992 matches
-
hotărât, când realizează singure diferite funcții sintactice: Bacăul, Sibiul, Israelul, Marocul, Tel-Avivul, Carpații, Bucegii etc. Substantivele proprii sunt incompatibile cu determinarea prin articol nehotărât. Pot primi articol nehotărât dacă sunt întrebuințate metaforic: „Și frunțile cărunte le nalță de departe/Un Cezar, un Traian.” (M. Eminescu, I, p. 24), „P-ici, pe colo mai străbate, câte-o rază mai curată/Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai și eu odată.” (M. Eminescu, I, p.158) sau metonimic: „Am cumpărat un Grigorescu.” (= un
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că oamenii, în contact cu banii, se dezechilibrează și se dezumanizează. Nu întâmplător Isus condamnă deținerea de aur și pe cei bogați, descriindu-i ca pe niște persoane cărora aproape că le este refuzat accesul în rai. Banii sunt ai Cezarului și sufletul este al lui Dumnezeu. Dualitatea ființei umane este pe deplin sesizată și pusă în valoare. Nu putem face nimic mai mult împotriva naturii noastre date de Creator. Legătura dintre autoritate și bani, dintre putere și bani, este veche
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și chiar o teamă endemică față de orice încercare de legiferare din partea statului asupra celorlalte culte religioase 28. Biserica nu trebuie să se găsească la remorca statului laic, ci ea "trebuie să intre în adevărata ei funcțiune, așa încât, nerefuzând a da Cezarului ce e a lui, să poarte în primul rând grija de a asigura lui Dumnezeu, în sufletul și în fapta oamenilor, ce este a lui Dumnezeu. O puternică viață spirituală, o dezinteresare măsurată de statul politic și economic, o independență
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
plan de idei platonice, la suprafața unei înfățișări trecătoare și efemere, într-o lume inconsistentă în ea însăși, cum este aceea a simțurilor"6. În schimb, Ortodoxia a delimitat cu precizie între ceea ce înseamnă Împărăția lui Dumnezeu și cea a Cezarului. Actualizarea permanentă în Occident își are propria rațiune istorică, absolut indeniabilă, dar care nu scapă unei critici riguroase. Slăbiciunea argumentului occidental rezidă la nivelul vieții spirituale, îndeosebi a valorilor sale duhovnicești care au riscat de multe ori să fie puse
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Bérangeri (ei însă scriu Beranjeri) și de unde nici prin minte să nu-ți treacă, și Rafaeli, Filii ai lui Apollon, nutriții de muze124. Și puțin mai încolo: ...în van ne-am face unii pe alții crai și principi ai poeziei, Cezari și Napoleoni ai strategiei, Metternichi și Talleyranzi și Cavouri ai politicii sau diplomației, Aristotelii, Longuinii literaturii, înălțători de proză etc.125. E limpede că Heliade Rădulescu nu va găsi în spațiul românesc nume proprii cu o identitate atât de clară
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cu oamenii lor cei mai mici; Iovii, Moisii, Orfeii, Homerii, Davizii, Pindarii, Socrații, Platonii, toți poeții, toți profeții, toți sapienții, toți oratorii publici, toți oamenii de științe și de arte, toți legislatorii, toți belatorii cei mari, toți regii model, Alexandrii, Cezarii, Fredericii, Napoleonii, Columbii, Galileii, Danții, Shakespearii, Schillerii, Victorii Hugo, Fidii, Apelii, Michelangelii, Raphaelii, Beethovenii, Bellinii, toți mecaniștii cei mari, toți naturaliștii, toți chimicii, toți astronomii etc. Primul om sau prima generație a coprins în sine omenirea întreagă; a doua generație
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
exclude orice fanatism? Desigur, o căpetenie germanică din secolul al II-lea era mai pregătită să invadeze imperiul decât era un patrician roman să-l apere; dar cetățeanul roman erudit și rafinat, curios și deziluzionat, ca împăratul Hadrian, de exemplu, Cezarul cu iubire față de Tivoli, reprezenta o comoară mai bogată de achiziție umană 74. Astfel, Bourget contracarează argumentările aduse dintotdeauna împotriva punctului de vedere al decadenței, potrivit cărora acesta ar fi sortit eșecului și nu ar avea nici un viitor. El neutralizează
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
173, 235; filosofiei 171; și individualism 286-287; și reflecție 177 marea - la Democrit 54; furtună 229, 281; la Longin 229; Marea Roșie 35, 54; principiul lui Alfeu 17-19 Politică agora 16, 40, 55, 88, 102, 105-106, 108, 130, 156, 207, 294 Cezar 222, 225, 245, 262, 269 democrație 85, 97, 248 drept - absența lui 283-284; și comunitatea 283-284; natural 98, 215-216, 310 egalitate - epicuriană 213, 215; naturală 97-98; între oameni 97-98, 179, 213-215; a plăcerilor 118-119 justiție 92, 215-216, 300 lege - civilă
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
alta-se înfruntă în numele dreptului de a trăi, în numele proprietății. Nu poți trăi fără politică iar politica este convenție, este supunerea în fața unor reguli arbitrare, profund nedrepte dar asumate. Religia transcende politica, este dincolo de politică, dar nu o sfidează. „Dați Cezarului ce este al Cezarului” - acesta a fost mesajul lui Hristos. Hristos nu este un uzurpator al lumii acesteia, ci un supus al ei. Cele două mulțimi - turme după Nietzsche - ajung să se confrunte pentru proprietate. Unul din personajele cele mai
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
dreptului de a trăi, în numele proprietății. Nu poți trăi fără politică iar politica este convenție, este supunerea în fața unor reguli arbitrare, profund nedrepte dar asumate. Religia transcende politica, este dincolo de politică, dar nu o sfidează. „Dați Cezarului ce este al Cezarului” - acesta a fost mesajul lui Hristos. Hristos nu este un uzurpator al lumii acesteia, ci un supus al ei. Cele două mulțimi - turme după Nietzsche - ajung să se confrunte pentru proprietate. Unul din personajele cele mai bogate ale comunității, fiul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
trebuie să scriu. Pentru că mai cred că „Există o libertate la care omul n-are dreptul să renunțe dacă vrea să-și păstreze demnitatea de om; aceasta este libertatea de conștiință, libertatea de spirit” (Nicolae Berdiaev, Impărăția spirituală și împărăția cezarului, Editura Amcord, Timișoara, 1994, citat de Anca Bujoreanu, 2007). In decursul anilor s-au scris multe lucrări care s-au referit la viața deținuților din închisori dar mai puține despre viața celor din lagărele de muncă forțată, a căror preocupare
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
este bine ca cel care stîrnește interesul să nu simtă acest lucru. 9. Purtați-vă la fel de frumos cu orice sistem vecin. Această ca-racteristică este deosebit de importantă, în special pentru sistemele mici și neînsemnate. În general, avem tendința de a da Cezarului ce-i al Cezarului, de a ne purta excepțional cu sisteme egale sau chiar mai puternice decît al nostru și de a minimaliza sistemele mai slabe. Este un fals de per-cepție și comportament, care trebuie schimbat. Fiecare sistem vecin, indiferent
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
accent de religiozitate, încărcat de posibilități pentru viitor. Care sunt aceste posibilități viitoare? Înainte de toate, diferența netă dintre Biserică și Putere. M-a surprins dintotdeauna - ca să fiu sincer, chiar m-a indignat - interpretarea dată de prelați frazei lui Hristos: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”, interpretare în care se concentraseră întreaga ipocrizie și aberație ce au caracterizat Biserica în perioada Contrareformei. A fost lăsată să treacă - pe cât de monstruos poate să pară acest
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
uită adesea acest lucru, alți gânditori ce i-au succedat (Montesquieu, Rousseau, Constant ș.a.) având "presă mai bună". Într-un astfel de context, o lucrare precum Dreptatea ca libertate. Locke și problema dreptului natural are și rolul de a da Cezarului ce e al Cezarului. Continuă și astăzi disputa pe seama consecințelor nefaste ale implicării intelectualilor în politică, invocându-se mereu sintagma "trădarea intelectualilor". Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Hobbes s-ar fi ocupat doar de studiul matematicilor, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ajunge să fie judecat în tribunalul Infernului, unde victimele lui îl condamnă să joace, sisific, zaruri într-un cornet fără fund. Pedeapsa supremă este însă alta: în finalul narațiunii lui Seneca, antieroul Claudius se transformă (lucru nepermis pentru un așa cezar, dar și pentru mentalitatea romană!) în slujitorul unui libert, locuitor al Infernului, atestând atitudinea răzbunătoare a autorului opului față de un regim politic considerat nedrept. Răsturnarea spațială Cer/ Infern închipuită de Seneca are o natură surprinzătoare, dacă e să ne gândim
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a lungul numeroaselor încercări și peripeții. Ea concordă, în planul semnificației, cu detronarea personajului ridiculizat, cu destituirea lui de pe un postament al superiorității. În plus, este dublată de o răsturnare comportamenatlă, o dez- eroizare a personajelor implicate în intrigă: odinioară cezari, cei doi se ceartă precum muritorii de rând, iar disputa lor nu cunoaște argumente demne de rangul pe care-l purtaseră. Dacă cezarii au fost coborâți laolaltă cu muritorii de rând, nici zeii nu sunt uitați, prilej pentru Seneca să
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
În plus, este dublată de o răsturnare comportamenatlă, o dez- eroizare a personajelor implicate în intrigă: odinioară cezari, cei doi se ceartă precum muritorii de rând, iar disputa lor nu cunoaște argumente demne de rangul pe care-l purtaseră. Dacă cezarii au fost coborâți laolaltă cu muritorii de rând, nici zeii nu sunt uitați, prilej pentru Seneca să parodieze atât însușirile fiecăruia în parte, cât și menirea lor. Spre exemplu, Parcele vor fi înlocuite, la intervenția lui Mercur (susținător al lui
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în romanul grec. Sosirea la putere a noului împărat, Nero, e salutată cu surle și trâmbițe de toți zeii, al căror statut comportă, de astă dată, o dublă interpretare: fie ridiculizează, întrucâtva, modul lingușitor de comportament al cetății romane față de cezarul ei (transformându-se în ceea ce teoreticienii îndeobște numesc parodie neliterară, vizând moravurile și mentalitățile societale), fie reprezintă tocmai o asemenea dovadă de plecăciune 147 din partea autorului operei Apokolokyntosis. Seneca pune însuși soarele să pregătească intrarea în scenă a cezarului Nero
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
față de cezarul ei (transformându-se în ceea ce teoreticienii îndeobște numesc parodie neliterară, vizând moravurile și mentalitățile societale), fie reprezintă tocmai o asemenea dovadă de plecăciune 147 din partea autorului operei Apokolokyntosis. Seneca pune însuși soarele să pregătească intrarea în scenă a cezarului Nero, a cărui histrionică autoadmirație era recunoscută ("Febus le spune: trăiască mai mult decât toți muritorii/ Cel care-mi seamănă mie la chip și-i frumos ca și mine/ Fără a-mi fi mai prejos în cântare sau voce [...] Soarele
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
homeric doar pentru a le lua, mai apoi, în derâdere atestă fără echivoc intențiile parodice ale operei de față. Deși "fondul serios" este mai puțin vizibil în Apokolokyntosis și doar pe alocuri atribuibil episoadelor în care este atacată, implicit, ideea cezarului neîndurător, neapărat lipsit de inteligență, forma parodică nu exclude o anumită seriozitate a "înțepăturilor" livrești, prin care autorul latin reeditează cunoașterea poemelor homerice. Dialogul intertextual dintre două nume ilustre, unul mitologic, altul desemnând o persoană istorică reală, ambele coborâte la
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aspectul caricatural al tuturor personajelor, fie că este vorba de cele episodice (Parcele), secundare (Hercule), sau despre personajul central, în fond un autentic antierou. Claudius este ridiculizat prin faptul că i se atribuie nebunia de a se mai crede încă cezar chiar și acolo "unde șoarecii rod fierul". Ba mai mult, o dată ajuns în Olimp, el pare să atingă și să molipsească întreaga și vestita adunare cu superficialitatea sa. Intrarea în Olimp este sugestiv precedată și anunțată prin luarea de cuvânt
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la acea vorbă a lui Messala Corvinus: mi-e rușine de putere"151. Așa-zisul proces care i se montează împăratului Claudius reprezintă o vehementă satiră la adresa modului în care funcționa justiția romană, căci principalul susținător de până acum al cezarului, Mercur, este una și aceeași persoană cu cel care "îl înșfăcă pe Claudius de ceafa lui cea strâmbă, tărându-l din cer în Infern, tocmai de unde se zice că nimeni nu se mai întoarce (s.n.)"152. Din Apokolokyntosis nu lipsesc nici
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
departe, în romanul latin) lucrurile au o natură contrarie. Nu a supraviețuit nici unul dintre elementele cultivate de epicul eroic, nici la nivel spațial, nici la nivel temporal. În cel dintâi caz, trebuie remarcată fantastica ușurință cu care se mișcă picareștii cezari ai lui Seneca și vechii eroi mitologici de genul lui Hercule "din cer pe pământ, de pe pământ în infern", căci "în viziunile comice despre lumea cealaltă ale satirei menippee, eroii trecutului absolut, reprezentanții diferitelor epoci istorice trecute și contemporanii vii
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Pentru că "Seneca era în perioada redactării acestei lucrări unul din consilierii principali ai împăratului Nero, urmașul și fiul adoptiv al lui Claudiu, care organizase funeralii somptuoase pentru predecesorul său. În particular, atât Nero, cât și Seneca puteau râde de memoria cezarului defunct și puteau să-i dezaprobe politica, dar oficial erau obligați să-l respecte" (în Eugen Cizek, prefață la volumul Seneca, Petroniu: Apokolokyntosis, Satyricon, Editura pentru literatură, București, 1967, p. IX). 148 Ibidem. 149 "Ultima vorbă a lui, auzită printre
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
făcea colecție de ceasuri CFR. A strâns de pe unde a putut un număr mare de ceasuri de acest fel și, pe urmă, le-a împărțit prietenilor. I-au plăcut monedele romane și a adunat o colecție de dinari din vremea cezarilor. S-a înscris chiar în asociația numismaților și a găsit, acolo, prieteni foarte devotați, ca Ion Dinoiu. Mărturisea în repetate rânduri că bucuria lui cea mai mare ar fi să devină nu președintele Uniunii Scriitorilor, ci președintele Societății de Numismatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]