni, altă tristețe cînd descălecăm în Moldova direct în mormînturi de unde ne vor trezi femeile să ne pună iarăși la
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
Liviu Georgescu Acest coșciug în care ne-am îngropat dorințele, vanitățile, răutățile, cară cerul sub capacul de plumb, peste tot ne saltă, poartă embrionul crescut în sacul de materie grea, dar 21 de grame de suflet ne ridică mai sus decât norii, sania ne poartă trupul și își pierde urmele-n zăpadă și, mai
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
Cornelia Maria Savu (te-ai trezit și privești pe fereastră cerul de iarnă în așteptarea ninsorii. ca un stomac de câine otrăvit. pe noptieră ai putea să găsești - îți spui - cutia de lemn cu perdeluță - ai visat-o? ai citit despre ea într-o carte? - cutia cu mai multe mâini pentru
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
de scări pentru călărit la zander. strânge între coapse cu scrâșnet calul de lemn se opintește și apasă cauciucul cum ar trece în galop razant pe buza prăpastiei. pârâiașe de sudoare îi alunecă pe sub corsetul din ghips are pâslă în cerul gurii privirea i se tulbură și atunci o vede pe sisi. îmbrăcată într-o rochie neagră cu trenă și pene de struț sisi se ridică încet în inele. un șarpe cu aripi. o pasăre cu solzi. nu mai vrea nimic
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
adesea ne topim printre fiori. muica mea, săraca România și nu-i prețul prea puțin, deschideți poarta larg că vin feciori m-a sortit să fiu un derbedeu. vă zidește-n sărbătoare cu flori și stele, că-s destule-n cer mi-ați legat de suflet tinicheaua astăzi... Sfântul-Valentin ! și chiar dacă mai ninge uneori vechilor tradiții românești. venim...cu tinerețea la rever. ca o fiară rea îmi port dangaua; SĂ NE IUBIM primiți-ne cu dragoste-n odăi tinerețea mea: tu
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]