734 matches
-
vechi și se află în plină activitate la o mulțime de viețuitoare, plante și animale, de la cele mai simple (protiste, protozoare), la mamifere. Nașterea și maturarea miARN se petrece inițial în interiorul nucleului, apoi miARN-ul încă imatur este „exportat“ în citoplasmă, unde se completează și se desăvârșește maturarea sa. Părinții viitorului miARN sunt fie intronii unor gene speciale (cazul a din paragrafele anterioare), fie genele din cazul b (care, deși 1% din ansamblul de gene codificatoare de proteine, generează cca. 75
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
enzimatic“: ARN-aza III numită și Drosha,41 taie o parte din moleculă, o scurtează aproape de nivelul buclei, lăsând un mic ARN dublu catenar de numai 60-70 de nucleotide care a primit numele de pre-miARN și care ulterior este exportat în citoplasmă printr-un por al membranei nucleare. Expulzarea pre-miARN din nucleu către citoplasmă este catalizată de o enzimă care, datorită rolului pe care-l joacă, a fost numită exportină-5 (C. Gwizdek și colab., 2003). În citoplasmă, pre-miARN este așteptat de un
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
o scurtează aproape de nivelul buclei, lăsând un mic ARN dublu catenar de numai 60-70 de nucleotide care a primit numele de pre-miARN și care ulterior este exportat în citoplasmă printr-un por al membranei nucleare. Expulzarea pre-miARN din nucleu către citoplasmă este catalizată de o enzimă care, datorită rolului pe care-l joacă, a fost numită exportină-5 (C. Gwizdek și colab., 2003). În citoplasmă, pre-miARN este așteptat de un nou chirurg enzimatic numit Dicer, care îi am putează partea de buclă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
care ulterior este exportat în citoplasmă printr-un por al membranei nucleare. Expulzarea pre-miARN din nucleu către citoplasmă este catalizată de o enzimă care, datorită rolului pe care-l joacă, a fost numită exportină-5 (C. Gwizdek și colab., 2003). În citoplasmă, pre-miARN este așteptat de un nou chirurg enzimatic numit Dicer, care îi am putează partea de buclă, lăsând o moleculă mic șorată de miARN dublu cate nar (de numai 22 nucleotide), gata de acțiune. Toate aceste evenimente sunt sche ma
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în operații de episaj (splicing). Acționează în complexe în care sunt combinate cu diferite proteine (complexe numite splicesome). În concluzie, microARN-urile au un rol extrem de important în opera de transmitere a mesajelor normale de la nucleu la diverșii efectori din citoplasmă. Acești cenzori minusculi atacă și anihilează orice ARN-mesager care poartă o informație eronată. Blocarea se face fie „lipindu-se“ prin complementaritate de acel mesager și reducându-l la tăcere, fie oprindu-i translația. B. MICRoARn-ul vIRuSuRIloR Evident, și virusurile
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
apoptozei sau prometastazare. Au fost izolați și miARN care blochează aceste procese (antineoplazici). În fig. 5-20 redăm, după S. Huang și X. He (2011), o schemă a diverșilor miARN aberanți și țintelor lor (gene nucleare și produșii lor aflați în citoplasmă), în cazul concret al proliferării apoptozei și metastazării celulelor transformate. Interacțiunea dintre anumiți miARn (miR) aberanți și țintele lor genice (sau produșii respectivelor gene) în evoluția cancerului primitiv al ficatului. A. Mecanismele moleculare de control al expresiei unor miARn dereglați
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celulelor transformate. Interacțiunea dintre anumiți miARn (miR) aberanți și țintele lor genice (sau produșii respectivelor gene) în evoluția cancerului primitiv al ficatului. A. Mecanismele moleculare de control al expresiei unor miARn dereglați în interiorul nucleului. B. Acțiuni ale miARn dereglați în citoplasmă. În verde, miARn a căror expresie este sub nivelul normal; în roșu, acei miARn a căror expresie este crescută. Se indică și acțiunea inhibitoare sau stimulatoare a respectivilor miARn asupra țintelor lor. 5.3.6. MicroARn și infecția virală În
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
studiu. În ultimii 8 ani (2004-2012) s-au cumulat date care dovedesc nu numai faptul că anumite virusuri cu potență oncogenă posedă miARN-uri specifice, dar și faptul că acestea „pervertesc“ economia celulei victimă, țintind anumite obiective din nucleu și citoplasmă. Listarea genomică amplă care a fost posibilă după 2004 prin utilizarea tehnologiei informatice, a pus în evidență existența a cel puțin 109 precursori microARN codificați de virusuri și utilizați în dinamica infecției (date din 200756). Înainte de a detalia anumite aspecte
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
clasic pentru celulele prezentatoare de MHCI); KIR (Killer cell immunoglobulin-like receptors). Celulele țintă (target cells), între care și cele infectate cu virusuri oncogene, sunt împinse către „sinu cidere“ (apoptoză) după ce sunt „bombardate“ cu granule pe care NK le posedă în citoplasma lor, respectiv cu perforine și granzine (proteaze). De notat că acest tip de proteine citolitice (perforinele și granzinele) sunt conținute și de alte limfocite (de pildă limfocitele TCD8+, care sunt elemente „școlite“ în legătură cu compoziția chimică specifică a antigenului). Imaginile de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
granzine (fie că aceste limfocite sunt NK sau Tc). În situația în care limfocitele citotoxice nu au întâlnit încă celula țintă pe care trebuie să o ucidă (inclusivă cea infectată cu virusuri oncogene), ele își țin muniția „risipită“ în întreaga citoplasmă (fig. 7-6A). Atunci când limfocitul citotoxic și-a găsit victima (celula transformată), el își concentrează muniția de perforine și granzime pe acea parte cu care a stabilit contactul de abord cu celula alterată de către antigen (fig. 7-6). După ce nK abordează prin
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în alianță cu o altă proteină proapoptotică, prezentă de data aceasta în interiorul mitocondriei, (proteina BAK), permit citocromului C din interiorul mitocondriilor să traverseze niște canale anionice din peretele mito condrial (canalele VDAC) și să iasă în exteriorul mitocondriei, respectiv în citoplasmă. La celula utilă (cea în funcție, care nu e sortită morții), această ieșire a citocromului C din mitocondrii e împiedicată de câteva proteine „paznic“. Una dintre cele mai cunoscute în prezent este BCL-X (L), pusă în evidență în 1999 de către
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
proteine „paznic“. Una dintre cele mai cunoscute în prezent este BCL-X (L), pusă în evidență în 1999 de către o echipă japoneză condusă de S. Shimizu. În continuarea procesului distructiv al celulei condamnată „la sinucidere“, citocromul C, ieșit din mitocondrie în citoplasmă, formează un complex cu enzima APAF-1 . Acest complex, în alianță cu caspaza 9 (caspază inițiatoare), formează apopto zomul care activează caspaza 3 - „călăul“ propriu-zis al celulei condamnate. La dezmembrarea celulei nervoase condamnate la pieire, mai contribuie și un alt factor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
caracteristice apoptozei. Prezența în jurul tumorilor a acestui FasL ucigaș al limfocitelor, secretat însă de celulele canceroase, a fost pusă în evidență prin metode histochimice și electrono optice. Reproducem (fig. 7-20) după A. Houston și colab. (2003), realitatea acestui proces. În citoplasmă sunt prezentate o mulțime de vezicule încărcate cu fasl, care au cuplat respectivii anticorpi. b. Într-un adenocarcinom de colon, microscopia electronică pune în evidență că fasl (punctele negre mari) este localizat în melanozomi (corpi citoplasmatici care poartă moleculele de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
aceste procese fiziologice proprii sunt profund tulburate de legarea proteinei virale HB X de capătul C-terminal al proteinei p53 din celula hepatică agresată. Este dereglat consensul obligatoriu al ADN-ului și funcția de transcripție transactivatoare. Legarea are loc în citoplasmă blocând intrarea proteinei p53 în nucleu. Proteina virală HB X inhibă, de asemenea, legarea XBP (o proteină de reparare a ADN-ului) de proteina p53. Prin intervenția inhibatoare asupra funcției de control a ciclului celular dependent de p53 se dereglează
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
țesutul afectat, iar acestea pot fi mutagene. Compușii N-azotați sunt produși endogeni în hepatocitele afectate de hepatitele virale și cauzează leziuni promutagenice și citotoxice la nivelul ADN-ului, O6-alkylguanina. Sechestrarea enzimei O6-alkylguanin-ADN-alkyltransferaza care este responsabilă pentru repararea O6-alkylguaninei, în citoplasma acestor celule (și departe de locul său de acțiune în nucleu), în ciroza cu hepatită B poate fi afectată repararea ADN-ului. Din cauza genei HB X, care modulează replicarea virusului hepatitei B, proteinele virale pot contribui indirect la hepatocarcinogeneză prin
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
labo ra tor infectați cu VHC au avut steatoză hepatică devreme în viață, ceea ce este o caracteristică asociată histologic cu hepatita cronică C. După vârsta de 16 luni, șoarecii au dezvoltat tumori hepatice precum adenoame cu picături de grăsime în citoplasmă. Ulterior, un HCC mai slab diferențiat s-a dezvoltat din cadrul ade noamelor. Acesta prezintă caracteristicile histopatologice ale stadiului incipient al HCC la pacienții cu hepatită cronică C. Rezultatele lor au arătat că proteina core VHC poate avea un rol direct
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
au loc diferitele sinteze proteinice ale EBV, urmează calea multiplicării clasice a herpes virusurilor. Se desfășoară astfel: a) apariția antigenelor precoce (zise și imediat timpurii); b) apariția antigenelor timpurii (EA = Early Antigens) prezente fie în nucleu (R = Restrânse), fie în citoplasmă (D = Difuze). Aceste proteine de talie mică sunt de fapt enzime implicate în replicarea virusului; c) antigenele tardive, ce apar ulterior, sunt proteine care vor intra în structura capsidei și a învelișului viral. În ultimii 10 ani au fost astfel
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cheratinizate, care apar până la suprafața epidermului. Lipsesc straturile superficiale cheratinizate (de la mamifere) Fig. 21. Col. HEA, x 400. Hipoderm (în profunzime) foarte dezvoltat. Adipocite tipice. Fig. 22. Col. HEA, x 1000 (imersie). Spirocite (cheratinocite) plasate în vacuolele intraepidermice. Celulele au citoplasma intens bazofilă, alături de nuclei cu nucleoli foarte mari cu supercromatoză corticală. Fig. 23. Col. HEA, x 100. Spiroplaste goale, alături de celule ratatinate și fără nuclei (carioliză) Fig. 24. Col. HEA, x 100, de la dreapta Piele: epiderm relativ gros și pliat
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
și elementele citoscheletului atașate de membrană. 1.2. Matricea citoplasmatică Matricea citoplasmatică (hialoplasma sau citosolul) reprezintă substanța fundamentală a celulelor vii, în care sunt înglobate toate organitele celulare, cu care interacționează fizic, chimic și metabolic, formând împreună o unitate morfofuncțională: citoplasma. Denumirea de citosol, utilizată tot mai frecvent, reflectă starea fizică a mediului intern al celulei - de soluție apoasă cu consistentă variabilă, în funcție de raportul dintre mediul de dispersie și faza dispersată. Se admite azi că, hialoplasma este un sistem biocoloidal complex
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
hexagonale cu densitate electronică redusă. Se admite că matricea citoplasmatică a drojdiilor cuprinde o componentă structurală și o fază solubilă. Componenta structurală este reprezentată de o rețea tridimensională de filamente proteice de 4-6 nm, denumită rețea microtrabeculară ; ea străbate întreaga citoplasmă, interacționează cu membranele organitelor și cu elementele citoscheletului, solidarizându-le. În ochiurile rețelei se găsesc apă și ioni. Se apreciază că rețeaua microtrabeculară, pe lângă funcția integratoare este implicată în controlul formei celulare, în dirijarea transportului intracelular, realizând în acest sens
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
microtubulilor, prezentă în citosol, carioplasmă și condrioplasmă și având în principal o funcție mecanocontractilă. 1.4.1. Microfilamentele Microfilamentele pot fi izolate, dar de regulă sunt grupate (fasciculate). Fasciculele de microfilamente au fost observate mai adesea în zona corticală a citoplasmei, în imediata vecinătate a plasmalemei și în asociație cu unele organite celulare ( nucleu, mitocondrii), sugerând implicarea lor în stabilirea topografiei și în mișcarea prin citosol, a acestora. Funcția lor motilă este legată de fenomenele de polimerizare-depolimerizare, care afectează permanent microfilamentele
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
actină. În condiții fiziologice normale există un echilibru între polimerizare și depolimerizare, celula posedând permanent un stoc de monomeri de actină, la care poate apela la nevoie pentru un răspuns rapid și eficient. În funcție de valoarea raportului polimer / monomer, vâscozitatea citoplasmei se modifică. Geneza microfilamentelor ca și topografia lor este controlată de așa-numiții centri organizatori prezenți la nivelul mai multor structuri celulare. 1.4.2. Microtubulii Microtubulii sunt diferențieri citoplasmatice, izolate sau asociate, cu potențialitate scheletică și motrică. Au o
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
nivelul martorului cu excepția valorilor obținute la T3, care sunt egale pentru probă și martor. Examinând dinamica valorilor concentrației intracelulare a celor trei ioni la tulpina h90 (Tab.14 ) se observă cu ușurință valorile mult mai reduse ale elementelor studiate în citoplasmă comparativ cu cele ale mediului de cultură. Cu toate acestea, concentrațiile ionilor intracelulari la tulpinile tratate, se situează în timp sub cele ale martorului netratat. Na+ prezintă o dinamică a concentrației oscilantă față de cea a martorului, prezentând o creștere
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
9), se observă diferențe evidente pentru fiecare ion la tulpinile studiate. Examinarea și compararea tuturor acestor raporturi demonstrează că cele trei tulpini de Schizosaccharomyces pombe prezintă diferențe importante în ceea ce privește dinamica schimburilor ionice între cele două medii, concentrând în citoplasmă sau eliminând cu rate diferite Na+, K+ și Ca2+. Dintre cele trei tulpini, h+ apare invariabil ca având cea mai slabă permeabilitate a membranei și peretelui celular pentru fiecare ion, prezentând în consecință cea mai mare valoare a raporturilor ionice
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
Ca2+, reducerea concentrației extracelulare de Ca2+ fiind cea mai constantă și evidentă acțiune a câmpului electromagnetic. 3. Câmpul electromagnetic influențează de asemenea și concentrația intracelulară de Na+, K+ și Ca2+, determinând în unele cazuri reducerea valorilor concentrației acestor ioni din citoplasmă. 4. Cele două acțiuni, în aparență contradictorii, ale câmpului electromagnetic (scăderea concentrațiilor ionice în cele două medii investigate) nu sunt însă stabile pe toată durata tratamentului cu câmp electromagnetic, observându-se, în general, că în momentele T2 și T3 variațiile
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]