701 matches
-
marcat presa din România a fost moartea Patriarhului, prezentată în nota generală a presei românești. Evenimentul s-a petrecut într-un interval care e cunoscut ca "sezonul câinilor striviți"95. "Este vară, iar subiectele lipsesc și, oricât ar suna de cinic, moartea Patriarhului a fost o adevărată mană cerească", spunea Cristian Tudor Popescu, pe atunci președintele Clubului Român de Presă (CRP), care credea că reflectările jurnaliștilor s-au înscris în nota generala, dar cu tente de tabloid. Jurnalistul preciza că nu
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
persoane” - p.33 etc.), în timp ce Hasnaș are o gândire mai pragmatică datorată formației sale științifice de inginer (,,Aveam numai o singură dorință: să trăiesc, prin orice mijloc, bine [...]” - p.84; ,, În privința femeilor și a dragostei, mai ales, eram poate un cinic. Nu iubisem niciodată.” - p.84). Primele nouă capitole se constituie astfel într-o confesiune impregnată de autoanaliză a sentimentelor și de reflecții asupra aspectelor esențiale ale vieții: iubire, moarte, creație, destin. Debutul romanului este brusc, fără nici o legătură aparentă cu
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
presupuneri lasă, de fapt, pe protagoniștii contemporani ai societății civile fără argumente plauzibile. Acesta este și un motiv-cheie pentru care renașterea actuală a limbajului societății civile rămîne vulnerabilă din punct de vedere intelectual și politic, tinzînd astfel să sprijine opinia cinicilor și putînd foarte bine să-i dezamăgească sau chiar să-i discrediteze pe susținătorii săi. Lucrarea noastră a încercat să anticipeze și să reducă această vulnerabilitate normativă a perspectivei societății civile, prin abordarea a două direcții de discuție mai vechi
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a locui pe un teritoriu restrâns împreună cu un număr nefiresc de mare de indivizi blocurile de locuințe, de pildă -, noi mijloace de comunicare etc.) mărind numărul și complexitatea acestor convenții. De fapt, pericolul a fost sesizat de vechii greci, de cinici, de pildă, care considerau că omul a ajuns sclavul convențiilor și nu mai trăiește în conformitate cu natura în general, în conformitate cu natura sa umană în particular; în acest sens, amintim pe Diogene din Sinope, despre care celălalt Diogene, Diogene Laertios nota: "Într-
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
persoane” - p.33 etc.), în timp ce Hasnaș are o gândire mai pragmatică datorată formației sale științifice de inginer (,,Aveam numai o singură dorință: să trăiesc, prin orice mijloc, bine [...]” - p.84; ,, În privința femeilor și a dragostei, mai ales, eram poate un cinic. Nu iubisem niciodată.” - p.84). Primele nouă capitole se constituie astfel într-o confesiune impregnată de autoanaliză a sentimentelor și de reflecții asupra aspectelor esențiale ale vieții: iubire, moarte, creație, destin. Debutul romanului este brusc, fără nici o legătură aparentă cu
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
François Claudius Koeningstein, zis Ravachol, reluase aceleași critici privitoare la societate; dar și Emile Henry: "Mi se spusese că instituțiile sociale erau fondate pe dreptate și egalitate, dar eu nu vedeam în jurul meu decît minciuni și viclenii, în care doar cinicii și lingușitorii puteau ocupa un loc bun la banchet" (Jean Maitron, op. cit., pag. 103). Callemin, în memoriile sale Pourquoi j'ai cambriolé, pourquoi j'ai tué, formulează o aceeași critică la adresa societății, dar mai întîi la adresa familiei, pentru a justifica
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
spunea și el "poante" pe care avea de gând să le bage în poeme. Alteori îmi povestea despre femei, iar eu, un începător, mă străduiam să țin minte câte ceva. în privința asta, Traian era în același timp un sentimental și un cinic, adică îmi plângea pe umăr despre marele lui amor și în același timp găsea din când în când câte o "dămuță". Ni se alătura uneori Tudor Jebeleanu, el însuși un om singur pe vremea aceea. Cred că ei doi mi-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
agitîndu-l În văzul celor prezenți: "Iată omul lui Platon!" Asta ca să facă de rîs prețioasa definiție a omului pe care, zice-se, o acreditase acesta: omul este bipedul fără pene. Akademia nu s-a speriat prea tare și, În urma descinderii cinicului, a completat definiția omul este bipedul fără pene, cu unghiile late. O situație asemănătoare putem constata În legătură cu definirea haiku-ului. În mod obișnuit, Întîlnim definiții de genul: Haiku-ul este un gen de poezie cu formă fixă, tradițional japoneză, alcătuită
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
gradul de inumanizare, limitele suportabilității. Dedublarea se insinuează ca o consecință firească în lumea valorilor răsturnate. Acolo unde moralitatea și-a pierdut sensul de reper esențial, cinismul pare singura soluție de supraviețuire spirituală. Moralistul devine cinic în situații extreme, iar "cinicul crede în perenitatea catastrofei și își asumă, bravând, păcatul pentru ca acesta să se dovedească a fi imposibil, nesociabil și intolerabil; el scoate în evidență nedreptatea, sperând că aceasta se va autoanula prin homeopatia supralicitării și a scandalului"150. Prin această
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
chipul și asemănarea lui Dumnezeu, că societatea este o simplă convenție și că singura autoritate căreia trebuie să i se supună, dar în iubire, este însuși Creatorul său293. În discursul filosofic, individul-în-afara-lumii apare odată cu doctrinele epicurienilor, ale stoicilor și ale cinicilor, orientate împotriva ideii existenței societății înaintea indivizilor, idee teoretizată de Platon și Aristotel. Tot creștinismul este însă cel care, începând cu Sfântul Augustin, și continuând, la un mileniu distanță, cu Reforma lui Luther și Calvin, orientează Biserica occidentală către inserția
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
într-o zi la acest spectacol, de la care severitatea caracterului său îl îndepărtase mereu, spunea: Quali spectaculo me philosophiae verecundia privavit!36 Timocrates se rușina din motive greșite; și rușinea aceasta l-a lipsit pe filosof de o mare plăcere. Cinicul Demetrius atribuia întregul efect instrumentelor, vocilor, decorului, în fața unui mim care îi răspunse: Privește-mă jucând de unul singur; și spune, după aceea, ce vei vrea despre arta mea. Flautele tac. Mimul joacă, și filosoful, uluit, exclamă: Nu numai că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scoasă din tratatul De la Danse (Despre dans) de Lucian, pe care Diderot îl citează după o traducere latină. Nu este vorba aici de prietenul lui Epicur, ci de un filosof din secolul întâi î.H. 37 Este vorba de Demetrius cinicul, contemporan cu Nero, căruia îi face elogiul Seneca. Cea de-a doua anecdotă este scoasă tot din tratatul lui Lucian. 38 Trupa Comedianților Italieni a fost desființată din ordinul lui Ludovic XIV în 1697. De-abia în 1716 sunt autorizați
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-l învinuiesc mi-a smuls masca tragică și vrednică de cinste și, în schimb, mi-a pus pe față o mască de comedie, satirică [...] În cele din urmă, s-a dus de l-a dezgropat pe un oarecare Menipp, un cinic de demult [...] și mi l-a adus pe cap pe acest câine [...] care te înspăimântă și te mușcă atunci când nici nu te aștepți, pentru că râde și mușcă în același timp. Lucrul cel mai ciudat este că acum sunt alcătuit dintr-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mihail Dragomirescu și mai cu seamă Zarifopol care preciza că "satira propriu-zisă e rară" la Caragiale și că "râsul voios, orientat spre bufon domină"13, în schimb, Gherea, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu au văzut în autorul Momentelor un cinic decis să anihileze cu aciditatea vervei satirice societatea în care a trăit, moravurile și viciile unei lumi infernale cu instituții caricaturale și hibride care îi stimulau malițiozitatea râsului "vitriolant". Explicații caracterologice pentru prevalența satirei în opera lui Caragiale găsim, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dă de mâncare exilaților, ci exilații sunt cei care le asigură traiul de invidiat numeroșilor funcționari de la "Free Europe".[...] Eliberarea popoarelor din Est? este ultima grijă care ar putea da dureri de cap acestor legiuni de funcționari"59. Scrutată de cinicul Donald Reginald Godstone, prieten al exilaților, UNESCO, instituție al cărei angajat se afla, și-ar merita numele de "UNESCOPROSTIA"60, iar descifrarea inițialelor ar fi mai adecvată prin: "Dezorganizarea Națiunilor Neunite Împotriva Educației, Științei și Culturii"61. Interesant este că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
168. Totuși, surprinzătoarea notă comică în care este tratată tema războiului de întregire a neamului, este predominant cea a ironiei în măsură să avertizeze asupra sensului polemic din subtext. Sarcasmul, ironia și autoironia rezultă mai întâi din ambiguitatea confesiunii unui cinic, autodemascat prin analiza simptomelor de lașitate de care dă dovadă în raport cu atitudinea civică sau erotică: Trăiască lașitatea! Cedez, dar, eroilor aureola trecutului și întreaga împărăție a pioaselor aduceri aminte. Eu îmi rezerv nebulozitatea zilelor de mâine și nerăbdarea sfârșitului pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
I, "Revista de istorie și teorie literară", I, nr. 21, 1994, p. 157, în care face un inventar aproape complet al perechilor de trăsături contradictorii atribuite personalității caragialiene: "În galeria epitetelor, pe lângă "marele" și "maestrul" Caragiale revin cu insistență două: "cinicul" și "lucidul", atunci când nu se reiterează "scepticul", "satiricul", "necruțătorul" și "ironistul lucid", ori de-a dreptul "canalia"[...]; Cel mai comunicativ dintre marii noștri scriitori", cum nota Vlahuță, apare succesiv în amintirile contemporanilor într-o varietate de ipostaze contradictorii, pur și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Știi ce-o să se-ntâmple. Noile costume vor veni și vor vorbi despre raționalizarea și reducerea personalului. Numai că n-or să raționalizeze și nici n-or să reducă propriul personal. Mylene o privi, uimită de un comentariu atât de cinic din partea femeii de la etajul șase pe care, în ciuda firii ei plăcute, o considerau tot un „costum“. —Păi, tu nu ai de ce să-ți faci griji, zise ea într-un sfârșit. Tu ești aranjată cu slujba ta măreață. Darcey avu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
douăzeci de briliante. A fost creat de Cartier și cântărește peste 100 de carate. Nu e nevoie să spun, Herr Gunther, că de așa ceva nu va fi deloc ușor de scăpat. — Într-adevăr, nu va fi ușor. Poate că pare cinic din partea mea, dar valoarea sentimentală a bijuteriilor mi se părea insignifiantă acum, În comparație cu valoarea lor materială. — Spuneți-mi despre seif. — Eu l-am plătit, zise Six. Așa cum tot eu am plătit pentru casă. Paul nu avea prea mulți bani. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Vauxhall vechi și murdar. Domnul Lumley nu scoase nici un cuvânt tot drumul de pe Queen Street până la Hazlehead. Stătu tot timpul pe scaunul pasagerului, privind În gol pe fereastră, sperând să-și zărească fiul În vârstă de cinci ani. Oricât de cinic ai fi fost, era imposibil să nu observi dragostea adevărată pe care omul o purta fiului său vitreg. Logan nu se putu abține să se Întrebe dacă tatăl lui Richard Erskine era și el pe afară, căutându-și fiul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Respectând ordinele, ofițerul însărcinat cu executarea lui Macro ceru să fie anunțat și, în picioare în mijlocul acelor comori strălucitoare, raportă: Macro alesese să se sinucidă, ca un militar; fusese rapid, fără zgomot. Lăsase un mesaj, și ofițerul îl reproduse scurt, cinic: „Alți dușmani rămâneau în viață“. În încheiere, spuse că Ennia, soția lui Macro, alesese să moară împreună cu el. Împăratul îi făcu semn să plece, fără să-i răspundă. Căzu pe gânduri imediat ce se închise ușa. Pe masă se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ceea ce găsesc În cărți; ele, cărțile, falsifică ființa adevărată. Eu, cel adevărat, eram acolo În acea naivitate, În acea neștiință, În acea neputință. Ce să fac acum, când știu cum să mă comport cu o femeie, când pot să fiu cinic, rău, brutal? Simt că mă Îndepărtez de ce am mai bun În mine, că mă risipesc În lucruri neesențiale. Mă preocupă ambiția de a deveni scriitor și sunt atent, Îmi calculez gesturile, nu mai am candoarea de a pierde În dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
traversat mai multe avataruri. La 21 de ani, sunt sătul să mai trăiesc, mă plictisesc de moarte. Acum Îl Înțeleg pe Alexandru cel Mare, care a vrut să moară tânăr, dar și pe Caligula, și pe Nero, care-au devenit cinici din aceeași plictiseală de a trăi. (dimineața) Nimic nu mă preocupă mai mult, deși mă prefac nepăsător, decât gândul că mă Întâlnesc pe stradă cu amanții ei; că ei mă privesc cu superioritate, cu acea formă de compasiune puțin distantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doar pentru 60 de secunde, spuse calm Cooper. - Bine. Dacă ai cumva o altă explicație care să nu țină de domeniul științifico-fantasticului, sunt dispus să o ascult. - Haide, Linc. Nu poate fi vorba de așa ceva. - Nu poate fi vorba? râse cinic Rhyme în timp ce se îndrepta către masa unde erau așezate pozele făcute de Sachs urmelor de pantofi. Ce ai zice de niște dovezi? După un moment de examinare a urmelor lăsate de atacator și a celor descoperite în hol, continuă: - Pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era în permanență supraaglomerată și nu oferea decât un refugiu temporar. După care caznele își reluau cursul. Instructorii noștri, care, judecând după vârstă, puteau fi considerați tineri, dar care, după un an sau doi petrecuți pe front, împietriseră, devenind niște cinici îmbătrâniți înainte de vreme, voiau acum, având gradul de sergent și distinși cu cea mai înaltă decorație pe care o puteau primi infanteriștii pentru lupta corp la corp, precum și cu „Ordinul cărnii congelate“, să ne transmită nouă exepriențele dobândite la capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]