985 matches
-
și nu spiritual devenind faună și animal, învinsul, în cazul nostru legionarul, devine floră și îl apropie de Dumnezeu. Caznele îl desăvârșesc pe om și nu îl poate acoperi colbul vremilor mișele, nici urlete, nici mușcături câinești, nici violențe. „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al Lui.” Pătimirea este creatoare, ea înflăcărează pe om atunci când are un scop măreț, un ideal sfânt și devine punct cardinal în viața sa spre care mărșăluiește ducându-l la biruința
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a cunoscut fățărnicia, și le-a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un ban ca să-l văd." 16. I-au adus un ban; și Isus i-a întrebat: Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt?" "Ale Cezarului", I-au răspuns ei. 17. Atunci Isus le-a zis: "Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu." Și se mirau foarte mult de El. 18. Saducheii, care zic că nu este înviere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
un ban ca să-l văd." 16. I-au adus un ban; și Isus i-a întrebat: Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt?" "Ale Cezarului", I-au răspuns ei. 17. Atunci Isus le-a zis: "Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu." Și se mirau foarte mult de El. 18. Saducheii, care zic că nu este înviere, au venit la Isus și I-au pus următoarea întrebare: 19. "Învățătorule, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
9. Festus, care voia să capete bunăvoința iudeilor, drept răspuns, a zis lui Pavel: "Vrei să te sui la Ierusalim, și să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?" 10. Pavel a zis: "Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptățit cu nimic, după cum știi și tu foarte bine. 11. Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte; dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
fost evanghelistul Matei, care deși la modul peiorativ, totuși amintește că ar fi fost „un fel de erou”, al Iudeii. Ce putea să-i opună Hristos, unui asemenea erou al poporului. În privința împovărătoarelor dări către imperiul roman, El spunea „Dați Cezarului ce-i al Cezarului, (adică dați asupritorului străin, paralele câștigate cu sudoare) și lui Dumnezeu, ce-i a lui Dumnezeu (adică roagă-te boule și bate mătănii până crapă, ori fruntea, ori dușumeaua). În privința supunerii față de puterile asupritoare, avea „idei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de dileme morale sau de probleme de conștiință, un Hamlet transformat într-un Henric al V-lea, dar lipsit de înflăcărarea patriotică ce-i face pe oameni să creadă că n-ar fi fost de acord cu Piața Comună, un Cezar... Dar inspectorul Flint auzise suficient. — Wilt, lătră el, mă doare-n cot de ce voiai tu să te faci! Ceea ce vreau să știu este ce s-a făcut cu soția ta. — Tocmai eram pe cale să ajung și acolo, zise Wilt. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îmbrățișează în timp ce ea râde amuzându-se și-o sărută lung simțindu-i buzele calde și fragede. În acel moment au simțit din nou fiorul dragostei care le încălzea inimile provocându-le o nespusă plăcere. — Dacă n-ai vrut să dai Cezarului ce i se cuvine, a luat singur, zâmbea afectuos Cezar. Sâc! Sâc! — Caramba! Obraznicule, își continuă alergarea Teofana vioaie și însuflețită de dragoste. — Pe cât ți-e gura de păcătoasă, pe atât de dulci îți sunt buzele. — Nerușinatule!se depărtează tot
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Teofana îi strecoară în buzunarul paltonului, într-un moment când ceilalți nu sunt atenți, cutia cu ceasul de mâă și un bilețel pe care scrisese: „Cezarului ce-i al Cezarului. Mulți ani fericiți!” Nu se semnează, fiindcă din conținutul biletului, Cezar cu ușurință își va da seama despre cine este vorba. Au mâncat, au glumit, au dansat. Perechile se mai schimbau, dar Cezar tot cu Teofana dorea să danseze. Era atât de fericit când o înlănțuia cu brațele în dans ținând
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mulțumesc mult, mult! — Să nu mă săruți, îi șoptește din nou Teofana, că pe alee era multă lume ca-n zi de duminică. — Fir-ar să fie, tocmai acum nu-ți pot mulțumi cum mi-aș dori eu, își trântește Cezar căciulița de sport de pământ râzând în hohote amândoi. O ridică și o așează pe cap. Stai tu că are zăpadă pe ea, i-o ia Teofana de pe cap, i-o scutură, îi curăță părul cu grijă, apoi i-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
batistei ce o folosise și-i leagă apoi genunchiul cu ea. Te doare? — Vino și stai lângă mine ca să-mi treacă, se lingușește Cezar. Așezându-se lângă el, îi șoptește sărutând-o pe obraz: „Dă-i Cezarului ce-i a Cezarului!” Probabil de părere de rău că-și rupsese genunchiul, Teofana îl sărută cum îi place lui Cezar, contopindu-și buzele cu pasiune în timp ce el o îmbrățișează tandru. Cu asemenea bucurii, cu unele necazuri, cu examene, cu emoții, cu pauze, petreceri
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
îl întreabă pe Cezar. Când îți voi povesti, ai să înțelegi multe lucruri. Acum vă invit pe toți să mergem undeva la un restaurant să ne simțim bine că de mult nu ne-am văzut. Poți să mergi și tu Cezar, dacă nu te deranjează. Cezar înțelegând că este vorba de o revedere după mulți ani se retarege. — Pe mine mă scuzați. Când ne întâlnim, Teofana? — Chiar mâine după masă. Nu te superi? — Cum să mă supăr pe așa o ființă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și în locul stabilit. Să nu mă duc la întâlnire? Aș fi o lașă. Nu? Asta nu fac! Mai bine îl dezamăgesc, decât să fiu o lasă. „Țâfnosul” meu! Dacă stau să mă gândesc îmi lipsește atât de mult dragostea lui Cezar copilăroasă,mai veselă,mai hazlie. Cât de dor îmi este de zilele în care mă hârjoneam cu el. Când se va întoarce, vom mai avea asemenea zile? Dragostea lui Alexandru mă arde. Pe Cezar îl cunosc mai bine, că am
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pare atât de frumoasă, Teofana cu buchetul în mână, ea însăși fiind cel mai frumos trandafir printre trandafiri, încât îi astupă gura cu un dulce sărut strângând-o la piept cu flori cu tot, cât poate el de tare. — Stai Cezar, mă înțeapă un trandafir. Când se uită amândoi zăresc pe bluzița Teofanei o picătură de sânge cât un bob de mac, dar Cezar exagerează căutând să profite de acest incident pentru a pătrunde în intimitatea Teofanei. O ajută să-și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se adresează Claudia nașilor. — Cu multă plăcere! Mergeți că aveți atâtea de vorbit. Doamne! Cum este și viața asta. Ne-ați impresionat prin ce ne-ați spus. Cei trei îndepărtându-se spre o cameră a localului au fost întâmpinați de Cezar care abia aștepta să-i întâlnească. — Vă fac cunoștință cu soțul meu, îl prezintă Teofana. — A! Fericitul ginerică. Frumos băiat! — Săru’ mâna, nașă. După cele auzite mă consider și eu într-un fel finul dumneavoastră, îi sărută mâna Claudiei și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
l-a aflat cât a fost în Africa, pe care niciodată nu i l-a spus Teofanei cu toate insistențele ei, fie ca să-i încerce curiozitatea, fie că de fapt nici nu era vorba despre așa ceva. în scurtă vreme sosește Cezar voios cu cafeaua care răspândește în tot balconul aroma ei plăcută. — Am făcut o cafea pe cinste, draga mea, așa cum îți place ție, se laudă Cezar, turnând-o în cești. — Să vedem soarbe cu grijă Teofana. Ooo! Ooo! E grozavă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vedem soarbe cu grijă Teofana. Ooo! Ooo! E grozavă! — Îți place? — Foarte, foarte mult. — Vezi! Să mai spui că nu sunt priceput la cafea. — Am spus eu asta? Dimpotrivă. Cum ai făcut-o așa de bună? — Cu dragoste. — Hai, măi cezar, nu mă tromboni, spune-mi! Miai tot vorbit de un secret al tău din Africa și nu mi l-ai mai spus. Ca să-mi iei tu meseria? — Răutăciosule! — De ce nu ți-ai luat papucii și stai cu picioarele goale, observă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
tare. — Frumosule încăpățânat! — Tu ești încăpățânată. Uite ți-au roșit obrajii că m-ai făcut să-i strâng, o sărută Cezar când pe un obraz când pe celălalt. Nici Teofana nu se lăsa mai prejos când se trezea înaintea lui cezar. Îl strângea de nas, îl gâdila la urechi, dar el o lăsa să se joace, să-i răsfire părul prefăcându-se că doarme buștean. Atunci îi astupa gura cu buzele ei știind că aceasta aștepta Cezar. — M-ai trezit atât
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu hotărâre. În definitiv, cine n-ar fi dorit ca morții să învie? Nu doar intelectualii timizi sau raționaliștii. Mai degrabă nu o doreau sau nu o doresc cei care se află la putere: despoții și tiranii sociali și intelectuali, cezarii care s-ar simți amenințați de un Domn al lumii care a învins moartea, arma ultimă a tiranului, irozii care s-ar îngrozi la validarea post-mortem a regelui iudeilor. Îmi vine în minte scena impresionantă din drama Salome, a lui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
este bine ca cel care stîrnește interesul să nu simtă acest lucru. 9. Purtați-vă la fel de frumos cu orice sistem vecin. Această ca-racteristică este deosebit de importantă, în special pentru sistemele mici și neînsemnate. În general, avem tendința de a da Cezarului ce-i al Cezarului, de a ne purta excepțional cu sisteme egale sau chiar mai puternice decît al nostru și de a minimaliza sistemele mai slabe. Este un fals de per-cepție și comportament, care trebuie schimbat. Fiecare sistem vecin, indiferent
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
22. Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?" 23. Isus le-a priceput viclenia, și le-a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiți? 24. Arătați-Mi un ban. Al cui chip, și ale cui slove sunt scrise pe el?" "Ale Cezarului", au răspuns ei. 25. Atunci El le-a zis: "Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu." 26. Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului, ci, mirați de răspunsul Lui, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
a priceput viclenia, și le-a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiți? 24. Arătați-Mi un ban. Al cui chip, și ale cui slove sunt scrise pe el?" "Ale Cezarului", au răspuns ei. 25. Atunci El le-a zis: "Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu." 26. Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului, ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut. 27. Unii din Saduchei, care zic că nu este înviere, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
inginerul Cezar Zugravu la redacție găsim următorul enunț: „DOSAR cuprinzând 138 (unasutătreizeci și opt) de reproduceri xerox după materiale din dosarul nr.1805, întocmit de Securitate în intervalul 28 aprilie 1958 - 21 decembrie 1989, pentru fostul deținut politic anticomunist ZUGRAVU CEZAR. Lucrarea inginerului Cezar Zugravu, autor al recentei apariții „Dictatura o tragedie națională” vine să demonteze în continuare mecanismul aparatului poliției politice pentru a scoate în evidență diabolismul său, în care odată căzut, viața „dușmanului de clasă”, vinovat sau nevinovat, devenea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
mai înalt termometru din lume", luminile cele mai zgomotoase și kitsch-ul cel mai somptuos. Pornim pe bulevardul inundat de reclame mișcătoare, o veritabilă junglă feerică, orbitoare pentru ochii mei obișnuiți cu întunericul din București, și ne oprim la "Palatul Cezarilor". Stupoare! Ce caută copia "Victoriei de la Samothrace" aici? Dar imediat dau cu ochii de alte "statui", aliniate în semicerc în fața intrării hotelului. Au fost reproduse după originale celebre, respectîndu-se un singur criteriu: să fie "antice". Venus din Milo stă lângă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
când afluența jucătorilor crește. Nu lipsește, constat, nici "David", al lui Michelangelo, o copie la fel de bună cum e aceea din Piața Signoriei de la Florența. Antichitatea este amestecată cu Renașterea și cu barocul, dar ce contează? Cei care au imaginat "Palatul Cezarilor" nu s-au sinchisit de asemenea fleacuri. Au cheltuit milioane de dolari pentru a obține ceva de un prost gust monumental, luxos și ostentativ. A trebuit, văd, să vin în America" pentru a mă reconcilia, într-un fel, cu "Casa
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Romei imperiale de după Hadrian, când luxul și plăcerea au luat locul virtuților aspre. Nu era nevoie, firește, de o morală. Așa ceva nu se potrivește cu Las Vegas. Nu decadența și putrefacția gloriei antice mă așteptam să fie evocate de "Palatul Cezarilor". Dar epicureismul unui Petroniu ar fi fost la locul lui în această magie a jocului. Se joacă peste tot, în nenumărate săli, inclusiv în restaurantele dinlăuntrul hotelului, în timpul mesei. Între aperitiv și felul întîi sau în vreme ce-ți bei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]