645 matches
-
în colhoz. Vezâcă, în vorbirea lui Faraon, suplinea, mai expresiv, pe obișnuitul care va să zică. Careva, de la masa oficială, simulând, un entuziasm plictisit, față de demersul cretin al lui Faraon, îi lua grijuliu hârtia mâzgălită din mâna-i umedă și neagră, așezând-o ceremonios, într-un dosar. Atunci, Chirpic, zis Faraon, privea mândru, către bagdadie și către peretele de la Răsărit, de unde se zgâiau portretele tovarășilor șefi, în frunte cu plutuneru' Stalin, cel cu nenumărate dicorății la rubașcă. Ascultându-și uimit tenebroasele prelucrări din mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ruinelor. Numai în văzduh reflecta, uneori, Mircea ai putea să nu te poticnești, luând-o în diagonală prin acest ținut al melancoliei, pe acolo pe unde gâturi de macarale, aidoma unor monstruoase girafe mecanice, se salută cu o imensă politețe, ceremonioasă și comică, bălăbănindu-și lent încărcăturile uriașe, nepăsătoare la răcnetele zidarilor de jos, angrenați totdeauna în competiții stahanoviste simulate, maimuțărindu-l pe Taylor, americanul ăla caraghios, care nu știe că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
buldog de la recepție, ce avea niște ochi de broască, și al altor două cameriste, care traversau holul, ca la paradă, cu aspiratorul de praf și cu teurile de spălat pe jos ținute fest, drept în sus, el sărută mâna patroanei, ceremonios , rece și distant, luându-și de la toți la revedere. Oarecum ușurat de obligații, după ce insistase să-i împingă Melaniei douăzeci și cinci de milioane de lei, cu lucrurile lui și ale hotelului corect puse în ordine, Vladimir se așternu drumului spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spuse limpede: O'Piatră! Profesorul pricepu pe dată că noua sa cunoștință tocmai îi precizase cum îl cheamă, menționând în mod surprinzător un nume ce includea acea bizară particulă, specifică irlandezilor: un O mare, cu apostrof după el. Se înclină ceremonios, înainte de a-și rosti și el numele, care, târziu, la romani începu să fie considerat un prenomen: Albert este numele meu mic. În locul cuvintelor absente din conversația lor, se studiară cu binevoitoare căutături. Firește, era vorba, deocamdată, de un popas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
civilizației, părând în mâinile lui mai degrabă niște arme ucigașe. Pe șervetul alb, prins în gulerul cămășii cafenii, se ghicesc urmele unor degete. Câteva firmituri punctează reverele uniformei negre. Marius împinge în spatele Smarandei un scaun, apoi se așează și el. Ceremonios, maître depune pe scrobeala imaculată a fețelor de masă două meniuri învelite în piele închisă la culoare și lista de vinuri. Se hotărăsc pentru supă de legume cu crutoane, pui cu smântână și ciuperci, iar ca desert salată asortată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
terminat-o. Mâine dimineață trebuie să fiu în București, la unitate. Zgomotul unui motor îi face pe cei doi să întoarcă capul în direcția mașinii care oprește lângă ei. Smaranda deschide portiera și coboară cu un zâmbet plin de farmec. Ceremonios, doctorul își scoate pălăria și îi sărută mâna. Omagiile mele, domnișoară. Bună ziua, domnule Solomovici. Vă mulțumesc că ați venit așa repede. Cât de grav este accidentul? Destul, dar fiți fără nici o grijă, printr-o îngrijire atentă pacientul își va reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-mi cunosc bine oamenii. Vine și vremea pentru asta, nici o grijă. Războiul nu se termină curând. Și dacă e să se întâmple mâine, cu atât mai bine pentru tine. De altfel, pentru toți. Zilele următoare se prezintă și locotenentul Cernăianu. Ceremonios și atent scoate o sticlă de coniac, dibaci ascunsă într-o cutie de bomboane. Napoleon veritabil pentru această specială ocazie! Au băut precauți, sfidând sacrosantul regulament de ordine interioară al spitalului. Felix se dovedește a fi un băiat extrem de cult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
instrumentelor. Prin aerul amestecat cu fum și marcat de efluviile agresive ale parfumurilor scumpe, vin adieri ușoare de emanații axilare. În timp ce străbat cu infinite atenții sala restaurantului, din mulțimea risipită pe la mese apar tot felul de chipuri. Ospătari care oficiază ceremonioși, profesioniste de lux, sorbind lasciv băutura din pahare înalte, samsari eleganți, cu ceva dur, periculos, în înfățișarea lor, alături de partenere puternic platinate, cu aspect insipid, care etalează nonșalant bijuterii și mătăsuri scumpe, politicieni împreună cu familiile lor, ziariști cunoscuți. Și mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trandafirilor și roua din iarba îngrijită a gazonului strălucește sub razele încă plăpânde ale soarelui în străfulgerări de cleștar. Automobilul oprește în fața scărilor de marmură albă și majordomul, impecabil ca ținută chiar și la o oră atât de matinală, deschide ceremonios portiera din dreptul Smarandei. Te rog, anunță pe Neculai că este nevoie de el. Imediat, mademoiselle, se grăbește butler-ul să răspundă, după care dispare în casă. Coboară și Marius. Se reazemă obosit de aripa mașinii. Dumnezeule, sunt praf! Nu intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
9. Mă aflam În tribunal, la biroul meu, cînd unul dintre grefieri, tînăr, Înalt, bătu la ușă (politețe ce se va uita cu timpul), o deschise și Îmi spuse (avea ceva desuet ceremonios În voce, ba chiar În alcătuirea frazelor, nu numai că respect față de cel cu care vorbea, dar mai ales În prețuirea, pe care o dorea publică, a persoanei sale, ca „funcționar al justiției”) că la orele unsprezece, urmează să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o dădea prezenței sale, păru chiar mai Înalt ca În realitate, nu știa, dacă ar fi știut, s-ar fi simțit fericit de a părea mult mai solemn decît se voise, - și, Înaintînd cîțiva pași pe cimentul curții, se aplecă ceremonios și le sărută mîinile, Încîntat de impresia bună pe care era sigur că o făcuse. - Doamnă, rosti, și dumneavoastră, domnișoară, fiți binevenite În casa noastră. Și fură poftite Înăuntru. Doamna Pavel văzîndu-se În pericolul de a fi trecută pe planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu autorul lui Făt-Frumos din tei, îi spuneam Făt-Frumos din Teiu (Teiu-Argeș, satul său natal!)." Portretul literar se va întregi cu noi trăsături și detalii: "Streinu avea umorul grav și casant al disprețului, dar în scris îl învăluia în arabescuri ceremonioase", tabloul epocii, cu rememorarea pe larg a istoricului revistei "Kalende", al cărei suflet fusese de asemeni Vladimir Streinu, ce-și făcuse acolo "ca atleții, pe teren, încălzirea." "Kalende" a avut o viață scurtă (10 nov. 1928-martie 1929). Redactorii (Vladimir Streinu
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
de matematici la cafenea, adevăratul său cabinet de lucru, unde, întâmplându-se o neregulă în servirea filtrului ritual, cere condica de reclamații, în care a lăsat o însemnare de neuitat; Păstorel, mare erudit în materie de vinuri și, când voia, ceremonios și un desăvârșit "om de lume". Avea o memorie prodigioasă, o dată recitând 500 de versuri din Verlaine, "fără nici o șovăială, într-o franceză impecabilă"; Rebreanu, "înalt, voinic, iar când stătea în picioare, părea înfipt în pământ ca un pom"; Adrian
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
a ieși”, "m-oi întoarce”), locuțiunile verbale( "mă dau jos”, "își ie drumul în zbor”) și interjecțiile predicative ("zbrr!”, "haț!”) dau oralitate, vivacitate și mișcare textului. Prezența inversiunii verbale în operele literare dă frazei o nuanță arhaică și un ton ceremonios: "Deci timpul sosit-a... Semne s-au ivit pe ceriu...”( A.Russo - Cântarea României) Nu numai substantivul și adjectivul au funcție de epitet, ci și adverbul, atunci când, caracterizând o acțiune sau determinând un adjectiv ori o interjecție, sporește încărcătura afectivă a
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
văd și să ne îmbrățișăm, ca totdeauna în cei doi ani când ne revedeam...Acasă scosei cheile, dar îmi veni un gând și sunai... De ce să nu fie tot așa? Aveam să-i aud pașii pe trepte, ușa deschisă, eu ceremonios: "Vă rog aici stă doamna Matilda?", "Da, domnule, eu sânt ce doriți?" Apoi deodată strigăte șoptite: Matilda, Victor... Ne îmbrățișam foarte tare, eu "cu sete", ea pierdută... Victor, iubitul meu, Matilda, fetița mea... și ne desprindeam cu greu, eu ieșind
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că se vinde, dracu știe, sânt țări sărace în pește, ne dau mașini pe el..." "Bine, dă-ne atunci icre negre", zise Ion. Ni se schimbă fața de masă, murdărită de scrumul țigărilor, ni se aduseră scrumiere curate, apoi, foarte ceremonios, chelnerul sosi cu icrele, cu pâinea prăjită, unt și lămâie. "Doriți și cîte-o țuiculiță? zise el. Merge după bere, nu prea merge invers...'" Ne aduse țuică și apă minerală și ne părăsi. "E un tip interesant, zise Ion, știe multe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bida mă-sii, nu le mai aștept și dacă mai îndîrgie, când vin, le dăm pe ujă afară", zise Calistrat a cărui voce se alterase în sfârșit și îmi suna în urechi cum i-o cunoscusem odinioară. Așa deci! Așteptau, ceremonioși, niște doamne, desigur nu soțiile lor, altfel ar fi venit împreună, cine avea, bineînțeles, adică doar Vintilă și laureatul, fiindcă Bacaloglu divorțase și nu mai vroia să se însoare cum îmi spusese Vintilă, iar Pantelimonescu abia îmi povestise de ce nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se mai servește nimic, s-a închis tot, și bucătăria și bufetul." Dar mai era vin, păstrarăm câteva pahare și revenirăm. Doamna Chiriță nu se lăsă dusă nici după ce zbanghiul și soția lui plecară și ei, dând bună seara foarte ceremonioși. "Însoară-te, domnule Petrini, reveni arămia, care acum, sub lumina lunii, arăta în mod curios mai bătrână decât la lumina zilei. Ce aștepți? Vremea trece! și nu se mai întoarce." " Da, desigur, zisei, și cine se scoală de dimineață departe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și hainele ei erau acolo. O văzui revenind pe o ușă de lângă fereastră, pe care n-o observasem, pesemne o toaletă. "Bună seara, domnule! zise cu un glas imitând o mică domnișoară care a fost trimisă să facă o reverență ceremonioasă celor mari. Apoi se vîrî sub pătura albă, care, încărcată de electricitate, o făcu să se înfioare. Vrei să vezi ceva?" zise și stinse lumina. Ca să-mi arate în întuneric scânteile minuscule, ca niște păreri, pe care le făcea corpul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
l-am întrebat. Mi-ai spus că tratativele s-au terminat." "Azi nu!", mi-a răspuns. Eram la micul dejun. Stătea foarte posomorât, nu mânca nimic. La prânz n-a coborât, s-a sculat, s-a bărbierit, s-a îmbrăcat ceremonios, apoi s-a așezat într-un fotoliu și a rămas acolo ca o stană, ore întregi. "Nu înțeleg, i-am spus, de ce azi nu? Ce e azi?" S-a uitat la mine fix și nu mi-a răspuns. Ce-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pentru părintele lor, aceleași datorii au cetățenii pentru patria și Imperatul lor" (pp. 102-103). Codexul datoriilor cetățenești cuprinde o serie de obligații, toate avându-l ca obiect de referință pe împărat: i) în primul rând, cetățenilor li se solicită respectul ceremonios, supunerea temătoare și închinarea plină de smerenie și umilință față de "capul țării, unsul lui Dumnezeu și mai marele popoarelor" (p. 103); ei trebuie să onoreze pe împărat mai presus decât toți ce sunt pe pământ, întrucât împăratul dispune de dreptul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se așeză pe ea cu intenția de a mai spune multe, însă, de îndată ce atinse canapeaua, se prăbuși într-o rână, se întoarse cu fața la perete și se cufundă în somn, ca un om lipsit de prihană. Marfa Borisovna, cu o mină ceremonioasă și amărâtă, îi arătă prințului un scaun de lângă o masă de joc, se așeză și ea în fața lui, își sprijini în palmă obrazul drept și începu să ofteze în tăcere, privindu-l pe prinț. Trei copii mici, două fetițe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu splendide peruci negre ca smoala și favoriți, cu o expresie deosebit de distinsă, dar întrucâtva disprețuitoare pe chipuri, adică erau persoane de care în societate toată lumea fuge ca de ciumă. Desigur, unele din întrunirile noastre de vilegiaturiști sunt neobișnuit de ceremonioase și se bucură de o reputație deosebit de frumoasă; dar nici omul cel mai prudent nu se poate feri în fiecare clipă de cărămida care cade de pe clădirea învecinată. Această cărămidă se pregătea să cadă și asupra publicului ceremonios, venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
neobișnuit de ceremonioase și se bucură de o reputație deosebit de frumoasă; dar nici omul cel mai prudent nu se poate feri în fiecare clipă de cărămida care cade de pe clădirea învecinată. Această cărămidă se pregătea să cadă și asupra publicului ceremonios, venit să asculte muzică. Ca să ajungi din clădirea gării pe terasa unde era amplasată fanfara, trebuia să cobori trei trepte. Chiar lângă trepte se oprise grupul acela; nici unul nu îndrăznea să coboare; însă una dintre femei păși înainte; numai doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spus? — Am spus: să contracarez; cuvântul e franțuzesc, ca o mulțime de alte cuvinte intrate în alcătuirea limbii ruse; dar nu țin în mod deosebit la el. — Nu știu ce-i azi cu dumneata, Lebedev, îți dai importanță și o faci pe ceremoniosul, vorbești parcă silabisind, râse prințul. — Nikolai Ardalionovici! i se adresă Lebedev lui Kolea cu un ton aproape umil. Având să-i comunic prințului o problemă, care privește numai... — Firește, se înțelege, se înțelege, nu-i treaba mea! La revedere, prințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]