903 matches
-
-mi chipul, doamna surâsului final. Închipuiască-și cititorul român de azi, dacă poate cumva, ce ecouri au stârnit aceste incantații lirice în sufletele cititorilor de acum treizeci de ani, când poezia noastră reînvăța să respire, abia desfăcută, cu greu, din strânsoarea chingilor dogmatice. Laolaltă, desigur, cu Nichita Stănescu și cu alți poeți ai generației lui, Cezar Baltag a contribuit esențial, în plină epocă totalitară, la reînvierea poeziei românești și mai apoi la reafirmarea ei prodigioasă. În luna februarie a acestui an*, Cezar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ca să construiască, în formă de mozaic, un gând obsesiv, atras de figurări delirante, puternic asociative, în care realitatea simțurilor tranzitează continuu în oniric, în invizibil. Sub acest aspect se înțelege și de ce, din cerința unei autoeliberări, a unei slăbiri din chingile politicii și ale puterii, Ovidiu, în interpretarea lui Mincu, n-ar fi fost îndepărtat de al său Mecena, Cezar Augustus, ci și-ar fi ales voluntar, ascetic, exilul: „Acea uriașă curgere - observă în roman eul narativ al poetului - izbutea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pui" albi (motive naționale). În lada noastră de zestre aveam o mulțime de cămăși cusute, cu diferite culori, care mai de care mai atrăgătoare. Din lână, mama ne mai țesea brâie și catrințe (cu mătase și fir) pentru noi și chingă pentru tata. Când se tăiau, de Paște mieii, pieile lor erau dubite (tăbăcite) de mama și din ele, cojocarul satului, Verigă Ion, făcea căciuli tatei, prim pentru bundițe și cojoace. Toamna, după tăierea cârlanilor, pieile se foloseau în întregime pentru
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
produse lactate (unt și brânză), ouă, pui, găini, boboci de rață și de gâscă, pentru a face bani. În această piață, zisă "industrială", se vindeau și se cumpărau produse lucrate în casă (pânzeturi, cămăși frumos cusute, ițari, bundițe, brâie, cojoace, chingi, catrințe, valuri de sumani, de țoale de lână, chiuate la Satu Mare, valuri de lăicere, cuverturi, ștergare, (de toate felurile), marame, broboade, căciuli etc.) Mama era nelipsită vinerea de la piață. Ori avea treabă, ori nu, dânsa, cu alte gospodine pregăteau de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
înțeles și el că până nu cad schelele ceasul horei va rămâne mut. Timpul fizic al orașului se odihnește, doar cel astronomic fixează celui geologic viața între liniște și revoltă. Cercul mare, cât de mare ar fi el, prinde în chingi solide existența perimetrului urban, chemând prin cântecul straniilor sirene oamenii din cercuri mici. Căci timp în cerc și cerc de timp viața le măsoară. Și din fabulosul balon, plutind prin norii albăstrui, timpul atotputernic comandă ierarhia de conflicte, dominante și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fariseu, Lazăr, chiar Pilat din Pont, Andrei etc. Cititorul va găsi de unul singur contraargumente sănătoase la toate explicațiile lui De Boer. Cele mai fragile sunt punctele 2, 4 și 7, dar nici celelalte nu se țin foarte bine În chingile unei logici irefutabile. Încercarea de a-l identifica pe „ucenicul iubit” cu Maria Magdalena, eșuată la nivel științific, exegetic, va deveni realitate În ficțiunea lui Dan Brown. Din păcate, Dan Brown nu se pretinde doar un romancier, ci istoricul providențial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
pentru a facilita un proces fiziologic. O încercarea de clasificare a posturilor se prezintă după cum urmează: Posturile corective Acestea sunt cel mai frecvent folosite în kinetologia terapeutică sau de recuperare. Menținere acestor posturi poate fi: - liberă (autocorectivăă; - liber-ajutată (prin suluri, chingi, benzi elastice, pernuțeă; - fixată sau exterocolectivă (cu diverse aparate, dispozitive sau amenajăriă Posturile corective vizeză în principal părțile moi ale segmentelor, modelabile, particularități pe care țesutul conjunctiv și le păstrează. Corectarea aliniamentelor osoase nu este posibilă decât la copii și
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]
-
prevestire a morții, conturând un destin ce stă sub semnul sacrificiului de sine. Poetul își asumă riscul de a restaura un edificiu liric degradat de seisme ideologice, de a-l reintegra în patrimoniul literaturii române. Insurgența lui scoate poezia din chingile „spiritului revoluționar” la modă, specific proletcultismului. Una dintre consecințele importante ale acestui efort, deopotrivă temerar și pieziș, a fost apariția, în deceniul al șaptelea, a unui val nou în lirica românească, o promoție de tineri poeți pe care comentatorii au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
aproape a tuturor, În acea jumătate de secol de tiranie socială. Mai evidentă a fost, poate, În existența noastră, a creatorilor de orice fel, cei care „am Îndrăznit” să creăm valoare chiar și În vremuri potrivnice, nu numai luptând cu chingile opresive, brutale, ale puterii, dar uneori reușind să le Învingem, În sensul că „le-am lărgit, le-am Înmuiat”, nu de puține ori folosind puterea politică În defavoarea ei, ca și În luptele de jiu-jitsu. De altfel, de vreo cincisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care sunt uneori. Numai ei au această putere, acest ne-omenesc privilegiu. Zeii și, cum se poate deduce dintr-unul din exemplele epice de mai sus, Îndrăgostiții, adevărații Îndrăgostiți. Sau unii nebuni, rupți printr-un fel de miracol otrăvit de chingile propriilor lor, trecute, interese, de propria lor amintire, memorie, chiar din chingile cele mai ferme ale omului - legătura dintre cauză și efect. Sau, cei care trăiesc o catastrofă primesc „În dar” prezentul, ce-și arată fața teribilă, zeiască, Înfricoșându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Zeii și, cum se poate deduce dintr-unul din exemplele epice de mai sus, Îndrăgostiții, adevărații Îndrăgostiți. Sau unii nebuni, rupți printr-un fel de miracol otrăvit de chingile propriilor lor, trecute, interese, de propria lor amintire, memorie, chiar din chingile cele mai ferme ale omului - legătura dintre cauză și efect. Sau, cei care trăiesc o catastrofă primesc „În dar” prezentul, ce-și arată fața teribilă, zeiască, Înfricoșându-i Încă o dată și catapultându-i fără milă În realitate - cea mare, cea „concretă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și datorii de un fel sau altul. Dacă am reuși să păstrăm hotărîrile înalte din noaptea de Revelion și voința de a le aplica, altminteri ar arăta anul care a început și anii care vin. Dar cine poate? Slobozim imediat chingile, dăm comodităților dreptul să se reinstaleze și slăbiciunilor să revină. *M-a doborît răceala. Am febră (38,5, e mult pentru un hipotermic!) și, în același timp, frisoane. Dîrdîi sub plapumă. În cameră sînt 12 grade, cu cinci mai puțin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în general. A fost poate unul din puținele momente ale istoriei culturii românești, când cultura a transcens politicul, nu subordonându-l, ci, pur și simplu, ignorându-l. Ulterior, când maeștrii au făcut decisiv pasul spre politică, slăbind, într-un fel, chingile rigurozității culturale, și influențând, prin puterea exemplului, atitudini asemănătoare raporturile s-au inversat, discursul politic și cel cultural s-au intersectat nefericit, iar prelecțiunile, la fel ca ședințele junimiste, s-au văzut fisurate de acest "om nou", om de cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
devenit așa cum îi spun adversarii săi, ”o bunicuță”cu mult șarm în legănatul copiilor mici, neînțărcați încă de la sânul mamei lor, care e numește România postdecembristă. A fost Ion Iliescu un personaj benefic pentru România, care s-a eliberat din chingile dictaturii ceaușiste, ori un gropar al noului regim, pe care altfel l-au visat tinerii care au stropit cu sângele lor străzile Bucureștiului și ale altor orașe. Al treilea președinte al României, cu nume terminat tot în ”escu” , s-a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Soare tânăr călare/ Pe un călușel gălbior./ Da’ nu-i galbior de fel/ Și-i gălbior de flori,/ Cu șeaua de aurel,/ Cu scări dalbe d-argințel,/ Cu pohe cu năsturei,/ Cu frâu cu ghiocei,/ Cu bici cu măciulie/ Cu chingi late,/ Pin fir trase./ Galben Soare și-mi răsare” (Cioara Radu Vodă - Brăila). Lumina emanată, metalele care concurează la realizarea senzației de strălucire și acțiunea de regenerare a naturii sunt comune „colindei soarelui” și colindelor adresate direct feciorilor de însurat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în cazul lui Bogdan-Damian, ca niște trofee ale „palmaresului” pe care Iovan îl are în lupta cu Haosul și, în același timp, așază eroul în directă comunicare cu tărâmul terifiant. Călărind pe craniul de zmeu, cu frâu din balauri și chingă de năpârci, Iovan dă o funcție domestică, socială fiarelor: prin ele neantul este asimilat cosmosului. Pe lângă poziția lui de superioritate, chiar de suveran, trebuie să adăugăm preluarea energiilor pe care aceste ființe le stăpânesc. Capul de zmeu, în special, depozitează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru destinul eroic: „Care-o fi dicins, dizlegat...dicins di brâu, pi copilu ceala sî-l trimetiț’ di la casî, cî el n-are noroc” (Izvoare - Soroca). Evident semnul indicat se află la mezin, care pare astfel să fie eliberat de chingile profanului și ale duratei. Explicația oferită de divinitate pentru alungarea celui mic se referă tot la planul uman de percepție, norocul fiind rezultatul hazardului din timpul nesemnificativ. Negăsindu-și rostul în mundan și situat între două lumi ontologice, mezinul este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
forța de regenerare. Intrat din nou în dimensiunea eroică, armăsarul devine o hiperbolă a forței: „Cinci voinici în frâu mi-l ține,/ Măru cu flori dalbe!/ Cinci voinici mi-l netezesc,/ Cinci voinici șeaua i-o pune,/ Cinci voinici în chingă-l strânge,/ Cinci voinici coada i-o-nnoadă” (Câinenii-de-VâlceaVâlcea), capabilă să concu¬reze cu soarele însuși. Numărul celor care îl strunesc sugerează o încordare maximă a puterilor omenești, fiindcă cinci „reprezintă cele cinci simțuri și cele cinci forme sensibile ale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aducerea capului de leu în suliță: „Frumos dar că îi găteară:/ De-un cal galben ca și-un graur,/ Frâu-i galben fluturat,/ Cum nu s-a mai de-aflat;/ Șaua-i albă poleită,/ Cum nu s-a mai pomenită;/ Chinga-i albă de mătase,/ Cum nu se mai de aflase;/ Scăricele-n turnurele,/ Cum nu mai sînt ca și ele” (BrezoiVâlcea). Metalele prețioase și mătasea sunt constant asociate cu actele eroice și dezvăluie astfel că ne aflăm în fața calului ce-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acte existențiale; doar prin acest act, proces, fenomen al simetriei, putem Înțelege nu numai fenomenele naturale, dar și ceea ce ne „șoptește”, uneori cu Încăpățânare, istoria și, mai ales, propria noastră „istorie”; propriul nostru caracter, doritor adesea să se elibereze din chingile fortuitului sau ale tiparelor rigide exterioare, ale clișeelor masei, ale „falsului de existență”, ale incapacității de a-și găsi propriu-i drum - libertatea, de fapt! Și am propus mai sus nu numai o „reflexie existențială”, alăturând două posturi ale celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sul și de aici, meșteșugit, ajungea la stative. Din alt bumb ac, învălit la țucală, trecea firul pe țăghiile care tot la stative mergeau, bumbacul devenind pânză. La războiul de ț esut o auzeam pe mama vorbind despre drugi, lăturași , chingi care erau un fel de suluri, varga de la sulul de jos, ițul susținut de două furci fixate în lăturași, rostarul și gânjurile de susținere a rostarului. Se pomenea de ițe care puteau fi două sau patru, după cât de deasă și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
negocierilor, au fost mult mai blânzi. Bunăoară, e puțin cunoscut faptul că în Ungaria, unu-l din liceele particulare cele mai distinse și mai vechi, al benedictinilor, a continuat să funcționeze în tot răstimpul perioadei comuniste. E adevărat, ținut în chingi, controlat și apăsat, dar a continuat totuși să funcționeze ca liceu religios. Așa ceva în România, bineînțeles, era de neconceput. Cu ortodocșii, situația e diferită. Din două motive. În primul rând, există o tradiție a Bisericii Ortodoxe de supușenie față de puterea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Din acest motiv, costul psihologic al învățării din proximitate este enorm, fiindcă "pedagogul" nu e vreun norocos, vreun favorizat de soartă, trăitor într-o lume aproape perfectă ca Occidentul din fantasmele noastre -, ci un Celălalt vecin, prins aproape în aceleași chingi geografice și istorice. Astfel încât, ardelenii, care își aveau modelele printre ei, nu numai în vecini, au asimilat ethosul central-european al învățării despre care ai scris tu, în vreme ce moldovenii și muntenii au rămas pe dinafară, poate cu excepția bucovinenilor. V. N.: Pe
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
puternică. O astfel de zonă nu poate să fie, evident, decât liberală, ca să descătușeze forțele creatoare care există în continuare atât în Europa de Vest, cât și în cea de Est. Aceste forțe creatoare par dimpotrivă să fie tot mai prinse în chingi, reglementate în toate felurile. Te întrebi dacă n-ar fi mai bine ca România să nu fie primită în Uniune. știu că este o sugestie șocantă pentru cei mai mulți; cred totuși că, inteligent folosită, o astfel de opțiune ar putea pe
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
mai cu seamă autonom, în versurile din Arcul voltaic (1986), Jocul cu umbra (1994), Starea de labirint (1995) ș.a. Căutând „miezul cărnos al inefabilului”, autorul își trădează la fiecare pas nostalgiile, iar gesturile largi, retorice ale nevoii de ieșire din chingile oricărui corset exprimă o atitudine contestatară, al cărei dramatism e sublimat metaforic. De aici, și meditația gravă asupra condiției umane, ce face verbul tăios ca o lamă. Uneori poetul recurge la formula unor pseudopsalmi (Știu) ori la notația sentimentală, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288877_a_290206]