610 matches
-
gaz inflamat, când galben, când verde, când albăstriu, când roșu ca sângele. Ne-am așezat pe jos, trăgîndu-ne cât mai aproape de crengile încîlcițe, linse de foc, până la limita la care abia mai suportam fierbințeala. Puștii țopăiau ca nebunii, urlând și chiuind, încercînd să ațâțe cu crenguțe incendiate focul. Transformau în jar incandescent vârfurile bețișoarelor și alergau prin noapte, rotindu-le repede și închipuind astfel cercuri și elipse fluorescente. In ce cavernă mai trăisem când va lumea asta mică adunată în jurul focului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
gratuit. Ceva pentru care nu trebuia să facă efortul de a fura. — Ce fel de pungă de cadouri? — Depinde, spuse Lisa visătoare. În cazul unei firme de cosmetice, primești de obicei o selecție a produselor lor din noul sezon. Trix chiui de încântare. —La un magazin ca ăsta, poate o geantă... —O geantă! Nu mai avusese parte de o geantă gratis de ani de zile, de pe vremea când încă nu le puseseră etichete electronice. Sau o bluză. —Dumnezeule! țopăi Trix, încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a întâmpinat și le-a întrebat cine erau, după care le-a cerut să semneze într-o carte pentru vizitatori. Lisa a scrijelit câteva cuvinte, apoi i-a înmânat pixul lui Ashling, care s-a luminat de încântare. —Și eu? chiui ea. Lisa strâmbă din buze și dădu din cap amenințător. Calmează-te! —Scuze, șopti Ashling. Totuși, scrise cu foarte mare grijă „Ashling Kennedy, redactor-șef adjunct, revista Colleen“. Lisa trecu unghia ei împodobită cu o manichiură franțuzească peste lista de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de autor a Adrianei și poate că ar prinde și câte un pont sau două din tabăra adversă. Era mult prea fabulos ca să cuprindă cu mintea. M-am așezat, m-am așezat, spuse ea, încercând să se abțină să nu chiuie de bucurie. — Ei, tocmai am ieșit dintr-o ședință cu Elaine. Pauză. — A fost foarte impresionată de tine. — Da? — Foarte. Lucrez aici de aproape nouă ani și nu cred că am mai văzut-o vreodată atât de entuziasmată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
le șifonau hainele. În loc de marsupii, Își luau câte-un căruț Porsche. Copilul, un băiețel, se văicărea și cerea să i se dea punga de chipsuri de la mama sa din mână. —Finn, nu primești până nu zici cuvântul magic. Te.... —Tembeli! chiui copilul, Întinzând o mână dolofană. Având În vedere că avea În jur de trei ani, lui Ruby și lui Chanel le era perfect clar că spusese asta fără nici cea mai mică urmă de sarcasm sau insolență. Mama lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Denise. Viața îi vibrează pe ritmul sticlelor de șampanie pocnindu-și dopurile, pe ritmul artificiilor care explodează. E înconjurat de muzică și oameni veseli. Poartă tichii de petrecere, e împodobit cu macaroane din alea din hârtie colorată, dansează conga și chiuie. Eram convinsă că în timp ce eu înghețam în frigul de martie, James petrecea într-o stațiune costisitoare din Caraibe, unde avea paisprezece valeți, o piscină personală, iar aerul era parfumat cu flori de frangipani. Habar n-aveam cum arătau florile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din stomac. Fluturi care jucau tontoroiul printre intestinele mele. Era clar că-mpinseseră la pereții stomacului meu toate mesele și scaunele și se-apucaseră de dănțuit cu spirit de răspundere. Îți împreunaseră brațele, se roteau de jur-împrejur, băteau din călcâie, chiuiau, făceau schimb de parteneri și, în general, se distrau de minune ei între ei. Doamne-Dumnezeule, m-am gândit în clipa în care am realizat ce se-ntâmpla cu mine, deci e oficial. Sunt atrasă de Adam. Sau, mai exact, SUNT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Tipii din partea stîngă Începură să țopăie de bucurie. Jack se uită printr-unul din geamurile laterale. Pe podea, Între scaune, trei puști cu repetiție, de calibru mare, probabil 12. Strigăte asurzitoare, bătăi pe umeri - mai să-și rupă oasele. Puștii chiuiau și ei. Unul dintre polițiștii de la patrulare le permise să tragă cîte o dușcă din sticla lui. Jack sorbi și el lung și Își goli Încărcătorul pistolului Într-un felinar, pe care Îl nimeri cu ultimul glonț. Urale, strigăte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i iertare pentru promisiunea călcată în picioare, așteptând să se nască cei doi copii, mai ales în timpul primei sarcini plimbându-se prin casă grijulie să nu se împiedice și să cadă, uitându-se de după perdele spre lumea de afară, unde chiuiau câțiva plozi, ștergându-și lacrimile, înfiorându-se de surprindere și plăcere când simțea pruncul mișcându-i-se în pântecee, lungindu-se imediat pe jos, până înceta cu zbaterea, închipuindu-și ce face și cum se întoarce pe o parte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
privirea mijită, nemaivăzând nimic din jur, nici cum el își îndreaptă spatele, tăcut, încruntat, refuzând să gândească. Deși știa că îi va fi imposibil și atunci privea încordat malul celălalt, unde bărbații cu copii cu sănii și câini se înmulțiseră, chiuind și lătrând, însă nu numai glasurile, ci chiar și ecoul repetat de pădurea înghețată răzbăteau prin vămi de pâslă care domoleau stridențele și zgomotele în surdină păreau izbucnite dintr-o altă lume, de parcă ar fi prins deodată viață jocurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai multe pentru că Iuliu Sofronie se deda iarăși jocului pe care văzusem că-l făcea cu toate femeile, prinzându-le de mijloc și lipindu-și buzele de umărul lor și alunecându-le pe gât spre lobul urechii. Rodica Dumitrescu a chiuit scurt. „Ți-am zis din timp c-ai să pierzi“, îl auzeam pe Vlad Dumitrescu. „Asta-i pentru că mi-au stat ăia tot timpul pe cap cu gargara lor“, răspundea Aurora Mocanu. „Nu-i de aia. Ai început greșit“, insista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de un verde palid. Andrei simțea renașterea lumii în drumurile scurte prin orașul amețit de zgomote, ca un bolnav în convalescență, pregătindu-se să redevină colcăitor, amețitor, tumultuos, enervant, obsedant. Pe trotuare reapăreau desenele stângace ale șotroanelor. După prânz, copiii chiuiau. La colțuri de stradă, țigăncile vindeau flori proaspete, de câmp, nu de seră. Îi plăcea să le privească, de fiecare dată când se ducea în vreo vizită, oricât de scurtă, cumpăra buchete mari. Dar nu-și aducea flori și acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu dau înapoi, nu mă mai întorc, înțelegi? Există un point non-retour și eu am trecut de el, înțelegi? Acum când știu cum arată primăvara, nu vreau s-o mai fac!“ El tăcea scormonind cu vârful pantofului în nisip. Copiii chiuiau, arborii erau înfrunziți, zburau păsări mici, mame tinere împingeau cărucioare, de undeva se auzea o horă năbădăioasă. „Nu știu ce simți, acum cred că încep să înțeleg, m-ai luat prin surprindere și pe mine. Eram convinsă că o să te lase totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
hățișuri mlădioase, la fel de vuitoare, în care se pierde și care îl atrag și-i atrag mintea. Toate continuând în jurul lui și percepându-le foarte limpede. Tânărul din apartamentul de sub al lui primește o femeie care după un timp începe să chiuie și să râdă ascuțit și în cascade și apoi, invariabil, se aude dușul. Actorul de alături repetă la nesfârșit noul său rol, cu un glas de bariton. Pe același palier, bărbatul pirpiriu cu nevastă foarte grasă a venit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se aude dușul. Actorul de alături repetă la nesfârșit noul său rol, cu un glas de bariton. Pe același palier, bărbatul pirpiriu cu nevastă foarte grasă a venit din nou beat, o bate, o dă afară din casă și ea chiuie și strigă după ajutor fugărită și pașii ei călcând repede pe trepte zguduie scările și blocul. Mai jos, câinele șchiop crescut de doi frați latră vesel. Strada răsună de chiote, adierile spulberă praful gros, frunzele, hârtiile, biletele de tramvai, rigola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și reuși să vegheze În continuare asupra tinerei, strigînd-o pe nume de cîte ori părea să ațipească. De cînd plecase Laurie din bungalou, el bîntuise străzile și cafenelele din Residencia, mulțumindu-se fie și cu o imagine fugară a ei chiuind pe locul din dreapta a Porsche-ului lui Crawford sau țipînd În șalupa lui care accelera pe canal spre largul mării. Îl observam adesea cum dădea roată piscinei sale sau spăla compulsiv cămașa de noapte aruncată de Laurie. CÎnd platforma ajunse În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
foc ale războiului, crescuse, între spinăriile de pe coasta Baisei, mândră și gingașă, ca o floare roșie. În ochii ei, ca două medalii aurii, jalonați de o melancolică și necurmată lamentare, Nicanor se simțea tot așa de caraghios, ca atunci când plecase, chiuind falnic, în căruțe, cu alți recruți de un contingent, spre centrul de tras sorții la militărie. Iar acolo, la oraș, o comisie de ochelariști, năsoși și rotofei, așezați la o masă lungă și împovărată de hârtii, îl dezbrăcaseră gol-pușcă, punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ne-am uitat către ieșire am observat, ca niște Luceferi, strălucind pe cer senin, după o îndelungată ploaie mocănească, cum veneau spre noi două lămpi de miner și atunci așa ne-a părut de bine, încât toți am început să chiuim, ca scoși din minți, de erau să crape bolțile de piatră de deasupra noastră și pe dată, am pornit-o prin Apă, spre salvatorii noștri Pentru cine petrece o astfel de situație de spaimă de Moarte și în care deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
niște dungi mi-a făcut pe grumaz. Atunci m-am desfăcut și eu la curea și trage-i pe buci... Ce vorbiți, dom' profesor!? Păi loviturile astea de curea îi plăceau, scotea niște țipete nu de durere, ci de veselie, chiuia, dom'profesor, ca la nuntă, adăugă el cu duioșie și regret... Arunc eu cureaua și îi trag un svung de dreapta, nimic! pe urmă altul de stânga, aiurea! pe urmă un upercut! E, aici a căzut jos leșinată. Făcea pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
însă energie, dexteritate, mai multă răbdare. Oamenii se-așezau din timp la coadă, calm și disciplinat, de pe la două noaptea. Bătăile se iscau rar, numai dacă se băga cineva în față sau zicea măcelarul că nu mai ajunge carnea. Atunci, femeile chiuiau, bătrânii se trozneau cu sacoșele în cap, țigăncile loveau cu puradeii lor în stânga și-n dreapta, să-și facă loc prin mulțime. Doar copiii stăteau cuminți, călcați în picioare. „La Cârnați Mulți“ purta o semnificație simbolică pentru Maria. De-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bătăuși care intervenea cu furci și bâte, ca pungașii din Gangs of New York. Robanii veneau și ei cu jandarmii, se urca dealul în forță, călare, și, pe întuneric sau la lumina torțelor, începea bătaia. Oamenii se loveau puternic, cu plăcere, chiuind de nervi și bucurie. Din jumătate în jumătate de secol, mai crăpa țeasta câte unuia și, odată cu sufletul nefericitului, se ridica la ceruri o binemeritată pace. Bătaia se-oprea, la fel furturile: un armistițiu nesigur, dar durabil, se instala între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înscriindu-se, la nivelul discursului liric, într-o serie a ceea ce am putea numi întâmpinarea exclamativă a universului. Atât în reprezentările eului cât și în cel al exteriorității, se dezvăluie natura carnavalescă a viziunii: „Sângele face salturi de necrezut subteran”, „Chiuie carnavalesc creierul în os”, „Strâns saltimbanc fiecare genunchi un clavir”, „Gând încordat ca un mușchi în carnaval”, „Final ezită glasul tău ca un trapezist”, - dar și, în aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, în care carnavalescul e transferat ambianței
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
se sting ca afișe luminoase biletele de favoare, nu sunt admise dar directorul înaintează pe calul mușcând în spume zăbala veți vedea domnilor spectacolul cel mai extraordinar inima ca un gât de gușter se umflă se dezumflă și troici coboară chiuind pe arterele în trepte cât duioasă eleganța focilor pielea lor lucioasă ca o noapte în docurile brăilei au mustăți cum e nervura frunzelor... În majoritatea cazurilor - la fel ca în Invitație la bal - notele spectaculare apar răzlețe în text, chemate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sărbătorii: „luna pune o fundă în laboratorul urechii”, „nervii atleți negri serpentine afișe”, „lăcustele fac reverențe” (Ulise); „ca serpentine privirile”, „Visul ș...ț împletește o beteală din vânturile bolnave”, „Marea își pune o rochie de gală”, „Ca la o horă chiuie joagărele”, „Munții stau neclintiți /.../ Și eșarfele vietăților se desfășoară în măruntaie / Lampioanele păsărilor îi împodobesc ca sălile de bal”, „Și furtunile: ce pene strălucitoare în pletele munților”, „Plecarea aprinde focuri de artificii sub țeastă”, „Spaimele te întâmpină precum în carnaval
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mai găsește acasă; femeia se Înapoiază când aude că moșul s-a Întors. El Îi cheamă pe doi la lege pentru a scăpa de cei doi trântori și i se face dreptate. La Înapoiere, moșul aude un glas de fată chiuind și cântând Într-un câmpuleț. El s-a temut că e ceva dumnezeiesc (cum erau sfintele care zboară și ursesc lumea și de rău și de bine) și s a gândit cum să le binecuvânteze. Văzându-le cum se jucau
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]