838 matches
-
siguranță, s-au îndepărtat de orașul indigen; ei și-au construit cartiere proprii, impunând separarea. Acest aspect este cel mai evident în unele orașe nord-africane. La Alger de pildă, europenii s-au stabilit de o parte și de alta a citadelei arabe (Kasbah), spre Mustapha, Belcourt sau la vest spre Bab-el-Ued. În aceste condiții este greu de deosebit extinderea prin aglutinare de extinderea polinucleară, deoarece este vorba de noi nuclee urbane distincte, dar care se alătură strâns vechiului oraș. Într-o
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
că evenimentele privitoare la țările socialiste erau datorate unor întîrzieri, unor erori și unor deviații manifestate în timpul procesului de construire a socialismului. În fața dispariției țărilor socialiste o mare parte a conducerii pare să aleagă în ultima vreme o repliere în citadela asediată, spre marea nemulțumire a unor segmente din ce în ce mai reprezentative ale partidului. Criticile față de politica de reformă a URSS-ului vor merge pînă acolo încît biroul politic consideră tentativa de răsturnare a lui Gorbaciov, din august 1991, ca fiind destinată să
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
o trăiesc în ultimele două luni. Mai resimt și acum șocul dureros din ziua atacului terorist din 11 septembrie asupra Statelor Unite ale Americii. Până la acel eveniment consternant am privit America drept o garanție a libertății, un avanpost al civilizației occidentale, drept o citadelă invincibilă a lumii libere, care avea să-și extindă benefica iradiere și în colțul nostru de Europă. De aceea, am simțit că prăbușirea gemenilor newyorkezi a zdruncinat ceva în această credință. Prietenii și apropiații mei știu cu câtă ușurință mă
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
fapt care ne-a atras numeroase etichetări absurde și răuvoitoare, între care și aceea de nepatrioți. Și asta pentru că cei vizați de criticile în cauză continuă - din teama de a privi adevărul în față - să identifice actuala US cu o citadelă a patriotismului. Mai curând e o „citadelă” cu numeroase fisuri, subminată voios-inconștient chiar de apărătorii ei. În interiorul organizației scriitoricești, umflată artificial în ultimii ani prin primirea, în exces, de noi membri, evident prin coborârea exigențelor, coabitează (de fapt, se suportă
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
absurde și răuvoitoare, între care și aceea de nepatrioți. Și asta pentru că cei vizați de criticile în cauză continuă - din teama de a privi adevărul în față - să identifice actuala US cu o citadelă a patriotismului. Mai curând e o „citadelă” cu numeroase fisuri, subminată voios-inconștient chiar de apărătorii ei. În interiorul organizației scriitoricești, umflată artificial în ultimii ani prin primirea, în exces, de noi membri, evident prin coborârea exigențelor, coabitează (de fapt, se suportă) persoane care slujesc direcții estetice și ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
mare chiar în stânga ei, spre apus, și, către răsărit, niște înălțimi. Pe una dintre ele aveau să fie mormântul lui Patrocles și al lui Ahile. Privind spre miazăzi, dincolo de ușoara curbă pe care o face Scamandrul, se vede Troia, cu citadela ei, Pergamul, așezată pe una dintre ultimele înălțimi ale marelui munte Ida. Câmpia este aluvionară și solul ei e nisipos, prăfos și arid la suprafață, cu părți mai umede și mai înverzite de-a lungul luncii râului. Cresc pe ea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
asediată. Ultimul sunet perceput de timpane a fost șuieratul săgeții care i-a străpuns platoșa. Ultima imagine întipărită pe retină a fost cea a sângelui care îi țâșnea din viscere. Rănită, Europa s-a zvârcolit în aflarea unui ungher al citadelei în care să zacă și, mai ales, să se vindece odată cu trecerea timpului. Numai vântul serii o știa în colțul unde se ascunse. O descoperise înțepenită, cu trupul chircit și fața lividă, podidită de lacrimi și sânge. I se făcu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
atâtor evenimente care, toate, vorbesc despre apartenența la Țara Moldovei a acestui pământ cotropit de străini În diferite etape ale istoriei. Așezat la răscrucea a trei imperii În permanentă expansiune și În calea năvălitorilor, Hotinul a rămas dealungul timpului o citadelă de apărare a Țărilor Române. Documentar, cetatea a fost constrită În anul 1310 de către genovezi. După alte surse, cetățile Hotin, Camenița, Țețina, frecvent amintite de cronicile moldovenești, menționează un voievodat sub numele de Țara Sepenițului În fruntea căruia se afla
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
poeziei moderne este acela al rânjetului sarcastic, pe care aceasta îl comite înaintea unui castel de prejudecăți și limite burgheze. Poetul modern își însușește libertatea satanică de a dărâma, acolo unde s-a clădit cu calcul și sudoare o întreagă citadelă de etichete și rețele convenționale", deși poezia unora dintre albatrosiști este scrisă chiar în acest stil. Finalul articolului ni-l recomandă pe Virgil Untaru ca pe unul dintre acești tineri dornici de a-l șoca pe burghez: "Ah! automobiliștii!...". Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
războinică, îndreptată împotriva Franței, ceea ce îl face să ră-mînă la conducere pînă în 1761, după care va fi rechemat de George al III-lea, în 1767. Parlamentul Chiar dacă, din cauza diminuării puterii regale, apare drept depozitarul autorității supreme, Parlamentul este practic citadela aristocrației. El se compune, prin tradiție, din Camera Lorzilor și din cea a Comunelor. Prima este compusă dintr-un număr de 200-300 de pairi, care se împart în trei categorii: Pairii spirituali, adică cei 26 de episcopi ai Angliei și
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
multe ori în conducerea Uniunii Scriitorilor; în ultimii ani ai vieții este vicepreședinte al secției române a PEN-Club. A fost decorat cu Ordinul „Meritul Cultural”, Ordinul Muncii, Ordinul „Steaua Republicii”. I s-au acordat numeroase premii: Premiul de Stat pentru Citadela sfărâmată (1955), Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Academiei Române pentru Și eu am fost în Arcadia (1971), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1978) ș.a. Ambiționând - caz rar - să fie numai dramaturg, L. este, fără îndoială, cel mai interesant scriitor de teatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
în haosul realității istorice ideile, simbolurile, miturile în stare să dea lumii dacă nu armonie, cel puțin coerență, dacă nu veșnicie, măcar un sens - „să sugereze saltul omului într-un ev, să se înalțe până la mit”. Așa, tânărul burghez din Citadela sfărâmată - „arcă a lui Noe eșuată” -, trezit de revoluție la realitatea vieții, încearcă să se facă util prin cunoștințele lui muzicale, prilejuind altui personaj din piesă evocarea miticilor Orfeu și Acteon, ca sugestie a incompatibilității dintre clasele sociale, purtând amprenta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
unghiuri de vedere. Se disting clar între acestea destinul creatorului în raport cu societatea, dualitatea dramatică a ființei umane - combinație inconsistentă de dragoste și ură, sublimare monstruoasă sau ideală a unuia dintre cele două principii esențiale, soarta tragică a individului închis în citadela singurătății, iubirea - vrajă devastatoare a vieții omului, iar înainte de toate, credința în puterea artei de a înrâuri perfectibilitatea umanității. Această din urmă idee, primordială în concepția lui L. ca dramă a „obsesiei responsabilității” scriitorului față de oameni, a atras atenția asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
poți să-i faci mai buni, mai tari”. Astfel, odată cu scriitorul Emil Comșa se deschide seria personajelor care se confruntă direct cu societatea într-o raportare de ample implicații filosofice, cu transfigurări dintre cele mai diverse: contemporane - filosoful Matei din Citadela sfărâmată și doctorul Toma din Febre; istorice - domnitorul Petru Rareș, ca în piesa Petru Rareș sau Locțiitorul (1967); folclorice și mitice - artistul și constructorul Manole din Moartea unui artist și din Omul care și-a pierdut omenia (1957); chiar științifico-fantastice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
pe la anul 2000”. Viziunea duală a sufletului omenesc este întrupată în „negativul” personaj „oribil” Eloman (anagrama lui Manole), ucenicul goethean ale cărui înfățișări succesive - robot, păcat, deznădejde - au menirea de a susține drama și de a delimita treptele sortite creatorului. Citadela sfărâmată și mai ales cehoviana Surorile Boga (1959) sunt drame ale revoluției, în care toate raporturile dintre oameni, dintre idei capătă brusc un caracter acut, necesitatea opțiunii devenind imperioasă. Revoluția socială se dezlănțuie asupra individului în mod neașteptat, fiind ceva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
La capătul lor omenirea va găsi fericirea.” Și deloc în mod paradoxal, valoarea umană, semnificația mai profundă a acestor drame sunt de găsit tocmai în personajele rivale revoluției, neschematice și neconvenționale, refuzând să se integreze și acceptând condamnarea. Așa, în Citadela sfărâmată, Matei Dragomirescu, tip de Narcis fatalist care profesează filosofic teoria vivere pericolosamente, dar se retrage într-o iubire-vrajă, ca în povestea medievală a lui Tristan și a Isoldei, și eșuează în suicid: „Poate nici dragostea noastră nu e făcută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
realismul primar, critic sau socialist, prin moralism, proiecții simbolice și mitice, folclorice și chiar prin sugestii expresioniste, într-un stil reflexiv, care prelungește, ca în Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă, spectacolul/lectura în interogație și meditație. Citadela sfărâmată, întemeindu-se pe observarea realității contemporane, dădea autorului posibilitatea să zugrăvească un tablou de moravuri, cu tipuri și conflicte ușor de recunoscut în jurul nostru. Hanul de la răscruce ni se înfățișează ca o construcție dramatică menită să ilustreze o idee
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
generalizator al personajelor, înfățișate printr-una singură din trăsăturile lor de caracter, prezentarea lor în reacțiunea tipică față de același eveniment înrudesc [...] drama lui Horia Lovinescu cu moralitățile medievale sau ale epocii următoare. TUDOR VIANU SCRIERI: Lumina de la Ulmi, București, 1954; Citadela sfărâmată, București, 1955; Oaspetele din faptul serii, București, 1955; Elena, București, 1956; Hanul de la răscruce, București, 1957; Omul care și-a pierdut omenia, București, 1957; O întâmplare, București, 1958; ...Și pe strada noastră, București, 1959; Surorile Boga, București, 1959; Revederea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
Lovinescu); M. Sizova, Mica balerină (Galina Ulanova), București, 1961 (în colaborare cu Nadia Lovinescu); Andrei Veițler, Alexandr Mișarin, Cântecul vântului, București, 1961 (în colaborare cu Nadia Lovinescu). Repere bibliografice: Traian Liviu Birăescu, „Lumina de la Ulmi”, O, 1955, 1; Traian Șelmaru, „Citadela sfărâmată”, „Scânteia”, 1955, 14 iunie; Vicu Mîndra,„Citadela sfărâmată”, GL, 1955, 39; Constantin Ciopraga, Construcția eroilor din „Citadela sfărâmată”, IL, 1955, 12; Mihai Botez, „Febre”, LCF, 1962, 6; Mihai Botez, „Teatru”, LCF, 1963, 24; Gabriel Dimisianu, „Teatru”, GL, 1963, 43
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
1961 (în colaborare cu Nadia Lovinescu); Andrei Veițler, Alexandr Mișarin, Cântecul vântului, București, 1961 (în colaborare cu Nadia Lovinescu). Repere bibliografice: Traian Liviu Birăescu, „Lumina de la Ulmi”, O, 1955, 1; Traian Șelmaru, „Citadela sfărâmată”, „Scânteia”, 1955, 14 iunie; Vicu Mîndra,„Citadela sfărâmată”, GL, 1955, 39; Constantin Ciopraga, Construcția eroilor din „Citadela sfărâmată”, IL, 1955, 12; Mihai Botez, „Febre”, LCF, 1962, 6; Mihai Botez, „Teatru”, LCF, 1963, 24; Gabriel Dimisianu, „Teatru”, GL, 1963, 43; Ion Pascadi, Înfruntarea valorilor, LCF, 1964, 9; Râpeanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
Cântecul vântului, București, 1961 (în colaborare cu Nadia Lovinescu). Repere bibliografice: Traian Liviu Birăescu, „Lumina de la Ulmi”, O, 1955, 1; Traian Șelmaru, „Citadela sfărâmată”, „Scânteia”, 1955, 14 iunie; Vicu Mîndra,„Citadela sfărâmată”, GL, 1955, 39; Constantin Ciopraga, Construcția eroilor din „Citadela sfărâmată”, IL, 1955, 12; Mihai Botez, „Febre”, LCF, 1962, 6; Mihai Botez, „Teatru”, LCF, 1963, 24; Gabriel Dimisianu, „Teatru”, GL, 1963, 43; Ion Pascadi, Înfruntarea valorilor, LCF, 1964, 9; Râpeanu, Noi, 187-190; Căprariu, Jurnal, 132-141; Ștefănescu, Preludiu, 227-232; Cubleșan, Teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
ușor de ascuns. În spate, se află trei țări, așezate două și una, așa cum spune arta heraldică: două în aparență devenite "satani" oficiali ai unei părți a Occidentului, a treia în umbră, înmulțind acolo unde poate ambasadele care devin niște citadele. În aparență, există "o lume liberă", după numele pe care și-l dă, împărțită ca un mozaic între țări care dezaprobă terorismul, dar care vînd arme altor țări care, fie îi ajută pe teroriști, fie le revînd altor țări care
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
laterale. Parcursul ei este o inițiere în mecanismele ascunse ale societății și puterii. Jocul de culise, punerea la cale a combinațiilor ascunse, a diferitelor scenarii, precum și dominarea subtilă a bărbatului devin specialitatea să. Pariziana știe să deschidă căi noi în citadela masculină, ea aplică o manieră mai mult sau mai putin discretă și elegantă de a-și exercita autoritatea și influența. Expresia chercher la femme are pentru societatea franceză un înțeles cu totul deosebit: femeia este cauza evenimentelor și a deciziilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
18 mai 1938, Lucian Blaga prezintă Președintelui Republicii Portugheze, generalul Antonio Oscar de Fragoso Carmona, scrisorile de acreditare în calitate de Trimis Extraordinar și Ministru Plenipotențiar al României în Portugalia. Discursul său este un omagiu adus latinității: "Născut în Carpații Transilvaniei, în citadela orientală a lumii latine, mă consider deosebit de fericit de marea onoare ce îmi revine de a reprezenta România în Portugalia, care este cealaltă citadelă, occidentală, în Europa, a acestei latinități, al cărei miracol de civilizație și de glorie va străluci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
al României în Portugalia. Discursul său este un omagiu adus latinității: "Născut în Carpații Transilvaniei, în citadela orientală a lumii latine, mă consider deosebit de fericit de marea onoare ce îmi revine de a reprezenta România în Portugalia, care este cealaltă citadelă, occidentală, în Europa, a acestei latinități, al cărei miracol de civilizație și de glorie va străluci de-a pururea în viața umanității". În continuarea discursului său, Blaga, om de aleasă cultură, face o succintă și inspirată incursiune, apreciată de președintele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]