634 matches
-
mădulare. Cele ale micii secte literare care era C.a. Cătă și Florin păreau să fie creierul. Fiecăruia Îi revenea câte o emisferă, făceau cu schimbul, le ieșea bine. Vasile era sexul, Andreea inima, Sorin ochii. Eu cine eram? Urechea ciulită la zgomotul lumii, brațul de muncă? Nu-mi prea vedeam locul. Seducerea Cristinei de către Andreea mi se părea că-mi Îngustează și mai mult teritoriul de acțiune. Până nu demult, C.a fusese un spațiu al Înfruntării dintre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Eu Îmi scarpin ostentativ nasul, Andreea la fel. Vorbește În gura mare de marfă. Cocaina e un drog de lux, un drog yuppie, n-a prea ajuns pe nările producătorilor de argou. - Mai ai marfă? Hai, Adi, mai ai? Pârvu ciulește urechile, eu mă prefac speriat. Îi spun Andreei să Înceteze, ea se lipește de mine și mă roagă să-i dau și ei puțin. Acum e momentul să intrăm În vestiare. Pârvu e pe jar, să luăm așadar o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
suflarea pentru puterea trupurilor, cu gândul la capătul drumului. Iar până acolo, doar scârțâitul necontenit al pașilor dă în urechile lor măsura distanței parcurse. Undeva, din pădurea deasă, se ridică un urlet slab și îndepărtat care face pe toți să ciulească înfiorați urechile. Marius se oprește, ascultând cu atenție. Urletul crește, ajunge la o notă înaltă, subțire, apoi se stinge încet. "Lupii!" gândește el. "Să sperăm cu nu nouă ne-au luat urma." Lângă el, aude gâfâitul lui Suflețel. Calcă anevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu-și dă seama de rostul activității celor din față. Gura i se deschide de uimire când aude un bâzâit înfundat, dar puternic, ca a unui bondar uriaș. Locotenent Rădulescu! Surprins, Mâțu se lipește și mai mult de pământ în timp ce ciulește urechile. Ai cinci minute la dispoziție să te predai împreună cu oamenii tăi. Știm că sunteți foarte puțini. După acest apel nu mai luăm prizonieri. Glasul are o tonalitate rece și vorbește într-o română cu accent dur. Predă-te, locotenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în urmă toți. Nu cred că-și doresc să se bată în teren deschis. Relaxează-te. N-o să ajungem prea departe cu fierotania asta. Zăngănitul se amplifică atunci când mașina încetini. ― Nu-mi cere un diagnostic. Sunt conductoare, nu mecanic. Hicks ciuli urechile pentru a decela originea acestor zgomote metalice. ― Parcă ar fi o osie. Două, poate. Dumneata, efectiv, fabrici pilitură. Drept să spun, mă mir că planșeul ăsta n-a rămas în nivelul B. E solidă. ― Nu destul, declară Burke, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de întreținere care străbăteau subsolurile coloniei, descoperise valoarea tăcerii ca mijloc de supraviețuire. Ripley întinse un deget pentru a indica tuburile de stază. Newt le văzu și dădu iar din cap, fără să geamă măcar. Stăteau lipite una de alta ciulind urechile și scrutând tenebrele. Pândeau foșnete, mici forme redutabile care poate că alergau spre ele pe podea. Nu auzeau decât bâzâitul caloriferului. Ripley trase aer în piept, înghiți, se îndreptă de spate pentru a prinde lamele somierei metalice și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lumănărilor. Discuțiile se terminau brusc, verdictul se dădea cu bricheta aprinsă. Dacă nu intrai în panică și reușeai să cobori treptele una câte una, sprijinindu-te de balustradă sau de haina celui din față, ajungeai cu bine în stradă. Am ciulit urechile. Dincolo de cortină, pârâiau ropotele de-aplauze: un zgomot constant, entuziast, apoi din ce în ce mai scăzut. Am prins un bip. Mihnea și-a consultat iPod-ul. Era tânărul Lupu, anunțându-ne că putem trece la acțiune. Impostorul tocmai își terminase numărul. Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scaun și s-a instalat pe el, încetinind cascada de gesturi și sunete. Hârtiile au încremenit, iar dosarele au fost împinse departe, într-o extremitate a mesei. Se vorbea încă, dar parcă pe-o singură voce, apoi pe rând. Am ciulit urechile. Treptat, cuvintele s-au închegat în fraze, pe care le prindeam fără probleme. „A citit cineva cărțile?“ „Alea nominalizate?“ „Da.“ „Păi, ce, avem timp să le citim pe toate?!“ „Așa e, are dreptate. Sunt vreo cincizeci de cărți. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-aș vrea să-l vorbesc de rău... dar acest Ferdâșcenko... adică, cine știe, ar putea să fie chiar el! Vreau să spun că, poate, e într-adevăr mai capabil de asta, decât... decât celălalt. Lebedev făcu ochii mari și ciuli urechile. — Vezi dumneata, se încurcă prințul și mai mult și se încruntă, umblând înainte și înapoi prin cameră și străduindu-se să nu se mai uite la Lebedev, vezi dumneata, mi s-a adus la cunoștință... mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
afară. Asta dacă lovitura nimerește de-a dreptul în inimă... — Taci! Auzi? îl întrerupse repede Rogojin și se ridică speriat în capul oaselor. Auzi? — Nu! rosti prințul la fel de repede și speriat, privindu-l pe Rogojin. — Umblă cineva! Auzi? În salon... Ciuliră amândoi urechile. — Aud, șopti prințul cu convingere. — Umblă? — Umblă. — Să tragem zăvorul sau să nu-l tragem? — Să-l tragem... Traseră zăvorul de la ușă și se culcară din nou. Tăcură îndelung. Ah, da! spuse deodată prințul cu aceeași voce șoptită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de distragere și după 5-10 minute se provoacă un zgomot de intensitate medie, de la distanța de 100 de metri, la care, În cazul când acest simț este integru, acesta va reacționa prin ridicarea capului În direcția de unde vine zgomotul, va ciuli urechile, va Încorda corpul sau chiar va lătra. Dacă nu răspunde la intensitatea primului zgomot provocat, se va repeta cu altul de intensitate mai mare, iar dacă nici de această dată nu răspunde va fi reformat. 2. Examenul zootehnic presupune
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
subliniem modul de reacție a câinelui-lup la auzul unui zgomot. În fapt, se manifestă astfel: reacții violente (caută să fugă, se smucește În lesă, plânge, ține coada Între picioare, Își arată colții și dă să muște) tresare ușor (ridică capul, ciulește urechile și Își Îndreaptă privirea atentă În direcția de unde vine zgomotulă sau rămâne indiferent, chiar dacă zgomotul este puternic ori aproape. Sensibilitatea tactilă sau cutanată se poate verifica prin trecerea de câteva ori cu palma de-a lungul spatelui, mai Întâi
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
Își ațintește privirea asupra victimei și Își dezvelește treptat colții, adoptă o poziție specifică și Își pregătește trenul posterior pentru o propulsie reușită a corpului către victimă, pentru a o putea izbi și ataca cu putere. Dacă Îi este frică, ciulește urechile, Își restrânge suprafața corpului pentru a nu fi expus la mușcături și loviri cu părțile mai proeminente sau bate În retragere, cu coada lăsată Între picioare și cu privirea rugătoare; când aleargă spre o anumită țintă ține coada În
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
nu prea accepta să-i spună cineva ce să facă, în special cineva pe care îl simțea de la o poștă că e departe de a fi sigur pe ceea ce face. Și la un moment dat, l-am văzut că-și ciulește urechile, iar ochii îi dau semn de primejdie, și atunci am strâns instinctiv hățurile și șaua și bine am făcut pentru că, în secunda următoare, a rupt-o la fugă cum nu aș fi vrut să știu că poate, drept spre
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
întins rufe și de dus gunoiul și de curățat aspiratorul, participând cu entuziasm la tot felul de treburi casnice. Și știe și altele, de pildă își întâmpină musafirii cu un întreg discurs și nu poți vorbi de el fără să ciulească urechile. Câte seri am oftat la unison numai eu și el știm, și nu se lasă dus de lângă mine orice ar fi, e în stare să stea ore cu ochii nedezlipiți de ceea ce fac, cum nedezlipit la somn a fost
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
la un concert Live Earth, alături de fostul „vice“ american, Al Gore. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare din numărul trecut) Vasile Elisav se ridică. Ieși. Intră în camera de baie. Se auzi, din încăpere, jetul galben. Duduile ciuliră, fără să vrea, urechea. Nu se mai auzi, un timp, nimic. Se auzi, într-un târziu, cascada; pe urmă, lanțul „pendular de-ncet”. Se auzi, în fine, jetul incolor. Prosopul nu se auzi. Se auzi, scârțâitoare, ușa. Se auziră pașii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
se cațără pe statuia lui Alexandru Ioan Cuza, e prea mult vacarm, n-aud ce se strigă, se cântă, în continuare Deșteaptă-te, române!. Plec cu tramvaiul în "Tudor", unde vreau să ajung la o petrecere. După vreo două ore, ciulim cu toții urechile... Ce hărmălaie o fi afară? Coborâm, toți câți suntem, vreo 14, în drum. Râdem să ne sufocăm... Unii vor să sară pe geamuri, la parter, iar alții, securiștii sau ce-or fi fost ei, îi împing de fund
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Casa Tineretului (v. Vorbe de clacă, episodul 13), căci am bătucit destul toloaca atunci. Ca să am astăzi surpriza unui „promo“ de dimineață, pentru „Universul cunoașterii“: era vorba de oarece info-energetică, cu doi interlocutori fizicieni și unul biolog... Așa că „lupul“ a ciulit urechile la 11 și jumătate, mai abitir decât de obicei. Motiv ca să Încerce reconstituirea celor spuse atunci, „sărate și pipărate“ poate cam mult cu „âââ...“-uri și pauze menite alegerii termenului potrivit, cum Îi e feleșagul când „urlă“ fără un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
locul În care-mi duc zilele de motan de streașină. Am amânat pe altă dată să discut mediul cu totul anapoda din punct de vedere info-energetic pe care Îl oferă betoanele blocului În care m’am aciuiat, căci ea Își ciulise urechiușele și boticul adulmecând ceea ce În casa mea Înlocuia mireasma bradului: adică ceea ce iese pe eșapamentele prietenilor mei bipezi, dar care nu și folosesc amintitele două picioare, ci un motor care deocamdată nu Întrebuințează o energie firească, naturală, cu una
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și nu pentru că ar fi definitoriu pentru primul ei domiciliu, Egiptul. Vă las În suspans. Aici, În Europa, ne mulțumim cu iarbă ori cu grâu Încolțit. Iar eu, personal, ronțăi cu plăcere asparagusul lui Cristi; l’am „chelit“ de tot. Ciuliți urechile. Mă bat peste botic, căci nu puteți așa ceva, dar n’ar strica să mă imitați, căutând, ca și mine, compatibilitatea cu hrana, chiar pe aceea info-energetică, a biocâmpului adică. Iată: Ca să nu-mi adaug Încă o corvoadă pentru „mașinăria
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poftă bună - chiar am - ca să vă pot povesti - data viitoare - chestia cu radarul. Scuze, sonarul. „Meridian“, 23 februarie 2001, ora 12,50 21. Mă cheamă Moti. VI Remarc, În fața microfonului, păcatele izolării fonice a cabinei. Deși Cristi rămâne impasibil, eu ciulesc urechiușele după fiecare mașină care trece, departe, pe stradă. Cristi Încearcă să mă liniștească mângâindu-mă, dar rămâne mirat. Spune el că Între ochișori și urechiușe blănița mi-e cam rară. Ignorantul! Nu știe că văzul și auzul Îmi slujesc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mers și eu la școală. Căci cu prima condiție: curiozitatea și a doua: memoria, stau foarte bine. Dar așa, am decis să devin profesoară, În ale „călcatului ușor pe pământ“. Asta fac și acum, chiar dacă ar trebui mai degrabă să ciuliți urechile printre rânduri. Zice Cristi că Învățul are și dezvăț, mai ales când mă sui pe masă. Jignitor pentru mine, căci asta, adică dezvățul, o fi valabilă la el. Cât de tare se umflă În pene, vă spun eu că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cum că apa nu-i bună nici În ciubote... Și așa, rămân Între băuturi, spre a da În vileag niște taine ale noastre, ale lichidelor care conțin apă. Chestia cu memoria nu e o vorbă deșartă, iar amicul Cristi a ciulit urechea la „șoaptele“ apei - aceeași - culese din fântână, respectiv dintr’un foraj cu mult mai adânc, pentru a afla că și eu am un biocâmp, ca și voi, iar acela e cam deficitar În fântână, dar excedentar În adânc; firesc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căzut la o Înțelegere. Tăceam toți patru și poate că n-am mai fi avut mult până să adormim acolo-n cur pe saltele, cu sticlele și farfuriile pline cu scrum și chiștoace dinainte. Fusese ceva care ne făcuse să ciulim urechile. Un vuiet Înfundat și pe urmă am auzit două bubuituri distincte, și numaidecât s-au pornit Împușcături răzlețe alternând cu rafale de mitralieră. Altminteri, zvonul războiului de afară abia de ne-a făcut să tresărim. Știam bine că războiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o senzație dureroasă de leșin, de fiecare dată când îmi lovesc de ea picioarele goale. Natura poate să se manifeste și cu agresivitate. Depinde cum o abordezi. Indiferență Imperator, câinele meu, mă privește atent și binevoitor. De câte ori îl chem, își ciulește urechile, gata să alerge în întâmpinarea mea, prietenos, și să-mi sară cu labele de dinainte pe piept. Dar nu mai am puterea să mă joc cu el; nu știu de ce nu mai gust acea bucurie care însoțea luptele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]