1,235 matches
-
între od 0, 6 și 2, 1 µg/ kg , timpul de înjumătățire plasmatică terminal a fost de 73 ore ( DS 24 ) . Timpul mai lung de înjumătățire plasmatică terminal al darbepoetinei alfa administrată subcutanat comparativ cu Pr administrarea intravenoasă este datorat cineticii absorbției subcutane . În studiile clinice , s- a observat o acumulare minimă pentru ambele căi de administrare . În studiile preclinice a fost evidențiat un clearance renal minim ( până la 2 % din clearance- ul total ) și care nu afectează timpul de înjumătățire plasmatică
Ro_677 () [Corola-website/Science/291436_a_292765]
-
alfa , subcutanat , în doze între 0, 6 și 2, 1 µg/ kg , timpul de înjumătățire plasmatică terminal a fost de 73 ore ( DS 24 ) . de înjumătățire plasmatică terminal al darbepoetinei alfa administrată subcutanat comparativ cu ic administrarea intravenoasă este datorat cineticii absorbției subcutane . În studiile clinice , s- a observat o acumulare minimă pentru ambele căi de administrare . În studiile preclinice a fost evidențiat un ed clearance renal minim ( până la 2 % din clearance- ul total ) și care nu afectează timpul de înjumătățire
Ro_677 () [Corola-website/Science/291436_a_292765]
-
între al 0, 6 și 2, 1 µg/ kg , timpul de înjumătățire plasmatică terminal a fost de 73 ore ( DS 24 ) . Timpul mai lung de înjumătățire plasmatică terminal al darbepoetinei alfa administrată subcutanat comparativ cu in administrarea intravenoasă este datorat cineticii absorbției subcutane . În studiile clinice , s- a observat o ic acumulare minimă pentru ambele căi de administrare . În studiile preclinice a fost evidențiat un clearance renal minim ( până la 2 % din clearance- ul total ) și care nu afectează timpul de înjumătățire
Ro_677 () [Corola-website/Science/291436_a_292765]
-
între al 0, 6 și 2, 1 µg/ kg , timpul de înjumătățire plasmatică terminal a fost de 73 ore ( DS 24 ) . Timpul mai lung de înjumătățire plasmatică terminal al darbepoetinei alfa administrată subcutanat comparativ cu in administrarea intravenoasă este datorat cineticii absorbției subcutane . În studiile clinice , s- a observat o ic acumulare minimă pentru ambele căi de administrare . În studiile preclinice a fost evidențiat un clearance renal minim ( până la 2 % din clearance- ul total ) și care nu afectează timpul de înjumătățire
Ro_677 () [Corola-website/Science/291436_a_292765]
-
între al 0, 6 și 2, 1 µg/ kg , timpul de înjumătățire plasmatică terminal a fost de 73 ore ( DS 24 ) . Timpul mai lung de înjumătățire plasmatică terminal al darbepoetinei alfa administrată subcutanat comparativ cu in administrarea intravenoasă este datorat cineticii absorbției subcutane . În studiile clinice , s- a observat o ic acumulare minimă pentru ambele căi de administrare . În studiile preclinice a fost evidențiat un clearance renal minim ( până la 2 % din clearance- ul total ) și care nu afectează timpul de înjumătățire
Ro_677 () [Corola-website/Science/291436_a_292765]
-
darbepoetină alfa , subcutanat , în doze între 0, 6 și 2, 1 µg/ kg , timpul de înjumătățire plasmatică terminal a fost de 73 ore ( DS 24 ) . de înjumătățire plasmatică terminal al darbepoetinei alfa administrată subcutanat comparativ cu administrarea intravenoasă este datorat cineticii absorbției subcutane . În studiile clinice , s- a observat o acumulare minimă pentru ambele căi de administrare . În studiile preclinice a fost evidențiat un al clearance renal minim ( până la 2 % din clearance- ul total ) și care nu afectează timpul de înjumătățire
Ro_677 () [Corola-website/Science/291436_a_292765]
-
între al 0, 6 și 2, 1 µg/ kg , timpul de înjumătățire plasmatică terminal a fost de 73 ore ( DS 24 ) . Timpul mai lung de înjumătățire plasmatică terminal al darbepoetinei alfa administrată subcutanat comparativ cu in administrarea intravenoasă este datorat cineticii absorbției subcutane . În studiile clinice , s- a observat o ic acumulare minimă pentru ambele căi de administrare . În studiile preclinice a fost evidențiat un clearance renal minim ( până la 2 % din clearance- ul total ) și care nu afectează timpul de înjumătățire
Ro_677 () [Corola-website/Science/291436_a_292765]
-
între al 0, 6 și 2, 1 µg/ kg , timpul de înjumătățire plasmatică terminal a fost de 73 ore ( DS 24 ) . Timpul mai lung de înjumătățire plasmatică terminal al darbepoetinei alfa administrată subcutanat comparativ cu in administrarea intravenoasă este datorat cineticii absorbției subcutane . În studiile clinice , s- a observat o ic acumulare minimă pentru ambele căi de administrare . În studiile preclinice a fost evidențiat un clearance renal minim ( până la 2 % din clearance- ul total ) și care nu afectează timpul de înjumătățire
Ro_677 () [Corola-website/Science/291436_a_292765]
-
doze între 0, 6 și 2, 1 µg/ kg , timpul de înjumătățire plasmatică terminal a fost de 73 ore ( DS 24 ) . Timpul mai lung ai de înjumătățire plasmatică terminal al darbepoetinei alfa administrată subcutanat comparativ cu administrarea intravenoasă este datorat cineticii absorbției subcutane . În studiile clinice , s- a observat o m acumulare minimă pentru ambele căi de administrare . În studiile preclinice a fost evidențiat un clearance renal minim ( până la 2 % din clearance- ul total ) și care nu afectează timpul de înjumătățire
Ro_677 () [Corola-website/Science/291436_a_292765]
-
între al 0, 6 și 2, 1 µg/ kg , timpul de înjumătățire plasmatică terminal a fost de 73 ore ( DS 24 ) . Timpul mai lung de înjumătățire plasmatică terminal al darbepoetinei alfa administrată subcutanat comparativ cu in administrarea intravenoasă este datorat cineticii absorbției subcutane . În studiile clinice , s- a observat o ic acumulare minimă pentru ambele căi de administrare . În studiile preclinice a fost evidențiat un clearance renal minim ( până la 2 % din clearance- ul total ) și care nu afectează timpul de înjumătățire
Ro_677 () [Corola-website/Science/291436_a_292765]
-
uzual sub formă de raze gamma) și alte fragmente nucleare cum ar fi particulele beta și particulele alfa. Fisiunea elementelor grele este o reacție exotermică și poate să elibereze cantități substanțiale de energie sub formă de radiații gamma și energie cinetică a fragmentelor (încălzind volumul de material în care fisiunea are loc). Fisiunea nucleară este folosită pentru a produce energie în centrale de putere și pentru explozii în armele nucleare. Fisiunea este utilă ca sursă de putere deoarece unele materiale, numite
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
ar fi arderea cărbunelui sau TNT) eliberează, în general, câteva zeci de eV per eveniment, astfel încât combustibilul nuclear conține cel puțin de zece milioane de ori mai multă energie utilizabilă decât combustibilul chimic. Energia fisiunii nucleare este eliberată ca energie cinetică a produșilor și fragmentelor de fisiune și ca radiație electromagnetică sub formă de raze gamma; într-un reactor nuclear energia este convertită în căldură prin ciocnirea acestor particulelor și radiații cu atomii reactorului și ai fluidului de lucru: apă sau
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
între Ni și Fe este mai mare decât energia specifică a nucleelor foarte grele, astfel încât energia este eliberată atunci când nucleele grele sunt sparte în bucăți. Masa totală a produșilor de fisiune (Mp) dintr-o singură reacție, după disiparea energiei lor cinetice, este mai mică decât masa inițială a nucleelor combustibile. Excesul de masă Δm este asociat cu energia eliberată folosind relația lui Einstein E = Δmc. Prin comparație, și energia specifică de legătură a multor elemente ușoare (de la hidrogen până la magneziu) este
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
mari sunt mai slab legate per unitatea de masă decât nucleele mici și spargerea unui nucleu mare în două sau mai multe nuclee cu dimensiuni intermediare eliberează energie. În practică, cea mai mare parte a acestei energii apare ca energie cinetică întrucât nuclee rezultate se resping și se îndepărtează unele de altele cu viteză foarte mare. În evenimentele de fisiune nucleară, nucleele se pot sparge în orice combinație de nuclee mai ușoare, dar cel mai comun eveniment este spargerea în nuclee
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
materialele ambiante (înconjurătoare). Nu toți izotopii fisionabili pot susține o reacție în lanț. De exemplu, U, cel mai abundent al uraniului, este fisionabil dar nu fisil: el suferă fisiuni induse când este lovit de un neutron energetic cu o energie cinetică de peste 1 MeV . Dar prea puțini neutroni produși de fisiunea U sunt suficient de energetici pentru a induce o următoare fisiune în U, astfel încât nu este posibilă o reacție în lanț pentru acest izotop. În schimb, bombardând U cu neutroni
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
în principiu, orice reactor de fisiune poate să funcționeze în toate cele trei moduri, în practică fiecare reactor este construit numai pentru una dintre aceste trei sarcini. (Contra-exemplu: reactorul N de la Hanford, în prezent dezafectat). Reactoarele de putere convertesc energia cinetică a produșilor de fisiune în căldură utilizată la încălzirea unui fluid de lucru care, la rândul său, este trecut printr-un motor termic ce generează energie (putere) mecanică sau electrică. Fluidul de lucru este în mod uzual apa într-o
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
de 1, 8- 2, 7 l/ kg . Metabolizare Rivastigmina este metabolizată rapid și extensiv cu un timp aparent de înjumătățire plasmatică prin eliminare de aproximativ 3, 4 ore după îndepărtarea plasturelui transdermic . Eliminarea a fost limitată de rata de absorbție ( cinetică flip- flop ) , ceea ce explică timpul de înjumătățire t½ mai lung în urma aplicării plasturelui transdermic ( 3, 4 ore ) comparativ cu administrarea orală sau intravenoasă ( 1, 4 până la 1, 7 ore ) . Metabolizarea se face în principal prin hidroliză mediată de colinesterază la
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
de 1, 8- 2, 7 l/ kg . Metabolizare Rivastigmina este metabolizată rapid și extensiv cu un timp aparent de înjumătățire plasmatică prin eliminare de aproximativ 3, 4 ore după îndepărtarea plasturelui transdermic . Eliminarea a fost limitată de rata de absorbție ( cinetică flip- flop ) , ceea ce explică timpul de înjumătățire t½ mai lung în urma aplicării plasturelui transdermic ( 3, 4 ore ) comparativ cu administrarea orală sau intravenoasă ( 1, 4 până la 1, 7 ore ) . Metabolizarea se face în principal prin hidroliză mediată de colinesterază la
Ro_832 () [Corola-website/Science/291591_a_292920]
-
și la Universitatea din Paris. În 1935 după susținerea unor examene devine licențiat în fizică și în 1936 licențiat în matematici. Pentru o perioadă este profesor secundar în matematici și în fizică-chimie. După susținerea lucrării cu titlul "Contribuții la teoria cinetică și relativistă a fluidelor reale", devine doctor în științe fizico-chimice. În 1944 este numit conferențiar de mecanică rațională, din 1945 este profesor de fizică teoretică la Universitatea Bolyai din Cluj, iar din 1948 profesor de fizică teoretică la Universitatea Victor
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
reușind să publice peste 370 de lucrări (articole și cărți) în domenii variate și sub diferite forme: cărți de specialitate, lucrări de popularizare a științei, manuale, cursuri univeristare. În lucrările de fizică teoretică a abordat diverse probleme relaționate de teoria cinetică a materiei, refracția astronomică, mișcarea a două corpuri de masă variabilă, fluidele reale, gemeralizarea principiului inerției. Între 1947-1955 s-a preocupat de radioactivitatea rocilor din unele regiuni ale României.
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
ci mai de grabă oferă perspective de înțelegere mai profundă a mecanicii clasice și legăturile ei cu mecanica cuantică, precum și legături cu alte domenii științifice. Hamiltonianul descrie energia totală a unui sistem. Pentru un sistem închis, el este suma energiei cinetice și a energiei potențiale a sistemului. Hamiltonianul reprezintă un set de ecuații diferențiale, cunoscute drept "ecuațiile lui Hamilton", care descriu evoluția în timp a unui sistem. Hamiltonianul poate fi folosit pentru a descrie mișcarea sistemelor simple, precum un pendul sau
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
un set de ecuații diferențiale, cunoscute drept "ecuațiile lui Hamilton", care descriu evoluția în timp a unui sistem. Hamiltonianul poate fi folosit pentru a descrie mișcarea sistemelor simple, precum un pendul sau un arc care oscilează și care schimbă energia cinetică în energie potențială și invers, precum și pentru sisteme dinamice complexe, de exemplu orbitele planetare din mecanica cerească, sau cele din mecanica cuantică. Ecuațiile lui Hamilton sunt scrise la modul general sub forma: În aceste ecuații punctul denotă derivata în raport cu timpul
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
t". Dacă aplicăm ecuațiile lui Hamilton asupra unui sistem unidimensional format dintr-o particulă de masă "m", cu condiții la limită independente de timp, interpretarea acestor ecuații este următoarea: Hamiltonianul "formula 3" reprezintă energia totală a sistemului formată din suma energiei cinetice și potențiale, notate tradițional cu "T", respectiv "V". În acest sistem "q" este coordonata "x", iar "p" este impulsul "mv". Astfel că, obținem: De notat că "T" este funcție numai de "p", iar "V" este funcție numai de "x" (sau
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
rata cu care pierde energie potențială prin schimbarea coordonatei "x", adică, forța egalează gradientul negativ al potențialului energetic. Derivata în timp a lui "q" înseamnă viteză, deci: A doua ecuație a lui Hamilton înseamnă că viteza particulei egalează derivata energiei cinetice prin schimbarea impulsului. Prin derivare în funcție de "p" a formulei "p/2m" se obține "p/m = mv/m = v." Ecuațiile lui Hamilton sunt atractive având în vedere simplitatea și simetria lor. Ele au fost analizate din toate punctele de vedere imaginabile
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
pătratică, adică poate fi scris sub forma: unde formula 37 este un produs scalar care variază lent pe spațiul fibrat formula 38, spațiul cotangent în punctul "q" din spațiul configurațiilor, uneori numit și cometrică. Acest Hamiltonian se bazează în totalitate pe energia cinetică. Dacă se consideră o mulțime Riemanniană sau o pseudo-mulțime Riemanniană, metrica Riemanniană induce un izomorfism liniar între fibrajul tangent și cel cotangent (vezi Izomorfism canonic). Folosind acest izomorfism, putem defini o cometrică. În coordonate, matricea care definește o cometrică este
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]