1,717 matches
-
viață toate rădăcinile. 5 ― Petrică, sai că oamenii au omorât pe boierul cel bătrîn! strigă în gura mare Marioara, năvălind în ogradă. Vino, Petrică, degrabă, să nu se apuce de vreo poznă și mai mare! Petre Petre isprăvise poarta și ciocănea în fundul bătăturii, la grajd, numai ca să aibă de lucru și să nu fie mânat a se mai amesteca în nimica. A auzit de la maică-sa Smaranda că satul a pornit la curtea boierului cel mare și l-a ispitit un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
păsări... ― Maica Ioana tot cu găinile ei ș-acuma, nea Petrică, auzi? zise Ilie bucuros c-a auzit glas de om în tăcerea asta dureroasă. ― D-apoi că ea nici n-are alte griji, bâigui Petre morocănos. După alt răstimp, ciocănit de chemările babei, soldații începură a se vedea mai bine cu maiorul călare, la mijloc. Petre îi privea cu niște ochi neîncrezători și parcă numărîndu-le pașii. Deodată răsună iar trâmbița, prelung ca o prevestire. Și îndată Petre auzi frânturile de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a oprit brusc, sătul de felul în care demonstram că am învățat lecția mamei. - Mă, băiete, mi s-a adresat tata, îți voi spune ceva și să-ți intre bine în bostanul ista cât ăi trăi și m-a ciocănit ușor cu degetul în cap. În oraș saluți doar pe cei care-i cunoști, nu pe toată lumea, cum faci tu acuma. Ai înțeles? Dau din cap afirmativ, dar tot mai scăpam câte un bună ziua necunoscuților. Deci, așa cum am spus, sunt
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
înțelegeam și am luat șuvița, împachetînd-o frumos și punîndu-mi-o în buzunarul vestei. Am plecat apoi să-mi iau baia și fluieram cu atâta bunăvoie în timp ce-mi zvârleam apa rece pe trup, încît Lilu, care trecea prin curte, îmi ciocăni în peretele de tablă al cabinei și mă întrebă: ― Ai visat urît? Gluma aceasta, în aparență insipidă, se lega de un foarte serios joc al nostru din luna trecută, prin care eu încercam să-mi ascund melancolia și neliniștea ("problema
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu miere și m-am întors noaptea. Paznicul îmi spuse că memsahib e bolnavă și că a întrebat de mine. Cum o fi ghicit el asta? mă amuz eu, gîndindu-mă la bruma de hindusthană pe care o știa Jenia Isaac. Ciocănesc la ușă, și îmi răspunde un glas schimbat de febră. Asta m-a necăjit puțin, căci ideea că va trebui să stau mereu în preajma unei bolnave, și încă a unei bolnave albe, îmi era insuportabilă. Am găsit-o cu temperatură
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
neobrăzata de babă foșnește ceva în baie. Douăsprezece - dacă în zece minute nu pleacă, poate să nici nu mai plece. Până să reușească să ajungă în centru, orașul are să se închidă. Mai bine s-ar duce la ușă și ar ciocăni, ar fi posibil să i se fi întâmplat babei ceva. Deloc n-ar fi exclus, ba chiar, la vârsta și la grăsimea ei, poți să consideri o adevărată minune că până acum a scăpat. Cu toate că și Muti, și ea de-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în notele clavirului Bechstein. Ar putea de fapt și acum să cânte sau să meargă jos, în salonul cu șemineu, să vadă dacă nu cumva Ștefan își pune la punct corespondența. Coboară iarăși scările, strângându-și tare albumul la piept. Ciocănește, apasă cu precauție pe clanță, ia te uită ! Ce stranie zi ! De uimire a greșit reverența. — ...despre ce i-ar fi răspuns Brătianu ambasadorului austriac, Czernin, à propos de zvonurile cu războiul ați auzit ? întreabă Titi Ialomițeanu. Ce șarmant îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sună, dar aceasta să nu-mi folosească de fapt cu nimic ! Oare niciun fel de legi nu mai guvernează lumea ? Tac în continuare pe scaunul meu, o nesuferită emoție face să-mi bată inima insuportabil de tare, chiar așa, să ciocăne de trei ori și pe urmă ușa să se întredeschidă, încet-încet ? ! Poftim ! Poftim cine stă în prag !... Te rog, domnule Ialomițeanu, poftește și fă-te comod ! Doar am discutat împreună de atâtea ori că în vremile noastre protocolul nu mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Erau perdele de zorele și mă jucam cu frunzele lor : în fiecare frunză deosebeam alt chip de om... Și-atunci am urcat încet-încet scara și am intrat în cabinetul lui Papa, eram singura care aveam voie să intru fără să ciocăn la ușă, și ce conștientă eram de privilegiul meu ! Și de abia mă luase în brațe, că Muti a intrat, grăbită, tot fără să ciocăne la ușă... M-a contrariat că n-a certat-o ! Stai puțin, te rog, mi-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am intrat în cabinetul lui Papa, eram singura care aveam voie să intru fără să ciocăn la ușă, și ce conștientă eram de privilegiul meu ! Și de abia mă luase în brațe, că Muti a intrat, grăbită, tot fără să ciocăne la ușă... M-a contrariat că n-a certat-o ! Stai puțin, te rog, mi-a spus Papa și m-a dat jos din brațe. Am stat, dar nu puțin, am stat mult, îmi pierdusem răbdarea... Papa s-a dus
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de Înjurături, vocile noastre absorbindu-se În șesul beto nat, ca Într-un burete sonor - zero ecou, chestie care ne-a Îndîrjit. Băi băiatule, nu se poate, ne- au făcut nenorociții ăștia ca pe gușteri. Un pîlc de ciori care ciocăneau În cimentul pistei au aflat cu ocazia asta că Iliescu, pentru noi, este Ceaușescu II. Un pîlc de ciori și un grup de mecanici maiștri militari care au scos capetele din motoarele avioanelor și ne-au aruncat niște priviri. În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mila ei sentimentală și stupiditatea ei or să-i stârnească dorința de a ucide. Uneori, pentru o clipă fugară, se gândea la Stella, ca la ceva remarcabil, dar ireal: curată, strălucitoare, făcută din metal. Se duse în Hare Lane și ciocăni la ușa lui John Robert; neprimind nici un răspuns, se așeză jos, pe marginea trotuarului. După un timp, câtiva oameni se opriră să se zgâiască la el, de la distanță. În cele din urmă, cineva (Dominic Wiggins) se apropie și-l anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se spargă. Nu atât din pricina scării urcate în grabă, ci a... emoției care mă copleșise. Doamne, ce surpriză pe Mihaela când m-o vedea. Și cum va sări în sus de bucurie, auzind că-i propun să ne căsătorim... Am ciocănit discret, cu răsuflarea tăiată. Ușa se desfăcu îndărăt, iar în deschizătură se ivi capul iubitei mele. ― Bună ziua, draga mea... N-am îndrăznit să-i spun Aimée din capul locului. Ea s-a tras brusc înapoi, slobozind un țipăt. Ce însemna
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Pățania, prin ridicolul la care mă expusesem, îmi muie ca prin farmec îndîrjirea. Am coborât scara încet, treaptă cu treaptă, și chiar, am avut poftă să râd puțin de ridicola întîmplare. Asta îmi produsese o destindere reconfortantă a nervilor. Am ciocănit sfios la ușa Mihaelei, adică exact invers de cum procedasem la etajul cu bucluc. Chiar Mihaela mi-a deschis fără să se arate surprinsă de vizita mea. Învăța pesemne, am văzut pe masă un vraf de cărți și caiete. (M-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu spatele la orgile lui din ceară roz și ceară albastră, Aizic, lumânărarul, ședea după tarabă puțind a usturoi. Privea răbdător la îmbulzeala de peste drum unde negoțul de oale al lui Iuju Șafer era înfloritor. Gălăgioase și pline de pretenții, niște țărănci ciocăneau vasele de lut, încercând să rupă prețul. O doamnă cu voaletă intră la „Mobila”. Gras și alb, domnu David, negustorul, își scoase cu familiaritate pălăria, retrăgându-se șchiopătând în umbra ușii. - Am primit chiar ieri comanda din Viana, se făli
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
arată găsitorul ăsta. —Cu mare plăcere. Ar fi... o mare plăcere. Poate trec pe la tine într-o zi...? — Acum, spuse Mark. Știi unde stau? Ce vorbesc eu aici? Probabil că Adăpostul pentru cocori vrea să elibereze și casa mea. Daniel ciocăni, iar ușa din prefabricate fu deschisă de către cineva pe lângă care ar fi putut trece pe stradă fără să-l recunoască. Părul lui Mark era lung și încurcat, cum nu fusese niciodată. Pusese pe el vreo zece kilograme în ultimele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să Întoarcă ceva ici, să răsucească ceva colo, apoi apucă manivela și-ncepu s-o răsucească de credeam c-o să-și smulgă brațul din umăr. Apoi se Întinse pe spate, se tîrÎ sub mașină și-ncepu să lovească și să ciocănească pe dedesubt. Dar fără folos. Se ridică și se-nvîrti În jurul ei bombănind de unul singur. În cele din urmă se lăsă păgubaș și ne spuse că va trebui să ne dăm jos din mașină și să luăm o trăsură, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
destul de dure? Cum vom vîsli pe o mie de lacuri? A fost rîndul lui Schneiderhahn să-ți ridice sprîncenele. Nici un motiv de rîs, meine Herren. Rezultatele și vîrsta sînt două categorii care se intersectează, dar nu se suprapun." Și-a ciocănit servieta. Înăuntru se aflau programele noastre de antrenament. Și alte hîrtii. "Am comparat rezultatele voastre cu timpii posibililor voștri adversari. De-a lungul sezonului, diferențele s-au micșorat sistematic." Cu mîna lui cărnoasă a descris un arc pînă deasupra nivelului
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
locul ăsta e la fel de bun ca oricare altul, spuse domnul Thaw. Se așezară și se odihniră, uitîndu-se la lac și la insulele verzi de pe el. Spre nord, peretele colțuros al munților părea suficient de clar și solid pentru a-l ciocăni cu degetele. Așteptară pînă ce cuplul tînăr, care se oprise să admire priveliștea, se pierdu în zare, apoi deschiseră urna, luară cenușa cu mîna și o împrăștiară în aer. Vîntul o risipi ca un fum printre ierburile sălbatice. Peste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ceva vreme. Pentru ce te-au săltat? — M-am pișat pe pod. — Polițiștii, zise vocea cu amărăciune, sînt o grămadă de ticăloși. Ești sigur că n-ai nici o țigară? — Nu, nu fumez. De ce te-au săltat pe tine? — L-am ciocănit pe unul zdravăn și i-am făcut pe polițiști o grămadă de ticăloși. Haide să batem tare în uși și să urlăm pînă ne dau o pipă. — Dar nu fumez, zise Lanark, depărtîndu-se. Sentimentul care-l încerca acum era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
constant. Nici o mișcare. Nemulțumit, dar totuși hotărât, Gosseyn păși în plină lumină. Încă dinainte observase, la dreapta sa, o scară monumentală, cioplită în chiar trunchiul copacului. Îi urcă treptele și ajunse pe o terasă, care ducea la o ușă închisă. Ciocăni cu putere. După aproape un minut, lui Gosseyn îi fu clar că în casă, chiar dacă era luminată â giorno, nu-i nimeni. Mai ciocăni încă o dată și apoi răsuci clanța sferică. Ușa se deschise fără zgomot, lăsând să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trunchiul copacului. Îi urcă treptele și ajunse pe o terasă, care ducea la o ușă închisă. Ciocăni cu putere. După aproape un minut, lui Gosseyn îi fu clar că în casă, chiar dacă era luminată â giorno, nu-i nimeni. Mai ciocăni încă o dată și apoi răsuci clanța sferică. Ușa se deschise fără zgomot, lăsând să se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi fost pur și simplu o prostie din partea cuiva care vrea să se predea, să se lase doborât ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină se filtra printr-o ușă întredeschisă, în fundul coridorului. Se îndreptă înspre acolo și ajunse într-un salon spațios și confortabil, cioplit ― ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
într-alta, împreună cu doctorul Kair. Prescott nu va fi aici mai devreme de mâine, deoarece trebuie să fie numit însărcinat pentru Venus și totodată, spre binele susținătorilor noștri de pe Terra, este indicat să vină cu o navă spațială. Însă... Cineva ciocăni la ușa care se deschise: în prag apăru dr. Kair urmat de Crang. Cu un semn Thorson îi indică să intre și Gosseyn, ridicat în picioare strânse tăcut mâna psihiatrului. Îl auzi pe Thorson și pe Crang schimbând câteva fraze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
În afară de el, de Maria, de Vizitatoare și poate de Iason, precaritatea stării mele mă împiedica să verific a cincea rotiță a mecanismului. Prin pâcla de repulsie care mă năpădise simțeam însă, vag, cum cineva mult mai puternic decât ei îmi ciocănea încheieturile. În același timp un gând, străin parcă și șters, îmi șoptea că, poate, străbăteam doar o probă... * În drum spre o bancă, unde se ducea să depună o mare sumă de bani, proprietarul unui hotel s-a oprit să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]