620 matches
-
încovoiate. - Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o căsuță lunguiață, din josul formularului, pe dreapta. Funcționarul slobozi doar un chiuit lung, amarnic, final, așa cum face locomotiva când intră în prima curbă lungă a defileului de la Cheile Arse. Chiuia cocoțat pe Cassa de bani, zvâcnind să se atârne de lampadarul cu cinci brațe și cu patruzeci de becuri care, abia acum observă nedumerit, luminau toate. -Doooooom Peeeeeeriiiiii...ngh...nghhh...iiiiiițăăăăăăă... Breeeeeee, n-auzi? Ăsta vrea să semneeeeeeze, breeeeeeeeee.... Pălăriatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lase să latre, să încalece iepurele, să cânte cocoșește sau să guițe, să nu spargă oglinda, să nu pună mâna pe tabloul cu chipul tovarășului de pe peretele dinspre răsărit, să nu dezlege ceasul când strigoii își schimbă între ei mânăturile, chiuind, jucând și dupuind de se cutremurau adâncimile nopții, să nu o lase cumva pe ormocită să scoată tăciunii ascunși cine știe pe unde și să să-i ghindăcească, amuțind și împietrind pe toți care ar privi-o a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mama lui ar fi zis sigur: nu. Doar că el trebuie să o ia de nevastă. La masă, Rita și părul ei ca mierea. E veselă, simte că bărbatul e topit după copil, mă va lua sigur, îi vine să chiuie. E fericită... — Ce doriți, dom’ profesor, întreabă respectuos chelnerița, se vede că îl știe de mult. — Rita? — Grătar, cartofi, salată. — Idem, adică la fel, râde el. Adu-ne și două beri. Rămân singuri și se lasă tăcere. Studenții de pe la mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu-l vreau!, calul cabrează nervos, tot ridică un picior, apoi altul, preotul, de-abia acuma îl vede, e un preot acolo, ridică mâna dreaptă și îi stropește cu busuiocul greu de apă sfințită, aghiazma mare, toți caii zvâcnesc, flăcăii chiuie, doar armăsarul lui stă pe loc, nu pleacă, mâinile lui țin hățurile strâns și nu îi dau voie. Rămâne pe câmpia goală, fără nimeni, pe calul transpirat. Drept, aprig și singur, iar inelul de aur e jos, în margine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ale românilor aproape idiotizați de o propagandă feroce, decolorantă, negrul fiind întotdeauna alb sau roz. Vina lui era atât de mare, încât nici nu se compara cu cea a poetei care a scris: “Plugul, strungul și condeiul/ Au început să chiuie...” sau cu cea a personajelor importante din forul legislativ actual, ideologi de frunte ai socialismului, azi șefi de partide, de comisii, vajnici ctitori ai unei societăți capitaliste erodată de șomaj. Vina lui era imensă: a fost colaboraționist ! Și-a vândut
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
bătut atâta drum, Staroste? Am căutat să ascult poruncile date, dar durerea inimii nu mi-a dat pace! Legământul trebuia respectat! porunci slăvita Crăiasă. Vei pleca acasă, iar, peste nouă luni ți se va naște pruncul dorit. Mulțumesc, bună Crăiasă! chiui bătrânul de bucurie și, pe loc o porni spre casa de la poalele codrului. Merse ce merse și un viscol se porni din dreapta Țîului. Zăpada acoperi toată întinderea pământului. Fulgii mari îl împiedicau să înainteze, iar potecile erau pierdute. Văzu o
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
îngăimă bătrâna, cu ochii în lacrimi. Haideți suratelor la jioc, că demult n-am petrecut așa de bine! îndemnă Natalița. Și se așezară de-a dreapta și de-a stânga bărbaților, înșirându-se prin odaia strâmtă, aplecându-și capetele, strigând și chiuind de credeai că au dat turcii. După rusască, a venit rândul horelor și bătutelor, la care s-au deprins a dănțui și copiii. Numai bătrâna stătea bucuroasă pe scăunelul de lemn, uitându-se, cu luare aminte, la petrecăreți. Așa petrecură
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Când coborâm din autobuz, ne întîmpină o formație de lăutari în costume naționale. Întotdeauna mi-a displăcut folclorul dubios utilizat pentru "distrarea" străinilor. Ne punem singuri într-o condiție "exotică". În cramă, o echipă de dansatori cu bețe se dezlănțuie chiuind. Mă simt de-a dreptul penibil. Urc la etaj și încerc să dau un telefon în București, apoi cobor, ies afară, la soare, lăsîndu-i pe ceilalți să se așeze la mesele unde se aduc mostre din vinurile podgoriei. Gălăgia veselă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lângă tine, după cum te-ar amuza să-ți cadă un bolid în curte, numai să nu fie periculos. După câteva zile, înviatul ar reintra normal în obiceiuri, după ce aranjezi câteva complicații. Ești obligat însă să joci o comedie întreagă, să chiui, să bați din palme, să alergi, să țopăi, ca să minți și să te minți că ești transfigurat. Acum, lângă Ioana, cum n-am chef pentru astfel de scene, iau o înfățișare obosită, ca și cum bucuria îmi vine prea târziu ca să mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nămol și suspina zgomotos. Copilul și doi misionari erau împroșcați cu noroi pe mâini și haine. Al treilea misionar, care sărise în șanț după băiat, se umpluse complet de noroi. În timp ce-i priveau pe misionari, copiii alergau în jur încântați, chiuind, bătând din palme și strigând: — Misionarul s-a prefăcut în pisică de mare! Barba lui roșie e plină toată de noroi! Dar părinții băiatului le mulțumiră i-l proslăviră pe dumnezeul lor, deși nu erau creștini. Se plecară la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alea sfioase cu mina lor proaspătă. Dar schimbările bruște ale unghiului de zbor făceau ca pasărea să se lanseze într-un zbor mortal. Decolați din Londra, am fiert și ne-am cutremurați și am gonit. În fine, am pornit! am chiuit în gând în timp ce ne înălțăm prin aer ușori ca fulgul. Am privit în jos, spre modelul drăguț pe care străzile nici nu știu că îl desenează. Eu călătoream la clasa a doua, dar avionul, care se zguduia din toate încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
birou. E vorba despre un subiect pe care-l investighez. Dar dă din deget în fața mea. În clipa următoare se duce spre un șemineu de care se sprijină, cu mâna liberă așezată pe consolă, șoptind: — Probabil că vecinii or să chiuie de bucurie când or să apară buldozerele. O ușă deschisă, cu cadru lat dă spre o altă cameră, albă, cu parchet și stucaturi complicate pe tavanul, zugrăvit în alb. În direcția cealaltă, un alt cadru se deschide într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și mai bucuros se arătă Ștefănel care, de cum o zări pe călugăriță ivindu-se în prag, în straiele ei negre și ciudate, care o făceau să pară atât de deosebită față de ceilalți oameni știuți de el, se repezi spre ea chiuind și strigând, ca să-i atragă atenția. Maica Agripina, căreia îi plăcuseră întotdeauna copiii și care prinsese mare drag de acest nepoțel al ei, îl strânse la piept și-l sărută pe pleoapele închise ale ochilor, apoi băgă mâna într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vorba lui Viniciuc, cu răzbunarea lui Stalin, nu era doar o figură de stil). De-o asemenea iarnă nu-și amintea nimeni, nici chiar cei bătrâni, care văzuseră și trăiseră multe la viața lor. Doar Ștefănel țopăia fericit nevoie mare, chiuind și tot pomenindu-l pe Moș Crăciun, cu toate că sărbătorile de iarnă trecuseră de mult. O să te-arunc afară-n zăpadă, gol pușcă!... îl speria Virgil în glumă, amenințându-l cu degetul. Să vezi atunci...! Afară, ograda și acareturile lui moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și un surâs murdar se prelingea sub mustața tușinată. Inima îi era plină de veselie și stomacul chiorăia dornic să se înfrupte din carnea proaspătă. În timp ce mârșavul pregătea măcelul, capra, nebănuind nimic din toate acestea, s-a întors de la piață chiuind și râzând, bucuroasă fiind că a găsit toate bucatele și le va face o surpriză iezilor. Nu știa biata de ea, că cea cuprinsă va fi chiar ea și într-un mod total neașteptat. Ajunsă acasă, a văzut că iezii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
profita de absența lor și hoinărea prin oraș liber și fericit. Bătrânul Închise hubloul și deschise sasul. Potaia năvăli Înăuntru și Îi sări În brațe, Începu să-l lingă pe obraz mai Întâi, apoi pe frunte. Bătrânul se lăsa răsfățat. Chiuia de plăcere. Bucuria lui Însă nu interesa pe nimeni. Soarele era tot mai roșu, iar cerul tot mai mov. Zăpada de pe Dealul Crucii se Întuneca cu fiecare clipă. 2. După o oră de Încercări, Gheretă trebui să admită că, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unui porc din rasa Landrace. Lumina sa scoase toată lumea la geamuri și În balcoane. Mulți căzură În genunchi și Începură să se roage sau doar să-și facă cruce. 2. Flavius-Tiberius era mulțumit. Dusese lucrul până la capăt. Grațian tropăia și chiuia În balcon. Se bucura ca un copil de o șotie izbutită. Într-o mână ținea o sticlă cu vin, În cealaltă un pahar. Își turnă și bău. În sănătatea cui, nu se știa. Flavius-Tiberius avea și el o sticla asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
încât să devină somnoros sau prost. Până la urmă Iacob s-a ridicat și m-a ajutat și pe mine să mă ridic. M-a condus la cortul unde aveam să ne petrecem cele șapte zile, cu Laban după noi, care chiuia și ne ura să avem parte de mulți fii, își amintea Lea. Iacob nu s-a apropiat de mine până când nu s-a făcut liniște afară. Atunci mi-a dat vălul la o parte. Era un văl frumos, brodat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar ia-ți-o că lumea! Când nu mai suportă, Doru puse capul pe masă, în semn că se predă. Dar Petru continuă, până termină: Te-a căutat poliția. Ai de dat declarații în legătură cu tragica moarte a lui Dănuț. Iei! chiui de nebun Doru, îmbrățișându-1 pe Petru de își dădea sufletul și închise și gura la urmă. Plec! Doru se simți vindecat, cu un chef de viață nebun. Trebuia să-și ia rămas bun de la ceea ce îi dispăru din viață, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-și oploși mustățile - rare, îngălbenite ca de tutun, suferinde și ele - și m-a privit mustrător. - Au avut alții grijă... Uitați-vă: aș putea pentru ca să vă supun atenției câteva fotografii de la mare... Când eram la mare ne împroșcam cu nisip, chiuiam, ne umpleam gurile cu apă sărată și ne stropeam peste tot... Serile, ne retrăgeam în doi, după stânci, prăjeam pește și cântam la muzicuță. Zgomotele valurilor nu reușeau să acopere nemuritoarele cuvinte ale baladei: "Ce-ți mai trebuie cuvinte, dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al Parcului Tineretului. Și, din pișcătura cu pricina, Doru se desprinse să zboare mai cumpănit, pe la vreo 16 metri deasupra solului, cam prin dreptul etajului patru al blocurilor spoite în gri, verzui, bej și cărămiziu. De jos, oamenii de treabă chiuiau, căutând probabil să-l avertizeze cu privire la harta curenților ascendenți (pe care el însuși, cu pielița sa subțire, îi palpa, săltîndu-se cu toracele asupra lifturilor lor de aer, troncănind și, când și când, frecîndu-se unul de altul, în spirală). Sau, pur
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
multe se repetă, gem și fug; Iar la carul lui de aur, cu coroane pe-a lor frunte Și înfrînți de umilire, cu priviri stinse și crunte, Regii țărilor învinse gem cu greu trăgând în jug. Roma arde și furtuna chiuind în ea se scaldă Și frămîntă-n valuri roșii marea turbure și caldă Și aruncă-n loc de spume nori de fum, scântei și vânt; Și în nunta ei grozavă turnuri negre ea aprinde Și făcliile-uriașe cătră stele le întinde... Evul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
necunoscutul. S-a mirat plăcut, dar nu s-a Înfiorat, a perceput o bucurie ca atunci când a atins coarnele Marțolii. Tratând Întâmplarea ca fără importanță (altfel ar fi stat treaba dacă ar fi putut pune mâna pe țîștar, ar fi chiuit de bucurie!), a clasat-o și a adormit la loc. Apoi a visat ori i s-a părut că Aneta a venit lângă el și că-i spunea șoptit: Brava, ești un Nestemat deștept! Am Încredere În tine, sântem prieteni
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și reuși să vegheze În continuare asupra tinerei, strigînd-o pe nume de cîte ori părea să ațipească. De cînd plecase Laurie din bungalou, el bîntuise străzile și cafenelele din Residencia, mulțumindu-se fie și cu o imagine fugară a ei chiuind pe locul din dreapta a Porsche-ului lui Crawford sau țipînd În șalupa lui care accelera pe canal spre largul mării. Îl observam adesea cum dădea roată piscinei sale sau spăla compulsiv cămașa de noapte aruncată de Laurie. CÎnd platforma ajunse În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
le răcori obrajii. Stere se apropie de Lina. - Ți-e frică? o întrebă. -Da. - Las', c-o să fie bine! Se despărțiră. Părinții, cu Grigore și nevastă-sa plecară spre casa dogarului, că acolo era petrecerea. Nunii porniră la fotograf. Birjarul chiui o dată la animalele ascultătoare și apucară spre gară. Caii săltau în galop, mișcîndu-și cu mândrie spinările pieptănate și împodobite cu stele de alamă și flori de hârtie. Muscalul în livrea de catifea albastră le atingea rar spatele puternice, roșcate și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]