1,541 matches
-
pe care l-am făcut vreodată. Cum ar veni, e cea mai mare schimbare din lume, și crede-mă că mă simt la fel de bine ca și tine. Tu, spune ea cu o voce de savant german, tu ești creația mea! Chicotim amândouă și intrăm. ― Bun, spune ea, măsurând încăperea. Următorul pas: hainele. Astea, mai spune ea, luând între degete materialul bluzei mele de bumbac, trebuie să dispară. Mă întreb ce au hainele mele largi și confortabile, în timp ce încep să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
niciodată fericită. Sunt fie prea grasă, fie prea slabă, nu-i cale de mijloc. Nimic din ceea ce fac n-o poate mulțumi. ― Da, mamă. Dar tu ce mai faci? Ai mai ieșit cu fetele de la clubul de slăbit? ― O, da! chicotește ea, încântată că are ocazia să vorbească despre ea. Jacqui, îți mai amintești, ți-am povestit despre Jacqui? Ei bine, Jacqui se mărită, și sâmbătă a fost petrecerea burlacelor. Am fost într-un club de noapte! Îți dai seama, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
despre Jacqui? Ei bine, Jacqui se mărită, și sâmbătă a fost petrecerea burlacelor. Am fost într-un club de noapte! Îți dai seama, eu, într-un club de noapte! De fapt, am fost mândră de mine... Întrerup cât mama tot chicotește cu povestioara ei și în cele din urmă îi spun la revedere și mă duc sus în camera mea. Stau în fața măsuței de toaletă și mă machiez, copiind felul în care m-a machiat Geraldine pentru petrecerea de rămas-bun a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nervoasă, și Brad mă privește atent. Am mințit în legătură cu mersul pe role. N-am mai făcut asta niciodată. Brad își dă capul pe spate și râde. ― De ce să minți cu așa ceva? Stai liniștită, totul va fi bine. El continuă să chicotească, în timp ce eu îmi pun ghetele tremurând și stau locului, prea înfricoșată să mă mișc. ― Uite, spune el, luându-mă de mână. Așa se merge, mai spune, și-mi arată cum să încep cu picioarele ținute în unghi drept unul față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și-mi trimite un sărut, după care se avântă să mă prindă din urmă. Jemima și Brad sunt cuplul perfect, arată de parcă tocmai ar fi ieșit dintr-o romantică poveste de iubire, și cu toate că nu prea vorbesc unul cu altul, chicotesc împreună și se tachinează într-un fel care pare din ce în ce mai mult să aparțină unor oameni care se îndrăgostesc unul de altul. Sau poate că sunt doi oameni care se îndrăgostesc de iubire în sine? Două ore de mers cu rolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
eu, îmi vine mie ideea salvatoare. ― Bine, Jemima. Să vedem cum te descurci. ― Mulțumesc foarte mult, izbucnesc eu. Va fi grozav. ― Aștept articolul tău în fiecare miercuri dimineață, la prima oră. Și Jemima, dragă...? ― Da? ― Sper că merită tipul. Și chicotind ca pentru el, închide telefonul. Jemima Jones obișnuia să creadă că s-a născut sub o stea fără noroc. Jemima Jones obișnuia să creadă că deși există ceva interesant și strălucitor cum e viața, n-avea să i se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se gândește ea. N-are cum să fie ea. Ce-ar putea face o fată ca ea printre toți acești oameni frumoși? La 10.30, Jemima se uită la ceas. ― Rahat, strigă ea. Trebuia să fiu acasă. ― N-ai grijă, chicotește Lauren. Joacă după Reguli! Fă un pic pe inabordabila! ― Trebuie să plec, spune Jemima, care este puțin mai trează decât Lauren, și ai face bine să mergi și tu. ― Nu! spune Lauren, lovind cu pumnul în masă ca să-și sublinieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dar când îmi ridic privirea, Ben încearcă să-și suprime un zâmbet. ― Ben, nu-i deloc amuzant, îi spun eu pe un ton sever. ― Nu, spune el. Ai dreptate, nu este. Dar nu se mai poate abține și începe să chicotească. E atât de molipsitor, cred că povestea e atât de ciudată că încep și eu să chicotesc, și chicotitul devine un soi de râs isteric și atunci amândoi ne dăm pe spate de atâta râs, ținându-ne de stomac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îi spun eu pe un ton sever. ― Nu, spune el. Ai dreptate, nu este. Dar nu se mai poate abține și începe să chicotească. E atât de molipsitor, cred că povestea e atât de ciudată că încep și eu să chicotesc, și chicotitul devine un soi de râs isteric și atunci amândoi ne dăm pe spate de atâta râs, ținându-ne de stomac de durere și izbucnind în hohote. ― O, Doamne, spune eu, și-mi caut un șervețel ca să-mi șterg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
își dă seama din zâmbetul ridicol de sentimental de pe fața mea că noaptea trecută a fost de necrezut. ― Ai făcut-o! Ai făcut-o! Sare în sus și în jos și-și aruncă brațele în jurul meu, în timp ce eu încep să chicotesc. Vreau s-aud tot. ― Sunt atât de obosită, mă vait eu, prăbușindu-mă pe canapea, dar tot zâmbind. ― Nu vreau să aud prostiile astea, vreau să aud despre Ben. ― Îl iubesc, spun eu simplu, și apoi o spun din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tipilor, avea o cămașă-n carouri, Însă nu purta șapcă; fața Îi era albă și mâinile la fel, albe și mici. — N-ai de gând s-o Închizi odată? — Ba da, sigur, spusei, Închizând ușa. — Mulțumesc, spuse. Unul dintre bărbați chicoti. — Ai mai avut de-a face vreodată cu un bucătar? Îmi spuse cel care chicotise. — Nu. — Păi, poți să ai de-a face cu ăsta, spuse, uitându-se spre bucătar. Îi plac treburile astea. Bucătarul se uită În altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mâinile la fel, albe și mici. — N-ai de gând s-o Închizi odată? — Ba da, sigur, spusei, Închizând ușa. — Mulțumesc, spuse. Unul dintre bărbați chicoti. — Ai mai avut de-a face vreodată cu un bucătar? Îmi spuse cel care chicotise. — Nu. — Păi, poți să ai de-a face cu ăsta, spuse, uitându-se spre bucătar. Îi plac treburile astea. Bucătarul se uită În altă parte strângând din buze. — Își dă cu suc de lămâie pe mâini, spuse tipul. Nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Sorina stau cu ochii închiși. Mulțumită, bunica zâmbește. „Moș Ene, poznașul, și-a făcut și astăzi datoria”, își spune-n gând. Vrea, apoi, să așeze mai bine păturile peste cei doi nepoței. Dar, ce să fie asta? Sorin și Sorina chicotesc, nici vorbă de somn. Hm! M-ați păcălit, hoțomanilor! Face buna pe supărata. Ei, spuneți acum ce meritați voi? Da’ nu ne e somn deloc, bunică ! Când am să pun eu mâna acum pe băț, să vedeți ce somn o să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
vase pentru găini, pentru rațe și gâște, pentru purcei. Toți ai casei se mirau. Oare ce-o fi pățit câinele de bea atâta apă?! S-au gândit, chair, că n-ar strica să cheme veterinarul. Însă Sorin și Sorina, care chicoteau de zor și zâmbeau cu tâlc, i-au liniștit povestindu-le, de-a fir-a păr, tot ce se întâmplase. Auzind c-au îmbuibat câinele cu atâtea dulciuri, bunica le-a zis cu dojană-n glas: În loc să le mâncați voi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
printr-o rază jucaușă cerându-mi să mă arăt lumii. M-am frecat la ochi și iacată-mă s! Și peste noapte, Baba larna și moș Omăt au chemat gerul într-ajutor. A mai suflat și crivățul. — Unde ești ghiocelule? au chicotit cei doi. N-ai inghețat? Mai cutezi să ni te ridici împotrivă? — Drept să vă spun, Babă Iarnă și moș Omăt, mi-a fost tare-tare frig. Era cât pe ce să mă smulgă și vântul. Abia m-am putut piti
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu crengile in pământ. Uhum-uhum! auzi Ionel un vuiet necontenit. Hm! parcă aș fi intrat într-o pădure fără frunze. Și de unde vine zgomotul ăsta? De bună seamă că n-o să-ți pot răspunde la două întrebări în același timp, chicoti cineva ce se învârtea ca un sfredel în loc. Aoleu, ce urâta mai ești, îl luă pe Ionel gura pe dinainte. Oi fi, răspunse râma, în schimb muncesc zi și noapte. Afânez pământul, iar tu te afli în Pădurea Rădăcinilor și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fost sigilat cu ceară, pus pe o platformă mobilă și Împins repejor spre o zonă de Încărcare unde aștepta un dric. Dricul a ieșit din parcare odată cu copiii de la Școala Internațională ChinezoAmericană - al cărei generos sponsor fusesem mereu - care părăseau chicotind estrada pentru orchestră a Conservatorului cu instrumentele lor producătoare de sunete dulci, aliniindu-se În spatele dricului. De pe băncile verzi de lemn s-au mai ridicat vreo douăzeci de elevi purtând Îmbrăcăminte din pânză albă - sacouri largi, pantaloni și pălării, costume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tare comentariile pe care le atașasem la itinerar, cu luni de zile Înainte: „Mulți cred că Lijiang este orașul de legendă, Shangri-La, pe care James Hilton l-a descris În romanul său Orizont pierdut...“. Gândindu-se la mine, Vera a chicotit, dar, În același timp, ochii i s-au umplut de lacrimi usturătoare pe care și le-a șters de pe obrajii moi cu eșarfa. Recunosc că mă copleșise mila de sine. De când murisem, Îmi luase ceva timp să mă obișnuiesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În spate și le văzu pe Marlena și Esmé performând Încă În curte. Bătrâna se alăturase și ea publicului restrâns. Ținea copilul În brațe și-l punea să bată din palme În ritmul Încă unei strofe din Jingle Bells. Harry chicoti și-și continuă drumul până când ieși din raza vizuală a celorlalți. De fapt, descoperi că se afla la capătul cărării. Iar acolo, ce noroc, dădu peste un pisoar. Acesta era săpat În piatră, avea cam o jumătate de metru lățime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Detesta să se țipe la ea, mai ales de către figuri autoritare. Tatăl ei făcuse la fel și acum nu se mai simțea intimidată, ci doar paralizată de furie. Wendy era complet neafectată de cele Întâmplate. Sprijinită de umărul lui Wyatt, chicotea la gândul că fuseseră prinși În flagrant. În mod ciudat, găsea acest lucru excitant. Îi comunică acest gând și lui Wyatt, pe un ton insinuant. El aprobă din cap, dar nu deschise ochii. După părerea lui, ceea ce făcuseră nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și mai febrilă, și toate acestea pe o stradă anonimă din Ruili. Însă, vai, nu puteau face dragoste acolo, concluzie la care au ajuns amândoi. —Hai să ne Întoarcem la hotel, spuse Harry. —Mmm, la hotel, ce bine, răspunse Marlena chicotind. Când se pregăteau să se Întoarcă, Marlenei Îi veni un gând care-o trezi la realitate. Ar trebui să văd Întâi dacă Esmé e bine. Mai trecu un minut. —O, Doamne, ce-o să-i spun? — De ce trebuie să-i spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu solemnitate o punguță de M&M În altar. Heidi oferi o cutie de vitamine, iar Wyatt o vedere. Bennie le șopti În glumă Marlenei și lui Harry că ar trebui să-i dea valium sau antidepresive și toți trei chicotiră. Vera făcu un pas În față și Îndesă un dolar american. Considera că trebuie să onorezi tradițiile unei țări străine, iar ofranda ei va fi dovada că cel puțin un american a făcut acest lucru. Ceilalți nu oferiră nimic. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
două săptămâni de petrecut Împreună În această călătorie. Trebuia să păstreze echilibrul. Să se distreze. Wyatt și Wendy nu-și dădură seama că un grup de băieți călugări Îi urmăreau. Uită-te la străinii ăia doi, Își șopteau Între ei chicotind. Bărbatul și doamna se sprijineau de un copac, Împingându-se unul În altul. El o apucase cu fermitate de fund, iar hainele amândurora erau Într-o dezordine necuviincioasă. Băieții imitară cuplul scoțând limbile și mișcându-le ca niște șerpi. Alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tribul lui, un model mai vechi care era ilegal În alte țări. Era al treilea incendiu. —Puneți plasă, dar luați lumânările, spuse Heinrich. În camera vedetei era și o doamnă, Îi spuseră angajații lui Heinrich, o femeie În pielea goală. Chicotiră Între ei. —Care dintre ele? Întrebă Heinrich În birmaneză. Ei Îi răspunseră că era vorba de chinezoaică. Heinrich dădu din cap aprobând alegerea lui Harry. — Și ne pare rău să raportăm, șefu’, dar iar am fost prădați. Heinrich oftă. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
putea reproșa ceva, atunci era faptul că se entuziasma prea ușor. Dezamăgirile Îl afectaseră profund, dar se ridicase de fiecare dată. Spera ca Marlena să nu se dovedească asemenea celorlalte. Și-o imagină tachinându-l despre fiascoul de noaptea trecută, chicotind ca o școlăriță, spunându-i că va fi o amintire dragă pe care s-o păstreze peste ani. Oftă fericit. Dar apoi Își aminti cum l-a certat pentru bietele lui Încercări de a stinge flăcările cu rochia ei. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]