13,837 matches
-
ediție rămîne încă un deziderat... Acum, cînd corpus-ul inscripțiilor de la Săpînța este editat, se așteaptă contribuțiile folcloriștilor, ale etnografilor, ale sociologilor; acestea, odată coroborate cu cercetarea actuală, pe tărîm lingvistic, vor putea duce la alcătuirea unei monografii generale a cimitirului vesel. Nu trebuie să se uite însă că la ridicarea acestui edificiu temeliile au fost puse prin strădaniile profesorului Bruno Mazzoni, care a închinat prețiosul volum memoriei eminentului om de cultură Marian Papahagi, stins din viață prematur cu un an
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
în hău tot eșafodul împreună cu roata torturii care părea un soare al mai multor galaxii..." Trebuie să spunem că viziunea nu este suficient de convingătoare, fantasmele nu capătă consistență, iar pagini care ar fi putut deveni antologice (ca acelea din Cimitirul Buna Vestire a lui Arghezi) eșuează în farsă măruntă și macabră. Există însă și pagini de-a dreptul márqueziene, a căror protagonistă este Elisabeta, soția schizofrenică a lui Horia, personaj realmente memorabil, ființă cu o sexualitate aberantă, predispusă unor stări
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
o pagină ruptă dintr-o carte de telefoane, un petic de fustă, un bilet vechi la cinematograf, timbre, mărunte obiecte fără rost, dar care și-au avut cîndva locul într-un univers personal. Licitația, metonimic anexată metaforei testamentului, precum și acest cimitir de mașini, sînt, aș zice, simboluri ale unui microcosmos în criză. La nivelul macrocosmosului, al pînzei Oedipei, totul pare coerent și articulat, motiv pentru care eroina și acceptă căutarea. Însă la nivelul individului domnește o dezordine copleșitoare și alienantă. Ciudat
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
aneantizată definitiv și dacă nu suflăm, unii, din când în când, cenușa de pe jar). Coloana infinită" se distruge, în fond, într-o magazie, Enescu este o bună afacere din timp în timp, dar zace în luxosul muzeu în aer liber, cimitirul "Père-Lachaise" din Paris, sub recea marmură albă, pe care străjuie imortelă o roză de porțelan (așa am văzut-o eu, în 1980), pusă de Academia Franceză (așa mi s-a spus, atunci, și așa am depistat lespedea, ghidată de foaia
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
în regimul actual? în actualitatea noastră - cu toate păcatele ei -, în care, cert, ar fi revenit șí Enescu, dacă ar fi fost în viață? Pământul Tescanilor îi așteaptă pe amândoi, așa cum au dorit-o, oriunde și neîntârziat, dacă nu în cimitirul satului, în "capela", de fapt bisericuța familiei, din "1769", nu așteptând cine știe ce fonduri pentru construcții monumentale ori pentru restaurări mărețe. Presupunând că nu s-ar recunoaște valoarea intrinsecă a "unor oseminte", este indubitabilă valoarea lor simbolică, precum și importanța respectării dorinței
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
a rămas din trupul său (nu simplul "nume") să revină unde a dorit el. Să ne gândim și la faptul că acolo, la "Père-Lachaise", el rămâne ca un exilat printre alte nume ilustre în răceala de muzeu funerar a celebrului cimitir. Sunt resturi pământești, acolo, pe care nu le pot veghea, zi și noapte, ca la Te El nu a dorit să fie la "Père-Lachaise" (poate că nici în Panthéon): el a dorit să fie în pământul lui, moldav. Aici ar
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
era într-o sîmbătă), ziua înmormîntării lui Eminescu. De aici, de la examen, profesorul, însoțit de studenții săi (inclusiv de C. Rădulescu), au plecat, împreună, la solemnitatea înhumării marelui poet, urmînd, cu toții, pe jos, cortegiul de la Biserica Sf. Gheorghe pînă la cimitirul Bellu. A doua zi, noul absolvent l-a însoțit pe T. Maiorescu în călătoria de vacanță în străinătate, despărțindu-se, după o perioadă de împreună petrecere, spre Franța (apoi și Germania), unde a făcut serioase studii pentru doctorat. După frecventarea
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
mult decît alți copii. Dar, bucuriile ochiului și urechii nu ne lipseau niciuna. N-aveam nevoie de sală de teatru sau de desene animate. Participăm, chiar din clasa școlii, la spectacolul de pe stradă. Sub ochii noștri trecea convoiul mortului spre cimitirul Ghencea. Ce noroc să locuiești aproape de cimitir! Dricul cu cai, fanfara cu pîlniile alea mari, aurii, obrajii umflați și roșii că racul ai suflătorilor. Și pe urmă, lumea plîngînd, femei leșinate, țipete spre cer. Toți în negru. Iar mai pe
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
și urechii nu ne lipseau niciuna. N-aveam nevoie de sală de teatru sau de desene animate. Participăm, chiar din clasa școlii, la spectacolul de pe stradă. Sub ochii noștri trecea convoiul mortului spre cimitirul Ghencea. Ce noroc să locuiești aproape de cimitir! Dricul cu cai, fanfara cu pîlniile alea mari, aurii, obrajii umflați și roșii că racul ai suflătorilor. Și pe urmă, lumea plîngînd, femei leșinate, țipete spre cer. Toți în negru. Iar mai pe urmă, cosciugul și mortul. El era personajul
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
spectacol nu se terminase. După marșul fanfarei mortuare urmau cîntînd "frunză verde-verde de stejar...". Ofițerul să strige ordine, iar coloana să-și schimbe pasul, să se oprească brusc sau să facă stînga împrejur. Ce minunat să locuiești în preajma unei cazărmi! Cimitir și cazarma ne dădeau spectacole de muzică și imagine, hrana zilnică a sufletului nostru sărac și lacom. Zbîrnîiau geamurile de tunetul fanfarei care urma cosciugul mortului. Se împrăștiau norii de bubuitul din rărunchi al cîntării soldaților. Nici învățătoarea, nici părinții
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
scurte, constând și într-un singur cuvânt: "Ard mii de sfeșnice/ veșnic ard veșnice/ ard fără zăbava/ ard fără răgaz/ ard pentru veșnică slavă -/ mii de glasuri/ într-un singur glas// Ard în albe potire/ peste oraș în somn și cimitire/ ard pe piept și pe buze/ ard clare, difuze/ ard pentru veșnică îndoială/ și pentru veșnicul adevăr/ ard pe pământ și în cer" (Ard mii de sfeșnice). Nu întâmplător, procedeul poate fi identificat și la alți poeți - Ioan Alexandru, Cezar
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
a-și prezenta un fel de pseudo-proclamatie către națiune. Ce s-a ales de paranoicele sale vise, vedem acum. Minciună și agresivitatea. Strâns cu ușa, Vadim Tudor invocă, îngerește, "hărțuielile și șicanările" ultimelor săptămâni, care l-au dus în pragul cimitirului. Nu exclud că lucrurile să stea chiar astfel, iar Vadim să fie cu adevarat foarte bolnav. Numai că un politician bolnav e o contradicție în termeni. Locul său e în spital sau sanatoriu, și în nici un caz în agora parlamentară
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
o magazie, lovit de tifos și-l ucide cu un păr. A doua zi, cînd se trezește din abureala vinului, realizează, ca suflet cucernic ce era, marele păcat (moarte de om) săvîrșit. Găsește trupul ucisului, îl căra, pe spate, în cimitirul românesc, și-l îngroapă în cripta părinților săi. După ce și-a revenit din boală de tifos contractata de la cel ucis, sufletul îi este apăsat și se chinuie amarnic. Își abandonează treburile (avea o chivernisita prăvălie de cizmărie, care confecționa produsele
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
încălțăminte din cele o mie, pleacă la Tarigrad pentru a-l întîlni pe Ibraim, om cuprins în Turcia. Se revede cu Ibraim, dar moare pe caicul care îl ducea, de pe vapor, la Tarigrad. E înmormîntat, simbolic, de Ibraim, într-un cimitir turcesc, ca, altădată, el, în cimitirul românesc, pe Mahmud. Cum se vede, sugerează tezist autorul, Savu n-a trăit decît pentru împlinirea canonului, pe care l-a aplicat cu strășnicie. Călinescu socotea, cu îndreptățire, ca această carte nu e atît
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
la Tarigrad pentru a-l întîlni pe Ibraim, om cuprins în Turcia. Se revede cu Ibraim, dar moare pe caicul care îl ducea, de pe vapor, la Tarigrad. E înmormîntat, simbolic, de Ibraim, într-un cimitir turcesc, ca, altădată, el, în cimitirul românesc, pe Mahmud. Cum se vede, sugerează tezist autorul, Savu n-a trăit decît pentru împlinirea canonului, pe care l-a aplicat cu strășnicie. Călinescu socotea, cu îndreptățire, ca această carte nu e atît un roman, cît o parabolă în
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
Caragea etc. Am stat alături de Anghel în ultima parte a vieții lui, arestat în camera de spital de la Filantropia, cu diagnosticul falsificat (infarct în loc de cancer la ficat), pentru a-l izola complet. Am spus cîteva cuvinte la înmormîntarea lui, în cimitirul de la mînăstirea Pasărea (supărîn-du-l pe Comarnescu, care mi-a reproșat că am avut eu "ultimul cuvînt"). În timpul studenției, îl cunoscusem pe Theodor Pallady, în casa doctorului Aronovici, care avea o colecție remarcabilă de artă românească. Prieten cu Matisse, cu care
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
încă un editor dispus să multiplice comoara din arhiva să, tot așa cum n-a putut să publice nici cele două volume de poeme inedite ale prietenului dispărut. Cînd se găsesc din belșug subvenții pentru tot soiul de cărți submediocre, sortite cimitirului literar, ni se pare o nedreptate strigătoare la cer că opera postuma a lui Dan Constantinescu să rămînă necunoscută. Poemele inedite și cele șase mostre din Lao-Tse publicate acum în "Arhipelag" ne fac să cerem editorilor să pună capăt ingratei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18127_a_19452]
-
Mihai Alexandru Canciovici Un român care vizitează Parisul are o datorie de suflet de a se duce să vadă cimitirul istoric al Franței Père Lachaise și de a se închină la mormântul lui Enescu, aflat aici din 1955, de la dispariția să. Père Lachaise rămâne un emoționant muzeu de monumente funerare vechi, cu valoare istorică. Își dorm aici somnul de veci
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]
-
muzicieni și politicieni ai Franței sau ai lumii, precum: Balzac, Alfred de Musset, A. Daudet, Oscar Wilde, Proust, Molière și La Fontaine, G. Bizeț, Chopin, Rossini, Charpentier și alții. Cu tristețe și stupoare am constatat că pe harta de la poarta cimitirului, unde sunt indicate pozițiile monumentelor, nu figurează Enescu la litera E. Am pornit pe ălei cu dorința de a-l găsi pentru a-mi desăvârși astfel misiunea mea culturală în capitala Franței. Fără nici o indicație sau indiciu l-am descoperit
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]
-
-l găsi pentru a-mi desăvârși astfel misiunea mea culturală în capitala Franței. Fără nici o indicație sau indiciu l-am descoperit în cele din urmă printr-un miracol și am păstrat un moment de reculegere la mormântul său. Am părăsit cimitirul cu un sentiment de regret și nemărginita durere. Este inadmisibil că un asemenea mare compozitor, intrat în universalitate, să nu figureze nicăieri și aș spune că aceasta se datorează, din păcate, în parte, si dezinteresului și indiferentei, în timp, a
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]
-
alergau monotone - singura soluție imediată și cotropitoare era politică de autopierdere. În plus, Steuerman avea să lupte cu personalitatea lui evreiască și cu scrisul lui dureros românesc". Altădată, în gazeta Lumea evreie din februarie 1919, evocă, cu penel de poet, cimitirul evreiesc din Iași. Să reproduc un fragment: "Printre pietre crește iarbă și locul pentru vis e bun. Urci pe cărărui în umedă liniște. Primăvară a spart bășicile cu mirosuri și-și vădește trupul gol, în umerii de crin, în pletele
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
trupul gol, în umerii de crin, în pletele de toporași negri, în buzele de garoafe și în buricul cu polen al romanțelor. Cînd vii din tîrg, si vii din tîrg, desigur (căci oamenii din viile de primprejur nu vizitează niciodată cimitirul), respiri proaspăt sănătatea bălăriilor și-ți cureți plămînul de praful de pe șosea. Te simți atît de bine printre pietre! Conștiința ta uită mecanică cea de fiecare zi și creierul capătă ceva din vagul vegetal al măduvei de copac. Și ai
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
rămîi alături, cu stîrvul paralel spre celelalte, cetățean obscur de liniște... Și plec pe cărare, ostenit de tăcere, convins că-l voi regăsi fără lacrima și mîine aici și la anul, pînă în ziua cînd vor urca și alții la cimitir, să mă găsească pe mine". Destinul a vrut altfel. Fundoianu a murit, gazat, la 2 octombrie 1944, la Auschwitz (avea numai 46 de ani) și urma să n-a rămas într-un cimitir ci s-a risipit în fumul văzduhului
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
ziua cînd vor urca și alții la cimitir, să mă găsească pe mine". Destinul a vrut altfel. Fundoianu a murit, gazat, la 2 octombrie 1944, la Auschwitz (avea numai 46 de ani) și urma să n-a rămas într-un cimitir ci s-a risipit în fumul văzduhului. A comentat, desigur, iudaismul. Revelator e eseul Utopie și teritoriu, în care, vorbind de sionismul de început, surprinde statutul antinomic al iudaismului: "Un popor contradictoriu. Ni se atribuie cel mai jos materialism și
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
Ea nu se lansează în diatribe vehemențe împotriva realismului socialist, nu cere pedepsirea promotorilor lui. Trece doar în revistă, cu detașare, produsele literare ale epocii și prin această le dezactivează. Titlul cel mai potrivit pentru cărțile Anei Selejan ar fi Cimitirul vesel al literaturii române. Ana Selejan, Literatura în totalitarism, 1957-1958, București, Ed. Cartea Românească, 1999. 532 pag.
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]