2,546 matches
-
după ce l-a sacrificat. îi place Geniul după ce l-a sacrificat. îl recunoaște, îi place să-l comemoreze, și nu să-l sărbătorească. Și, sute de ani, ascultăm sau citim dintr-un tot, dintr-un întreg, din Geniu, doar fragmentul, ciobul de oglindă, care ne arată "țandăra" de bine și frumos în care vrem să ne recunoaștem. Rămânem în continuare ipocriți puțin. Nu suntem în stare să intrăm în pactul faustic... D.P.Maria-Luiza Cristescu, spuneați că oamenii - cei obișnuiți, desigur - sunt
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
speriați, pe lângă câini... Cei doi traversează orașul în viteză. Sunt pe un bulevard lat. Deodată, Abrașa trage de volan, cu o smucitură magistrală și reușește să-și zăpăcească adversarul, care derapează și se oprește, stârnind un nor de praf și cioburi, plesnind în plin câteva mașini parcate într-un scuar... Abrașa zâmbește triumfător și-și continuă drumul. În oglinda retrovizoare observă o sirenă a unei mașini de poliție. Zâmbetul îi este și mai larg, acum... Trece în trombă peste podul Băneasa
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
intersecția cu șoseaua pe care vine Porsche-ul. Abrașa accelerează, trece de intersecție... Mașinile de poliție nu mai pot opri în timp util. Se ciocnesc de coloana care-l urmărea pe Abrașa, într-un carambol diavolesc, distrugător... o minge de praf, cioburi și scrâșnet de frâne... În Porsche, Abrașa zâmbește satisfăcut... Apoi trage un chiot scurt și urlă ca un apucat. -Ha-haa!! Iii-haaa!!! Ia de-aici... iii-haaaa!!! Amețiți, câțiva polițiști coboară din mașinile răsturnate. Unul dintre ei lovește nervos cu piciorul în
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
lăsîndu-și mierea disonantă abateri arzătoare în zone de acord srăbunii structurați ai florilor de colț mergeam către vibrațiile din lumină atingeam cupole de mosc ventilații armonice trupuri contrapunctice pe muzică heraldică mă înconjurau ca o petală carnivoră strigam în străfundul cioburilor cu alfabeturi de sare orbecăiam în sihăstrii modulante mă rostogoleam în caverne germinative în cristalizări de venin măști catedrale sincope...
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
Liniște, vă rog. În camera aceasta singuratecă au spart o prețioasă vază de porțelan oriental fin ca pânza de păianjen, dând în ea cu pumnii și călcând-o în picioare. Sub ochii mei se petrece minunea: vaza își adună singură cioburile și le lipește unul câte unul (în liniște și concentrare) cu o substanță necunoscută, secretată de ea însăși. Superba vază se reface pe sine, armonios și sigur. Lăsați doar timpul să lucreze. Dar liniște, liniște vă rog. Gândind la voi
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
lui rimbaud cheia de la o casă de pierzanie a lui faulkner un sfeșnic de a lui dostoievski pudra lui mateiu caragiale mănușile lui kafka bandajele lui marcel blecher un trandafir uscat dăruit de celan lui ivan goll pana lui gongora cioburi dintr-un pahar izbit de pereți de dorothy parker papucii sylviei plath fularul lui e.a.poe încă amirosind spirt pepit sabia cu care s-a însemnat mishima vioara lui bacovia abacul lui hlebnikov prăjituri de proust inima lui panait istrati
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
și neputințe voiam să-mi închipui cum melodia unui ocean învăluie satul sărac în care crescusem dar ghivecele din balcon au pornit dintr-odată spre tărâmul făgăduinței lovindu-se unul de altul pe noptieră limbile ceasului nechezau răgeau behăiau scuipau cioburi sângerii înghețate frânturi de planuri neînchegate încotro aș fi putut mâna acea turmă bezmetică ce fel de ficțiune să-i mai fi tocmit oare de paznic? pe creanga de vîsc de deasupra intrării printre globulețe chinezești grabnic s-au aciuat
Să vină lumea să vadă by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2422_a_3747]
-
nobis pecatoribus nunc et in hora mortis nostrae amen... Aici m-ați adus, nerușinaților. Îmi vine să trântesc toate ușile, îmi vine să dau cu piatra în propria mea fereastră - să nu mai rămână, cravată a lui Gellu Naum decât cioburi și țăndări, nisip, fărâme, praful și pulberea... Și știu că voi plânge apoi, amar, cu lacrimi de sânge-o să plâng la apa aceea a Babilonului. O, voi, azur, Azot, Calciu, caliciu, Fier, fiare, fiere, cărbune cândva aprins, Carbon, Sulf
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
ghișeu de mică publicitate - și anunță că primește ,obiecte stranii". Pe (simboluri, simboluri...) Intrarea Labirintului. A fost, la viața lui, un om de labirint, care-a cunoscut lumea din amintiri puse la poprire. Un poștaș surreal, refăcînd, în căutare de cioburi, subteranele unui palat. În micul lui imperiu de hîrtie mucedă, ca și în călătoriile pe care le face, fără planuri, de parcă s-ar teme, după curiozitățile rîvnite, hazardul obiectiv își desfășoară plasele. Niște Wunderkammer întunecate și pustii, unde înflorește o
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
dintîi, atunci cînd apelează la operații substanțiale de variere precum suprimarea, adjoncția ori substituția, modalități de deformare (anamorfozare) a unui subiect (motiv) supus secvențării, augmentării, diminuării, inversării, recurentării, tronsonării, puvlerizării etc. Mai mult, în Nemurirea, Kundera pornește de la unele frînturi (cioburi) tematice, pentru a articula abia pe parcurs o entitate tematică propriu-zisă. Așadar, variațiuni și temă, construcție aplicată uneori în muzică de Schonberg, Webern ori Boulez. Regăsim, de asemeni, principiul ciclic în Valsul de adio, roman care emană tragica luciditate a
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
își asumă viața ca un imbold, ca o îndatorire supremă a creației: "tot ce este viu trebuie să fie scris și înălțat,. Principiu care asigură echilibrul unui discurs ce-și sfărîmă instrumentul - limbajul uzual, pentru a opera cu țăndările, cu cioburile, cu ascuțișurile sale ca și cum s-ar culca pe un pat de fachir. Lucrurile evocate în degringolada lor caută, firește, cuvintele salvatoare, dar acestea se dovedesc la rîndul lor pline de lucruri, ontologizate: "în cuvinte sînt sfîrcuri și corpuri care plutesc
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
la primul argument pro-postmodernism, la care merită să adaug estetizarea, adică iar Foucault, în speță critica adresată lui cum că autoritatea eticii dumisale se sprijină apăsat pe considerente estetice. Aici e puțin diferit, pentru că profesoara de pian îi bagă elevei cioburi în buzunar pentru a o răni (complet ne-etic) în scopul obținerii indirecte a unei satisfacții estetice. Detaliez: pianista noastră este punctul nodal a trei ritualuri, două puse în practică și unul elaborat în fantezii. Primul ține de domeniul ei
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
niciodată oaspeți la masa cunoașterii sale. 2520. Adevărul nu a îmbrățișat niciodată mai mult decât o singură cunoaștere. 2521. Adevărul va fugi mereu de tine fiindcă nu te poate cunoaște. 2522. Adevărul nu se poate sparge niciodată în mai multe cioburi fiindcă nu poate fi decât unul singur. 2523. Adevărul este floarea cu o singură petală: cea adevărată. 2524. Adevărul este șansa acestei lumi de a-și înțelege nonsensul. 2525. Adevărul în această lume este necunoaștere. 2526. Totul trebuie să se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
probleme. Fie ce-o fi! Va merge până la capăt, în boală și în sănătate! Asta au știut să facă mai toate femeile din familia Sâmbure. Să aștepte, să rabde. își scutură părul căzut peste frunte. Ridică ochii. Privește cerul prin cioburile de vitralii. Este albastru iluzoriu. După toate calculele sale, afară ar trebui să fie deja întuneric. Nu este. Nici lumânările nu sunt aprinse în sfeșnicele din alpaca lucrată în Rusia Albă. Dacă ar fi credincioasă s-ar închina, ar spune
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pământesc cel vechi, cu un deget tăiat se prăbușește ca un bolovan pe lacunele sale privirea cu miros de cretă dansează precum un clovn bolnav dată lungă și liniște de bitum rebelă ca seara Timpul miroase a oameni Călcând peste cioburile timpului pașii noștri se pierd devenind semne mai negre ca însăși frica de moarte cuvintele arse, ale ei, ale lui se agață de balustrada nemuririi de-ar fi alei... de-ar fi un glas sa ne urmărească, să nu ne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de-ar fi un glas sa ne urmărească, să nu ne șoptească ieșirea din labirint luna ne privește rece precum noaptea magmă nestinsă, rătăcită în oceanul păcuriu străpunge neomul cu ochi goi de matelot scrumul coroanei, urmele apusului ea, el... cioburile timpului, balustrada nemurii noi... Cutia de chibrituri M-am ascuns lâng-o cutie de chibrituri de multe ori îmi imaginez că nu ești tu, că e doar lumina care cade pe covor sfâșiată precum un trup ce se zbate în visare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Nu m-am născut cu mai multe inimi și chiar de-aș fi avut, ar fi încetat să bată pe rând precum ceasurile uitate la amanet. Nu-mi doresc ca cineva să mi se alăture, căci dorul este precum un ciob ce-mi străpunge tâmplele și-mi biciuiește obrajii, lăsând tălpi de durere în suflet. Taci! Nu spune nimic, lipsește un os... Ultimele gratii Sub palmele umezite de-atâta așteptare gratii șifonate alunecau pe-un cântec amăgitor în nopțile primăvăratice. Rând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Le țineam în mînă și știam că ele au fost scrise cu lacrimi și sînge și că am fost și eu Ťautorť al unor asemenea inscripții". Fostul deținut a mai întîlnit "cărți de săpun", și în alte momente ale captivității, cioburi de sticlă, bucăți de lemn, gamele etc., așternute cu un strat subțire de săpun prin intermediul cărora însă se propaga cultura și creația: "Acelea erau Ťcărțiť de poezie, de matematică, dicționare, pentru că, tineri fiind, și avînd în preajmă oameni de o
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
x a g e r e a z ă , exagerează. Totul devine dintr-o dată hiperbolic. El devine un munte care are un singur ochi, un ciclop, cu o lumină roșie care mă anihilează, nu mai pot gândi. Pe jos numai cioburi din vasele mele, bucăți din pătura ruptă, și bucăți din conștiința mea, care a primit pentru prima dată În ea ura. Da, și totul se petrece În mine cu Încetinitorul, eu parcă plutesc, iar el dispare ca și când niciodată nu ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
pustiu și aș fi fost lovită de duhul răutății. Nisipul este același. Cerul este același. Dar eu nu mai sunt aceeași, mâncarea nu mai este aceeași. Nu mai este aceeași nici farfuria și nici covorul pe care stăteam. Acum sunt cioburi pe jos. Eu sunt flămândă, aproape să leșin și am În mine culoarea urii. Da, Dumnezeul meu, urăsc!!!!! IMAGINEA A TREIA Leșin și visez o scară pe care trebuie să urc. Simt că dacă o pot urca, ajung la prima
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
mai știu cum nimerisem În acest labirint Probabil a fost destinul Împlinindu-și menirea sa de maestru. Era o lume Strălucitoare Și totuși Întortocheată Precum o spirală Fără de sfârșit... Era o lume rece Al cărei luciu metalic Aducea aminte de ciobul Ce paătrunde În inimi Al Crăiesei Zăpezii. Vroiam să scap Tânjeam după copaci Înfrunziți și Pajiști cu verdeață Să văd cerul liber Fără opreliști... Luciul acestei lumi Rece Nu mă atrăsese niciodată Iar acum, nevoită Rătăceam printre oglinzi, Ciobul din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
de ciobul Ce paătrunde În inimi Al Crăiesei Zăpezii. Vroiam să scap Tânjeam după copaci Înfrunziți și Pajiști cu verdeață Să văd cerul liber Fără opreliști... Luciul acestei lumi Rece Nu mă atrăsese niciodată Iar acum, nevoită Rătăceam printre oglinzi, Ciobul din inimă Modela realitatea Și fiecare lucru devenea opusul său. Cautam binele Și nu-l găseam În fulgerul imaginilor, Ruga sfinților Și plânsul Le ascundeam În mine Căci metalul oglinzilor Voia să le curme Într-un hohot de râs... ... Când
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
contactului cu energia pură. Prin extaz, părăsim condiția noastră materială și dispare frica de moarte pentru că necunoscutul devine cunoscut. Rugăciunea creștinului ortodox „precum În cer așa și pre pământ” Începe să prindă contur În Înțelegerea noastră. PICCOLO ARLECCHINO În urma ta... cioburi de gheață mă plouă cu emoții, când dulci, ca sudul din Apa Lunii, când misterioase, ca albastrul Apei lui Neptun! mă zăresc șerpuind o accentuare de dor... Îți strâng urmele Într-un buchet tomnatic, pe care-l uit la fereastra
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Dar Radu Boruzescu este Călăuza mea în lumea regizorului Lucian Pintilie. Mă poartă cu răbdare, pas cu pas, îmi povestește cum Nina și Trigorin și Treplev alunecau spre eseu, spre imaginar, spre un tip de ludic și de estetic de cioburi și de legende din care Pintilie reface alte mari trasee culturale cu o anvergură halucinantă. „Turandot și Pescărușul sînt singurele mele două spectacole în care am practicat acest tip de scriitură, m-am drogat cu textualism. Regret că am abandonat
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
față spiritului, acelui liant care o ține cu carnea Încă pe oase. și, În spațiul monumental, muzica străveche Își face de cap că o văduva tânără. Orgă cântă, chiuie aproape... Lumină de afară da iamă În bazilica prin miile de cioburi colorate din vitraliile recent refăcute. Este că Într-un caleidoscop, o lumină multiplicata, placata cu miliarde de fațete strălucitoare. și ce dacă este numai iluzie optică, un joc oarecare? O carafa spartă... Mda, eu sunt carafa zdrobita sub talpă elefantului
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]