646 matches
-
este în mijlocul nostru, o prezență vulcanică...“ Citind, în continuare, și versurile din carte, constatăm că autorul lor este, într-adevăr, o prezență vulcanică, dar în sensul peiorativ al cuvântului... Modul său de a scrie este exploziv-interjecțional, generând un fel de chiote, nu poezie. Cele mai avântate și hilare sunt declarațiile de dragoste: ‹ „Sunt o mare de flăcări, / O cavalcadă de vreri, / Ochii ei / Prevestitori de furtună / Și totuși / Vibrante emoții / Mă cheamă / Nopțile...“ (Stare) „Tu ești nemărginirea / Minunato! / Fiorii tăi mi-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Adică nu am dormit pentru că pe holuri era un traftir de persoane care-și căutau fericirea sexuală pe termen scurt. Adică ușile din dreapta și din stânga camerei mele. Se trânteau la fiecare jumătate de oră. Ca să nu-ți mai spun de chiotele fetelor care probabil trebuiau să-și satisfacă clienții și auditiv. E cazul să-ți mai spun că nu o mai văzusem pe "draga nenii" de la plecarea din Romînia? O noapte de coșmar cu vise întrerupte de orgasme mimate, presărată cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
întîmplase ceva deosebit cu el. Parc-ar fi sorbit apă vie dintr-un izvor vrăjit... Se apropie iar de locul unde stătuse aplecat și băuse apă și-și privi umbra oglindită în luciul izvorului... Da, categoric mai crescuse!... Dădu un chiot de bucurie și nu-l speriară deloc două păsări mari și negre care-și luară zborul din apropierea sa. Înhăță undița și geanta și porni mai departe cîntînd. De-ar fi trăit cu adevărat Muma Pădurii și i-ar fi ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
le-am meșterit; altfel ușile ar fi rămas mereu închise! Erau vorbe înțelepte ce nu mai presupuneau alte comentarii. În timp ce bulibașa se întreținea cu avocatul, acesta din urmă punând necontenit întrebări pentru a se lămuri privind unele nedumeriri, se auziră chiote de bucurie și cântece vesele a căror exuberanță era greu de stăvilit. - V-am spus eu! Mireasa noastră n-a dat cinstea pe rușine. A fost curată ca zorile unei primăveri. Punctul culminant al nunții era acum atins: mireasa fusese
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu totul altfel de loc, mai mult o sală a vreunui palat decît un peisaj. Dobîndise chiar sunetul unei astfel de încăperi: scrîșnetul patinelor în aerul uscat ar fi putut fi tocurile înalte pe marmură; era muzică; oamenii scoteau mici chiote de plăcere. Se găsea mîncare și băutură. Uneori zăream fețe familiare printre patinatori, băieți de la club, dar nu am avut nici pornirea și nici curajul să ridic mîna. S-a făcut primăvară. Ne-am reluat antrenamentul. Erau una sau două
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
au făcut împreună cele mai multe năzdrăvănii copilărești, apoi glume și șotii până când au plecat în armată. Fiind duminică, toate verișoarele au venit să-l vadă. Și Todiriță a fost găsit acasă și când a auzit cine îl cheamă, a scos un chiot de bucurie ca atunci când era flăcău. El, după ce s-a pensionat la Combinatul siderurgic Galați, s-a întors în sat, la casa părintească în care nu mai locuia nimeni, dar pe care a reparat-o, făcând-o ca nouă. Gelu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ne-am zis? ― Mă, și-așa, și-așa, noi tot prost o sfârșim cu excursia asta! Barem să ne distrăm în tren, până la București, că altminteri murim de urît! Și unde-am început să-i tragem niște cântece de veselie, chiote și strigături! Țin minte că printre altele am cântat și: " Pentru fata de la moară , Mi-am pierdut un an de școală!" ― Mă, dați-l naibii de cântec, să nu cobiți! Tocmai p-ăsta v-ați găsit și voi să-l
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
abia se mai zăreau, și asta numai pe margini. Catedra era Înfășurată Într‑o hârtie ordinară, albastră, fixată cu pioneze de tăblie. Ferestrele Înalte aveau zăbrele, ca În mănăstirile din romane. Ăsta era gimnaziul de fete! Deci nici urmă de chiotele de entuziasm În care se treziseră În zorii zilei, Înainte de răsăritul soarelui, ca s‑o pornească la drum. Din bucuria care le umpluse sufletul de copii Într‑un moment ce semnifica o cotitură În viața lor. Din care rămăsese doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se chirciră de parcă se aștepta la o lovitură (chiar fu aruncată o piatră) și se Încovoie și mai mult de spate. De‑ajuns ca gloata să simtă că l‑a părăsit curajul, că i s‑a frânt mândria. Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frâng cei mândri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ne jefuiră neamul, Vatra, sufletul și steagul! Nu lăsa ca n glia noastră Să se-ncuibe iar năpasta! Vino, Doamne, și deschide Zarea pentru omenire! Să zburăm din nou spre ceruri, Să ne fie iarăși liberi Gândul, fapta și copiii, Râsul, chiotul iubirii. Liberi, vrem, la noi acasă, Cu bucatele pe masă, Să primim pe toți cei dragi Pentru noi, pentru urmași. Pâine, sare și ștergar: Să muncim din nou, cu har, Pentru noi, pentru nepoți, Fără griji și fără hoți. ștefane
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
auzit, curgând misterios, în marele Arbor al Aurului, în derivațiile regnului celui mai obscur. Vă aduceți aminte cum toți am tremurat, cum în apele înseratelor armonii ce se vestiră, dizolvarăm ceara și spălarăm ultragiul a 20 de ani de aspre chiote semănătorești. Fii ai unor părinți eminescieni, făgăduiți dulcelui vis germanic, prin taina ierbii de omăt și a florii albastre, călcarăm cu hotărâre și lepădarăm dubla trivialitate a unor rurali fără mister și a unui modernism ce reușise să-și asimileze
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pîntecul mă-sii a tras aer În piept, s-a Înroșit și zbătîndu-se-n brațele moașei a intrat din nou În pîntec, trăgînd după el și mațul ombilical... Chiuia de fericire acolo- n burta mă-sii, răsuna burta mă-sii de chiotele de nuntaș ale pruncului, cum răsună-n biserică strigătele de bucurie ale mirelui..." Între izbiturile ca de mănușă de box ale pendulului căutam prin urbea Însuflețită de carnaval, căutam să-mi astîmpăr iluziile... Țărmurile lumii mă chemau cu bătăi din
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
goală; Și galbeni trec bolnavi Copii de la școală. Și-s umezi păreții, Și-un frig mă cuprinde - Cu cei din morminte Un gând mă deprinde... Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Melancolie Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește - Răsună-n coclauri un bucium, Și doina mai jalnic pornește. - Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge și nu-ți fie teamă - Ascultă cum greu, din adâncuri, Pământul la dânsul ne cheamă... Rar
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mă sorb, Pe când, tăcut, se-ntoarce-același corb, Tăind orizontal, diametral. Alean E-n zori, e frig de toamnă, Și cât cu ochii vezi Se-ncolăcește fumul, Și-i pâclă prin livezi. Răsună, trist, de glasuri Câmpiile pustii, - Și pocnet lung, și chiot S-aude-n deal la vii. C-un zmeu copiii aleargă, Copil, ca ei, te vezi, Și plângi... și-i frig de toamnă... Și-i pâclă prin livezi. Amurg antic Havuzul din dosul palatului mort Mai aruncă, mai plouă, mai plânge - Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
din clădirea Marunouchi se îngrămădeau pe pajiștea verde din fața Palatului Imperial pentru câteva clipe de relaxare. Unii, întinși pe iarba care tocmai începuse să înverzească, răsfoiau niște reviste. Câteva fete jucau volei, fiecare aruncare a mingii fiind însoțită de un chiot vesel; altele priveau. La marginea șanțului, sub sălciile înmugurite, stătea un tânăr cu iubita lui; priveau lebedele care pluteau grațios pe apă, în timp ce el își smulgea firele de păr din nări. — A fost extraordinar! Leii au fost măreți. Mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Puneți mâna, dragii tatei, pe jupânul ista și începeți a-l blastama cu ragila și cu pieptenii de tras câlți cum îți ști voi mai bine, așa ca să-i placă și dumnisale. Cu nădejde, ați priceput? (larmă mare în casă, chiote, se aud strigătele înspăimântate ale lui Codârlic și vocea lui Dănilă care-i îndeamnă pe copii. Ușa este izbită dinăuntru, Codârlic iese total răvășit. Fuge spre culise, dă, din fugă, peste Smaranda, gest galant de scuză, efect ascendent, se pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a obișnuit; cînd se auzea vuiet mare, trecătorii se opreau rîzÎnd - Iar trece ăla cu baba aia nebună! -, apoi izbucneau În urale, unii fluierau. Bunica nu se mai ținea, acum, prea bine pe motocicletă; cînd urca pe șaua din spate, chiotele ei păreau mai mult niște vaiete, iar Thomas nu mai zbura peste oraș. Thomas vroise, Înainte de Întîlnirea cu Lars, să treacă pe la anticar, dar nu făcuse asta. Nu Își dădea seama prea bine de ce, dar după un ceas petrecut la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și muntele și cîmpia. El ne-a Învățat că eternitatea nu poate fi smulsă zeilor decît clipă cu clipă. Pierzînd aceste clipe, nu ne vom mai putea Îmbăta de veșnicie. Nu ne putem umple sufletul cu surîsul zeilor. Ne trebuie chiotul și patima zeului nostru. Calmului Iui Apolo el Îi opune inima lui fierbinte și patima cu care stoarce totul din fiecare clipă ca mustul din struguri. În suita lui, măștile comice și tragice se Întîlnesc și uneori se confundă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
va mai ajunge vreodată, dar pe care nu ți-l poți șterge din inimă... SÎnt aproape o amintire acum. O amintire care gîndește și visează ceea ce a fost. CÎnd țipă păsările deasupra mării, mă uit la ele lung și aud chiotele argonauților din clipa plecării corăbiei noastre legendare. O, dacă aș fi lîngă mine cel de-atunci, să-i strig În urechi În timp ce chiotele n-au Încetat Încă și zidurile cetății nu s-au acoperit de pîclă: Iason, LÎna de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
și visează ceea ce a fost. CÎnd țipă păsările deasupra mării, mă uit la ele lung și aud chiotele argonauților din clipa plecării corăbiei noastre legendare. O, dacă aș fi lîngă mine cel de-atunci, să-i strig În urechi În timp ce chiotele n-au Încetat Încă și zidurile cetății nu s-au acoperit de pîclă: Iason, LÎna de aur este În mîinile tale! Si dacă vrei totuși să pleci, pentru că sîngele clocotește În tine, măcar nu te grăbi să transformi speranța În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în toate grădinile... în toate grădinile... s-ajungă miroasele... la toate frumoasele... lungit lungit până începe, ca de obicei, balamucul. Tolea sare în picioare, urlând, Rock Rock Rock again, rotiri zăpăceală chiote, până o aruncă pe pacientă în bucătărie: gata, să văd musacaua! Gata, să văd musacaua... ăsta nu-i piper, astea-s pastilele verzi pentru somn și astealalte sunt pentru tremurătură și alelalte sunt pentru vise și alelalte pentru morți, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
BUNICA șI NEPOTUL Din nou îi povestește de Babacul, Dar genele de somn i se lipesc, Deși ...când strănuta trăsnea capacul în turn la Sfântul Neculai Domnesc ! și iată‐ n vis s‐a zguduit cerdacul Din bârne, ca de‐ un chiot haiducesc, Bunicăi i‐ a scăpat din mână acul și‐a stat acolo‐ n basmul bătrânesc ... Tic‐ tac, măsoară ceasul înainte Un somn de prunc, aducerile‐aminte și iarna care suflă‐ omăt în geam. Din poliță alunecă‐o spatie și i
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
grădine are, pomi cu mere de-aur coapte; Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce cu-orașele-i deodată se trezește și se duce Sus în curțile din Memfis, unde-n săli lumina luce; Ei petrec în vin și-n chiot orice noapte pîn-în zori. {EminescuOpI 46} {EminescuOpI 47} {EminescuOpI 48} Bruh! mi-i frig. - Iată pe mână cum codește-un negru purec; Să-mi moiu degetul în gură - am să-l prind - ba las săracul! Pripășit la vreo femeie, știu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să nu fie nici rea, nici caldă, nici tristă, nici parfumată, ci așa cum o voia numai ea: o plapumă iubitoare. Și molia antediluviană se suci, se-nvârti și, după câteva săptămâni, Insula Mică a Brăilei, unde locuia babornița, răsună de chiote auzite până în Dardanele! Trepidă cu picioarele ei subțiri până la țărm, unde câțiva pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale Dunării și, înotând voinicește, descinse vioaie pe esplanada unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și am plasat câte vreo trei oameni la fiecare scară și la fiecare colț, ne-am întors spre cancelarie. În timp ce mergeam, liniștiți într-un fel, am auzit voci. Unele erau bucuroase, altele erau mânioase și strigau cu furie. Se auzeau chiote și amenințări! Erau de-ai noștri! Au intrat în școală și au urcat până la primul etaj. Nu avea cum să nu fie așa. Aceste sunete ce ne asigurau de izbânda noastră ne mângâiau orgoliul propriu și ne săturau de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]