14,359 matches
-
suflete gemene, au devenit, acum, dușmani. Acest film belgo-mongol e rod și al colaborării a unor studiouri din cinci țări europene: el trimite, însă, la realitățile unei anume Europe (inclusiv cele ale României) și afirmă avantajele, la nivel de concepție cinematografică ale multiculturalismului. Un univers multicultural și în Cartierul din Nord (Nordrand, coproducție Austria-Germania-Elveția, 1999) - film de debut datorat austriecei, de origină română, Barbara Albert (31 de ani), ziaristă și regizoare, formată, și ea, la școala documentarului și a scurtmetrajului. Viena
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
350 de filme) Ennio Morricone: iată cum arată o superproducție europeană ce vrea să concureze (prin grandoarea reconstituirii unei epoci) superproducțiile hollywoodiene, dar, mai ales, vrea să dea lecții de rafinament, bun gust, cultură și probitate profesională într-un gen cinematografic care, prea adeseori, este invadat de excese, diletantism și kitsch. Chiar dacă la nivelul construcției dramaturgice filmul "Vatel" este destul de convențional -, plictisitor uneori, tezist alteori, cu frecvente căderi de ritm și tonus - el devine captivant, tocmai prin această "știință" a regizorului
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
cere "dogma"), ceea ce înseamnă unele "libertăți" față de cerințele "jurământului de castitate". Spectatorul, însă, apreciază și aplaudă reîntoarcerea la o anume calitate a imaginii care, aliată cu elanul camerei portabile, dă un sens compoziției, luminii și cadrului. Desigur, între opulentul spectacol cinematografic din "Vatel" al lui Roland Joffé și austerul "Mifune" - această "dogma-light" propusă de Søren Kragh-Jacobsen - programul Festivalului European de la București a inclus nenumărate "nuanțe". Ele se numesc: "Cartierul din nord" (al austriecei - de origine română - Barbara Albert; "Rosetta" semnat de
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
un ton de ironie superioară, de sorginte teatrală), sau Alexandru Bindea (cu un umor "dilimache" în personajul unui doctor de nebuni pre nume Dilimanu) și, în sfîrșit, un nume nou într-un rol principal, Tomi Cristin (cu o figură foarte cinematografică și cu o vizibilă înzestrare pentru actoria de film). În ceea ce privește apariția actorilor în filme minore, părerile sînt împărțite. Există voci care susțin că orice participare e benefică ("Important e că existăm!", "te mai vede lumea", "e un exercițiu de menținere
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
hotărăște să-i încredințeze imperiul, dezamăgit de propriul său fiu. Detestabilul Commodus - caracterizat cu voluptatea detaliilor de nominalizatul Joaquin Phoenix - e personaj real, renumit pentru hazardatele sale gesturi printre care acela de a coborî în arenă să înfrunte fiarele. Înfruntarea cinematografică se produce în inima amfiteatrului din centrul Romei (vezi Forumul recreat digital). Aici - urmînd sfaturile cinicului proprietar de luptători - Oliver Reed, admirabil în acest cîntec de lebădă, sclavul gladiator cîștigă simpatia maselor din tribune, intoxicate cu ludi circenses. Diversiune organizată
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
o continuă cascadorie coregrafiată cu virtuozitate de același maestru care l-a propulsat în viitor pe Matrix, Yuen Wo-Ping. De unde și momentul dansant din spectacolul de gală, fără nici o legătură însă cu vraja și hazul indicibil al zborului din basmul cinematografic Tigru și dragon (prezentat la Cinemateca Română în versiunea mandarineză care i-a adus trofeul!). Nostim mi se pare faptul că cel mai intelectualist film (dintre cele cunoscute nouă) - vorbind despre ratare, dar și posibilitățile mai mult sau mai puțin
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
la Festivalul de la Toronto din toamna lui 2000, Crowe a făcut mărturisiri ample despre acest subiect care îl obsedează de la 30 de ani (acum are 44). Pînă și sfaturile propriei mame au fost aduse ca argument pentru această emoționantă incursiune cinematografică avînd funcție declarată de defulare unanimă. Și într-adevăr filmul ne eliberează de imaginea idilică a adolescenței noastre a tuturor, redînd-o altor și altor generații. * Cinefilii împătimiți au avut parte la Cinemateca Română de un film oarecum înrudit, în măsura în care este
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
Irina Coroiu Oferta cinematografică a ultimelor săptămîni reunește într-un mod incitant trei producții care aparent nu au în comun decît... compania de distribuție deosebit de harnică: New Films International - România. Cum de s-a înecat Mona? (S.U.A., 2000) trimite cu gîndul la Cum s-
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
la psihiatră! Dincolo de uși (coproducție Marea Britanie - S.U.A., 1998) are parte de nu o tocmai inspirată versiune românească de titlu pentru că în original la Sliding Doors accentul cade pe ideea de glisare între lumi posibile, existențe paralele. Un laitmotiv în universul cinematografic de la răscrucea mileniilor. Vezi - de exemplu - frisonantul film al canadianului Robert Lepage Possible Worlds sau nu mai puțin interesantul Morir (o no) al spaniolului Ventura Pons. Comparația nu este în favoarea debutantului Peter Howitt, actor care semnează scenariul și regia, mărturisind
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
discreția amantelor (Jeanne Tripplehorn) și a unui...producător generos (nimeni altul decît Sydney Pollack). "Rezolvarea" devine de la un moment dat previzibilă: moartea - evident - va pune punct istoriei imposibile. Și filmului, nu lipsit - totuși - de interes în materie de tehnici narative cinematografice. De altfel - cum lesne se poate observa - subiectul de fond al prezentului articol!
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
mai curînd pentru a schița conturul unui personaj fascinant și contradictoriu prin formație dar și temperament, care nu avea cum să nu stîrnească mai tîrziu derută, furie, sau frenetică admirație. Fiul unor "capitaliști culturali" (părinții lui au fost proprietarii studiorilor cinematografice Barrandov), așadar cu origini profund "nesănătoase", corupte în plus de gusturile și pasiunile sale condamnabile (amator de parfumuri scumpe, de muzică rock, incapabil să se trezească dimineața devreme, "cu proletariatul"), Havel a supraviețuit anilor sumbri ai stalinismului ca membru al
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
titular: "Europa?! Nu-mi pasă de Europa!". Important e că realizatorul-senator s-a întors oportun în partidul actualmente de guvernămînt pe care-l părăsise într-un timp, motivîndu-și corectarea oscilației prin convingerea că această formațiune politică va asigura reluarea "epopeei cinematografice naționale", glorios reprezentată de sus-citata replică, dacă în ea adăugăm și Restul Lumii. Am închis alineatul. "Globalizarea" e rezolvată original și de pliantele publicitare pentru presă ale caselor de distribuție locale, care, dintr-o prudență foarte specifică, nu specifică niciodată
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
regizor al unor distribuții perfecte și - nu în ultimul rînd - al dublelor desăvîrșite. Paralel cu îndeletnicirea mai veche de pedagog (mai întîi inițiind un curs experimental, apoi invitat la catedra de "Măiestria artei actorului de film" la Institutul de Artă Cinematografică, mai tîrziu la Clubul "Grivița Roșie"!) nu refuză nici pariul cu documentarul și realizează la comandă Petrolul (1948) și Pădurile (1949). În colaborare cu Victor Iliu, realizează pe un scenariu de Petru Dumitriu În sat la noi (1951), distins cu
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
din comedia Nu filmăm să ne-amuzăm (1975). În ordinea zbuciumatei biografii a acestui veteran trecut în neființă acum 7 ani, nu se poate pune punct acestui sinopsis biofilmografic fără a aminti cu tristețe că, în 1958, Centrul de Producție Cinematografică "București" nu-l mai confirma în calitatea de regizor, retrogradîndu-l din funcție. Trăim să ne-amuzăm?...
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
poate monoton prin repetare, dar reconfortant prin rigoare și corectitudine. În ultima decadă a primei luni din an, timp de o săptămână - mai exact, de marți până duminică - are loc în Elveția, începând din anul 1966, o manifestare intitulată "Zilele cinematografice de la Solothurn" - în concepția organizatorilor ea e "un atelier, un spațiu al întâlnirilor, un loc de sensibilizare și de lobbyng în favoarea filmului elvețian", iar în ochii participanților, cineaști și public cinefil, un adevărat festival național. Anul acesta, ediția a 36
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
acum doi ani al acestui premiu (nu doar onorific, ci în valoare de 50.000 franci elvețieni) cu "F. est un Salaud!" (F. este un ticălos!). "Azzurro" a plăcut și, mai mult, a emoționat inimile sensibile prin povestea sa (istorisită cinematografic simplu, direct, coerent): călătoria unui bătrân - Giuseppe (75 de ani) - și a nepoțelei lui - Carla (7 ani) - din Italia în Elveția. Carla e oarbă, are nevoie, pentru a-și recăpăta vederea, de un transplant de cornee. Totul costă foarte mult
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
de Léa Pool, regizoare născută în Elveția, dar a cărei carieră este, esențialmente, canadiană - atunci e clar că organizatorii ar trebui să modifice criteriile de selecție pentru a nu ajunge să atribuie premii unor filme din ce în ce mai puțin reprezentative pentru producția cinematografică elvețiană. De altfel, conform mentalității "orice contribuție oricât de mică - face ca filmul să fie elvețian" este alcătuită secțiunea "coproducții internaționale, cu finanțare minoritar elvețiană". Anul acesta, ea a fost dominată de filme și regizori francezi, dar și de problematica
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
thriller domestic, distins de curând cu Premiul Louis Delluc. Desigur, însă, la Solothurn s-au văzut multe și bune filme elvețiene. Să amintim interesanta retrospectivă dedicată celor 30 de ani de concurs de animație, găzduiți începând cu 1971 de "Zilele cinematografice" de la Solothurn. 46 de autori, 36 de opere - un recul istoric pentru a fi pregătite descoperirile tehnice, stilistice, tematice ale generațiilor viitoare de autori. O istorie în mers a unui gen ce și-a lăsat amprenta asupra Festivalului de la Solothurn
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
despre un vechi hotel - mărturii despre vieți și oameni, amintiri din copilărie, nostalgii din tinerețe, presimțiri ale morții, "Beresina sau ultimele zile ale Elveției" (1999) - comedia-pamflet cunoscută, toamna trecută, și publicului nostru-. Sufletul, dar și creierul, acestei societăți de producție cinematografică este Marcel Hoehn, născut în 1947 la Zürich, absolvent de Școală comercială, devenit la 21 de ani președinte al cine-cluburilor din Școlile secundare din Zürich, la 22 de ani cineast independent (realizator de filme de comandă) și la 29 de
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
o neașteptat de convingătoare Andie McDowell în rolul unei tinere americane, pornită în căutarea soțului ei - un celebru fotoreporter, dat dispărut în timpul luptelor de la Vukovar. Desigur, din festival nu a lipsit nici o "panoramă" a producției contemporane care a lărgit orizontul cinematografic prezentând și filme extraeuropene și care, spre deosebire de celelalte ediții, "a neglijat" filmul american. Căci, anul acesta doar patru filme americane - și acestea semnate de regizori independenți sau atipici pentru producția curentă de dincolo de Atlantic - au ajuns la Bruxelles. Printre ele
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
aceste răspunsuri și este minunat că poți asista - grație acestei "mașini de creat speculații" - la desfășurarea vieții altora și poți fi martor - fără nici un risc - la jocul vieții și al întâmplării." Ca și în "Lola...", Tykwer stăpânește la perfecție limbajul cinematografic, se mișcă cu nonșalanță prin hățișurile și meandrele poveștii, dând forță și suspans fiecărui cadru. Dar, dincolo de acestea, ceea ce face cu adevărat valoros și atașant acest film și-l deosebește de un exercițiu perfect, dar rece, de stil și virtualitate
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
se mișcă cu nonșalanță prin hățișurile și meandrele poveștii, dând forță și suspans fiecărui cadru. Dar, dincolo de acestea, ceea ce face cu adevărat valoros și atașant acest film și-l deosebește de un exercițiu perfect, dar rece, de stil și virtualitate cinematografică - sunt personajele și, mai ales, timida și liniștita Sissi care, pentru a-și cuceri dragostea, devine "un munte" de energie, inventivitate și perseverență. Un tandru și aplicat portret de tânără femeie făcut cu dragoste și multă înțelegere. De altfel, dacă
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
Andreea Deciu Nu cunosc traduceri românești ale romanelor lui Bohumil Hrabal, pe care eu l-am descoperit grație filmelor lui Jiri Menzel. Întîlnirea dintre cei doi a creat, cum se știe, capodopere cinematografice, unice prin trist-suavul amestec de speranță și disperare, naivitate și cinism. Dar ceea ce m-a surprins la lectură unui român de Hrabal care a cunoscut un succes ieșit din comun peste ocean, O singurătate prea zgomotoasă, este dizolvarea amestectului mai
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
anumit spirit îmbogățea totul pe dedesubt. Versiunea scenică mult prea reducționistă de acum nu urmărește decît pe deasupra povestea romanului lui Tolstoi și nu lasă timp actorilor să coboare adînc în personaje, să le nuanțeze stările și raporturile, dramele. Decupajul secvențial, cinematografic nu este îmbrăcat cu carne, "scheletul" construcției fiind la vedere într-o (doar) succesiune faptică, fără alte dimensiuni - morale, filosofice, metafizice - ale celor trei protagoniști: Karenina, Karenin și Vronski. Formula de spectacol-sinopsis nu cred că trebuie exersată tocmai pe astfel
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
locală să înregistreze un cvasi-eșec la Szeged! Tocmai în acest frumos oraș decretat în urmă cu 750 de ani "regal", centru cultural cu vechi tradiții festivaliere, locul unde în 1884 s-a născut Béla Balàzs. "Cel dintîi sistematizator al materiei cinematografice" - cum l-a numit Aristarco - ar fi meritat să fie desemnat patronul spiritual al manifestării cu un generos Preludiu: cunoașterea reciprocă. Deziderat universal valabil, formulat indirect în "Omul vizibil", lucrarea în care la 1924 teoreticianul evidenția virtuțile complexe ale artei
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]