23,417 matches
-
răposatului domn Purvis, Îmbrăcat Într-o uniformă demodată, cum se purta În 1914. Fotoliul urît, masa acoperită cu un postav gros și ghiveciul cu ferigi din fereastră erau de asemenea proprietatea doamnei Purvis, iar aparatul de radio era luat cu chirie. Numai pachetul cu țigări de pe consola căminului, ca și peria de dinți și ustensilele de bărbierit din dormitor (săpunul era tot al doamnei Purvis) Îi aparțineau lui Rowe. Mai avea și o cutie de carton, În care-și ținea somniferele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de orice fel cu doctorița aceea sensibilă, în halat alb, care asculta cu indulgență argumentele autodenunțătoare ale vreunul pakistanez tuberculos. În mod ciudat, actele noastre sexuale aveau loc numai în mașina mea. În dormitorul mare al casei sale luate cu chirie nu reușeam nici măcar să ajung la erecție, iar Helen, devenind polemică și distantă, vorbea la infinit despre aspectele cele mai plictisitoare ale meseriei sale. Odată ajunși în mașină, cu benzile aglomerate de trafic pe care le urmaserăm și noi formând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de datorii și de fiscalitate generează indirect șomaj în rândurile populației. Corupția apare chiar și în ocuparea unui loc de muncă, care trebuie de fapt cumpărat. Comerțul nu e nici el un sector dezvoltat datorită taxelor și impozitelor excesive și chiriilor mari. Concurența neloială și încurajată uneori de autorități se repercutează asupra comercianților cinstiți, care își achită datoriile; încurajează exemplul celor care practică obiceiuri nesănătoase și ilegale în comerț ca și neplata obligațiilor față de stat. Disperați, unii șomeri sau cetățeni cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fost dragoste la prima vedere. Nu am mai putut să îmi iau ochii de la mașină. Proprietarul cerea 9000 de mărci. Aveam banii, dar din ei trebuia să iau și mobilele, nu? Și trebuia să rămân cu trei mii, să plătesc chiria pe următoarele șase luni... M-am târguit numai cinci minute. Când omul a zis 8400, am bătut mâna. Nu voiam să știu cât consumă mașina, ca să nu fiu nevoit să mă sinucid. Opt cilindri, 204 cai putere, dar ce mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
studiat la Moscova! Extraordinar! Și eu, care am avut încredere deplină în omul ăsta! Annabelle Ciocan: Cum, puiule, e adevărat? Domnule de la telefon, dar Pavel are nouă vile! Unde-ai văzut mata administrator cu nouă vile? Na? Unde? Tocilescu: Plătește chirie, doamnă. Stă cu chirie. Am chitanțe, pot dovedi. Annabelle Ciocan: Ce zice ăsta, puiule, noi suntem simpli chiriași? Ești nebun? Eu sunt fată de general, nepoată de rege, mamă de pianist, cum să stau eu cu chirie? Îți bați joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Și eu, care am avut încredere deplină în omul ăsta! Annabelle Ciocan: Cum, puiule, e adevărat? Domnule de la telefon, dar Pavel are nouă vile! Unde-ai văzut mata administrator cu nouă vile? Na? Unde? Tocilescu: Plătește chirie, doamnă. Stă cu chirie. Am chitanțe, pot dovedi. Annabelle Ciocan: Ce zice ăsta, puiule, noi suntem simpli chiriași? Ești nebun? Eu sunt fată de general, nepoată de rege, mamă de pianist, cum să stau eu cu chirie? Îți bați joc de mine? Ai? Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Unde? Tocilescu: Plătește chirie, doamnă. Stă cu chirie. Am chitanțe, pot dovedi. Annabelle Ciocan: Ce zice ăsta, puiule, noi suntem simpli chiriași? Ești nebun? Eu sunt fată de general, nepoată de rege, mamă de pianist, cum să stau eu cu chirie? Îți bați joc de mine? Ai? Pavel Ciocan: Dragă, să-ți explic, e o neînțelegere... Sugiuc: Dar, domnule Tocilescu, domnul prim-ministru are club de fotbal în Divizia A, Petrolul București, știe toată lumea, am fost și eu la meci, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ochelarii de pe nas, cam la jumătate de metru în față. Când m-aș duce spre el să-l ridic, din grabă aș călca pe lentile, făcându-le bucăți. Și s-au scumpit îngrozitor ochelarii! Și amărâtul de el stă cu chirie undeva pe lângă bazar și l-a și părăsit Panait pentru unul de la Politehnică, iar ăsta nou i-a vândut cărțile la anticariat. Un val de iubire îmi inundă sufletul. Lumina, lumina ajunge și la mine... - Hai, Zdreanță, hai cu tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Executivul", că fiecare membru al grupului avea datoria să adune adeziuni, semnături, se distribuiau cămăși negre, insigne, că era băgată și marina militară, unul din activiștii zeloși fiind Gheorghe Teodoreseu, maistru militar, că sublocotenentul Georgescu, și el inginer, stătea în chirie pe strada Plevnei numărul 130, purta o corespondență neobișnuită cu provincia, îndeosebi cu un anume maior Stavri, aflat la țară în plasa Comana, ăsta nici nu putea fi un motiv de suspiciune, ce să facă un maior, în retragere probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lîngă liceu, cîteva cărți în limbi străine, toate niște prostii despre alchimie și ezoterism nu foloseau la nimic, nici la anticariatul de pe Batiștei nu le-ar fi primit în custodie, se pare că proprietarii casei au încercat ca să-și recupereze chiria pe camera lăsată goală peste vară, a dispărut cu totul, fiind uitat cum se uită o lună dintr-un an, ce să spui despre ea? Dar el, Mihai Mihail, n-a uitat și nu va uita niciodată întrebarea de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sens poezia „Ea a spus amin“, vol. II, p. 94). Tot timpul a trăit cu geamantanul făcut, ca la primul lui semn s‑o pornesc imediat. Am petrecut „binecuvântate nopți Într‑o febră mistuitoare“ prin hoteluri de provincie, camere cu chirie colcăind de ploșnițe. Îmi amintesc, dacă am dreptul să‑mi amintesc, tulburarea când, pentru prima oară, ne vom amesteca lucrurile de‑a valma Într‑un hotel din Baku: hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într‑o intimitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce să aducem într-un singur bagaj. Atelierul ăsta trebuia să aibă apă curentă, rece și caldă. Săpun. Hârtie igienică. Tampoane. Pastă de dinți. Ducele Vandalilor i-a lăsat proprietarului casei un bilet în care scria: „Pă mă-ta cu chiria ta”. Însă mai important a fost ce n-am adus. Ducele Vandalilor n-a adus țigări și mestecă în dinți ghemotoace de gumă cu nicotină. Sfântul Fără-Mațe n-a adus pornografie. Contesa Clarviziune și Pețitorul nu și-au adus verighetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Lorenzo de Medici. — Nu, spune Ducele, privim Cina cea de taină și Mona Lisa și habar n-avem cine a achitat nota de plată pentru ele. Contează, spune el, ce lasă artistul în urma sa, opera. Nu cum și-a plătit chiria. Ambiție O poveste de Ducele Vandalilor Un judecător i-a spus „pagubă cu intenție răuvoitoare”. Altul a numit-o „distrugere a proprietății publice”. La New York, după ce l-au prins paznicii de la Muzeul de Artă Modernă, judecătorul a redus în final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
simțea vinovată că nu erau bani să fie plătit așa cum s-ar fi cuvenit. De fapt, nici unul din ei nu primise vreun ban luna aceea și, cu toate că el nu se plângea, ea știa că, În curând, până și mica lui chirie avea să fie o povară pentru finanțele lui limitate. Ei Îi spusese că Își luase o cameră În Kebayoran, dar n-avea cum să-l creadă, ar fi fost mult prea scump. știa că refuza să fie socotit lipsit de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în fața balconului de la hotel cu rucsac în spinare, venise direct de la mare, culmea! au pus flori ăștia! De acolo, din balcon, prin ploaie vedeam chiar geamul garsonierei în care m-a lăsat Baby să stau, ți-aș mai plăti eu chiria, dar nici eu nu mai am, stai liniștit, Baby, nu trebuie, mă descurc eu și te sărut mult, i-am trimis mesaj când Pinochio se făcuse Păianjen de-adevăratelea, și m-a întrebat ce faaaci? lung, de sus, sprijinit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
instaleze un cort la Casa Vacanței. Operațiune delicată și pe un vârf de munte, darmite Într-o vitrină cât un lighean. Se Întorcea de la facultate cu o franzelă sub braț, și cam fără chef. Avea griji, și nu puține: plata chiriei la fiecare doi ale lunii, plus taxele pentru apartamentul său În care nu locuia, abonamentul R.T.V. și telecablu, rata la C.A.R., cercetarea științifică, Înfrumusețarea străzii, a cartierului, a orașului, a realității În general. Se achita Însă cu conștiinciozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la Feldiu. Se ducea acolo la culesul viilor și se Întorcea după Bobotează. În ultima vreme s-au văzut foarte rar. Doamna Ster urca cu tot mai puțin entuziasm „la lecția de franceză” de joi după amiază, trecută În contul chiriei. Am obosit, domnule profesor. Vârsta! Dacă nu aveți nimic Împotrivă, vom continua la mine. Deși aici... e altfel... Când Încă mai venea sus, așezată În balansoar, lângă geamul mare al mansardei, distinsa septuagenară Își depăna amintirile Într-o franceză curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
anunțată În „Mersul trenurilor”. O joacă cu timpul pe care Aida Übelhart a sancționat-o printr-un gest memorabil. Se Întorcea la Reghin după o ședere de două zile la Salinae. Venise să-și vadă nepoata și să Încaseze ultima chirie pentru livada cu meri. Nu se putea despărți de tot de livadă. O câștigase domnul Übelhart la o partidă de pocher, după ce jurase că se duce la Salinae doar ca să-și vadă de sănătate. Reumatismul său rebel la orice tratament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
traducându-le filme idioate... Și ce te Împiedică? Întrebă Marta neliniștită. Mi-ar trebui un spațiu comercial, ca să zic așa. Îl știi cumva? Da. Spune-l. Cabana din grădină. E a ta, zise Marta fără să clipească. Adăugă: Pentru o chirie bună, bineînțeles... Zâmbi. Flavius-Tiberius rămase În scaun. Știa că ea va dispărea Înainte ca el să-i mulțumească. 25. Ecce pater! O descoperire târzie și nefolositoare. Ramolismentul bătrânului punea capăt unei frumoase tradiții de soldați ai micilor victorii și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
uniforma de seminarist și biserica. Când mâna Amaliei a nimerit sub pătură ca din greșeală, a Înțeles că vorba „ce ți-e scris În frunte ți-e pus” avea Într-adevăr acoperire. În aceeași zi se mută din hotel În chirie la domnul Andrei Morar pe strada Scorțarilor la numărul 13. În schimbul chiriei, trebuia să plimbe câinele brac și să-i dea de mâncare după cum Îi lăsa scris domnul Andrei Înainte de lungile sale călătorii de afaceri, să bată covoarele o dată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca din greșeală, a Înțeles că vorba „ce ți-e scris În frunte ți-e pus” avea Într-adevăr acoperire. În aceeași zi se mută din hotel În chirie la domnul Andrei Morar pe strada Scorțarilor la numărul 13. În schimbul chiriei, trebuia să plimbe câinele brac și să-i dea de mâncare după cum Îi lăsa scris domnul Andrei Înainte de lungile sale călătorii de afaceri, să bată covoarele o dată pe săptămână și să cosească iarba din grădină ori de câte ori era cazul. Se achita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la trei luni. Ura blocurile. Pentru el fiecare bloc era o casă demolată, o grădină Îngropată În moloz, un om plângând pe o grămadă de lemne sau lângă un camion În care tocmai Își Încărcase mobila. Prefera să stea cu chirie În casa doamnei Ster, decât să locuiască În propriul său apartament. Trăia urându-și cu Înverșunare trecutul. Un trecut mărunt, de om mărunt, oarecare. Un om oarecare dar cu amintiri... Una mai ales Îi revenea cu regularitate În minte: Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că tot sunt goi pereții și o vilă nouă fără ceva tablouri nu prea merge... V-ați pus și termoplan, dom' Brândușă? Că ține de cald și de zgomot. Păi, cum altfel? Și cu garsoniera ce faceți? O dau În chirie la studenți. Pe dolari sau mărci. Că nu mă lasă inima să-mi vând trecutul... Să-l dau În chirie, mai merge... În felul ăsta n-o să uit niciodată de unde am plecat și cât am suferit. Da' până la urmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dom' Brândușă? Că ține de cald și de zgomot. Păi, cum altfel? Și cu garsoniera ce faceți? O dau În chirie la studenți. Pe dolari sau mărci. Că nu mă lasă inima să-mi vând trecutul... Să-l dau În chirie, mai merge... În felul ăsta n-o să uit niciodată de unde am plecat și cât am suferit. Da' până la urmă a meritat, observă Gheretă plin de admirație și de compasiune pentru fostul gestionar al ''Gostatului”. Se pare că da... recunoscu modest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
El mânca ce aveam mai bun la masă. O dată pe săptămână Îi făceam baie caldă cu șampon cu miros de mere. Îl ștergeam de apă cu prosopul, să nu răcească. Porc de export, domnule! L-am ținut În coteț cu chirie, la barăci: cinci dolari pe lună. Vara avea umbră de la un prun. Prin gardul de sârmă vedea cum crește cucuruzul, cum se coc holdele, cum se Împerechează câinii. Vedea cu ochii lui de porc În care ardeau două lămpașe mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]