714 matches
-
Viteazul și Osul Pelvian, ceea ce atrase din partea lui Nur Iulian recunoașterea ignoranței sale desăvârșite într-ale limbii ruse. Știindu-l că are l’âme cochonne, anticarul pescui atunci un manuscris și-i traduse chicotind satira lui Lucian din Samosata numită Cinicul, în care un bătrân filozof înfulecă la un ospăț sumedenie de vulve de scroafă în oțet. Când i se reproșează necumpătarea, neobrăzatul bătrân răspunde: „Ce-are o vulvă cu vârtutea mea?“ Aici, îl asigură pedant Gaspadin, limba engleză redă cel
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Caragiale, cel care a generat textul-cheie pentru descifrarea psihologiei, a complexelor de-o viață ale acestuia, complexe mai mult sau mai puțin mascate, caligrafiate, pe scena și-n culisele operei. Anume scrisoarea către Delavrancea din 15 februarie 1908, cu hotărârea „cinicului Caragiale“ de-a se înscrie în partidul lui Take Ionescu: „Nu crede că-mi fac cumva iluziune că voi găsi acolo unde mă duc vreo strălucită compensare la adversitatea care m-a bătut pân-acuma. Mă voi mulțumi cu foarte
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se piardă mai puțin din "spontaneitatea și prospețimea operei de artă". Deja văd pe vreun cititor, mai mult sau mai puțin estet, că face un gest și o față de dezgust citind această "operă de artă", că vor fi considerații printre cinici de un așa mercantilism pietonal, că trebuie să fac aici, cu respect, câteva reflecții asupra relațiilor dintre artă și comerț, pentru a-mi umfla acest epilog. Am avut destule urechi de auzit despre sacralitatea artei și de ce literatura nu va
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Xenofon (aprox. 427 î.Hr aprox. 355 î.Hr.) a fost elev și admirator al lui Socrate, soldat, mercenar. Lucrările lui Xenofon sunt o sursă importantă pentru studiul istoriei și al filosofiei grecești. Considerat a fi cinic (Joel) preamărește, ca și cinicii, viața la țară și în natură, agricultura, călirea organismului și stăpânirea de sine, considerând mulțumirea de sine idealul suprem al vieții. Împărtășește cu cinicii disprețul față de știință. 6 Foamea de nemurire, care apare la Unamuno și în Despre sentimentul tragic
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
importantă pentru studiul istoriei și al filosofiei grecești. Considerat a fi cinic (Joel) preamărește, ca și cinicii, viața la țară și în natură, agricultura, călirea organismului și stăpânirea de sine, considerând mulțumirea de sine idealul suprem al vieții. Împărtășește cu cinicii disprețul față de știință. 6 Foamea de nemurire, care apare la Unamuno și în Despre sentimentul tragic al vieții, Editura Institutul European, Iași, 1995. 7 Un desert, un fel de cremă de zahăr ars, făcut din ouă, lapte, zahăr și făină
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
noroi,/ cel care totdeauna este deasupra noastră,/ cel care, vinovat fiind, spune Ťvinovați sunteți voiť" (vezi p. 120). Citind foarte interesantele documente reproduse în partea a doua a acestui volum, nu sunt foarte convins că Leonte Răutu a fost un cinic lipsit de scrupule, care a urmărit doar propria sa supraviețuire politică. Dimpotrivă, mi se pare un profesionist în adevăratul înțeles al cuvântului, pus, din păcate, în slujba unor cauze greșite (este foarte palid spus, poate mai potrivit ar fi, criminale
Profesionist în slujba răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7620_a_8945]
-
guvern comunist), i-a întrebat, atunci, pe emisarii englezi (că și pe cei americani): "Spuneți-mi dacă aveți vreo înțelegere secretă: daca ne-ați vîndut, atunci să încercăm noi să ne înțelegem cu rușii". La care, încunostiintat, Churchill a avizat cinic în scris: Nu suntem obligați să-i spunem nimic" și pe un alt raport: "Să ne mai lase în pace acest bătrîn nebun". România a fost, desigur, înșelată. Regretatul N. Carandino mărturisea, în memoriile sale, despre acest episod, la care
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
cărți și care au scris și cărți de valoare pot face astfel de declarații. Ministrul Culturii a declarat, duminică: "La dezbaterile pe bugetul 2014, m-a frapat, m-a cutremurat cu adevărat următorul lucru. Credeți-mă, nu vreau să par cinic în fața dumneavoastră, cu tot respectul pentru respectiva categorie de concetățeni ai noștri. Bugetul, programul național pentru prevenirea și tratarea HIV/SIDA este jumătate ca buget din toate programele Ministerului Culturii. Deci, ai Ministerul Culturii și programul național de combatere și
Antonescu îi cere DEMISIA lui Daniel Barbu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33622_a_34947]
-
urca o roșeață în obraz. Rușine, vexațiune, un complex de turburări îl invadau. Aflând că Ioanide se retrăsese pe neașteptate, Pomponescu își concentră toată maledicția împotriva arhitectului. Acesta era în fond adevăratul vinovat, începea s-o scuze pe Indolenta. Ioanide, cinicul, o amețise. Dacă Pomponescu ar fi admis că era posibil ca Ioanide să comită o asemenea faptă din pasiune adevărată, l-ar fi scuzat pană la un punct, sau, mai exact, nu l-ar fi scuzat, dar ar fi explicat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de frică asemeni lui Don Abbondio, Conțescu "cunoaște lumea sub unghiul geologicului", Gonzalv Ionescu are noțiunea adevărului sub forma informației "științifice", Bonifaciu Hagienuș e "moralist, cunoscător al filozofilor greci" și al sublimităților eroilor lui Plutarh, dar oricât de erudit, un cinic și un laș, Dinu Gaittany și Maximilian Hangerliu "recunosc valorile genealogice", Tudorel, Gavrilcea, Carababă "au spasmul revelării lor prin forță, ei sunt din familia aventurierilor cu nuanțe, Tudorel de pildă reflectînd-o și ca om individual și ca membru al nației
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în Scrinul negru se înfruntă două moduri de a concepe cultura și, în funcție de ele, rolul intelectualului în societate. Arhitectul Ioanide se află într-un continuu conflict cu cei mai mulți dintre reprezentanții mediului căruia, de fapt, și el îi aparține. Intelectualii conformiști, cinici, de structura lui Gaittany, timorați ca Suflețel, erudiți deliranți ca Hagienuș, văd cu toții în cultură o activitate sterilă, de înmagazinare de cunoștințe, un act gratuit, un lux, care procură câtorva privilegiați satisfacții de fapt minore. În omul de cultură ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
primește imediat. în timp ce merseră printre celelalte birouri, ea murmură: — între noi fie vorba, cred că domnul Gilchrist e foarte interesant să vă cunoască. La fel și domnul Pettigrew, deși n-o arată, bineînțeles. O să vă placă domnul Pettigrew, e un cinic nemaipomenit. îl conduse pînă la ușă, dar nu intră cu el. Lanark păși într-o încăpere cu două birouri și cu o secretară care dactilografia ceva la o masă din colț. Un bărbat înalt și chel vorbea la telefon, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
solid de la celălalt birou. Cine din clădirea asta înțelege organismul ca întreg? Tu și cu mine și bătrîna de la etajul superior, poate, dar restul au uitat. Li s-a spus, dar au uitat. — Pettigrew e cinic, zise Gilchrist rîzînd. — Un cinic plăcut, mormăi Pettigrew. Să nu uiți, Pettigrew este pentru toți un cinic plăcut. Secretara puse o tavă cu serviciul de cafea pe masă. Gilchrist își luă ceașca la fereastră, se așeză pe pervaz și vorbi oracular: — Slujbe. Stabilitate. Mediu. Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Tu și cu mine și bătrîna de la etajul superior, poate, dar restul au uitat. Li s-a spus, dar au uitat. — Pettigrew e cinic, zise Gilchrist rîzînd. — Un cinic plăcut, mormăi Pettigrew. Să nu uiți, Pettigrew este pentru toți un cinic plăcut. Secretara puse o tavă cu serviciul de cafea pe masă. Gilchrist își luă ceașca la fereastră, se așeză pe pervaz și vorbi oracular: — Slujbe. Stabilitate. Mediu. Trei birouri, deși le înțelegi ca lumea, seamănă unul cu altul. Slujbele asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
douăzeci de briliante. A fost creat de Cartier și cântărește peste 100 de carate. Nu e nevoie să spun, Herr Gunther, că de așa ceva nu va fi deloc ușor de scăpat. — Într-adevăr, nu va fi ușor. Poate că pare cinic din partea mea, dar valoarea sentimentală a bijuteriilor mi se părea insignifiantă acum, În comparație cu valoarea lor materială. — Spuneți-mi despre seif. — Eu l-am plătit, zise Six. Așa cum tot eu am plătit pentru casă. Paul nu avea prea mulți bani. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sfătuia, bineînțeles, să mă stabilesc cât mai curând la Paris, „l’endroit idéal pour rater sa vie”1. A răspuns cu aceeași gentilețe când l-am sunat și m-a invitat, cu Cella, la el, pe rue l’Odéon 21. Cinicul feroce, Încântat să răstoarne axiome și canoane, valori și virtuți, era un bărbat scund, subțire, fragil, de o prevenitoare curtoazie. Cel care scrisese, cândva, că dacă ar fi evreu s-ar sinucide și Îl respinsese pe Dumnezeu, admirându-i Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Îl fascinaseră și Îl determinaseră să și scrie o carte despre el, din care Îmi trimitea, spre lectură și comentariu, fiecare nou capitol. Aflasem, Între timp, de prelungita agonie senilă, ferită de luciditate, În care somnola, senin, fostul iconoclast și cinic. Exilatul care domicilia de mult În limba franceză, considerat printre stiliștii ei cei mai străluciți, Își părăsise, brusc, refugiul lingvistic de decenii și Începuse a vorbi, din nou, românește, limba pe care fusese bucuros, cândva, s-o abandoneze. O nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
țăranca absolută să facă?”...Chiar! Ca să arătăm că o eroină din Cehov e țărancă absolută, o punem În postura care atît de tare a convins-o pe estetă. Pe considerentul acesta, toate personajele piesei ar putea primi sarcini aberante : Solionîi, cinicul absolut, va mînca progeniturile Natașei ; Cebutîkin, bețivul absolut, va bea tot ce găsește În samovar - chiar și după ce a trecut pe-acolo Natașa; Verșinin, nefericitul absolut, Își va tăia gîtul cu briciul ; Olga, singurateca absolută va tăcea toată piesa, „vorbind
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
De ce nu învață omenirea din greșelile făcute? Oare în viitor umanitatea va fi un loc unde, așa cum spune Nietzsche, valorile nu mai valorează nimic? Omul de mâine va fi un individ pentru care toate regulile moralei vor fi înlocuite cu cinicul "fac doar ce vreau eu"? În sfârșit, ajunge în fața blocului. Cu gândurile ce zboară deja către plăcerea voluptoasă a dușului, nu observă silueta măruntă care se strecoară silențios în umbra uriașilor castani de pe partea cealaltă a străzii, parcă legată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
generoasă a stomacului. Pe ofițerul mai tânăr îl cunoaște foarte bine. Venise pe front în ultima lună a războiului ca proaspăt absolvent al școlii militare. Nu manifestase cine știe ce ardoare războinică, dimpotrivă. Curând s-a dovedit că aspectul plăcut ascunde un cinic care nu-și urmărește decât propriile interese. La început, acceptase un timp prietenia acestuia, cu reticență totuși deoarece nu era într-atât de naiv încât să nu vadă că era prea politicos ca să fie cinstit. Flateur desăvârșit, dispăruse de la comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
E cald. E zăpușeală. Și mi-e urât. Cataloagele le știu pe de rost. Dicționarele nu-mi inspiră nimic. Filozoful Diogen 1 (tizul lui Diogen Laerțiul), care speram 1 Diogene din Sinope (aproximativ 404-323 î.e.n.), cel mai cunoscut reprezentant al cinicilor; aceștia considerau că baza fericirii și virtuții este maximum de independență față de condițiile exterioare ale vieții, disprețul pentru regulile și convențiile sociale, limitarea nevoilor și revenirea la "starea naturală". că o să mă distreze cu "cinismul" lui, m-a indignat profund
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
regulile și convențiile sociale, limitarea nevoilor și revenirea la "starea naturală". că o să mă distreze cu "cinismul" lui, m-a indignat profund. Belesprit 1 și totuși cuistre 2. Filozof de mahala. Piqueassiette 3. Cerșetor care insultă când nu-i miluit. "Cinic", într-adevăr, în sens modern. Nesociabil și rău. Ironie greoaie și aproape de mintea omului. Infatuat. Inelegant la aspect și la suflet. Nici un orizont. Utilitarist mărginit. Obtuz la știință și la arte - "inutile", pentru el, "dăunătoare". Insensibil la orice frumusețe. Instincte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
însă de specificul estetic al genului, de istoria lui. Un adevăr elementar și izbitor este că filozofii moraliști sunt îndeobște sceptici în privința omului, a calităților sale. Impulsul pedepsitor, necruțător și disprețul sarcastic devin parcă nota comună a acestora. Socrate, Diogene, cinicul Heraclit din Efes, Xenofon, Montaigne, La Rochefoucault, Chamfort, Schopenhauer, Nietzsche etc. sunt dovada peremptorie. Nu meditezi asupra naturii umane dacă ai fi împăcat cu datele oferite de aceasta. Starea de creație, gândul așternut înseamnă, de regulă, o stare agonală, un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
superioară a bărbatului. Cuprins de fiorul erotic, Emil Codrescu renunță la citit, are senzația în un moment dat că se idiotizează. O singură dată, când Adela e plecată pentru o zi la Piatra-Neamț, bărbatul încearcă să citească paginile despre Diogene cinicul. Impresia e dezastruoasă. Personajul, contaminat de viață (iubire), respinge cartea. Totuși ar fi exagerat să vorbim de o "decădere" culturală. Dacă bărbatul nu mai citește, în schimb Adela parcurge două volume din Război și pace, care nu e un roman
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spunea și el "poante" pe care avea de gând să le bage în poeme. Alteori îmi povestea despre femei, iar eu, un începător, mă străduiam să țin minte câte ceva. în privința asta, Traian era în același timp un sentimental și un cinic, adică îmi plângea pe umăr despre marele lui amor și în același timp găsea din când în când câte o "dămuță". Ni se alătura uneori Tudor Jebeleanu, el însuși un om singur pe vremea aceea. Cred că ei doi mi-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]