828 matches
-
zugrăvește flori Din vise care par să se destrame. Cetății nu-i mai pasă de ninsori Un veac trecut alătură de altul. Dar nu se-aude încă de prinsori Să-mpreune adâncul cu înaltul. În parcuri veverițele sparg nuci, Iar vrăbiile ciripesc de zor. Un corb pășește fără de papuci Și parcă toate cele au locurile lor. E-atâta liniște după ninsori, Din ceruri multă liniște coboară. Doar o părere zboară printre nori Iar oamenii visează-o primăvară. Iarna și merii Încremeniți sunt
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Pădurea, casă minunată! În pădurea luminoasă, Păsările ciripesc: Avem cea mai bună casă Și cu drag aici trăiesc! Căprioarele și ele Nu se lasă mai prejos: Frumos este în castele Dar la noi e mai frumos! Moș Martin ridică nasul Dintre mure și afine Și își drege încet
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93447]
-
pisici și ciuperci de bălegar, bagă sub nasul cârn al cump ă ră torului cușca în care se zbate eroic un motan ușor atins de râie. E o după-amiază al naibii de frumoasă. Personaje: EULAMPIA CLIENTU Episodicu Mâța Așa, păsărică mică, mumușică...Ciripi te-ar hingherii. Domnu!...Ți-a pus ăl de Sus mâna-n cap. Jur pe sănătatea Bancorexului că animalu ăsta e tocma perușu ondulat pe care l-ați comandatără Firmei...Bucurați-vă! E un peruș vorbitor de tot. Zi-i
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Trovatore și Bărbierul, iar atașatul ei, Faust de Gounod. ―Niet! făcu moșneagul, astă-seară facem pe placul noilor mei nepoți. ― Aveți operele întregi? se interesă Mihaela. ― Întregi, firește, nepoțico, nu-mi plac lucrurile pe... jumătate. Vrei să-mi auzi iubita cum ciripește? ― Chiar Yvonne Rossignol? Vai, ce curioasă sînt! Mihaela alese trei din operele lui Puccini: Boema, Tosca, Madame Butterfly. În timp ce patefonul reproducea glasul de privighetoare al irealei cântărețe, Coleșiu ne explica: ― Uite, aici, Pinkerton o întreabă pe Cio-Cio-San ce virstă are
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și gustă o firimitură de tort. În acest timp noi continuam să mâncăm cu cea mai mare grijă, evitând cel mai neînsemnat zgomot. Cinteza, cât un pumnișor roz de copil, fremăta fără astâmpăr, sărea din loc în loc, zbura, venea îndărăt, ciripea și, făcând toate astea după plac, în cea mai desăvârșită libertate, simțea din plin bucuria vieții. Această bucurie ne-o transmitea și nouă și iată-mă întrebînd-o distih: Cinteză, ia ciripește: Mihaela mă iubește? ― Cirip! făcu pasărea ca la o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fără astâmpăr, sărea din loc în loc, zbura, venea îndărăt, ciripea și, făcând toate astea după plac, în cea mai desăvârșită libertate, simțea din plin bucuria vieții. Această bucurie ne-o transmitea și nouă și iată-mă întrebînd-o distih: Cinteză, ia ciripește: Mihaela mă iubește? ― Cirip! făcu pasărea ca la o comandă, parcă ar fi înțeles ceea ce-i ceream. Răspunsul ei ne inundă cu un val de bucurie. La rîndu-i Mihaela îi adresă altă întrebare: ― Spune, pasăre măiastră, Vei veni la nunta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
zi de trebăluit, așteptând iar miresmele dimineții. Acest moment divin era pe sfârșite, dar în sufletul meu rămân niște amintiri de neegalat! Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Emoții și copilărie - “Țara dulciurilor” Era o zi frumoasă de toamnă, păsările ciripeau vesele, pregătindu-se de o călătorie care se apropia cu repeziciune. Soarele era palid, dar era destul de cald. Oamenii, cu inima plină de dorință, culegeau porumbul cu răbdare. Eu, un năzdrăvan ce eram, am plecat la un pârâiaș în
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Altam Bianca Clasa a IX-a La câmpie Este vară! Soarele răsare și încălzește toată câmpia. Iarba este proaspătă, verde și stufoasă, ca o țesătură din zestrea bunicii. În zare se văd păsările obosite de atâtea călătorii, dar care încă ciripesc de bucurie. Cuiburile lor au încărcat toți copacii din zonă în tot acest anotimp. Lumina soarelui ocrotitor încălzește toată valea din care răzbește un puternic miros de busuioc verde! În stânga mea se observă mielușeii veseli care saltă pe câmpuri, fără
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
și împrăștiind tofu peste tot. —Cu mine? Când încă îți umblă ochii peste tot? La care „mine“ te referi? Se uită în jur, rușinată de ea însăși. Tot restaurantul evita să-i privească. Se întoarse din nou spre el și ciripi: Nu-i nimic, Daniel. Nu te judec. Ești ceea ce ești. Dacă ai accepta pur și simplu să-mi spui... El își retrase mâna. N-ar fi trebuit să ieșim în oraș să mâncăm. Ar fi trebuit să ne aducem aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Înnebunite după el, iar de atunci ne amintim mereu de el și glumim. Era un bătrîn pe nume Singvogel, iar cînd domnișoara Watson, o fată din grupul nostru, l-a Întrebat ce Înseamnă numele lui, ne-a răspuns că Înseamnă „ciripit de păsărele“, și după aceea i-am spus Ciripel. La tot ce spuneam, domnul Singvogel avea veșnic ceva de zis. Parcă știa toate răspunsurile pe dinafară. De-atunci, de cîte ori ne amintim de domnul Singvogel, ne distrăm grozav. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scara are trei sute sasezeți si ținti trepte, cîte unul pentru fiecare zi din an, cu numele de la fiecare cetațean care dat banii sapat În el. Daca doriți să număraț acum, puteț se urcaț, dar eu aici remîn. Deși numele meu Ciripit de peserel este, prea batrin zint ca se zbor. Domnul Singvogel glumește tot timpul. Ei, și-am urcat pînă-n vîrful turnului, iar cînd ne-am Întors domnișoara Powers a spus că domnul Singvogel n-are dreptate, pentru că ea a numărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sora lui, Ruth, și cîteva bagaje. Thaw avea o mască de gaze într-o cutie din carton pe care și-o atîrnase pe umăr cu un laț de sfoară; au luat-o cu toții spre școala lui prin soare, iar păsările ciripeau pe aleile din spate. Grupuri de mame care șușoteau între ele stăteau cu copiii lor pe terenul de joacă. Tații vorbeau ceva mai tare între ei și copiii mai mari se jucau fără mult chef printre ei. Pe Thaw îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vagă notă ostilă. — Nu, deloc, răspunse Thaw cu răceală. Marjory intră cu mama ei. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată și cercei lungi, iar sînii îi păreau mai proeminenți decît de obicei. Papagalul fîlfîi și se așeză pe umărul ei ciripind: „Grăbește-te, grăbește-te, Marjory! Bătrînul domn Churchill!. Ea se roși și zîmbi. — Joey cel rău care ne trădează secretele, zise doamna Laidlaw. — îmi pare rău că te-am făcut să aștepți, Duncan. — Și eu am întîrziat, spuse Thaw. — Duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cutia aceea de carton roșu căreia, datorită obiceiului meu de a da nume obiectelor, îi spuneam Intimitate, dar mă tem să nu îngreunez o înțelegere și așa destul de vagă.) În dimineața următoare, un Ritm dușmănos mi-a dat târcoale : vibra, ciripea, zbârnâia, izbea în geam, trosnea în varul pereților, îl simțeam pretutindeni, real și perfid. Ca să mă apăr, am început să-mi pendulez capul spre dreapta și spre stânga, era o amenințare, el s-a restrâns, s-a comprimat, a devenit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca să-și exerseze engleza, dar Omar ar fi vrut să-l evite pe oricare din grup, în afară de gazdă. Godun nu îl sâcâia cu nimic și era mulțumit să îi vadă pe Mémé și pe Anais țopăindu-i în jur și ciripindu-i cuvinte din limba lor, pe care Omar le învăța repede. În martie, grâul era des ca o perie și înghețul îi scăzuse deasupra. Godun își făcuse chiriașul coproprietar al garajului cu benzinărie și restaurant, și amândoi așteptau căldura. Între
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
O iau uneori din Piața Vanah ori te miri de unde, însă mereu singură, e o femeie de treabă și care tace. Nu, zău! De-aia te-ai îngălbenit ca dovleacul? Da’ lasă! Tot ce nu-mi zici mie ai să ciripești mâine, la șef. Și fiindcă ți-am spus la ce să te-aștepți, ai putea să mă răsplătești! — Sigur, aș putea, frate, dacă aș avea vreun toman, n-am făcut nicio cursă pân’ la ora asta! — Păi, te cred, sunt
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
biroul călăului său, ca un om mort pe jumătate, Omid își întinse gâtul spre comisar și vorbi precum un bărbat care se îmbătase: — Sarok, n-a venit niciunul din ei, nici săptămâna asta! — Ce ți-am spus, Kambiz, că va ciripi singur, ca un canar, gâlgâi comisarul către ajutorul său nelipsit și, ca la un semn, gardianul trase căruțul de sub cioturile taximetristului și lovi cu putere jumătatea de corp, proiectând-o în perete, ca pe o minge. Cămașa infirmului se-nroși
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
draga mea, Când trec p-îngă casa ta Plînge-mi ochiul de-a stânga; Când trec, mândră, p-îngă voi Plîngu-mi ochii d-amîndoi. 134 {EminescuOpVI 135} {EminescuOpVI 136} {EminescuOpVI 137} 8 Turturea privighitoare, Ce-mi cânți sara pe răcoare? Îmi cântă și-mi ciripește De amor se tînguește. Dar amorul cel viclean Și la inimă tiran Îmi vorbește viclenește, Ca să nu-i mai trag nădejde; Că nădejdea de la tine Ca și ghiața cea subțire Când te sui și nu te ține. 9 Pentru mândra
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se desprindă. ― Ce-o fi făcând la ora asta? Locotenentul îl privi dintr-o parte. ― Cine? Doru Matei? ― Nu, Melania Lupu... ― Doarme, mănâncă fondante sau conversează cu Mirciulică. ― Îhî! Parcă o văd în capotul ei de lână învîrtindu-se prin casă, ciripind de una singură, punând la cale bazaconii. E ca într-o carte cu poze... Cărțile acelea cu foi groase și litere mari, cu vigniete naive la început și sfârșit de capitol, unde "parcă" se mai scria cu apostrof, iar "capodoperă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
te ascunzi după deget căci concluzia se impune: domnul Cristescu se află acum la tine în ca-li-ta-te o-fi-ci-a-lă! "Bună seara, Melania!" Vreau să spun că ai devenit pentru el altceva decât un simplu martor. Te implor, Melania, fii atentă!" ― Mirciulică, ciripi, avem musafiri. Ți-ai fi închipuit? Maiorul se uită în jur fără să-și ascundă uluirea. Încăperea avea un aer sărbătoresc. Pe pat, bătrâna întinsese o cuvertură albă de tul, cu broderiile cam ciuruite, dar încă foarte frumoasă, umpluse câteva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avem o șansă. Gîndește-te bine! Bătrâna îi aruncă o privire ștearsă. Ușa se deschise și expresia i se schimbă brusc. Redeveni amabilă, senină și zâmbitoare. Maiorul Cristescu salută distrat. În spatele lui se zărea silueta masivă a locotenentului Azimioară. ― Ce plăcere! ciripi Melania Lupu... Tocmai îl întrebam pe domnul Vâlcu dacă nu dorește o dulceață. Verișoara mea trebuie să sosească din moment în moment... Unul din principiile ci este ca oaspeții să fie primiți așa cum se cuvine. Azimioară o privea buimac. Personajul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
important de făcut: să-l povestești; și că în orice înfrîngere se mai poate obține o victorie: s-o privești în față. E mai bine așa, asta îmi amintește de Prințul care a stat în colivia lui, a cântat, a ciripit, până ce s-a dezlănțuit furtuna. Ars de viață până la os, mai am îndrăzneala să nu maimuțăresc o înțelepciune lașă care să mă transforme din pilot de furtună în guzgan și râd de teama mea; cum am râs totdeauna când mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
săptămână-n sus. Aia-i. Pune mătura jos și du-te la gramofon până nu sun la secție, strigă Lana la el. — Ba ridică-ți tu fundu’ de pe scaun și pune gramofonu’ pân’ nu sun eu la secsie să le ciripesc mutrelor ălora de polițai, să-l cate pe pretenu’ tău, orfanu’ care s-a da’ la fund. Ce zici? Lana privi atent chipul lui Jones, dar ochii lui erau invizibili în spatele fumului și al ochelarilor de soare. Asta ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius. Ignatius îl lovi zdravăn pe Timmy de mai multe ori în cap cu hangerul de plastic și omul mării scoase un geamăt slab. — Dumnezeu știe ce fantezie obscenă îi trece prin cap, comentă Ignatius. — O, mai lovește-l puțin, ciripi fericit Dorian. Cât e de nostim! — Te rog, scoate-mă din lanțurile astea-ngrozitoare, se rugă marinarul. Mi se murdărește de rugină costumul de marinar. În timp ce Dorian deschidea cătușele cu o cheie pe care o luase de deasupra ușii, Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Te asigur că acest cadou e unic în lume, spuse Barton. Soția ta iubește animalele, nu? — Are propria ei grădină zoologică, chiar acolo, pe proprietate. — Și are și păsări? — Iisuse. Cred că peste o sută. Avem cintezoi și în solar. Ciripesc toată ziua. Ea îi împerechează. — Papagali? De toate felurile. Slavă Domnului, nici unul nu vorbește. N-a prea avut noroc la papagali. — Norocul ei e pe cale să se schimbe. Barton oftă. — Nu mai vrea încă un papagal. — Pe ăsta o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]