KorAP: Find »[drukola/base=chiparos & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...25 >

607 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

dezgust. Am abjurat și pentru asta. Ca să ies afară, să respir aer curat. Simțeam că nu mai suport. Niciodată n-am iubit mai mult lumina amiezii, la care doream să ajung cât mai repede. ― De aceea umbli acum singur printre chiparoși? ―- Se vede, din felul cum vorbești, că n-ai fost niciodată în fața inchizitorilor. Ochii lor sunt ca de gheață. Când te privesc, te pătează cu moarte. ― Dacă aș ține să fiu "avocatul diavolului", ți-aș atrage atenția că, așa cum statul

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
ca iarba și, cum mi-am sprijinit fruntea pe el, n-am mai știut cine sunt. Am stat așa multă vreme, părul Anei mirosea a vânt și a noapte, și cred că nu mai era nici o diferență între mine și chiparoșii care foșneau în jur sau pinii de pe colina din față. "Cine sunt eu?" am întrebat-o, dar răspunsul nu mă interesa. Totuși, acest răspuns m-a intrigat. "Ești un om urmărit de un rug." " Cum urmărit de un rug? Nu

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
nu se cicatrizează." IV ― Și cam asta pățesc în fiecare noapte. Dar, în fiecare dimineață, sunt recunoscător că exist. Chiar bătrân, cum sunt, cu ochii slăbiți, îmi place să văd cum se luminează cerul dimineața și cum strălucește roua pe chiparoși când răsare soarele. E ceva sfâșietor de frumos în felul cum încep diminețile pe aceste coline și nu mă satur să mă bucur de tot ce, altfel, aș fi pierdut. Orice exaltă viața mă îndepărtează de rug. ― Ești fericit că

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
un sentiment "eretic", deoarece nu pot urî iarba care le îngroapă. ― Iubirea ta e, mai degrabă, recunoștință. ― Da, sunt recunoscător că exist și disperat că va veni o vară în care nu voi mai putea să urmăresc cum înnegrește lumina chiparoșii la amiază, nu e firesc la vârsta mea? Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumusețe sfârșitul, dar poate că așa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
fiind gelos pe Ahile, tu vrei s-o cucerești împotriva a ceea ce duci cu tine." "Eu nu vreau să cuceresc nimic. Vreau numai să trăiesc ca un om normal", i-am zis." Atunci de ce ai nevoie de mine și de chiparoși?" I-am simțit părul vegetal atingîndu-mi obrazul. Și i-am dat un răspuns cam aiurea: Pentru că tu ești blîndă". O vreme am tăcut amândoi. Apoi, cu aceeași voce, puțin răgușită și monotonă ca foșnetul chiparoșilor, ea a murmurat, fără nici o

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
nevoie de mine și de chiparoși?" I-am simțit părul vegetal atingîndu-mi obrazul. Și i-am dat un răspuns cam aiurea: Pentru că tu ești blîndă". O vreme am tăcut amândoi. Apoi, cu aceeași voce, puțin răgușită și monotonă ca foșnetul chiparoșilor, ea a murmurat, fără nici o legătură cu ce discutasem înainte: "O iubire poate fi risipită în lucruri fără valoare." " Nimic nu e fără valoare din ce iubești", am contrazis-o, și, după ce am văzut-o plecând fără să spună nimic

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
am fost necuviincios. ― Nu cumva te-ai îndrăgostit? ― De cine? ― De ea. ― Doamne, ce-ți trece prin minte... Ana e întocmai ca vântul. Și n-ai înțeles că iubirea e pentru mine ceea ce se opune spaimelor? Ajunge să văd cerul, chiparoșii, iarba însorită, și simt în mine o pasiune amară. Tot ce nu voi atinge acum, voi fi pierdut pentru totdeauna. Singurele paradisuri reale sunt cele pe care le-am cutreierat, unde am iubit și am fost recunoscători, iată la ce

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
ce nu voi atinge acum, voi fi pierdut pentru totdeauna. Singurele paradisuri reale sunt cele pe care le-am cutreierat, unde am iubit și am fost recunoscători, iată la ce mă gândesc în fiecare dimineață când lumina curge pe coaja chiparoșilor. ― Crezi că ajunge să întinzi mâna spre fericire, Galilei? Și că ea va fi acolo unde mâna ta se va întinde s-o atingă? ― Dar va fi acolo unde voi fi în stare să cred fără rezerve în ea. Pentru că

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
frați întru Platon." ― Eu aș zice acum "Preaiubiți frați întru viață". ― Nu s-ar spune că prețuiești sfințenia. ― N-o înțeleg, de fapt. Am socotit totdeauna că nu mă pot bizui decât pe promisiunile din viața aceasta. Uită-te la chiparoși. Când lumina amiezii îi întunecă, seamănă cu niște călugări Dar nu-mi inspiră nimic sfânt. Sau, cel mult, mă fac să-mi închipui un sfânt cu brațele pline de fructe și de iarbă parfumată de mirosurile verii ― E adevărată erezie

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
ce-a simțit el. Pot spune doar ce simt eu, în zilele de vară, aici... Dacă aș fi mai tânăr, aș alerga pe aceste coline ca un cal nărăvaș. Așa, mă mulțumesc să mă uit cum, îndată ce se risipesc norii, chiparoșii încetează să mai fie posomorâți. Puțini au înțeles că acesta era adevărul pe care trebuia să-l apăr "acolo"... ― Inchiziția nu se sinchisește de un asemenea adevăr. ― Greșești. Inchiziția ne amenință tocmai fiindcă simte în dragostea noastră de viață o

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
partea mea de "posibil" din ceea ce ne înconjoară, oricât aș fi de bătrân. Iarba e înmiresmată și caldă, grădinile se încarcă de fiori și ― vezi? ― măslinii se înălbesc spre seară. Nu cunosc nimic mai frumos decât felul cum lumina spală chiparoșii aceștia mirați. Emoția pe care o simt în fața lor nu mă constrânge la nimic. ― Ea nu e de ajuns, totuși, pentru fericire, Galilei. ― Mie îmi ajunge. Acum, cel puțin. Parcă tot praful pe care l-am răscolit cu sandalele mele

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
a tăcut. Și n-am mai insistat. Apoi a vorbit, dar vorbea foarte departe de mine și abia o mai auzeam: Fiecare are ceva de uitat..." Vocea ei suna ca un tremur abia perceptibil, pe care-l confundam cu foșnetul chiparoșilor: "De ce ți-aș povesti ceva ce, oricum, n-ai să crezi?" Glasul i s-a stins și, într-adevăr, nu mai auzeam decât chiparoșii fremătând în vânt. XVI ― Văd că nu-ți place să dai un nume tuturor lucrurilor. ― Oare

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
de uitat..." Vocea ei suna ca un tremur abia perceptibil, pe care-l confundam cu foșnetul chiparoșilor: "De ce ți-aș povesti ceva ce, oricum, n-ai să crezi?" Glasul i s-a stins și, într-adevăr, nu mai auzeam decât chiparoșii fremătând în vânt. XVI ― Văd că nu-ți place să dai un nume tuturor lucrurilor. ― Oare inima are, neaparat, nevoie de vorbe? Creierul nu se poate descurca fără ele, dar, de simțit, poți să simți fără să mai faci deosebirea

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
închis în casă, că mă înăbuș. Supraveghetoarea s-a speriat și s-a dus să le spună. Urmarea a fost că m-au lăsat să vin aici. Ce și-or fi zis? N-are decât să discute cât poftește cu chiparoșii, să le explice cum e cu rotația pământului. Important e să nu se învîrtă printre oameni. Nu bănuiau că voi întîlni pe cineva aici. Deși mă mir că n-a apărut nimeni să ne spioneze... Criza asta m-a costat

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Deocamdată, aș vrea să-ți spun că în dragostea ta de viață nu prea înflorește nimic sigur. Și nu e nevoie să fii chiar la fel de crud ca ei, pentru a le semăna. E de ajuns să te gândești doar la chiparoși. ― Crede-mă, am ajuns să-mi fie, cumva, silă să mă gândesc numai la ceea ce e respingător și urât. Există și frumusețe în lume. Păcat că n-o voi vedea multe veri de acum încolo.. . Încearcă să privești lucrurile, puțin

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
de frumusețea verii e vorba, Galilei. ― Ba da Nu vezi că ne întoarcem mereu în același punct? ― Ce e, după părerea ta, un eretic? ― Un om singur... Ca mine... Unul care trebuie stârpit din societate sau silit să stea printre chiparoși, deoarece își folosește mintea pentru a avea păreri personale, diferite de cele obligatorii. Or, așa ceva Inchiziția nu poate tolera. ― Dacă ar face-o, și-ar pregăti singură sfârșitul. ― Te mirai cât de mult preț pun pe instinctul meu vital. Ei

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
clar că, umilindu-te, Inchiziția a stârnit în tine un orgoliu diferit de al nostru. ― Altfel mă uit acum la colinele acestea, deși le-am străbătut de atâtea ori. Și altfel îmi apare și soarele, răsărind peste vârfurile umede ale chiparoșilor. ― Poate că acesta e singurul destin: ceea ce ținem minte. XIX ― Ana m-a dus iarăși pe urmele lui Alexandru. Iarba a devenit tot mai rară și chiparoșii tot mai pitici. Printre firele de iarbă apăreau colțuri de stânci, apoi copacii

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
atâtea ori. Și altfel îmi apare și soarele, răsărind peste vârfurile umede ale chiparoșilor. ― Poate că acesta e singurul destin: ceea ce ținem minte. XIX ― Ana m-a dus iarăși pe urmele lui Alexandru. Iarba a devenit tot mai rară și chiparoșii tot mai pitici. Printre firele de iarbă apăreau colțuri de stânci, apoi copacii au dispărut. Cerul avea culoarea nisipului, iar în jurul nostru am recunoscut platoul de piatră pe care mai fusesem; doar că acum nu mai existau arbuștii roșii." Aici

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
că ești blestemat să ardă tot ce atingi. Să ardă apa pe care o duci la buze, să ardă iarba pe care te culci. Abia atunci ai afla cu adevărat ce este singurătatea..." XXI ― Pe urmă, am auzit foșnind un chiparos... Două mâini răcoroase mi s-au lipit de obraz. Și o voce ușor răgușită mi-a spus cu blîndețe: "Liniștește-te, nu te mai gândi la lucruri neplăcute..." "Așa voi face, am zis, însă te rog să rămâi lângă mine

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
decât ceea ce simt. Dacă mi-e sete, mă aplec și beau dintr-un izvor, dacă sunt trist, urmăresc norii și păsările. Odinioară, umblam prin aceleași locuri și nu vedeam tot ce văd acum. Atunci, o colină era o colină, un chiparos era un chiparos, fiecare cu numele său. Încă nici unul dintre aceste lucruri nu însemna viață, dragoste, trecut sau speranță. Acum, tot ce întîlnesc îmi vorbește despre ceea ce port în mine. Dar îmi vorbește într-un fel care nu mă constrânge

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Dacă mi-e sete, mă aplec și beau dintr-un izvor, dacă sunt trist, urmăresc norii și păsările. Odinioară, umblam prin aceleași locuri și nu vedeam tot ce văd acum. Atunci, o colină era o colină, un chiparos era un chiparos, fiecare cu numele său. Încă nici unul dintre aceste lucruri nu însemna viață, dragoste, trecut sau speranță. Acum, tot ce întîlnesc îmi vorbește despre ceea ce port în mine. Dar îmi vorbește într-un fel care nu mă constrânge, chiar atunci când nu

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
ardea ca o rană. M-am sculat și am vrut să pornesc spre colinele care se vedeau în zare, dar m-am izbit de același zid. Am mers până mi-am însîngerat picioarele prin nisipul fierbinte, uitîndu-mă la măslinii și chiparoșii care se clătinau umbroși, dincolo de zid, și, deodată, am observat că acest zid se înălța puțin înaintea mea, pe unde mergeam eu. Sclavi cu trupurile scăldate de sudoare îl ridicau, biciuiri tot timpul de inchizitorii care mă judecaseră. Cel cu

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-ți dăm amintiri legate de noi, Galilei. Știam că pe urmă le vei hrăni singur..." Am fugit de acolo și m-am ascuns într-o văgăună unde nu pătrunde nimeni. Credeam că în ea voi învăța să fiu ca un chiparos. Stăteam nemișcat, aproape fără să respir. La un moment dat, nu se mai auzea nimic în afară de ceea ce era firesc într-o pădure. Dar a fost de ajuns să văd creasta muntelui, la ceasul când asfințea soarele. Culmea ardea. Și, în loc să

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
pândă în spatele ușii ca o fiară, pașii sunau din ce în ce mai tare pe piatră și nu știam ce chip avea adevărul care se apropia de mine prin întuneric. În acest timp, cetatea dormea tăcută în jurul închisorii și mă gândeam cum se legănau chiparoșii plini de vânt. Pașii continuau să se audă tot mai clar. Sângele îmi înnebunise și era plin de o singură întrebare. Toate vorbele care s-au spus de la începutul lumii nu mai aveau nici o importanță... Uitasem de teoriile mele, nu

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
mizantropia nu se poate învăța departe de oameni. ― Nu cumva ai devenit mizantrop? ― Dacă n-am devenit, nu mai am mult. Și e, exclusiv, meritul meu că mai am îndoieli. ― E grav ce-mi spui. ― Când mă plimb aici, printre chiparoși, nu-mi trezește nici o amărăciune porunca: "Iubește pe aproapele tău". Văd numai iarba, pietrele calde, un cer curat, plin de promisiuni și uit restul. Toate furiile mă părăsesc Melancoliile se calmează. ― Dar amintirile de la Inchiziție, nu. ― Când nu mă mai

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]