3,709 matches
-
alt mascul îi încalcă teritoriul, grohăie și se repede la el. Cine ridică botul mai sus, acela biruiește - nu se mușcă, nu se bat. * Cele 13 specii din Galápagos de cinteze ale lui Darwin manifestă variate grade de evoluție ale ciocului, având forme și dimensiuni diferite pentru fiecare specie, în scopul de a înghiți diferite tipuri de alimente: pentru spargerea semințelor tari, un cioc gros (cinteza de sol); pentru insecte, flori și cactuși, un cioc lung și subțire (alte specii de
NEUTROSOFIA ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354457_a_355786]
-
bat. * Cele 13 specii din Galápagos de cinteze ale lui Darwin manifestă variate grade de evoluție ale ciocului, având forme și dimensiuni diferite pentru fiecare specie, în scopul de a înghiți diferite tipuri de alimente: pentru spargerea semințelor tari, un cioc gros (cinteza de sol); pentru insecte, flori și cactuși, un cioc lung și subțire (alte specii de cinteză). În afară de ciocurile lor, tipurile de cinteze sunt asemănătoare, dovadă că provin dintr-un strămoș comun. * Fregatele din Galápagos sunt păsări care și-
NEUTROSOFIA ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354457_a_355786]
-
manifestă variate grade de evoluție ale ciocului, având forme și dimensiuni diferite pentru fiecare specie, în scopul de a înghiți diferite tipuri de alimente: pentru spargerea semințelor tari, un cioc gros (cinteza de sol); pentru insecte, flori și cactuși, un cioc lung și subțire (alte specii de cinteză). În afară de ciocurile lor, tipurile de cinteze sunt asemănătoare, dovadă că provin dintr-un strămoș comun. * Fregatele din Galápagos sunt păsări care și-au pierdut abilitatea de a-și obține hrana prin scufundare, dat
NEUTROSOFIA ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354457_a_355786]
-
și dimensiuni diferite pentru fiecare specie, în scopul de a înghiți diferite tipuri de alimente: pentru spargerea semințelor tari, un cioc gros (cinteza de sol); pentru insecte, flori și cactuși, un cioc lung și subțire (alte specii de cinteză). În afară de ciocurile lor, tipurile de cinteze sunt asemănătoare, dovadă că provin dintr-un strămoș comun. * Fregatele din Galápagos sunt păsări care și-au pierdut abilitatea de a-și obține hrana prin scufundare, dat fiind că penele lor nu sunt impermeabile (involuție), dar
NEUTROSOFIA ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354457_a_355786]
-
de pasăre și când de uitară să vadă cine face așa, Prințesa Lalelelor, balaurii, îngerii, oamenii și animalele rămaseră încremeniți. Foșnetul puternic de aripi se auzea din înaltul cerului. Toți văzură cum o pasăre neagră cu capul alb și cu ciocul auriu, înconjurată de culorile curcubeului, zbura cu avânt spre Țara Lalelelor. Zborul său măiestru îi fermecă. Numai vorbeau acum, uitaseră pentru moment acele discuții răutăcioase și suspicioase, la adresa balaurilor-îngeri. Oamenii și animalele se ridicaseră în picioare, păsărelele care veniseră înapoi
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
Acasa > Stihuri > Semne > UNSPREZECE SEPTEMBRIE Autor: Ovidiu Dinică Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului ciclul -Unsprezece Septembrie 1 -Bem pasărea fără aripi se așază la masă cu noi; are ciocul îmbibat în sângele scurs, uimitor, peste timpul rănit pe care îl cercetăm prin ecranul cu pești toxici, alături de halba cu bere sortită să aducă aerul bolnav al rației de viață. Liniștita prăbușire ne inundă venele la New York se moare
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
rănit pe care îl cercetăm prin ecranul cu pești toxici, alături de halba cu bere sortită să aducă aerul bolnav al rației de viață. Liniștita prăbușire ne inundă venele la New York se moare. Mâine este ziua mea. 2-Turnați în cenușă Ciocul păsării se înfige în trupul de sticlă în zbor dezarticulat cu aripi risipite. Bolnav pasărea sapă în cercul înfierbântat al aerului otrăvit, se rup cuvintele pământului care frânge cerul rănit în compasul incandescent. Inimi planează și se strivesc de betonul
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
ar rămâne nerostităniciun poet nu este singur la masa cuvintelor... VI. UNSPREZECE SEPTEMBRIE, de Ovidiu Dinică, publicat în Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014. ciclul -Unsprezece Septembrie 1 -Bem pasărea fără aripi se așază la masă cu noi; are ciocul îmbibat în sângele scurs, uimitor, peste timpul rănit pe care il cercetăm prin ecranul cu pești toxici, alături de halba cu bere sortită să aducă aerul bolnav al rației de viață. Liniștită prăbușire ne inundă venele la New York se moare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/353103_a_354432]
-
cu bere sortită să aducă aerul bolnav al rației de viață. Liniștită prăbușire ne inundă venele la New York se moare. Mâine este ziua mea. Citește mai mult ciclul -Unsprezece Septembrie 1 -Bempasărea fără aripise așază la masă cu noi;are ciocul îmbibat în sângele scurs,uimitor,pește timpul rănit pe care il cercetămprin ecranul cu pești toxici, alăturide halba cu bere sortităsă aducă aerul bolnav alrației de viață.Liniștita prăbușire ne inundă venelela New York se moare.Mâine este ziua mea.... VII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/353103_a_354432]
-
Pamflet > JANET NICĂ - IFIGENIA RECIDIVEAZĂ Autor: Janet Nică Publicat în: Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului În numărul 8 al revistei „Luceafărul de dimineață”, celembra Ifigenie își pune, din nou, poalele în cap și dă cu ciocul în revista „Constelații diamantine”, cu toate că i-am propus, amicalmente, să ne lase în mizeria noastră culturală, să ne simțim și noi bine, că nu avem nevoie de „serviciile” ei de doi bani, înveninate și agramate. Ducă-se cu joimărica pe la
IFIGENIA RECIDIVEAZĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353136_a_354465]
-
da de mâncare. Observam cu interes, cum atât timp cât unul dintre lăstuni alerga după pământ pe care îl amesteca cu salivă, îl modela și-l lipea de peretele cuibului celălalt păzea cuibul, apoi în timp ce perechea lipea de zor pământul adus în cioc, pleca și el după alt materialul de construcție, cuib ce era construit sub formă de cupă. La partea superioară au lăsat o gaură, chiar sub scândura streașinii, pentru intrare. Construcția a durat câteva zile până ce lăstunii mei și-au terminat
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
pe interior. Când lăstunica a început ouatul, sau în timpul cât stăteau pe sârmele de întins rufe și făceau dragoste, ciripitul lor specific era o încântare. Să-l fi văzut pe lăstun cu câtă tandrețe își săruta partenera, cum își lipea ciocul de al ei și cu ce asiduitate îi făcea curte, dând din aripi și ciripind continuu, zburătăcind când într-o parte, când în cealaltă de ea, care așezată culcată pe sârmă își înfoia penele până ce el se aseza pentru câteva
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
de ea, care așezată culcată pe sârmă își înfoia penele până ce el se aseza pentru câteva secunde pe spatele său. Le admiram și-mi erau tare dragi, aceste păsărele așa de micuțe și plăpânde, cu penajul lor negru strălucitor și ciocul mic. Lăstunii mei făceau parte din rasa rândunelelor de oraș, numită și lăstuni de casă, pentru că obișnuiesc să trăiască mai ales în orașe, construindu-și cuiburile sub streașinile caselor din piatră sau din cărămidă[ - Anumite detalii despre lăstuni sunt luate
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
de celelalte rase de rândunele sau lăstuni de apă (denumirea de lăstun este împrumutată din limba slovenă) aceștia având corpul alungit, aripile lungi dar mai înguste decât cele ale lăstunului de apă, care are coadă forfecată, capul ușor turtit și ciocul scurt, iar pe burtă penele sunt complet albe. Spatele, capul și partea superioară a aripilor sunt de un negru-vânăt cu nuanțe albăstrii, restul corpului este acoperit cu puf alb. Totuși nu au coada prea tare forfecată ca la rândunele, iar
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
pun mâna pe ei părinții lor îi vor părăsi, nu le va mai da de mâncare omizi sau gâze și vor muri. Puii neștiind cine a sosit în preajma cuibului, când simțeau prezența cuiva în aropiere, imediat ridicau capetele și deschideau ciocurile înconjurate de o dungă galbenă căruia noi copii îi spuneam caș, care la maturizare dispărea. Oricum după o lună de zile puii își luau zborul, luându-și viața pe cont propriu, perechea de părinți având timp suficient pentru a mai
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
fân, cocoșul cântă pe cumpănă, fluturele zboară înspre soare. Atmosfera este însuflețită și de mulțimea buburuzelor și de nota originală cu care sunt umanizate casele și necuvântătoarele: casele au acoperișul sub formă de căciulă țărănească, barza zboară cu geamantanul în cioc, barza în cuib stă pe ouă și vine bărzoiul și-i oferă o floare. Ideea de familie este reprezentată de trei buburuze în zbor, de culmea cu rufe de bărbat și de femeie. Imagini ale primăverii sunt pictate și pe
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
grijă dinainte, câte un cap de cal, cioplit din lemn de alun, dar și „porunca” de a se prezenta, în a patra miercuri de la Paște, într-o poiană secretă din pădurea Sinica. Aici, în mare taină, se ciopleau steagul și ciocul călușului, în prezența căruia se depunea jurământul față de Vătaf. Ceata era formată din 9 dansatori, mutul, stegarul și doi lăutari, în total 13 oameni. Din cei 9, doar doi călușari erau din Purani, unul fiind vărul mamei mele, Ion al
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
silă/ să ne-arunce dezgustată...” Sufletul poetului cântă prin rogodelele sale, fie că-i trist, fie că zărește raza de lumină ce-i mângâie existența, pentru că el nu este altceva decât „un cânt” al cuvintelor măiestrite, poezia - „Pasărea aceasta cu cioc de pământ/ cu-ale cărei pene lacrimile-mi zvânt”... („Pasărea aceasta”). Urmează o avalanșă de întrebări care macină necruțător: „Cine?”, „Oare de ce?” „În fond cine sunt eu?” ce curg în vâltoarea unui suflet care „Și mai mult poate”, rabdă „totul
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
ce ținea în mână un buchet elegant de flori. Până să pornim în traversare, s-a alăturat grupului compact de pietoni un alt bărbat, de vârstă apropiată primului, cu părul lung, ușor ondulat, căzându-i pe umeri, mustăcioară și puțin „cioc” pe bărbia-i hotărât conturată. Purta și el o chitară, tot în ambalaj specific, atârnat pe umărul drept. Conversa cu o doamnă deosebit de plăcută, cu părul blond-șaten, care proteja grijulie buchetul de flori, atentă să nu fie deteriorat de alt
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
de jumuleală! În plus, dacă, la noi, sporadic, acolo, permanent, totul se făcea pe ouă.La noi se latră, se chițăie și se ciripește, la ele se ciripește și se croncănește.Cine nu închide pliscul și nu face, când trebuie, ciocul mic, e tocat de-i merg fulgii., sau o ia, una-două, pe coajă. Cu partidele, la fel ca la noi. Fiecare etnie conlocuitoare, cu partidul ei, fiecare partid, cu mai multe aripi și, bineînțeles, fiecare lider dădea cu maca-maca să
ZBOR LA SOL de JANET NICĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357204_a_358533]
-
Prima reacție a fost un țipăt atât de tare, că i-am simțit derutați, prilej ca să o iau la fugă înapoi spre prispă. După câțiva pași m-au prins din urmă și toți patru au început să mă ciocănească cu ciocurile și să mă lovească cu aripile desfăcute în evantai. Țipam așa de tare, că l-am încurajat pe Ciobănel să latre, chiar mai tare decât țipam eu. Găinile speriate de atâta gălăgie ne priveau fără să îndrăznească să cotcodăcească. Spre
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
Lăsând căldările în mijlocul drumului să poată alerga mai repede, mamaia înarmată cu primul băț găsit în șanț a intrat în luptă. Încurajată de prezența ei, am pus mâna pe primul cocoș care mă ciugulea din față, încercând să-i prind ciocul. Mâinile îmi erau pline de sânge, iar cel mai nărăvaș dintre ei sărea ca pe o trambulină, încercând să mă ciugulească în creștet. -Dar-ar praful în sămânța voastră de cocoși! striga mamaia și cu bățul lovea când într-o parte
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
cu bățul lovea când într-o parte, când în alta. Din fericire, Fane a lui Boată trecea pe drum când atacul se îndrepta spre mamaia cu și mai multă furie. Stăteam la distanță și priveam înfricoșată; un cocoș își agățase ciocul în șorțul ei, iar ceilalți simțind pericolul prin prezența lui Fane, care se uita după un băț prin curte înjurând ca un nebun, o ciuguleau de la spate. Mă uitam la mîinile mele zgâriate și nu îndrăzneam să spun nimic. Cocoșii
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
de o lună de zile penele faimoșilor cocoși de prăsilă zăceau la gunoiul din fundul grădinii, pentru că, din ce se micșorau ca număr, deveneau și mai bătăuși. Dacă nu ne atacau pe noi, în schimb ciuguliseră capul unor găini cu ciocurile lor ascuțite ca un fierăstrău. Începuserăm luna cu cocoșii de prăsilă și o terminam cu găinile care erau presupuse să se prăsească cu un soi mai de rasă. Numai tataie, supărat de câte ori intra în curte și îi mirosea a bun
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
Viața însăși e o nădușeală, o arșiță de amiază, începând să asfințească, lăsând cenușă în urmă!... Cald! Buhușiul părea întors cu fața înspre moarte. Nu curgea apă în țevi! Guguștiucii izgoniți din teii cimitirului, cei doborâți și prefăcuți scânduri, întindeau ciocurile la cer. În așa vremuri numai de boală nu mai aveam nevoie, dar avea ea nevoie de mine. Venise înserarea. Avea să cânte Maria Șalaru pe scena buhușeană. Avea să aducă o pală de răcoare și o gură de mângâiere
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]