2,820 matches
-
dreptate sau nu? Ion Ilievici: Este adevărat? Cum se poate una ca asta!? Tocilescu: Vă trimit faxul în studio, ziceți-mi numărul. Omul e un simplu administrator de bloc. Ba chiar un administrator prost. Noi n-avem apă și el cică rezolvă problemele țării. Ion Ilievici: Dar nu se poate! Are diplomă, a studiat științe politice la Moscova, am văzut diploma! Tocilescu: Un fals ordinar, a cumpărat-o pe Buzești, pot să vă arăt magazinul, probabil că a și păstrat chitanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ascuns ăia în bodega din comună, au venit de la unitate să-i scoată, dar sătenii poate aveau și ei dreptatea lor... - Cine știe ce-au făcut și soldații... - ... le-au mai tras vreo două ciomege și de față cu căpitanul. Cică, odată ajuns la unitate, i-a luat și comandantul la refec, s-au lăsat bătuți ca niște proști, au aruncat babele-n ei cu ouă. Da’ ce-s rele ale noastre, ho-ho!, să le-auzi pe-ale lor când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zis numai „no problem...”. Adică nu-i păsa, ai mai pomenit? - Nu... - Vine de mai mulți ani, are și-un apartament închiriat, îi place aici, că e cald, îs din ăștia cu Iehova și care cântă la chitară la slujbe, cică acolo în Irlanda lui plouă tot timpul... Îi place și mâncarea noastră... A italienilor nu-i place, că ăia mănâncă numai spaghete... Prietenul ăsta al meu mi-a zis că omul are în Anglia un soi de firmă de pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fotografia clasică a „Voievozilor” și-i desenez o cruce deasupra capului și tipului în frac, cu mustață de d’Artagnan, Mircea de-acum șase ani. *** - A sunat Marcu să-ntrebe de traducere, o aud pe Carina din bucătărie. E gata? Cică trebuia s-o predai de săptămâna trecută... - Nu. - N-o să iei mai nimic luna asta... - Probabil. - Și cu ce plătim întreținerea? C-au afișat, s-au adunat vreo cinci milioane... - N-o plătim. - Ce-a fost în capul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
n-a mai suportat săraca și-a răbufnit, a făcut o criză la spital când a venit și cealaltă, a dat-o afară de păr, s-au certat în fața doctorilor și-a asistentelor, i-a făcut vânt pe scări... Pe urmă, cică, amanta a revenit, s-a rugat s-o lase să ia niște scrisori de-ale ei de la Pârvulescu, c-au rămas, dar... Săru’ mâna... i se frânge fraza și susură vinovat către-o umbră. - Ce ziceai? încep să devin interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Nu, încă nu, n-am avut vreme... - E acolo un dosar consistent despre Derrida, despre logologie și intruziunea galopantă a subiectivității în filozofia de azi, în legătură și cu postmodernismul. E de consultat! - Fierbe lumea de când cu țiitoarea lui Pârvulescu, cică i-a dat ei niște gravuri și tablouri, le caută fiu-său... îl aud și pe Crăciunescu din spate. O să fie distracție, va ieși scandal, madam Pârvulescu susține că erau moștenire de la familia ei și el n-avea nici un drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lui, cu aerele lui de savant! Să nu uit, te-am trecut pe listă, n-am avut pe cine, trebuie să pleci la inspecție la Dorohoi. Dar să vezi ce scandal o să fie cu țiitoarea! Că și aia e înfiptă, cică s-a apucat tot ea să țipe la madam Pârvulescu... că n-are pic de decență, ha-ha-ha... Îmi dau seama că e un adevărat comando în jurul mortului, cu santinele și avantposturi, c-un sistem complex de semnalizare. - ’trăiți! mi-aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
corecta teze. - O să-l aducă pe ăla direct profesor, fără să mai treacă prin treptele inferioare. Se pare că Paraschiv a plagiat, a furat în ultima lui carte munca unor doctoranzi, dar n-au curaj să facă scandal, comentează altul. - Cică l-au prins pe șef c-o studentă, făcea omu’ percheziție corporală în birou, se discută în consiliu, îmi zice o secretară. Am făcut un slalom prin mai mult de cincizeci de ani de literatură, aplecându-mă să nu smulg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ochii! Acu’ fac și eu pe mine de râs când îți zic. Dilitu’... L-au luat la secție, l-au mai bătut până a doua zi și-a ciripit tot. Nu l-au mai băgat la pușcărie... Murea de râs cică aia chemată să traducă. „De ce-ați intrat?” „Săru’ mâna lu’ matale, domniță, pentru copilașii bolnavi, uitați de Dumnezeu, că-i roade canceru’, mititeii... și nu se uită nimeni la ei, n-are nimeni inimă pentru ei...” „Și cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o poștă cînd se adună "trop, trop" pe pietriș. Nu sînt nebuni, domnule Mihail, poate pe cale să înnebunească, în afară de trei, unul Cezar, inginer la Arsenal, Cezar Stoicescu, inginerul Corvino și un altul pe care nu l-am auzit vorbind niciodată, cică ar fi locotenentul Georgescu, nu-l cunosc. Ăștia trei sînt un fel de șefi, cu toate că nu văd de ce le-ar trebui șefi. Stoicescu citește în fiecare seară "Programul", o aiureală, auzit de atîtea ori, încît îl știu pe de rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
anul Congresului al IX-lea al P.C.R. Mama avea o vârstă de aur era tânără, adică și împreună cu tata m-a dus într-o casă cu uși și ferestre unde focul ardea în sobă mai toată ziulica. Și eu plângeam, cică, întruna, de parcă n-aveam altceva mai bun de făcut. Ei, și uite-așa m-a dus mama într-o zi la cămin că la creșă n-am vrut să merg! apoi, când am împlinit șapte ani, m-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
serviciu, să te rog să găsești o scuză ca să pleci mai repede, n-aș fi vrut să ajung aici în apartament și să fiu singur. Ar fi fost o tortură. Până la urmă am întâlnit un fost coleg de școală, agricultor, cică, venise cu ARO-ul lui în piață, cu pepeni. Îi vindea socrul său. Mi-a ales și mie un pepene, m-a tras în margine, sub o tarabă ponosită, cu mișcări iuți aproape de neobservat a despicat pepenele în felii. Mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în mașină, mami, hai că și-a luat Toni televizor! și mama ei vine și e drăguță și Pinochio, ca un făcut, iar mă ajută să-mi car lucrurile, ce e când ne uităm amândoi în oglindă, habar n-am, cică ne însurăm, separat sau unul cu altul, ne aranjăm moțurile cu gel, creasta, m-am cam rotunjit la față, o să țin cură de slăbire, uite-te și tu, semănăm! Îhî! Bună ziua, am de livrat un televizor, unde să-l pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
aduc beri, bem, de care, mă gândeam, lui îi place în sticlă, orice, dar verde, iau bere la cutie care e în mod normal în sticlă verde, ciocnim, e cald și-i povestesc tot destul de repede. Am luat mega-muie și cică Filosoful are o iubită care vine din Maroc, căcat, mi-ai mai spus, da, și o așteaptă după 20, și Marius îmi zice în gară, mă simt de parcă am venit în delegație și îmi înșel nevasta. Vorba Biancăi, am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mai puțin frumos, dar eu n-aveam de unde să știu asta în noaptea cu lună plină, când telefonul era de parcă acum se aprind becurile în oraș, brusc, haaa... spune-mi ce e între noi ca să știu mâine cum trăiesc, furtuna, cică a doua zi copaci rupți, străzi închise, dar cui îi pasă? Îl încuiasem pe Marius cu cheia și eu eram pe stradă, în ploaie, cu pizza în mână, cheltuiam din banii de casă, dar ce conta? El își dăduse toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dansa mi s-a părut stranie, nu prea mă mai puteam bucura, Marius o trimisese pe iubită acasă, ai vorbit cu Iulia? Da, zic căzut și apăsat, te distrează, văd, i-am spus eu pe o bancă în fața teatrului, când cică noi vorbeam despre personaje, te distrează să-mi tot vorbești despre ea, ești detașat, ai control, cred că te simți bine, și după ce-am făcut poze pentru spectacol cu aparatul ei, el stătea cu mâinile lui frumoase și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mare, în ultima zi, de la o prietenă, pleacă la munte cu ea, câinele lupul rămâne acasă, o să aibă grijă de el Prietena mea care-i mai sus și care pupă câinii mei până în dinți, nu știu cine e, lucrează la o firmă, cică la petreceri se țin în brațe și se sărută, și tu de ce mai suferi, doar tu ai plecat și nu vă mai iubeați, și eu nu vreau să-mi imaginez cum ea, altcineva, stă pe genunchii lui, și știi cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nu ești bărbat... îhî, zic, incredibil de bărbat, și atmosfera se crapă, Cezar pleacă și nu mai am nici un suport, doar tocurile de la saboți pe stradă și am cam băut, e târziu, căcat, 2 și noaptea, mă duc în Ceainărie, cică sunt acolo niște admiratori, cineva care vrea să te cunoască, poate că-i marea întâlnire care mă așteptă după miezul nopții, hei... . fetița... Singură noaptea... zâmbesc cu efort și răspund, calmând provocarea cu dezgust transformat, ia uite! Ce mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
oglindă o victorie. Cum să fac Prințesă, spune tu... Ți-a spus Pinochio că vrea să stea la mine, dar... inițial am spus da, normal, dacă n-are unde să stea, dar ce? nu mai poate să stea la Ilinca? cică, mă rog... au venit părinții ei... are doar un pat, ei unde să doarmă? dar au plecat acum... ideea e că nu cred că pot 2 luni să stau cu el, adică zi de zi, înțelegi? cu Pinochio în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
secțiuni, iar de partea cealaltă era un teanc mai puțin ordonat, cu secțiunile pe care le terminase de citit. Purta o pereche de mănuși de bumbac, ca să nu-și mânjească mâinile cu cerneală tipografica și să-și murdărească apoi hainele. — Cică în America face furori un film britanic, spuse ea, citind secțiunea de cultură din Sunday Gazette. E vorba despre niște stripperi din Sheffield. Presupun că nu-i exclus că pentru americani să reprezinte o atracție perversa, exotică, răspunse Adrian. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
citise. — Se întreba ce i-ar fi putut provoca o asemenea uimire, ricana Adrian, care își câștigase cândva existența că romancier. A renunțat Jeffrey Archer la titlul de lord? Sau Richard Branson a călătorit cumva cu unul din trenurile sale? — Cică-i un interviu cu Șam în suplimentul duminical al lui Sentinel, îl lămuri Eleanor. Luat de Fanny Tarrant. — Aha, făcu Adrian. Eleanor îl privi surprinsă: — Vrei să spui că știai de el? — Păi, oarecum. M-a sunat țipă asta, Tarrant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
valoare decât sentimentală și care doar prin cantitate puteau eventual sugera aspirația spre perfecțiune a distinsului universitar. Amatorismul său declarat, cu ostentație chiar, Îl proteja de o judecată prea severă din partea cunoscătorilor, diletanți ei Înșiși, dar Într-un sens superior. Cică. Se mai uită o dată În vitrină, de data asta ca să-și verifice ținuta și intră În magazin cu nonșalanța unuia de-ai casei. Mirosea a cauciuc. Jumătate din Încăpere era ocupată de biciclete. Rezemată de teracotă, șefa fredona un cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
editurile agreate: Humanitas, Univers, Nemira, All. Mulți dintre obișnuiții localului aveau În biblioteci prima ediție a Epistolarului precum și Minima Moralia despre care, cei mai bine informați, susțineau că ar fi apărut În Occident, În versiune integrală, dar sub pseudonim: Adorno, cică. Voci cârcotașe autorizate susțineau chiar că Adorno ar fi diferit de Pleșu și că plagiase pur și simplu cartea filozofului român, furându-i nu doar ideile, ci și ceea ce e mai important la o carte: titlul. Istoria locală a capodoperelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
boicot total: că nici o orchestră israelită nu va cînta cu Barenboim. "Pe noi nu ne interesează aicea...", a tăiat Turcitu. Cu chiu cu vai, mi-am dus la cap demonstrația: Barenboim e dirijor evreu. Nu arab, nu altceva. Iar Israelul cică-i stat democrat. Și, ca să-i înveselesc, le-am amintit o vorbă a năzdrăvanului de Nichita Stănescu: "Nu pot să-i sufăr pe șovini și pe unguri". N-a zîmbit nimeni. Spre sfîrșitul emisiunii, am reușit să intervin încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pentru mine trecutul e prea viu. Eu nu-l pot pierde. Trecutul e la fel de viu ca prezentul. Peste cîteva luni, cînd tata s-a întors de la București, i-a spus mamei că Iordan s-a recăsătorit. "Are și o superstiție. Cică a treia nevastă nu trebuie părăsită". Mi-au căzut în noroi toate stelele. Luceferi sparți. Priveam pianul cu dușmănie. Monstrul de pian rînjea. Norocoasa rivală era cîntăreață de operetă. Ea cînta, eu nu. Rîvneam la sărutul cu gust de vișină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]