672 matches
-
acasă. Dar n-avea bani, n-avea cal, n-avea nimic și nu știa Încotro s-o apuce. Așa Îl Întâlni Simeon pe străzile Bizanțului, căscând gura la minunile unei lumi pe care n-o crezuse aievea, ca un dulău ciobănesc uriaș care s-a pierdut de turmă. Mânat de o simpatie inexplicabilă, poate fiindcă și el era un străin În această parte a lumii, Simeon Îl luase acasă, Îl hrănise și-i ceruse Îngăduință meșterului Tzamblakis să-l adăpostească acolo
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cinste tagma (oare?). Ne-am reproșat că nu studiasem bine harta la plecare, fiindcă ne-a surprins apariția indicatoarelor spre Cacica, după coborârea în mare viteză a unor serpentine spectaculoase. În partea de sus, după trecerea lui Mircea, un câine ciobănesc s-a luat după mine. Eram indignat, fiindcă ciobanul privea liniștit, fără să intervină. M-am oprit eu, conștient că o căzătură la viteza aceea, ar fi fost tragică. Numai că atunci s-a liniștit și câinele, cred, plictisit de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
sete băiatului (era în clasa a șasea), rezolvată cu puțină odihnă și apă. La intrarea într-un sat, am profitat de prima fântână întâlnită, fiindcă atunci apa rece era neprețuită pentru noi. La ieșire eu fiind primul, am depășit niște ciobănești (noroc că era și stăpânul cu ei). Dacămi amintesc bine, înainte de a ieși din acel sat găsisem bere la litru, dar nu prea bună. A urmat un drum care părea că nu se mai termină din cauza soarelui puternic. Ca să rezistăm
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
lui păreau femei ducând ulcioare cu apă, fiind în mărime naturală. În apropiere nu mai erau locuințe. Mi-a confirmat că este casa dramaturgului chiar cineva din curte, care cosea iarba. Mai încolo apăru o casă părăsită, apoi un câine ciobănesc care mă lătra insistent, dar fără a se mișca, fără a se apropia de mine. Bine a făcut, că era prea mare. Îmi doream mult să știu dacă mai aveam de pedalat urcând, însă n-aveam pe cine întreba. La
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
spre Brașov voi coborî. Așa avea să fie. Într-un sat în care se schimbau județele - Argeșul cu Brașovulunde apăru primul milițian din acest drum, a început coborâșul. Mai rău a fost când s-a luat după mine un câine ciobănesc. Începusem coborâșul, aveam viteză mare. El, inamicul, era pe stânga, deasupra drumului. Văzându-mă, începuse să alerge înainte însoțindu-mă (din fericire, din locul acela nu putea, încă, să coboare pe șosea). Când a reușit, era așa de indignat, că
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de la baltă; sau când ciobanul bătrân și vesel, aproape omonim cu mine, fiindcă Îl cheamă Beldiman, cu care intru În vorbă din drum pe șoseaua Bonaparte, Își mână, fluierându-le pe Înțelesul lor, turma de oi, măgarul Împovărat cu tarhatul ciobănesc al târlei, câinii flocoși și Îngândurați, cu toții În plină transhumanță și astăzi, ca acuma o mie de ani, de la munte spre ostroavele de adăpost ale Dunării; sau când, În squarul Ateneului Român, În fața mândrelor coloane ionice, În jurul grupului de bronz
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
va rămâne pentru judecata sau simpla curiozitate a viitorului. Primăvara, 1950 Cartea a doua Antropologia omului bucureștean Apariția și formația eroului În putredul sfârșit de veac XIX și prea temutul Început de veac XX. - „Ce naște din pisică...“ sau armorialul ciobănesc și haiducesc al memorialistului. - Totuși neamurile lui de țărani În cioareci și În opinci gustă Menuetul lui Beethoven. - Un părinte exagerat și o mamă duioasă, cu bun-simț ardelenesc. - Bestiile pedagogice ale copilăriei noas tre. - Plimbare retrospectivă prin Bucureștii lui 1900
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
muiate În zăr și barba țăpoasă: Aoleo, cioarecii mei, Dârlii, dârla, Cum se uită la femei Dârlii, dârla, și fomeile la ei, Dârlii, dârla, Să vadă ce joacă-n ei, Dârlii, dârla. Asta se cheamă, vezi bine, În graiul nostru ciobănesc, a avea dănănaia „de potecă“, dovada, aș zice, irefutabilă a virili tăți lor noastre, a „părților noastre capitale“, cum le spune Stendhal și de care vechii egipteni se țineau strâns În clipa solemnă a jurământului. Sau, dacă voiți, rețeta aplicată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
maidanezii cu alergatul de colo-colo la ceasul când babele mai miloase aduceau mâncare și cu hârjoana, în restul timpului. Hingherii, nimeni nu se știe din al cui ordin, au schimbat într-o noapte raportul de forțe între haite. Becali, un ciobănesc flocos și cu coada sus, i-a luat jumătate dintre șarlele lui Vadim, un cățelandru colțos care latră tot timpul, dar de mușcat n-a mușcat încă pe nimeni; potăile liberale, care-și fac veacul lângă hala de carne, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai văd niciodată spun că au învățat de la câinii lor ce-i iubirea. Când omul ajunge s-o spună, nu mai știi dacă e o victorie sau o înfrângere. Pe vremea când nu aveam căței, am cunoscut un crescător de ciobănești mioritici. Datorită lui, am frecventat un club de iubitori de animale și am citit o publicație plină cu istorii despre câini. Toate îmi păreau exagerate. Poveștile duioase despre căței păreau să răzbune niște neîmpliniri în relațiile cu semenii. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la Paris, o perioadă a vieții despre care însă nu vorbește prea mult. Urmează o mulțime de meserii, mai mult sau mai puțin oneste. Trăiește o perioadă "comunismul" în Polonia, de unde se întoarce profund dezamăgit și însoțit de un câine ciobănesc imens, galben, blazat de atâta bunăstare elvețiană. Mă întreabă dacă nu pot să-i fac rost de un ciobănesc mioritic din România, "polonezul" fiind bătrân, pe moarte. De circa 15 ani frizer în Carouge, orășelul cu arhitectura sardă unde locuiesc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mult sau mai puțin oneste. Trăiește o perioadă "comunismul" în Polonia, de unde se întoarce profund dezamăgit și însoțit de un câine ciobănesc imens, galben, blazat de atâta bunăstare elvețiană. Mă întreabă dacă nu pot să-i fac rost de un ciobănesc mioritic din România, "polonezul" fiind bătrân, pe moarte. De circa 15 ani frizer în Carouge, orășelul cu arhitectura sardă unde locuiesc, în fapt un cartier al Genevei. Extrem de vorbăreț, fumează țigară de la țigară. Dar nu orice țigară, ci "Gauloises", cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dată. Cifrele se încrestau numai pe o față a răbojului și anume pe partea de sus sau de jos (în dungă) jumătățile de unitate respectiv unitățile, în timp ce zecile și sutele se însemnau pe fața întreagă. La stână se întrebuința răbojul ciobănesc și prăjina cu coajă. Cel dintâi e cioplit cu patru fețe și pe el se înseamnă cu semnele cunoscute cantitățile (în ocale) de mălai sau de sare ce s-au adus la stână de către proprietarii de oi. Pe răboj își
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
gazdelor noastre ocazionale înfruptându-ne din produsele stânii. Peste noapte am dormit înfășurat într-un enorm și călduros cojoc cu blana groasă. Abia am adormit în aerul proaspăt, rarefiat, că aud chiote și zgomote urmate de întărâtate lătrături de câini ciobănești de munte. Nea Martin poftea o mioară fragedă, dar vigilența păstorilor și a acelor „câini mai bărbați” l-au pus pe fugă pe intrus. Către prânz, când am coborât din munte, am aflat noutăți șocante pentru mine, despre vizita lui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
servit mâncarea, noi de la pachet, restul de la restaurantul nu chiar grozav al sătucului. Era ziua de Sfânta Maria și toata lumea era în centrul comunei, unde mesele terasei de vară intrau până în ușa bisericii. Se vindeau „glite” - niște ciomege lungi, ciobănești cu capătul de sus îndoit și tot felul de obiecte artizanale nefuncționale și pitorești. Noi ne-am plimbat, fericiți pentru aerul de munte, mai răcoros decât cel care ne teroriza la Athena. Drumul mai departe a fost ceva înfiorător de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
groază de treburi pe cap, au fost chemați de urgență la Suceava ca să-și facă în grabă carnetele de sănătate. Singura care își continuă modul de trai, nestingherită decât de greutatea puilor din burtă, este cățeaua, un splendid exemplar de ciobănesc mioritic alb. Liniștea noastră s-a dus. Dacă până acum vorbeau mai încet ferindu-se de noi, acum, înmulțindu-se, nu mai au nici o jenă și vorbesc toți deodată și în toate grupurile la fel de mult. Un val s-a retras
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nu s-ar fi întâmplat acolo. Am stat muți și l-am urmărit. Ăla nu era român! Era în armonie și cu vântul și cu ciripitul păsărelelor și cu fluieratul lui voios, și cu gâștele lui Mousen și cu Lendo, ciobănescul de Pirinei al lui Joseph și cu toți cei care acolo știau când se muncește, când se bea, când se râde, când se doarme. Eheeei! A început al patrulea cort, deși pe al treilea nu l-au gătat. Se sfădesc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
prin Eisenach, mica localitate unde se află casa natală a marelui compozitor și unde, spre plăcuta noastră surpriză, într-un colț unde se prezentau donații de instrumente muzicale din diverse țări ale lumii, am întâlnit un nai și câteva fluiere ciobănești de la noi. Am încheiat ziua cu un recital de orgă la Thomaskirche, axat spre bucuria noastră pe fugile maestrului "Bach din Eisenach"! Ne-am culcat devreme, având în vedere că a doua zi ne aștepta o etapă "grea" Weimarul. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aur a împărăteselor Vizanțului! o ispitește Alexandru oferindu-i galant, cu un genunchi în pământ, floarea. Dar, în elanul său înfocat, dă peste o vârtelniță, peste o măsuță pe care se află frumos împăturite comprese, bandaje, feși de pânză. Dulăul ciobănesc culcat sub bancă mârâie amenințător, dar piciorul gol al Voichiței îi mângâie spinarea. Lăboanță! Cuminte Lăboanță, șoptește ea potolindu-l. Nu-i pentru mine această cunună, principe, glăsuiește Voichița cu un zâmbet puțin trist, ciupind o coardă gravă. De-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am fost mic m-a purtat mult în brațe și m-a legănat. Mi s-a povestit că pe când erau copii cei mai mici, tanti Florica și unchiul Constantin de 5-6 ani, în gospodăria părinților lor era un câine mare, ciobănesc, fioros pentru copii, dar nu era legat și nu ieșea în stradă . Cei doi copii se temeau de el. Uneori câinele se așeza pe prag și copiii nu mai puteau să iasă din casă, sau să intre, de frica lui
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
culorilor, succesiunea momentelor, monotonia strofelor exprimă în chip fericit ideea de migrație ciclică. Este o adevărată poezie a transhumanței, plină de sentimentul spațiului alpin, de învălmășeală și procesiune, de sunete izolate și ecouri sugerând admirabil mișcarea arhaică și automatismul societății ciobănești: Caii poartă în spinare Corturi, paturi, așternut, Toată casa, Toată masa, Și veșminte de-mbrăcare, Tot ce au, tot ce-au avut. Mumele în glugi pe spate Poartă prunci cu păr bălai Sau mioare Lîncezioare. Clopotele, legănate, Sună depărtat pe plai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în numeroase ipostaze și variante: cerc, roată, rozetă, vârtej, ochi, cruce încadrată în cerc. îl întâlnim pe frontonul caselor, pe mobilierul țărănesc, pe lăzile de zestre, pe tipare de caș, pe furcile de tors, pe vasele de lemn, pe bâtele ciobănești, redat de regulă abstract, rareori naturalist. în legătură cu acest ultim aspect se înscriu și mai rarele reprezentări antropomorfe. Predominant în arta țărănească a lemnului rămâne decorul cu caracter geometric, ce se constituie dintr-o infinitate de combinații și asociații, dintre care
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
de lemn la daci, pe care se află, probabil, și „dintele de lup”. Tot frecvent apare și linia frântă sau în zigzag. Motivul acesta este cunoscut sub numele de „zimți” și apare pe fluiere, pe furcile de tors, pe bâte ciobănești, dar și pe țesături. Spirala este un alt motiv geometric des întrebuințat, formând un tot armonios cu celelalte ornamente cu care se asociază. Ea apare mai ales pe furcile de tors, urmărind răsucirea firului de lână pe axul furcii. Cercul
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
am fost mic m-a purtat mult în brațe și m-a legănat. Mi s-a povestit că pe când erau copii cei mai mici, tanti Florica și unchiul Constantin de 5-6 ani, în gospodăria părinților lor era un câine mare, ciobănesc, fioros pentru copii, dar nu era legat și nu ieșea în stradă . Cei doi copii se temeau de el. Uneori câinele se așeza pe prag și copiii nu mai puteau să iasă din casă, sau să intre, de frica lui
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
se poate una ca asta?”. „Hai mă, dă-te Încolo, când ți-oi trage vreo două... Ce, mă, ăsta minte și tu spui adevărul?” Asta o fost nimic, că mă gândeam așa, pentru mine: „Când ți-oi trage eu una ciobănească, dacă te scoli tu două zile de jos, să mă scuipi În gură”... Dar v-au confruntat cu Virgil? Da. Eu am ținut numai a me’, fiindcă aia a fost realitatea. Când deodată mă confruntă cu fratele lui Victor și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]