900 matches
-
se duc. Apoi a recitat poezii de-ale ei și de-ale lui Eminescu. Pe la miezul nopții invitații s-au retras, iar Veronica a spus că-i obosită și că vrea să se odihnească...” Aici pare a se fi aflat cerdacul unde Eminescu contempla lumina lunii iar Veronica Își căuta liniștea. Dacă acest sonet nu ne dă vreo adresă precisă, În schimb poate să ne lămurească În privința luminii din interiorul odăii. Manuscrisul și prima publicare (Nerva Hodoș,1902) ne vorbesc despre
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
poate fi aceasta „lumina lumânării”, care este doar o flăcăruie ce dă Întunericul la o parte pe o rază mică. Aici lumina inundă părul ce se desprinde „În val de aur”, lasă minunea să poată fi contemplată pe geam, din cerdac. Înăuntru este o sursă de lumină mai vie, mai puternică decât cea a unei lumânări capabilă chiar să Învingă lumina lunii, vezi finalul: Iar luna bate trist În lucii geamuri: când sursa dinăuntru se oprește lumina lunii nu mai străbate
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
oprește lumina lunii nu mai străbate geamul, nu se mai Îngemănează cu lumina interioară. Este vorba, material vorbind, de o lampă una destul de arătoasă chiar iar spiritual nu putem vorbi În nici un caz de bărbatul care privește pe furiș, de pe cerdac, femeia dezbrăcându-se, etc.: este o scenă casnică, așa cum sugerează și Înscrisul Veronicăi Micle. Această confuzie Între lampă și lumânare observ că se face mai ales Începând de pe la mijlocul secolului al XX-lea (Perpessicisus, 1956) și nu pot să trec
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
puse, aflate, undeva În umbră. Cum vrea poetul, Însă, e altceva: el spune că aceste icoane sunt zugrăvite cu umbră, În rostire / recitare se accentuează al doilea termen și se citește legat: numbră. Sunt tocmai florile de umbră din Sonetul cerdacului Deși poetul ne spune și ne repetă cum vrea să lege cuvintele, noi nu avem urechi să-l auzim. Apostroful a fost scos din scrierea limbii române În 1953, În aceeași epocă de elan electric despre care am amintit mai
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
pentru a fi deschisă o colecție muzeală în locuința sa. S-a trecut la etichetarea obiectelor din muzeu, iar pe fațada casei sale s-a pus o placă pe care scria "MUZEU". Muzeul era adăpostit în două camere și în cerdacul casei. În muzeu erau expuse obiecte cu valoare de anticariat, unele unicat (cioburi de lut ars, unelte de lemn, iatagane, zale ruginite, căști și ghiulele, grenade, lăzi de zestre, opinci, un meteorit, monede vechi, un plug de lemn, o balanță
Toader Hrib () [Corola-website/Science/319528_a_320857]
-
dialogul și mai ales cu stilul indirect liber în variantă perfecționată; alături de Slavici și de Caragiale, el rămîne unul dintre cei mai fideli cultivatori ai acestei forme, pe care o întîlnise în proza naturalistă franceză, frecventată în tinerețe. „In fundul cerdacului un pat lat. Conu Matei, într-un halat năutiu cu flori roșii, sta grecește. Pe cap o căciuliță de plisă cu fireturi. Și niște ochi mari, negri și buni, cu toate că d-asupra lor avea două smocuri de sprîncene scurte și
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
indicibil legat de glia strămoșească încât să n-o părăsească în cele din urmă cu o modestă valiză pentru a pleca în... Japonia. Multitudinea de cadre fixe care înregistrează mișcările lui Costache într-un spațiu strâmt sau fixarea sa, în cerdacul casei, într-o cameră unde este bărbierit, în fața pragului ușii de la intrare sugerează acest static propriu meditației, solitudinii, devenind expresii ale reflexivității moromețiene în fața lumii. Costache este retractil, ușor arțăgos, sensibilitatea sa nu se lasă comunicată ușor, o anumită stângăcie
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
pe Cuza, aduc aminte de felul cum, cu ani în urmă, la Ghergani, copilul Ion Ghica avea să-l întâlnească pe legendarul Iancu Jianu: „Cuza, care era un minunat trăgător cu pistolul, avea obiceiul, în fiecare dimineață, să tragă, din cerdacul de dinaintea locuinții sale, în cortelul verde al cumnatului său, Lambrino, pe care îl făcuse ciur. Se vede că acel gloante, foarte mic ca toți glonții acelor pistoale, ricoșase după ce trecuse prin cortel, pe vreo piatră, pentru a veni să lovească
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
spus acesta. Corpul navei catedralei se va înălța în formă de cruce până la cornișa desfășurată la 45 de metri. Nava principală se împarte în trei registre orizontale preluate din tradiția bisericilor românești medievale. De asemenea, porticele sunt o sinteză între cerdacul popular și colonadele din arhitectura mănăstirilor și palatelor brâncovenești. Acestea sunt amplasate la intrarea principală, protejează intrările laterale din dreptul pronaosului și înconjoară semicircular absida altarului. Cele șapte turle sunt înconjurate de colonade, asemenea porticelor de la primul nivel, dialogând armonic
Catedrala Mântuirii Neamului: Şantierul a ajuns la ultima etapă, cea a fundaţiilor speciale () [Corola-journal/Journalistic/25613_a_26938]
-
românească și cea venețiană, înrudită și ea de la început cu arhitectura palatului, spre exemplu prin loggia lui dinspre lac. Astfel dubla galerie cu coloane de la Vila d^Elchingen a fost făcută după modelul mănăstirii Comana, iar scara care duce la cerdacul din curte, după scările de la Mănăstirea Hurez. Tot astfel, pridvorul și turla cu luminator a cuhniei au fost reconstruite având ca model pe cele de la Mănăstirea Antim. Alte componente ale unor clădiri vechi au fost înglobate ansamblului brâncovenesc, precum grupul
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
părului/ alunecă mereu în inelul privirii și piere/ în suflet, ca pe un cîmp - înverzind" (Reverie de primăvară). Propensiunea spre pictură duce chiar la menționarea meșteșugului înrudit, cu o fragedă nonșalanta: "Priviri furișe printre uluci/ spre vechea casă boiereasca/ pe cerdacul ei în balansoar/ o femeie fără asemănare - se spunea/ că are trupul împletit din flori/ de pădure - genele mele arse/ de priviri înflăcărate (...) în cernerea stropilor aurii de lumină/ nimbindu-i trupul într-un roi de albine -/ aceeași imagine contemplata/ după
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
gîdilare plăcută, cum o dă iarba pe locul de pășune". Pofta de elementaritate i se mai vădește în "cămeșoiul de pînză cu dungi albastre, lung pînă-n călcîie", în care se poate mișca în voie, ca și-n putina "pusă în cerdacul de dindos", în care se cufundă ceasuri întregi, savurînd plăcerile pe care le generează apa. Avem însă motive a crede că teluricul Creangă își îngroșa intenționat, într-o manieră ușor exhibiționistă, cu aere de "măscărici", atari apucături, pentru a transpune
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
fel de mazurcă... Eu spuneam: pilaf. El răspundea: pilaf! Voiam să-l fac praf (din punct de vedere i-iliric), încît am continuat turuiala: pafta, musaca, iaurt, kefir (nu mă lăsau ienicerii și spahiii să mai respir) cacealma, salcîm, sacîz, cerdac (voiam să-i vin neapărat de hac) sarma, ceauș, caldarîm (dovedeam a mă trage din Rîm) sipet, sarailie, chilipir (mă trezeam recitînd din Shakespeare) haihui, haimana, hamal (ludic valah în port oriental) salamalec, sictir, hatîr - era bairam poetic, nu cîr-mîr
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
de o ceată de ogari, tot așa de mult ca duelurile din înserările parisiene. Apoi citise o carte cu aventurile unui pescar ; după ce o termină se gândi că o zi însorită ca aceea trebuia isprăvită întrun chip deosebit. Ședea pe cerdac spânzurat cu mâna de un stâlp și privea, dincolo de lanuri, ușorul miraj al Siretului. O pâclă îndepărtată se legăna pe apă, deasupra zăvoaielor. Până acolo era un drum necunoscut dar pe care, închizând ochii, băiatul îl străbătuse de nenumărate ori
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
plângă. Nici cu cei doi jandarmi bătrâori, milițieni mobilizați de război de la gospodăriile lor, nu prea vorbește dumneaei : dânșii îi spun „sărumâna” și „cucoană”, căci nu-s decât niște oameni de la țară, cu necazuri și sfaturi mocnite prin colțuri. Sub cerdacul de care se spânzura Lică, cei doi milițieni șed desculți și cu tunicile desfăcute. Ținându-l ca pe o sulă, Crețu mocoșea cu acul să puie un bumb albastru la cămeșa de câlți. Celălalt, care-și unsese bocancii cu gaz
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
găoace de piatră picura un fir de apă. M-a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel. Deslușeam un glas. Am avut atunci aievea în față vedenia feti-mea deșirând tortul de in în cerdac. Feciorașul ședea și el pe pălimar ș-amândoi grăiau despre mine. Din tindă a ieșit babica, m-a privit așa în fundul ochilor și apoi s-a întors către dânșii. Le auzeam doar glasurile care scădeau și creșteau, ca și cum ar fi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pline de lepră își arătau dosul spre ele iar curțile, înguste și adânci, îmbulzeau cotețe, sugând aerul curat. Jigodii canine și mâțe scheletice dormitau pe bolovanii între care nu-și scotea capul nici o frunză și nici un pai proaspăt. Vara, în cerdacurile de lemn suspendate la cat, bătrânii ieșeau, în pachește și papuci, cu scaunul pe partea umbrei. Moș Șaie parcă râde cu dintele în care își sprijină limba. În odaia de la miazănoapte șade Eli Cohal cu cei șapte plozi ai săi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pravul. Întăi făcea proașcă fumul în ochi și de-acolé pornea de da drumul la glonțuri. - Măi ! râse celălalt. Se vede că erau înapoiați... - Boier era unul Iordache Cananău, continuă bătrânul. Trăia cațaonul c-o muiere. Îl chema pe tata sub cerdac și-i poruncea s-aducă, pentru ibovnică, carne de căprior ori de mistreț, ceavea ea gust. Și musai trebuia s-aducă. Odată a luat el bătaie la scară când făcuse pozna de fugise, de fată mare, cu mămuța. - Atunci era
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Și toți se mulțămeau cu puțin : fitecine făcea un bordei pe căpriori, îl acoperea cu gunoaie, mai trântea ș-un mal de cuptor. Nu-i păsa de nimică. Bag sama acum ce case boierești sunt pornite, cu patru odăi și cerdac ! Iar fetele n-au rușine, se uită peste umăr la bărbat. ’Arracan de mine ! ’Nainte ferea fumeia în șanț când trecea omul pe drum !... După tăcerea care se lăsase între noi, unul din moșnegi oftă. - De-acuma vine căldura. Dar
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cu poarta zăvorâtă ca la o mănăstire de maici. În poartă era tăiată o ușă cu prag : îți plecai umerii și-ți ridicai genunchii ca să poți intra. Din gang se vedea o curte pietruită și caturile care o înconjurau. Suspendat, cerdacul cu grilaj forjat dădea ocol întregului etaj. Sus urcai pe două scări : una pe dinăuntru care dădea în gang, alta în exterior, de lemn, care ieșea în curte. - Adică părinții lui au fost oameni cu stare, reflectă cineva cu ton
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
grup se presupune a fi fost cel din fața casei de pe strada Asachi cu Nr. 14, unde a locuit familia Micle cât timp Ștefan Micle a fost rectorul Universității. Al doilea, se spune că se găsea în poarta „unei case cu cerdac și cu plopi în poartă" din Tătărași unde s-ar fi aflat și un „înger blond". Casa Elenei Micle, Str. Șt. O. Iosif, Nr. 18 Ștefan Micle nepot al Veronicăi avea gospodărie și vie ̀în „Piscul Socolei". Soții Gheorghe
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Sat Hlincea, Comuna Ciurea Este zidită înainte de 1574 de Maria, fiica domnitorului Petru Șchiopul și a soțului ei Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic. Vasile Lupu ridică turla bisericii, construiește chilii, pivnițe, trapeza, zidul de incintă cu turn și cerdac mare deasupra porții. În 1848, mănăstirea devine lazaret pentru bolnavii de holeră. Casa Cortez La Doi Peri Ștefan Cortez cel care purta ̀ n inimă sânge spaniol este părintele celor trei fete dăruite muzicii: Viorica, Mioara și Ștefania. Pe atunci
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
la masă, cu un oftat de om ostenit. O bună bucată de vreme au tăcut amândoi. Apoi, Vasile Căpitanu a rupt tăcerea după o înghițitură de rachiu: „Seara asta îmi aduce aminte de vremea când eram ordonanță la căpitan... Pe cerdacul casei lui - că avea o casă mare și frumoasă - în jurul mesei cu bunătăți și băutură ședeau prietenii căpitanului. Fiecare cu femeia lui. Și ce cucoane! Parcă erau pictate nu alta! Care de care mai frumoasă! Eu îi serveam la masă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de case (argea, bordei, bojdeucă, cocioabă, colibă, magherniță, palat etc., împreună cu derivatele fiecăruia, ca bordeiaș, bordeian etc.), cuvintele care denumesc părți ale casei (talpa casei, stâlp, temelie, acoperiș, căpriori, streașină, burlane, dușumea, zid, perete, ușă, fereastră) sau încăperile (pivniță, prispă, cerdac, pod, odaie, cameră, iatac, sobă, cămară, salon), la orașe casele au și subsol, parter, terasă. Dacă ținem seama de sensurile figurate ale lui casă, cuvântul are legături cu soț, soție, căsătorie, a (se) însura, mire, mireasă, burlac, becher etc. Toate
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
De la aceaste întâmplări i-a rămas de altfel și porecla de „Salteluță”. Dacă prietenii și colegii lui au plecat spre Paris și Roma, el doar a năzuit și a rămas lângă familie și catedră, continuând să picteze în căsuța cu cerdac din Tătărași, în care seara se făcea muzică și discuta cu prietenii. A fost prizonier în Bulgaria, ca și Tonitza sau Topârceanu. Nicolae Popovici - Lespezi a realizat compoziții inspirate din viața celor umili, impresionând prin substratul umanist și protestatar. A
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]