1,324 matches
-
transformare care nu fusese generată de ea însăși, ci de reacția lumii față de ea. Se întreba dacă Alice își făcea griji în legătură cu părerea pe care oamenii aveau să și-o facă în continuare despre ea. Cu Jina ai vorbit ? a chestionat-o Mary. Alice n-a răspuns imediat. N-am mai vorbit cu ea de la petrecere. Irene mi-a trimis cartea făcută bucăți. Asta da mostră de maturitate, nu ? Naji a părăsit-o, i-a zis Mary. Aseară. Frate-su, Ahmad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
el. Altora putea să le fie rușine de trupurile lor, dar ei nu, nu lui Vron. „De ce mi-ar fi rușine de corpul lor, John! Spune-mi de ce. De ce?“ N-am găsit nici un răspuns. Apoi Vron a început să mă chestioneze în legătură cu relațiile pe care le aveam la filmele pentru adulți sau cele sexy, sau la producțiile de peep-show. — N-am nici o relație. Nu la nivelul de care ai tu nevoie. — Barry se îndoiește că aș putea face carieră, John. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fiindcă i se părea mai de bonton. Yvonne avea obiceiul de a-și interoga fiul asupra posibilităților de avansare socială pe care aveau să i le ofere prieteniile pe care, credea ea, băiatul le lega cu crema societății barceloneze. Îl chestiona despre averea unuia sau altuia, Închipuindu-se dichisită În mătăsuri, primită să ia ceaiul cu fursecuri În marile saloane din lumea bună. Javier Încerca să-și petreacă În casă cît mai puțin timp cu putință și era recunoscător În sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu gravitate. — Mama natură e-o mare curvă, ăsta-i tristul adevăr, zise el. Curaj și la atac. Prima mea rundă de Întrebări nu-mi oferi decît priviri goale, gemete, rîgÎieli și aiureli din partea tuturor celor pe care i-am chestionat despre unde s-ar fi putut afla Jacinta Coronado. Cincisprezece minute mai tîrziu, am coborît pînzele și m-am reunit cu Fermín, ca să văd dacă el avusese mai mult noroc. Descurajarea Îi dădea pe dinafară. Cum o s-o găsim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
stăpânire pe trupul său obosit de agitația zilei. „Da, ce caut eu aici, În această cloacă”, Își spuse el, Îndepărtându-se cu pași alunecoși spre masă. Brusc, o durere ascuțită la genunchi Îi schimonosi fața... „Aveți probleme cu rotulele?” Îl chestionă Satanovski. „Vă recomand să vă duceți din când În când la Purcica sau să procurați nămol de-acolo...” „Da, din când În când mă Încearcă un junghi la rotula dreaptă...” „Unele au darul de-a prevesti evenimente importante...” „Ce vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rolul amorezului meu clandestin din miez de noapte. Pentru prima oară de când Începusem să lucrez pentru ea, am văzut că Kelly nu era mulțumită de apariția În presă. Mă Întrebase dacă, sincer, exista vreun adevăr În afirmație, după care mă chestionase asupra motivului pentru care Abby era pornită Împotriva mea. Am asigurat-o că nu-l cunoșteam pe tipul cu caseta-cu-sex a lui Hilton și În nici un caz nu mă culcasem cu el - cu sau fără cameră de filmat - și păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
negri solizi, stăteau în dreptul intrărilor, promițând câte o friptură de pui gratuită pentru primii clienți. În parcare se vedea un număr redus de mașini. Danny și-o lăsă pe a lui pe una din străzile laterale, apoi începu să-i chestioneze pe durii proțăpiți la intrarea în cluburi. Portarii de la Zamboanga și Katydid își aminteau că-l văzuseră pe Martin Mitchell Goines „pe-acolo”. Un tip care scria meniul pe o pancartă din fața clubului Royal Flush duse identificarea un pic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu apăruse în ziare, fiind un simplu vagabond, iar asasinul știa că locul crimei nu era dezvăluit de publicitatea făcută cazului Goines. Singurii cunoscuți ai lui Goines care aflaseră de soarta lui Marty erau cântăreții de jazz pe care îi chestionase, ceea ce îi elimina dintre suspecți - odată ce Goines era identificat de poliție, nici un asasin deștept nu ar mai fi adus viitoarele victime în apartamentul mortului. Ceea ce însemna că dacă oamenii legii nu-și făceau apariția în forță pe Tamarind Street, asasinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
roșu”. — Atunci știți de suntem aici. Eisler încuie ușa și se așeză pe scaunul rămas liber. — Cățeaua e din nou în călduri, în ciuda zvonurilor că ar fi pierdut sarcina. Dudley zise: — Nu aveți voie să spuneți nimănui că v-am chestionat. Dacă ne veți nesocoti sfatul, veți suporta consecințe grave. — Adică, Herr... Mal interveni: — Mort Ziffkin, Chaz Minear, Reynolds Loftis și Claire De Haven. Ne interesează activitățile lor, nu ale dumitale. Dacă veți colabora cu noi fără rețineri, v-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
față de camarazii de stânga ai lui Loftis, bandajele neascunzând altceva decât inciziile chirurgicale. Buzz lăsă pentru final episodul cu distrugerea feței lui Coleman de către Lux. Mal interveni, folosindu-se de prilej pentru a-l introduce în peisaj pe saxofonistul Healy, chestionat de Danny Upshaw în ziua de Anul Nou. Iată de ce puștiul nu reacționase la asemănarea perfectă Loftis/Coleman: ea nu mai exista. Apoi Mal vorbi despre Coleman. Coleman dezvăluie că Marty Goines e homosexual. Coleman pomenește în mod repetat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sunt episoade imaginare, fără nici o pretenție de veridicitate istorică. Veridicitatea este, Însă, În altă parte. Anume În caracterul european al politicii Moldovei și În relațiile strânse cu Veneția, fapte ce trebuie reamintite Într-un moment În care „europenitatea” românilor este chestionată de foruri internaționale. Nici o emoție În această privință. Europenitatea țărilor române are același certificat de naștere cu europenitatea statelor europene. Mai mult, lumea medievală pare a fi mult mai deschisă și mai informată (chiar și fără mijloacele mass-media de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
înspăimântat.Unde le sunt colierele Fotse? Unde le sunt pieptenii? Muncitorii sunt îmbrăcați ca oricare dintre țăranii Hausa, nu au nici un însemn specific Fotse. Maistrul lor confirmă că au fost aduși aici din Fotseland, ca să facă muncă obligatorie. Etnografii îi chestionează o vreme, deși aceștia abia le răspund la întrebările obișnuite despre numele lor și clanul căruia îi aparțin. Maistrul, un Yoruba de pe coastă, este uimit că există cineva care vrea să se ducă în ținutul Fotse. — Arătați-le puștile, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu a fost îndeplinit niciodată. Îl chem pe Su Shun și pretind o explicație. El neagă orice responsabilitate și zice că nu el a fost cel care s-a ocupat de asta. Mă trimite la ministerul de justiție. Când îl chestionez pe ministru, el pretinde că nu a primit niciodată ordinul. Scrisori din toată țara au început să conțină plângeri despre cât de încet lucrează Curtea. Este clar că Su Shun a sădit în mintea oamenilor ideea că eu sunt cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Yukisuke apăru și Sanzo. Santinelele de serviciu, care priveau înapoi, spre ariergardă, îl înconjurară cu lăncile și-l aduseră în fața scaunului de campanie al lui Shonyu. Shonyu nu-i lăsă lui Sanzo timp să spună nici o vorbă de prisos, chestionându-l asupra punctelor esențiale ale misiunii. Între timp, de la mal porniseră, risipite, mai multe bărci de pescuit cu fundul plat, înaintând de-a curmezișul apei. Zeci de soldați cu armuri ușoare se aplecau înainte și săreau, unul după altul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zvonuri ai auzit pe lângă Râul Yodo și prin Kyoto, în timp ce erai pe drum? Ori de câte ori trimitea câte un mesager în locuri îndepărtate, Hideyoshi îi punea, inevitabil, și asemenea întrebări. — Peste tot pe unde am umblat, singurul subiect de conversație era războiul. Chestionându-l, mai pe îndelete, pe Sakichi despre condițiile din Kyoto și Osaka, Hideyoshi află că nimeni nu credea că bătălia provocată de Nobuo urma efectiv să aibă loc între Hideyoshi și moștenitorul clanului Oda, ci, mai degrabă, între Hideyoshi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Niwa îi trimisese pe Kanamori și Hachiya cu primele întăriri din miazănoapte. Hideyoshi era mulțumit, dar încă nu se liniștise complet. Până la căderea nopții, sosiră de trei ori mesageri cu rapoarte despre situația din Ise. Hideyoshi citi depeșele și-i chestionă personal pe emisari, le încredință răspunsuri orale și dictă scrisori de răspuns în timp ce-și lua masa de seară. Într-un colț al camerei se afla un mare paravan pliant. Pe cele două panouri ale sale fusese pictată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu avea nici un fel de probleme cu Gardienii de Sistem, îl avertiză el cu vocea celui care știe că intervine într-un moment inoportun. - Ce fel de probleme pot să ne pună? Nu e doar un control de rutină? îl chestionă mirat Angir pe căpitan. Tânărul se întoarse contrariat spre Birmaq dar acesta nu dădu nici un semn că ar fi auzit intervenția secundului sau întrebările lui Angir. În locul răspunsului așteptat, întrebări. - Ai mai făcut vreodată o astfel de călătorie? nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
preaonorabilul m-a asigurat că va rezolva în cel mai scurt timp actele de drum ale puștiului. Numai timpul nu ne-a permis să mai așteptăm rezolvarea acestei chestiuni. - Ai încercat să verifici cele spuse de individul ăsta, Poha? îl chestionă Kaan. Doar nu ești atât de naiv să crezi tot ce ți se spune, nu? Sunt sigur că el ți-a ascuns adevărul. Angir este cu siguranță un rebel. - Sau poate modul în care a fost ajutat să coopereze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
animale nefericite, îi recită plin de inocență și puștiul. Noi trebuie să găsim matricea socială ideală în care oamenii să fie fericiți. Mai precis majoritatea lor, se corectă el grăbit. - Și până unde credeți că putem merge cu asta? îi chestionă din nou focul. - Până la capăt, dacă va fi nevoie. Doar avem toate resursele necesare, nu? îi răspunse bruneta. E destul de simplu, nu? înțepă ea. Tonalitatea aspră, chiar rea a vocii acesteia provocă reacția rapidă a preaonorabilului Poha. Avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
SUA, au sporit exponențial. Te caută în cizme, în șosete, în chiloți și mai știu eu unde, se fac radiografii ale întregului corp și a fiecărui dinte separat ca nu cumva să fie ascuns pe undeva vreun dispozitiv exploziv, ești chestionat despre mamă, tată, frați, nepoți, străbuni până la anul 1492 când a fost descoperită America și dacă până la urmă treci testul, ți se pune o ștampilă direct pe frunte, ca să vadă toată lumea că ai intrat de curând în țară prin bunăvoința
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Nu mai spune, tată. Ei bine, În vremurile de față există mult prea multe lucruri care să ne distragă. Nu e vina noastră. I-am făcut cu ochiul Mariei și ea a izbucnit În râs. ― Serios? Cum ar fi? mă chestionă tata. Am ridicat din sprâncene. ― Încearcă să ghicești! ― Aș miza pe băieți. ― Destul de adevărat, râse Maria. Am ridicat din umeri. Nu voiam să-mi amintesc de Victor. ― Scumpo, cum Îți mai merge cu Victor? Întrebă mama. La fix! M-am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Uite ce e, Alisia. Eu când spun ceva, vorbesc serios. Am zâmbit fără să vreau. ― Mersi atunci. Tocmai mă decisesem să Îi las singuri, când mi-am amintit ceva. ― I-ai spus lui Adi că-mi place culoarea neagră? am chestionat-o. Ea păru bulversată. ― De ce i-aș fi spus asta? ― Nu contează. Am aruncat o ultimă privire spre Adi care se prăpădea de râs Înainte să mă duc În camera mea și a Mariei. Acolo l-am găsit pe Alex
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de mult la schi sau în plimbări pe dealuri, dacă oamenii ar fi stat mai mult prin cluburi, petrecând până la răsăritul soarelui, atunci poate că mi-ar fi plăcut mai mult la Praga. Pe când Eddie, bărbatul cu fața roșie, mă chestiona asupra prețurilor din Praga, în sala de mese a intrat tipul cel arătos. —Iată-l pe Christy, a urlat un bărbat cu o claie de păr negru și o mustață enormă à la Stalin care, spre nedumerirea mea, era grizonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el triumfător lui Stalin. Mai târziu am aflat că Don avea patruzeci și șapte de ani, locuia cu mama lui și era un burlac „cu acte în regulă“. Nu știu de ce, dar n-am fost surprinsă. —Ești sigură? m-a chestionat din nou Stalin. Cât a fost gravidă cu primii patru copii, Rita mea nu putea nici ea să se uite la ouă. Nu sunt gravidă. —De unde știi? Pur și simplu știu. Putea să se ducă învârtindu-se dacă își închipuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la pielea ei minunată, la părul ei auriu, la unghiile ei perfecte. Eram uluită cu cât succes se reinventase. Niciodată n-aș fi crezut că sub exteriorul acela lustruit și splendid clocotea atâta durere și atâta nesiguranță. Apoi, Josephine a chestionat-o cu privire la bărbatul cu covorul. Și, într-un final, după o sesiune de întrebări și răspunsuri pe care eu am considerat-o chinuitor de dureroasă, deși eram doar în poziția de spectator, Chaquie a recunoscut că, într-adevăr, inaugurase covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]